Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)

1890-01-24 / nr. 9

Anul al XVIIMea No. 9. IASSI Mercur­ 24 Ianuarie (5 Febr.) 1890 Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR [N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr — pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRÉINATATE...........................................................40 Fr — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 BAnI-ȘTIRI LOCALE . ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . . Ammciuri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. Redacția și Administrația — Strad.a, G-oliet. 46. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE CONRESPONDENȚI ÍN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA • se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clémant Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.—(Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Loretta, 51 bi3 strada St. Anna.­- Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Manuscriptele nepublicate­ de «or arde. Un J ¥ rlȘ*f*6mni. Ca.1d­arul p­t­ă XXI â, u­e­i STIL ZECHIÜ pIDA | PATRONUL P­I­L­E­I | TIMPUL DIN SF­PTĂMÂNĂ | STIL NOU | P­I­D­A | PATRONUL ț­­I­L­E­I ^^i«V|frgTni *| Apus. Soirelul Ianuarie ~ . . ~~ " -----------------Februarie ... ' ' o­ Duminică Cuv. Păr. Maxim Mărturisitorul 2 Duminică Purific. Măriei Septuagealma 7—20 * ‘4-8 li iiuni. ff­ .AP- Timotei ; 3 Luni Blasiu 7-19 4-10 a­ arh . Sf. Ieremon, Climent și S. M. Agata La 24 Ianuarie. Lună plină cu zi- 4 Marți Andreia 7—17 4—12 •* Meromn Cuv. Maica Xenia Romana c MerAi­i Anatln 7—17 4—12 li ..i .­t Sf. Grigore Teologu padă, vifor ș, apoi ger. * Joi bretea 7-15 4-14 *6 Vineri Cuv. Păr. Xenofont și cu ceta sa 7 Vineri Ronauld 7—14 4—16 1 ‘___________Sâmbătă_______1 Aducerea rel. sf. Ion Chrisostom_____________________ ^ Sâmbătă Ion de M._____________________________________ 7—12 4—17 Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.—Pentra ANGLIA a D, John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. X.A.XTTT.A.SXE La 21. Anul 1595. Mihail Bravul trece Dunărea, bate pe Mustafa-Pașa și arde Rusciucul. La 22. Anul 1859. In București se deschide Camera de alegere a Domnitorului. La 23. Anul 1595. Banul Manta, generalul lui Mihail Bravul, bate pe Turci la Șerpă­­tești. La 24. Anul 1859. Alegerea lui Alexandru I. Cuza Domnul Moldovei și de camera din București ca Domn al Principatelor­ Unite. La 25. Anul 1595. Mihail Bravul bate pe Turci la Maratoși, lângă Dunăre. La 26. Anul 1595. Mihail Bravul trece din nou Dunărea,­omorând pe Mustafa-Pașa. La 27. Anul 1575. Cantemir Domnul Moldovei se luptă contra Turcilor și Polonilor. * IASSI, 23 Ianuarie 1890 ORGANIZAREA JUDECĂTOREASCA Iată expunerea de motive, care pre-­­­edăză proiectul guvernului pentru or­­ganisarea magistraturei. Legea organizărei judecătorești din 9 iulie 1865 era de mult recunos­cută ca ne mai corespunzând trebu­ințelor timpului, pronulgata in mo­mentul tranzițiunei i­tregei stări so­ciale, de la regimul patriarh­al la re­gimul de cultură mdernă, acea lege avea necesarmente o menire transito­­rie. Astă­zi, după 25 ani de aplica­re a codicelor m­or­ii sub regimul constituțiunei actuale menținerea iei a devenit o adevărată anomalie și chiar o causăt de stagnații pr­in desvoltarea magistraturei nóstre. Condițiunile de capitenie, cari tre­buie să le prevadă o bună lege de organizare judecătoria, adică asigu­rarea independenței magistratului sub tote punctele de vedere, și o recru­tare pe cât se pate mai bună a per­sonalului chemat la funcțiunea deli­cată de a veghia pretutindeni și in ori­ce împrejurări in stricta aplicațiune a legilor, nu­­exista și nu putea să e­­xiste in legea actuală.