Cuvântul Liber, ianuarie 2005 (Anul 17, nr. 1-20)

2005-01-04 / nr. 1

„-------------------— JKD/JOBMJv ............—, Se aude pânâ în Piaţa Victoriei, domnule Tariceanu? D­uelul doctrinar-programatic din Parlamentul României, cu expresii pe alocuri împrumutate din cartierele Ferentari şi Dudeşti, prilejuit de prezentarea „Platformei de Guvernare" şi de votul de învestitură dat Cabinetului Tăriceanu, cu câţiva miniştri (măcar unii dintre ei, la depunerea jurământului în faţa preşedintelui României au dovedit că ştiu să-şi facă cruce, ca buni creştini şi ortodocşi, nu, domnule Tăriceanu?) nimeriţi acolo din întâmplare, ca actori dintr-o altă piesă, a rămas deja în trecut, devenind istorie. „Caravana politică" îşi vede de drum. După ce oamenii lui Dan Voiculescu, aceşti veritabili sicofanţi, s-au amestecat cu „bufonii Alianţei" - aşa-i numea doar în octombrie, anul trecut, liderul PUR pe actualii tovarăşi de drum! -, după ce s-a întors la păcatul CDR, numit „algoritmul politic", Guvernul PNL-PD-UDMR-PUR merge mai departe, şontâc-şontâc. Nici nu s-a născut bine, şi Guvernul „emanaţiei aritmeticii politice" se şi izbeşte de primele greutăţi. Cota unică de impozitare, de 16 %, nu este primită cu prea mult entuziasm, cu toate eforturile ziaristului-finanţist-ministru, Ionuţ Popescu, de­ a ne vrăji cu binefacerile ei, atâta timp cât ne-am relaxat fiscal, pe de o parte, şi ne-am încordat, pe cealaltă. Pe zi ce trece ies la iveală alte fisuri ale „edificiului guvernului", ca să recurgem la sintagma folosită de senatorul Verestoy Attila, provocate de „armonizarea intereselor centrifugale", interese care, iată, mai repede sau mai târziu, vor intra în coliziune. Dovadă clară că-i extrem de greu ca toate segmentele Alianţei PNL-PD-UDMR-PUR să cânte aceeaşi melodie. Faptul că au rămas pe dinafară, într-adevăr specialişti în domeniu, precum Varujan Vosganian, Dan Ruşanu, Eugen Nicolăescu, Andrei Marga, Eugen Ovidiu Chirovici, în locul cărora, la cârpirea LAZAR LADARIU (Continuare în pag. a 3-a) Noutatea anului 2005 La guvernare, formula „sărac şi cinstit”, înlocuită cu „bogat şi ministru” După discursurile pre şi postelectorale ale preşedintelui Băsescu şi ale premierului Tăriceanu, se pare că în anul 2005 şi în cei ce vor urma în România va curge numai... lapte şi miere, că, în sfârşit, nu vor mai fi pensionari care nu-şi vor mai putea achita întreţinerea la bloc (primul semn al „bunăstării") şi nici tineri care să-şi mai părăsească ţara, în căutarea unui loc de muncă. Vom trăi şi vom vedea... Ceea ce este însă - încă de pe acum - sigur este faptul că la Palatul Victoria s-a schimbat ceva „fun­damental": înlocuirea formulei „sărac şi cinstit" cu cea mult mai dătătoare de speranţe (depinde, pentru cine!?), „bogat şi ministru". Nu ştim cât de „cinstiţi" au fost „săracii" din fostul Guvern (sau de la Palatul Cotroceni), dar constatăm, fără mare greutate, că actualul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, trăgând pe linie moartă modelul CHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 3-a) TRECUTUL - OGLINDĂ A IDENTITĂŢII NAŢIONALE­­­­ Existăm şi avem o identitate între naţiunile europene în măsura în care ne păstrăm şi ne asumăm trecutul. Iar acesta se concretizează şi în dovezile materiale ale prezenţei şi manifestării neamului pe aceste meleaguri. De aceea, datoria generaţiilor de la începutul mileniului al treilea este tocmai conservarea şi salvgardarea valorilor trecutului: monumente arhitectonice (cetăţi, mănăstiri, vechi lăcaşuri de învăţământ, conace boiereşti), monumente ale scrisului şi ale tiparului (manuscrise, cărţi vechi religioase, ediţii-princeps ale unor cărţi fundamentale ale ştiinţei şi literaturii noastre vechi), monumente ale artiştilor din trecut (pictura murală, ornamentica veche, icoanele pe lemn sau pe sticlă etc.) Or, pe parcursul secolului trecut, atentatele la sufletul naţional, inclusiv prin desconsiderarea patrimoniului, s-au ţinut lanţ. Celebrul tezaur al României, ajuns în Rusia în condiţiile vitrege ale Primului Război Mondial, nu conţinea doar aur masiv, ci şi lucrări de artă, care - probabil - nu se vor mai întoarce niciodată în ţară. Regimul comunist şi-a permis „luxul" de a refuza să devină moştenitorul lucrărilor sculptorului Constantin Brâncuşi şi astfel operele acestuia fac gloria muzeelor occiden­tale (îndeosebi din Franţa şi din Statele Unite), dar nu şi a celor din România. Iar neglijenţa faţă de complexul sculptural de la Târgu-Jiu a dus la degradarea componentelor sale şi îndeosebi a Coloanei Infinitului. Dacă regimul totalitar sovietic s-a războit cu bisericile de pe cuprinsul „imperiului roşu", comunismul românesc s-a arătat ceva mai ele­ment: în general, dacă exceptăm dărâmarea Prof. drd. ALEXANDRU CIUBÎCĂ (Continuare în pag. a 3-a) m .hi­m ( Revelion 2005, în centrul Târgu-Mup­ărţii) Anul Nou, 2005, un an despre care se speră că va fi mai liniştit decât zbuciumatul (şi electoralul) 2004, a fost întâmpinat din nou în stradă de târgumureşeni. Aceştia au primit ca dar de sfârşit de an, din partea primăriei, un Revelion în centrul municipiului. Aici a fost amenajată, conform obiceiului, o scenă, pe care au urcat prezentatorii şi animatorii serii, dar şi trupe şi formaţii din Ungaria şi România care i-au ţinut în priză pe târgumureşeni, până la miezul nopţii. Trecerea la noul an a fost însoţită de zgomotul infernal al FLORENTIN DEAC (Continuare în pag. a 5-a) Program de colinde La sfârşitul săptămânii tre­cute (dar şi al anului 2004), la Palatul Culturii din Târgu- Mureş, elevii Şcolii Generale „ Ion Chinezu " din Sântana, coordonaţi de Gheorghe Van­ga, împreună cu elevi de la alte şcoli din judeţ, au pre­zentat un program de colinde, organizat cu prilejul Sărbătorilor de iarnă.

Next