Cuvântul Liber, februarie 2007 (Anul 19, nr. 21-40)

2007-02-01 / nr. 21

CUVÂNTJOI, 1 FEBRUARIE 2007 Dascăli mureşeni EUFROSINA RELEA Relea Eufrosina, pe numele de fată Zeceş, s-a născut la 14 februarie 1929,în satul Moşuni, veche aşezare româneas­că. Provine dintr-o familie cu nouă fraţi, tatăl, Gheorghe Zeceş, fiind primarul localităţii şi, timp de 47 de ani, cantor al bisericii. O familie în care cinstea, corec­titudinea şi bunul­­simţ au fost coor­donate fireşti de conduită în viaţă. Mama, Ana, a fost declarată mamă-eroină. Anii copilăriei şi i-a petrecut în satul natal, şcoala primară făcând-o în timpul regimului horthyst, având rezultate eminente la învăţătură. La îndemnul dascălilor săi, a urmat cursurile Şcolii Normale de învăţători din Târgu-Mureş, continuate apoi la Reghin, cursuri absolvite, de asemenea, cu rezultate deosebite. Minte sclipitoare şi pătrunzătoare, eleva Eufrosina Zeces a fost mereu o perfecţionistă. Şi-a început cariera didactică la Urisiul de Jos, în anul 1949, unde a fost numită responsabilă cu unităţile de pionieri. Şi-a continuat activitatea didactică în satul natal, Moşuni, până în anul 1960, an în care s-a căsătorit cu Ioan Relea, de pe meleaguri bistriţene, din Rusu Bârgăului, de asemenea învăţător. A lucrat la Galaţii Bistriţei un an, pentru ca din anul 1961 să se stabilească în satul Lăureni, comuna Miercurea Nirajului, unde a funcţionat până în anul 1985, an în care s-a pensionat. Anii grei ai comunismului n-au împiedicat-o să muncească asiduu. A fost directoarea şcolii din sat, a condus biblioteca. A adus cinste şcolii din Lăureni, a condus şi coordonat, împreună cu soţul ei, Ioan Relea, formaţia de cor din sat, formaţie încununată cu distincţii la concursurile şi reuniunile corale care au avut loc pe Valea Nirajului şi la Târgu-Mureş. A organizat schimburi de experienţă şi excursii literare cu elevii din Târgu-Mureş (Şcoala Generală nr. 14), cu cei din Găieşti şi Mitreşti, de pe Valea Nirajului, a desfăşurat numeroase activităţi cu ca­racter educativ cu elevii, încununate de premii şi distincţii. De asemenea, a existat o foarte bună colaborare cu unitatea de pompieri din Târgu-Mureş. A colaborat la revistele „Cutezătorii" şi „Luminiţa". în anul 1961, familia s-a întregit, prin venirea pe lume a fiicei Carmen, actualmente profesoară de limba şi literatura română la Liceul „Bolyai Farkas", pe care a iubit-o enorm şi a susţinut-o în toate eforturile, străduinţele şi drumurile vieţii. în anul 1989, Carmen s-a căsătorit cu Iulian Boldea, actualmente prof. univ. dr. şi decan al Facultăţii de ştiinţe şi litere din Târgu-Mureş, având un fiu, Marius Adrian, născut în anul 1994, elev la Liceul de Artă din Târgu-Mureş, secţia pian, care a obţinut, la rândul lui, numeroase premii la concursuri şi festivaluri naţionale, precum şi la Olimpiada de pian, faza naţională. Pentru neobosita sa activitate, a fost recompensată cu Diploma de „învăţător evidenţiat" şi Diploma de onoare. A fost iubită şi apreciată de toţi colegii de pe Valea Nirajului. A avut o şcoală model, şcoală pe care au vizitat-o numeroase personalităţi ale vremii. S-a pensionat în anul 1985, după o activitate didactică de excepţie. S-a stins din viaţă la 10 octombrie 2006, la Târgu-Mureş. DORIN BORDA ILARIE GH. OPRIŞ Personalitatea silei Regina Elisabeta (1843-1916) Elisabeta, prinţesă de Wied, s-a născut la Neuwied, o frumoasă loca­litate renană (Germania), ca cel dintâi copil al familiei prințului de Wied. Se spune că re­gina Elisabeta şi-a ales pseudonimul literar Carmen Sylva, din dorinţa de a cânta deopotrivă pădurile natale şi pe cele din munţii patriei adoptive (Carmen - cântec, Sylva - pădure). A primit o excelentă educaţie şi vom menţiona doar că învăţase engleza, fran­ceza, italiana şi suedeza. După 1869, anul în care s-a logodit şi apoi s-a căsătorit cu principele Carol al României, a deprins, în mare măsură cu ajutorul lui Vasile Alecsandri, şi limba română. A încercat şi a reuşit să dea strălucire Curţii de la Cotroceni şi Peleş. Creează un salon pentru oamenii de cultură în care se găsesc, printre alţii, Vasile Alecsandri, Elena Văcărescu, Titu Maiorescu, îi admira atât pe Mihai Eminescu, considerându-l un mare poet romantic, cât şi pe George Enescu, ajutându-l în drumul devenirii sale de mare compozitor. Şi-a dedicat întreaga viaţă desăvârşirii spirituale şi carierei de scriitor. A scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic („Poveştile Peleşului", „Cugetările unei Regine", „Rinul meu", „Cântecele mării"). Iubitoare şi creatoare de artă şi literatură, era o bună cunoscătoare şi interpretă de muzică - canto, pian, orgă; avea în acelaşi timp şi calităţi de pictor. Natura ei artistică nu a împiedicat-o să fie deosebit de activă în perioada Războiului de Independenţă, când a transformat Sala Tronului în atelier de cearşafuri şi bandaje, iar Palatul Cotroceni în ambulanţă. A fondat mai multe instituţii caritabile, fiind supranumită, de oamenii din popor, „Mama răniţilor". Rămâne în istorie nu prin calităţile ei de mare om politic, nu prin ambiţia de a trasa destinele celorlalţi în concordanţă cu propriile principii, ci prin altruism şi discreţie, prin dragostea de artă. ­­.­ Aniversări la Colegiul Naţional ,,Alexandru Papiu Ilarian” - Târgu-Mureş în organizarea Catedrei de Limba şi Literatura română şi a Catedrei de Istorie, joi, 1 februarie 2007, în sala „Amfiteatru" a colegiului, începând cu ora 12.00, se va desfăşura o activitate care are drept scop omagierea împlinirii a 155 de ani de la naşterea prozatorului şi dramaturgului I.L. Caragiale şi evocarea a 100 de ani de la Răscoala din 1907, moment de cumpănă care a contribuit la îndepărtarea relaţiilor feudale din lumea satului românesc. Cu această ocazie conferenţiază: Anamaria Neag, clasa a IX-a C - „Repere biografice şi coordonate bibliografice referitoare la I. L. Caragiale"; prof. Ioan Matepiuc - „O dimensiune cvasi-necunoscută a lui I.L. Caragiale - poezia"; prof. Alexandru Ciubîcă - „Implicarea cetăţenească a scriitorului I.L. Caragiale şi problema transilvăneană"; prof. Dumitru Botoş - „Nicolae Iorga despre Răscoala din 1907"; prof. Vasile Sándor - „Răscoala din 1907"; Andrea Kereki, clasa a X-a A - „I.L Caragiale, 1907 - Din primăvară până în toamnă". Prof. ALEXANDRU CIUBÎCĂ, Colegiul Naţional „Al. Papiu Ilarian” Treceţi peste 1o­c Noi abordări în sfera creativităţii la preşcolar­­La vârsta preşcolară, jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoie generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică. Sub o formă sau alta,­jocul se regăseşte la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri. Din