­­Mijlocul social și intelectual din care se recruta magistratura acum 25 ani, nu presinta garanții indestuUtare le­giuitorului pentru ai permite să intro­ducă in tote treptele ierarh­iei jude­cătorești principiul inamovibilităței, sin­gurul care pote da judecătorului acea independență absoluta de fluctuațiunile Silnice, de pasiunile momentului, fără de care iei nu’și pote îndeplini cu scum­­pătate greaua sa misiune. Puțina întindere a culturei speciale juridice, nu-i permitea fixarea de nor­me mai severe pentru recrutarea per­sonalului judecătoresc. Ast­fel, sub în­doit raport al recrutărei corpului și al stărei și inaintărei in­iei, totul aprope ieste lăsat astă­zi la bunul plac al mi­nistrului. Acesta stare de lucruri, care la în­ceput iera o garanție necesară, acum a devenit un pericol; nesiguranța si­­tuațiunei unită cu modicitatea retri­­buțiunilor ce le pute afecta statul func­ționarilor judecătorești, depărtăză de la cariera magistraturei tocmai elemen­­tele cele mai bune, iar acelea cari ră­­mân, să văd supuse la ispite cu atât mai grele de jovins pentru caractere ce ou ar fi de o tărie excepționala, cu cât influiențele devin mai puter­nice, luptele și competițiunile, in mij­locul cărora trebuie să țină cumpăna dreptăței, mai aprige. De aceea vedem figurând de câți­va ani, pe programul tuturor partide­lor politice, reforma magistraturei ce au desiderat constatat, de aceea am văzut elaborânduse mai multe proiecte de legi in acesta privință, din cari a­­fară de cele de față, numai unul au putut fi prea votat parlamentului. Discuțiunea intimă la care au dat loc acesta chestiune in cercurile legis­lative și judecătorești, și chiar in pu­blicul mai mare, ielaboratele diverse ce a precedat proiectul de față, a per­mis ca chestiunea să fie matur pre­gătită. Proiectul de față a ținut samă de tote aceste discuțiuni și ielaborate și a căuta a intrupa intr’un corp sis­tematic de disposițiuni, tote observa­­țiunile și desideratele întemeiate, ce s’au produs cu ocasiunea acelor studii și discuțiuni, depărtându-se tot­de­o­­dată pe cât s’a putut mai puțin, de organizarea actuală, pătruns fiin că reformele sănâtose, trebuie să fie mai multe desvoltări organice ale stărei e­­xistente, de­cât resturnari și inovați­­­uni temerarii. Proiectul de față e, in esență, i­­dentic cu proiectul ielaborat acum 18 luni de ministrul de pe atunci al jus­tiției, d. Al. Marghiloman , acel proiect losă, a fost din nou studiat și modificat in unele disposițiuni de de­taliu, ținându-se samă și de disposi­­ținile legei din 1876, asupra admi­­sibilitatei de funcțiuni judecătorești, e­­laborate de d. Al. Kah­ovari. Două chestiuni principale au format obiectul unei atențiuni speciale la re­dactarea acestui proiect. Intinderea principiului inamovibilităței și recru­tarea personalului ce intră in magis­tratură. In privirea acestor puncte, de­și partizani hotărâți ai inamovibilităței, nu am crezut prudent a intinde acestfi garanție imediat la tote treptele ierar­h­iei judecătorești. Dacă pentru curțile de apel putem găsi de pe acum in magistratură ac­tuală și in baroul nostru elemente su­ficiente pentru o compunere satisfacă­­tore a lor, așa ca să se puta intinde la cele fără inconveniente principiului inamovibilităței, pentru tribunale in întregul lor, măsura aceasta ar fi pri­pită. Nici starea actuală a magistraturei, aici elementele din care se recruteza ea obicinuit, nu permit o asemenea extensiune. Cu cât posițiunea magis­tratului e mai asigurată, cu cât pute­rile ce i le confera societatea sunt și mai mari, cu cât trebuie să fie mai mari și garanțiile pe cle?