Cuvântul Liber, septembrie 2006 (Anul 18, nr. 172-193)

2006-09-01 / nr. 172

VINERI, 1 SEPTEMBRIE 2006 • ANUL XVIII, NR. 173 (4.341) • 16 PAGINI, 50 BANI. P rimirm CE NE-AM FACE, OARE, FĂRĂ OCOŞII CARE PRETIND CĂ LE ŞTIU PE TOATE?! P riveam, într-una din serile trecute, şi asistam perplex la demolarea nefericitului Mircea Coşea, care, în faţa camerelor de luat vederi, se străduia să explice unor nimenea-n drum, dacă a fost sau nu ofiţer de Securitate şi, sincer să fiu, am trăit sentimente contradictorii, îl cunosc pe profesor din perioada anilor 1996-2000, când am fost colegi în Parlamentul României, şi, văzându-l hărţuit din toate părţile, ba de o reporteră gureşă, ba de mereu alergătorul după publicitate ieftină, Cozmin Guşă - care afirmă, stârnind de fiecare dată suspiciuni în jurul lui, că el le ştie pe toate, că are toate informaţiile despre parlamentari şi importanţii politicieni ai României -, mi-am clarificat multe, risipindu-mi îndoielile de până acum. Tot ce se întâmplă azi, susţine Mircea Coşea - şi-i dau dreptate - „nu-i o purificare morală, ci o luptă politică de mahala!". Este vorba, la urma urmelor, tot de nişte reflexe totalitariste ale unui anumit fel de stalinism întors. Or, azi, mai mult ca oricând, este nevoie de transparenţă totală, nu de penibile manipulări. Nu sunt nici Vadim, nici avocat, să iau eu apărarea blândului Mircea Coşea, funcţionar ONU pe vremurile pentru care acum este incriminat. De fapt, am mai spus-o: personal aceste aspecte nici nu mai interesează, câtuşi de puţin. Toate acestea fac parte deja dintr-un trecut, dintr-o altă lume, iar după 16 ani altu-i acum rostul nostru, al tuturor cetăţenilor unei ţări: salvarea României. Tocmai cei care azi aţâţă românii, punându-i cap în cap, stârnindu-i pe unii împotriva altora, făcându-i să se urască de moarte, de parcă nu ar fi şi aşa destul de dezbinaţi, au dat vârtos, în ultimii ani, cu târnăcopul la temelia unei ţări înfloritoare în acel decembrie 1989! Din păcate, îndârjirea unora este acum numai aceea de a dovedi că România este doar o „populaţie", nu o ţară de valori! Am constatat, nu fără o oarecare stupoare, că s-au înmulţit, de la o vreme încoace, arătătorii cu degetul. Fie că-i vorba despre Marius Oprea, ajuns consilierul personal al lui Călin Popescu Tăriceanu, pe probleme de apărare şi siguranţă naţională, despre Stejerel Olaru, „istoricul" care, îmbarcat şi el la ciolan în scaune înalte, s-a pricopsit, după atâtea măcăneli, şi el cu o slujbă bunişoară (adică, bănoasă!) la CNI (Comunitatea Naţională de Informaţii), despre LAZĂR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) „Decât mai “. Cu câteva zile în urmă, un prieten din copilărie mi-a dat un telefon şi mi-a zis: „Ştiu că tu eşti cu cărţile. Am în garaj vreo 150 de cărţi. Nu le vrei? Nu sunt noi, din contră, unele sunt chiar vechi, de câţiva zeci de ani, dar sunt bune, pentru cei dornici de lectură. Să ştii că dacă nu le iei, eu le arunc. Dar e păcat de ele." în aceeaşi zi i-am făcut o vizită prietenului şi i-am văzut cărţile aşezate într-un colţ al garajului, probabil, după o curăţenie generală: proză clasică, poezie, cărţi de aventuri şi cunoaştere etc. Multe din ele mi-au bucurat copilăria. Acum... Până în 1989 exista un adevărat cult pentru carte şi biblioteci personale, cult cultivat, cu predilecţie în familie şi în şcoli. Practic, nu era familie să nu aibă o mică bibliotecă. Şi nu a fost rău deloc. După „marele deranj", însă, RÁZVAN DUCAN (Continuare în pag. a 3-a) nuc o carte, dăruiesc!" Linia îngustă va fi inclusă pe lista monumentelor istorice Mai aveaţi speranţe să circulaţi, în viitor, cu trenul pe linia îngustă? Mai aveaţi speranţe că linia îngustă din judeţul Mureş, altădată extrem de solicitată pentru transportul persoanelor şi al mărfurilor, va fi, într-o bună zi, pusă la punct, aşa cum a fost ea pe vremuri? Mai aveaţi speranţe că vă veţi plimba, chiar şi în interes turistic, chiar şi doar o dată pe săptămână sau pe lună, cu cel mai popular mijloc de transport al începutului de secol XX? Ei bine, speranţele dumneavoastră sunt, de miercuri, întru totul deşarte, pentru că linia îngustă ce leagă Târgu-Mureşul de Sovata şi Câmpul Cetăţii, pe de o parte, şi de Miheşul de Câmpie, pe de alta, va fi inclusă pe lista