aceste considerente, în grădiniţă, jocul este activitatea fundamentală. Prin joc se manifestă, se exteriorizează întreaga viaţă psihică a copilului, se exprimă cunoştinţele, emoţiile, dorinţele, chiar şi acelea care nu pot fi satisfăcute imediat. Jocul constituie, în esenţă, principala modalitate de formare şi dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului. în funcţie de scopul urmărit, jocul poate fi senzorial şi intelectual, în cele ce urmează, voi prezenta câteva modalităţi de realizare a activităţilor de educare a limbajului, jocuri intelectuale de stimulare a comunicării orale care favorizează dezvoltarea potenţialului creativ. Aceste jocuri pot fi utilizate de către educatoare atât în cadrul activităţilor obligatorii, dar şi în afara acestora ( activităţi alese, activităţi complementare, activităţi opţionale, extinderi, activităţi realizate după-amiaza), cu întreaga grupă de copii sau cu grupuri mici. Jocurile pot sau nu să conţină material didactic. 1. BINOMUL FANTASTIC Acest model poate fi prezentat în cadrul activităţilor cu titlul „PERECHEA FANTASTICĂ". Educatoarea cere copiilor să spună două cuvinte care le vin în minte. Cele două cuvinte sunt apoi asociate în relaţii diferite. Cuvintele pot fi alese şi de către educatoare, aceasta având grijă ca ele să facă parte din scheme cognitive diferite. Apoi se formulează propoziţii, care pot fi punctul de plecare pentru scurte povestiri. Exemplu: cuvintele „câine" şi „dulap". Se obţin: - Câinele cu dulapul; - Dulapul pentru câine; - Câinele pe dulap; - Câinele în dulap etc. Şi iată şi povestioara: „Un câine trecea pe stradă cu un dulap în spinare. E coteţul lui, ce să-i faci? îl poartă mereu după el, cum face melcul cu cochilia." 2. „BILETUL CU ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI" Pe o foaie, educatoarea scrie o serie de întrebări, care configurează deja evenimente în serie (o naraţiune). Primul copil va răspunde la prima întrebare, educatoarea notând răspunsul. Al doilea copil va răspunde la a doua întrebare, al treilea copil la a treia întrebare, acţiunea continuând până la epuizarea întrebărilor. Apoi se citesc răspunsurile, ca o poveste. Ele pot reprezenta un total nonsens sau se pot combina, pentru a realiza o scurtă povestire. Exemplu: - întrebări: - Cine era?; Unde se afla?; Ce făcea ?; Ce a zis?; Ce a zis lumea?; Cum s-a terminat? - răspunsuri: - Un băiat.; Pe pod.;Citea o carte.; A spus cât fac trei plus trei.; Lumea cânta. ;Se termină trei la zero. 3. CE TITLU SE POTRIVEȘTE? Educatoarea cere copiilor să găsească cât mai multe titluri posibile pentru povestioare propuse de ea. în altă variantă se poate cere găsirea titlurilor pentru un desen. 4. PREFIXUL ARBITRAR Educatoarea cere copiilor să spună cuvinte cărora ea le adaugă prefixe sau educatoarea indică un prefix, pe care copiii îl adaugă cuvintelor alese de ei. Se pot adăuga aceluiași cuvânt prefixe diferite. Constituie o modalitate de a face cuvintele productive, în sens fantastic, prin deformare. Apoi, cu aceste cuvinte se pot formula propoziţii, spre deliciul copiilor. Exemplu: acuier, bispământ, triochi, triumbrelă, trimasă, ozana, izana, uzana, trizana, trivaca etc. 5. CONSTRUIREA UNEI GHICITORI Exemplu:„Pe un câmp alb trasează un drum negru" (creionul). înstrăinarea este un moment esenţial care face posibile asociaţii mai puţin banale şi permite declanşarea metaforelor surprinzătoare. Copiilor le plac foarte mult ghicitorile. Aceasta reprezintă forma concentrată, aproape simbolică a experienţei lor de cucerire a realităţii. Pentru copii lumea este plină de obiecte misterioase, de evenimente de neînţeles. 