­­ le dă per­­sonn înzestrate cu acele puteri. Calitățile pe care trebuie să le in­­trunesc. Un bun magistrat, sunt atit de varii, iu cât numai o încercare practică mai îndelungată pote da o certitudine suficientă despre destoini­cia lui, incluzând inamovibilitatea la președinții de tribunal și la judecăto­rii de instrucție, proiectul a mers atât de departe, pe cât se putea, fără a expune societatea la inconvenientele ce ar naște din o imobilizare prea repe­de a unor judecători, in mare parte incă tineri intrați prea de curând in magistratură, pentru a fi putut să dea sub tote raporturile probe certe de destoinicia lor. Timpul de doi, respectiv șase ani, lăsat pentru aplicarea principiului inai­movibilitatea la președinți și judecă­tori de instrucție, va fi un timp de cercare pentru personalul actual, timp in care iei se va putea amenda și în­drepta in părțile lui defectuase ; odată și acești magistrați deveniți inamovi­bili, garanția justițiabililor va fi com­plectă. Funcțiunile de suplent si judecă­tor de tribunal vor forma, in viitor, un stagiu de încercare, care va per­mite a nu aduce la treptele mai înalte și mai importante ale ierarh­iei jude­cătorești de­cât puteri pe deplin in­­cercate. Când cercul din care se re­cruteza magistratura va fi mai larg, când moravurile judeciare se vor fi îndreptat prin ridicarea nivelului mo­ral și intelectual al intregului corp, intinderea inamovibilităței la toți ma­gistrații tribunalelor va fi ușor de e­­fectuat; până atuncea, stagiul pe ca­re T am menținut se pare absolut ne­cesar. Recrutarea magistraturei nu va pu­tea, cu tote garanțiile ce la dă noua lege, să dea resultate pa deplin satis­­facatore intru­cât nu vom căuta a a­trage și a reținea in carieră elemen­tele mai distinse prin asigurarea și a unei sorte materiale mai satisfacatore. îmbunătățirea ce am propus’o prin statul anexat la prezentul proiect de lege, e modestă pentru tóte drepturile magistraturei. Temerea de a prea în­cărca budgetele, m’a oprit de a le face iu acesta privire, propuneri mai largi de îmbunătățire; căci, de alt­mintrelea, trebuie ső recunosc că a­­locațiunile ce le propun sunt cu mult mai inferiőre trebuințelor, și că ori­ce imbunatățire s’ar putea aduce in a­­cesta privință proiectului, ar in­esti mult reușita reformei. Spre a facilita acesta îmbunătățire a tratamentelor, se propune reducerea a patru secțiuni de tribunal. Din alăturatele tablouri se vede că aceste reduceri, vor putea fi făcute fără a periclita serviciile. Ele au fost de altmintrelea propuse prin mai tote proiectele anteriore. O dată cu intinderea inamovibilită­­ții la mai tote organele judecătorești se impunea reforma dreptului disci­plinar. Desbrăcând pe minister, in tote cozurile mai importante, de dreptul de disciplină asupra judecătorilor inamo­vibili, noul proiect incredințază acesta importantă funcțiune, însuși corpuri­lor judecătorești mai ioarte. Sunt si­gur că magistrații inamovibili, pătrunși de importanța misiunei lor, vor ve­ghia cu o gelozie severă la menține­rea prestigiului întregului corp, și că liberi de ori­ce preocupațiuni lătural­nice, vor exercita cu severitate con­trolul necesar, asupra purtărilor jude­cătorești și sociale a membrilor ce -1 compun. Numai ast­fel proiectul de față, devenit lege, va putea îndeplini in viitor tote speranțele ce punem cu toții iu iei. Gradațiunea pedepselor disciplinare prevăzute in proiect, facultatea lăsată judecătorului de a le aplica treptat sau chiar de­ o­dată pe cele mai grele, prescripțiunea că hotărârile disciplinare se dau ne-motivate, și trebuiesc sem­nate de toți judecătorii ce au luat parte la rele, fără a se admite soco­­tinți osebite, sunt atâtea disposițiuni care vor permite înaltelor curți chie­­mate a exercita dreptul de disciplină de a adopta natura și gravitatea pe­depsei, la tote varietățile cazurilor in­dividuale. O latitudine mare de apre­­ciare se impune de la sine in acesta materie. Aceste sunt ideile principale care ne au călăuzit la redactarea prezen­tului proiect. Ia fel se resumă, cred, mai tate cerințele de îmbunătățire re­cunoscute ca practice in starea actu­ală, de magistrații cei mai distinși, și de umeni politici a mai multor par­tide, sunt deci autorisar a spera, că el va fi primit in corpurile legiuite cu bună-voință. Ministru justiției Th­. Rosetti.