monumentelor istorice, ceea ce înseamnă, practic, înmormântarea oricărui vis de reabilitare a celor două rute feroviare, a oricărei speranţe de revenire la situaţia de mai demult. Consiliul Judeţean a autorizat, la DAN TRIFU (Continuare în pag. a 5-a) CONSTRUCŢIA EUROPEANĂ şi integrarea României în UE (IV) Un Istoria Ideii empene: România şi Proiectul Briand de Uniune Europeană (1930) Din rândurile clerului ortodox, Nichifor Crainic şi Ioan Lupaş s-au pronunţat pentru Europa unită creştină, în favoarea căreia au adus argumente biblice. Un catalizator al dezbaterii temei a fost Institutul Social Român, influentă instituţie culturală apropiată cercurilor guvernamentale şi monarhiei. Institutul s-a angajat într-un program menit să aducă o contribuţie românească la proiectarea şi realizarea Uniunii Europene şi a organizat importante conferinţe pe această temă, antrenând reprezentanţi de seamă ai elitelor politice şi culturale. Remarcăm rolul preşedintelui Institutului, academicianul Dimitrie Gusti, care a demonstrat că formarea Europei unite este o necesitate sociologică obiectivă. Atitudini proeuropene s-au exprimat în toată presa românească: în ziarele centrale „Universul", „Adevărul", „Curentul", „Cuvântul", „Dreptatea", „Argus", „Viitorul", „Neamul Românesc", „Socialismul", „îndreptarea", în publicaţiile clujene „Patria" şi „Ţara Noastră", în prestigioasele reviste culturale „Convorbiri literare", „Viaţa românească", „Gândirea", dar şi în manualele de istorie interbelice. Manualele erau elaborate de istorici prestigioşi, iar profesorii interbelici puteau să le vorbească elevilor despre Planul Briand. Presa era capabilă şi să influenţeze opinia publică Conf. univ. dr. SIMION COSTEA (Continuare în pag. a 3-a) Mintea românului cea de pe urmă?! Libanul, fără militari români! Aşa a hotărât CSAT, în pofida unor promisiuni ale preşedintelui Traian Băsescu, în faţa „licuriciului" - George W. Bush, când l-a luat un pic - ca de obicei! - gura pe dinainte. Aşadar, România nu va participa cu trupe în sudul „Ţării cedrilor", pe motiv că şi aşa are destui militari în zone de conflict, precum Kosovo, Afganistan şi Irak. Prezenţa în Liban, printre trupele ONU, este considerată, de membrii CSAT, „costisitoare şi periculoasă pentru militarii români". Să fie vorba de o victorie a liberalilor lui Călin Popescu Tăriceanu? Să-şi fi dat, cumva, seama mai-marii clipei că românii sunt un neam paşnic şi că e păcat ca feciorii noştri să moară pe pământ străin, pentru cauzele altora? Nu cumva-i vorba de mintea românului cea de pe urmă? LAZĂR LĂDARIU secvenţa VÂNĂTOAREA DE VRĂJITOARE Mirosind, probabil, că trâmbiţata operaţiune „Voci curate" riscă să aibă efect de bumerang - adică să le scape printre degete celor care au pritocit-o şi, mai ales, să le aducă mari bătăi de cap prin „devoalările" pe care le produce din chiar rândul mai marilor ei susţinători şi trâmbiţaşi, ideologii şi strategii talibanilor portocalii au început să îşi ia măsuri de precauţie. Şi unde ar putea să apară cele mai bruşte şi mai devastatoare efecte, nescontate de către iniţiatori, decât acolo unde se zbate şi asudă fruntea lor galbenă ca ceara, acolo unde s-a aciuat floarea ştiinţei şi conştiinţei anticomuniste şi antisecuriste? Dintr-o discuţie bine GABRIEL JIANU (Continuare în pag. a 5-a) în intersecţia Piaţa Victoriei cu strada Gheorghe Doja, lucrările de reabilitare a carosabilului se apropie încet de final. Să râdem cu şi de promotorii Ţinutului Secuiesc! (III) „Atac armat, revoluţie, vărsare de sânge" Ce acţiuni ar fi necesare pentru obţinerea autonomiei? Iată o a treia întrebare a sondajului „cu pedale", una atât de dragă şi necesară celor de la MIT, pentru că au cam rămas în pană de idei de promovare a stupidului lor vis adolescentin şi acum se adresează mulţimii, doar-doar a ieşi vreun porumbel din gura vreunuia, numai bun de exploatat în chip de „porumbel al păcii". 22% dintre cei intervievaţi sunt de părere că sunt necesare „acţiuni mai hotărâte, unitare, mai radicale şi susţinute", de genul demonstraţiilor, mişcărilor civile în faţa parlamentului şi guvernului de la Bucureşti. 21% sunt de părere că tinerii sunt cei care trebuie şi pot să se mobilizeze, să organizeze tabere de informare (îi DAN TRIFU (Continuare în pag. a 3-a)