6. CE AŞ FACE DACĂ AŞ FI? Educatoarea cere copiilor să descrie evenimentele şi acţiunile pe care le-ar întreprinde în cazul în care ar fi un animal, obiect, fenomen etc. (masă, soare, raţă ). Cuvintele pot fi alese de educatoare sau de către copii. 7. CONTINUĂ POVESTEA Educatoarea solicită copiii să continue o poveste cunoscută. Chiar când povestea s-a sfârşit, există întotdeauna posibilitatea unui „după". Personajele sunt gata să acţioneze, cunoaştem felul lor de a fi, ştim în ce raporturi se află între ele. Simpla intervenţie a unui element nou repune în mişcare întregul mecanism (ce fac iedul şi capra după ce moare lupul, ce fac fraţii Elizei după ce sunt retransformaţi în oameni, ce face Scufiţa Roşie după ce vânătorul îi vine de hac lupului etc.). 8. SALATĂ DE POVEŞTI Educatoarea le cere copiilor să realizeze o nouă povestire prin amestecarea personajelor şi evenimentelor. Astfel, sunt aduse în aceeaşi poveste personaje din alte poveşti. Care/77/7/7// Scufiţa Roşie îi întâlneşte în pădure pe Degeţel şi pe fraţii lui, Pinocchio nimereşte în căsuţa celor şapte pitici, Cenuşăreasa se mărită cu Barbă Albastră, Motanul încălţat se îndrăgosteşte de Degeţica etc. 9. GREŞIND POVEŞTILE Educatoarea „greşeşte poveştile", încurcându-le sau aşezând eroii în alte spaţii sau timpuri, modificând situaţia. Se cere copiilor să continue povestea în situaţia nou creată. Exemplu:,A fost o dată o fetiţă care se numea Scufiţa Galbenă" sau Scufiţa Roşie este rea şi lupul este bun sau Prâslea cel Voinic se luptă cu extratereştrii etc. 10. CE POŢI FACE CU ACESTE OBIECTE? Se aleg obiecte familiare copiilor pentru ca aceştia să cunoască întrebuinţarea obişnuită a obiectelor. Educatoarea cere apoi copiilor să indice cât mai multe şi diferite utilităţi, eliminându-se fixitatea funcţională. Exemplu: Ce putem face cu o maşină? Răspunsurile pot fi de genul: Poţi să stai în ea; Poţi să-ţi faci dintr-o roată un colac; Poţi să faci alte obiecte din tabla ei; Poţi s-o împodobeşti ca pom de Crăciun etc. 11. NUMITORUL COMUN Educatoarea alege o anumită caracteristică sau însuşire (formă, mărime, culoare etc.) şi cere copiilor să numească toate obiectele care le vin în minte şi care prezintă caracteristica sau însuşirea respectivă. Exemplu: „Numiţi toate obiectele rotunde care vă vin în minte" sau „Numiţi toate obiectele albastre la care vă gândiţi" sau „Numiţi toate obiectele producătoare de zgomot care vă vin în minte". 12. SĂ INVENTĂM... Acest model presupune inventarea unui animal sau obiect folosind informaţii care nu au legătură cu tot ceea ce ştim (sau cu nimic cunoscut nouă). Deşi pare absurd şi imposibil de realizat, acest exerciţiu are rolul de a crea conexiuni între diverse scheme cognitive, care nu sunt „legate” între ele în mod normal. Chiar dacă uneori nu se ajunge la nici un rezultat, scopul principal este acela de a antrena copilul să depășească sfera tiparului, creând premisele pentru manifestarea comportamentului creativ. Institutor, GEORGIANA-AMALIA FECHETE

Next