­ ­Mm Min­atimi De Dilire S’ar părea că frământările despre care vorbește Mesagiul din anul ace­sta, au obosit lucru atât Țara, la cât chiar gestiunile cele mai vitale cu greu o mai póte scutura din aromeala în care a aruncat-o frământătorii de tote speciile. Aiurea, cestiuni cu desăvâr­șire secundare pun în mișcare, scutur intrega populațiune, o aruncă într’o mișcare care nu se potolește pănă ce nu se dă satisfacere cererilor sale. Pe noi pare că nu ne mai interesaza ni­mic. Sunt la ordinea filei în țară și afară cestiuni de a cărora formă de desiegare depinde interese românești fundamentale. Așa buclura de cât­va timp se vor­­și se scrie despre demersuri ce s’ar fi făcând pentru a încheia un trac­tat de comerciu cu Austro - Ungaria, sau cel puțin nn modus vivendi pro­­visoriu. S’a pretins de unele fiare că mi­nistrul nostru de finance ar fi fost în­sărcinat cu ore­ care negocieri la Viena. S’a mai pretins, ceea ce ni se pare cu totul absurd, că o comisiune ce s’ar fi întocmit de către ministrul de finanțe pentru reformarea tarifului nostru ge­neral, ar fi să mergă la Viena pentru a se înțelege cu cei de acolo. Cores­pondințe adresate din București fia­relor de la Viena și de la Pesta, dân­­du’și aerul de bine informate, destâi­­niesc cele ce se petrec atât la minis­terul nostru de externe cât și la cel de finanțe, cu privire la cugetările și preferințele guvernului nostru în ma­terie de politică­­ econ^mică. Se mai scrie: ea>*^trantul Austro- Ungar ar fi în^epvȘ Îqorârile privitóre la regulareaț^unire^ la Porțile-de- Fer, ca cei­ de, Í^T^tantl­riza din răsputeri pentru !»,în­te­meia și întări un serviciu de navigațiune curat Ma­ghiar pe Dunăre. Tóte acestea și alte multe cestiuni legate cu o sumă de interese române, par a ne lăsa cu desăvârșire nepăsă­tori. Căci nu se pute numi îngrijire faptul că se publică prin fiare depeși și estrate din fiarele străine. îngriji­rea unui popor despre interesele sale se manifestezá cu totul în alt mod. Cestiunile cele mari se discută în în­­truniri, ln Camerile de Comerciu și de Industrie, în societățile învâțate, în par­lament, fiarele la rândul lor, ecouri ale opiniunei publice, iau cestiunile și le trateza pe tote fețele, agită până când reușește să se dea o soluțiune. Aceste reflecțiuni mi-au venit ce­tind cele ce se petrec in Rusia, Un­­garia și Serbia cu privire la naviga­ția pe Dunăre. In anul trecut am făcut o interpe­lare ministrului de lucrări publice a­­supra neaplicărei legei votată sub gu­vernul liberal pentru înființarea de că­tre Stat a unui serviciu de navigați­­une pe Dunăre. Ceea ce mă îndem­nase să adresez acesta interpelare tâ­­nărului ministru era un nenorocit de Referat adresat Consiliului de Miniș­trii de un alt membru al Cabinetu­lui, referat prin care se propune pă­răsirea Dunărei și concentrarea comer­­ciului nostru pe piste închipuite căi ferate centrale. Ministru mi-a raspuns cum s’a pri­ceput și cum a simțit s’au s’a simțit. ’Mi aduc aminte iasă că între altele a spus că guvernul liberal prin legea înființării unui serviciu de navigațiune asvârlise praf ia ochii națiunei, o a­­măgise. Vorba de om tânâr, aprins, iute din fire, căci numai ast­fel ’mi pot explica să se trateze așa ușor o lege votată și promulgată sub semnătura Regelui, lege prin care Corpurile legiotare acordă, la început, un credit de șase milione pentru a se cumpăra vapore și remorchere. Ministrul respectiv luase atât de serios cestiunea în­cât intrase cu mai multe vase mari cari fabricaza vapore și șlepuri, tratase cu direcțiunea căi­lor ferate pentru organisarea serviciu­lui în legătura cu drumurile nostre de fer. S’a retras guvernul liberal,le­gea a rămas nepusă în lucrare, iar țara s’a ales cu discursul ministrului căruia i s’a încredințat interese atât de mari. In afară din Cameră cestiunea a fost atinsă de câte­va fiare, unele a­­probând pe interpolator, alte aplau­dând răspunsul ministrului. De atunci cestiunea s’a înmormântat. Guvernul

Next