Cuvântul Liber, martie 2007 (Anul 19, nr. 41-63)

2007-03-01 / nr. 41

Curs intensiv de cosmetică la Şcoala Postliceală „STUDIA" Şcoala Postliceală „­STUDIA " organizează curs intensiv de cosmetică, cu diplomă MEdC in­ MMSSF valabilă în ţară şi străinătate. Relaţii la sediul şcolii: Str. Matei Corvin nr. 19 (vis-a-vis de Sala Polivalentă) sau la telefoanele 026526.62.20, 072. 54.86.53. r Dascăli mureşeni De obârşie din satul Lueriu, comuna Suseni, Mihai Stavilă, din părinţii loan şi Maria, s-a născut în ziua de 27 ianuarie 1951. în satul natal a frecventat cursurile celor opt clase, fiind, conform unor spuse, „cel mai bun din cei buni", purtând coroniţa premiului I,în afară de unu sau doi ani şcolari, îşi continuă studiile la Liceul „Petru Maior" din Reghin,între anii 1966-1970. Cel care va deveni profesor se confesează: „Istoria m-a răsplătit, e drept, prin muncă, tenacitate, căutări, să dau ^ .... ---------­numele liceului meu şcolii din Căpuşul de Câmpie, comuna Iclănzel, pe care o păstoresc de 25 de ani, ridicând şi un bust al lui Petru Maior în parcul din faţa instituţiei de învăţământ preuni­­versitar". Absolvă cursurile Facul­tăţii de filologie a Institutului Peda­gogic de 3 ani din Târgu-Mureş (1971-1974), fiind bursier II şi I în fiecare an de studiu, precum şi vi­cepreşedintele Consiliului Naţio­nal al Studenţilor Facultăţii de filologie-istorie din oraşul de pe Mureş. în perioada 1974-1979 a fost student al Facultăţii de istorie­­geografie, specialitatea istorie, a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, întâiul loc de muncă, prin repar­tiţie ministerială, la Şcoala Gene­rală de 8 ani din Săcalul de Pădure, comuna Brâncoveneşti, unde va funcţiona până în ziua de 31 au­gust 1975. Din anul şcolar 1975- 1976, până în 1981-1982 (inclusiv) a fost dascăl la Şcoala Generală de 8 ani din Fânaţele Căpuşului, comuna Iclănzel, cu deţinerea şi a funcţiei de director. Apoi, activează ca profesor de istorie şi director la Şcoala Generală „Petru Maior" din Căpuşul de Câmpie, din 1982 şi până în 2007. Totodată, din 15 septembrie 2006, este şi director adjunct pe comuna Iclănzel. A obţinut toate gradele didactice: definitivat (1977), II (1985) şi I (1991), cu lucrarea ştiinţifico-metodică „Monografia satului Căpuşul de Câmpie, judeţul Mureş, până în 1974”. De foarte muţi ani trudeşte la lucrarea ştiinţifică „Revoluţia de la 1­848-1849 în Câmpia Transilvaniei" pe care doreşte să o susţină ca teză de doctorat. în curs de apariţie sunt „Monografia satului Lueriu" şi „Monografia Căpuşului de Câmpie". în îndelungata sa activitate de „apostolaie ale istoriei" Mihai Stavilă a fost şeful Comisiei meto­dice de limba şi literatura română şi istorie, la toate unităţile de învăţă­mânt la care a activat şi activează. A fost şi metodist voluntar, la disci­plina istorie, a Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş. Cu elevi precum Mihai Bogdan Stavilă, Bogdan Pârâeală, Ioana Păcurar, Andronic Silaghi, Simona Suc­achi, Horaţiu Pui, Nicoleta Ágoston (astă­zi unii dintre ei fiind elevi, studenţi, cadre didactice, jurişti) a înregistrat rezultate foarte bune la olimpiadele judeţene de istorie, ori la concur­surile organizate în zona Iernut, împreună cu soţia sa, învăţă­toarea Lucia Zamfira Stavilă, a înfiinţat Ansamblul „La portiţă" în cadrul Căminului Cultural din Căpuşul de Câmpie, precum şi Ansamblul „Avram Iancu" al Şcolii Generale din aceeaşi localitate. Participări la multe manifestări folclorice judeţene, interjudeţene şi naţionale. Cu concursul colegilor, al elevilor şi Primăriei din Iclănzel, în martie, se organizează „Săptămâna şcolii căpuşene", anul 2007 mar­­când-o pe cea de a VIII-a. Sub patronajul Asociaţiei Culturale „Primăvara României", pe data de 24 iunie 2005 a organizat prima ediţie a Festivalului folcloric judeţean „De Sânzâiene", apoi în 2006 Asociaţia Culturală „Sânzâiana”, al cărei fondator şi preşedinte este Mihai Stavilă, cel care este şi redactor-şef ad­junct al gazetei săteşti „Drumul nou", şi vicepreşedintele Şcolii de fotbal „Avântul junior", înfiinţată în noiembrie 2006 la nivelul comu­nei Iclănzel, şi preşedintele Aso­ciaţiei Sportive „Avântul" Căpuş, şi consilier local. Prin osârdia sa şi a altora, Căpuşul se va putea mândri cu un muzeu etnografic... Fiica celor doi dascăli, Mihai şi Lucia Zamfira Stavilă - Alexandra Laura - este profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Unirea" din Târgu- Mureş. Deşi nu are decât şase ani de dăscălie, a redactat două cărţi de gramatică. Iată o familie de dascăli care-şi semnează pre­zenţa printr-o activitate labo­rioasă, de mare exprimare profe­sională şi cetăţenească. Tuturor, urarea „La mulţi anii" cu sănătate! DORIN BORDA ILARIE GH. OPRIŞ MIHAI STAVILA JOI, 1 MARTIE 2007 ............­..... —”■■■ ■■ ..................... ! Mormântul pierdut al lui lisus?! ~ Nu e prima oară când se neagă fundamentele creștinismului. Dar niciodată nu s-a ajuns atât de departe. Contestările­ nu s-au bazat niciodată pe dovezi. De data aceasta, se întrece măsura. A pretinde că ai descoperit mormântul lui Iisus Hristos şi al familiei sale depăşeşte orice putere de înţelegere. A face din istoria creştinătăţii spectacol mediatic e imposibil de admis. Am acceptat ficţiunea d­in „Codul lui Da Vinci", am acceptat „romanul", deşi mulţi au pus semnul egalităţii între adevăr şi ficţiune. Am trecut şi peste documentarul „Evangheliei după Iuda1". Dar a mai accepta negarea învierii Mântuitorului înseamnă că ne-am pierdut uzul... raţiunii. James Cameron a produs un film memorabil. Memorabil nu prin marea lui artă, cât prin dimensiunea emoţională a unei tragedii care a marcat lumea. Deşi nu aceasta este culmea tragediilor umane. Ne-a fost exploatata sensibilitatea pentru a da certificate de excelenţă („Oscaruri") unui film. Simcha Iacobovici, arheolog-cineast sau cineast-arheolog, iertată-mi fie ignoranţa, nu-mi spune nimic. „Mormântul pierdut al lui Iisus" e documentarul său de struţo-cămilă. Despre priceperea sa, putem vorbi în termenii cu care „tratăm" dublele specializări: e cineast în arheologie şi arheolog în cinematografie. Cei doi, James Cameron şi Simcha Jacobovici, şi-au propus, nici mai mult, nici mai puţin, să conteste două milenii de istorie. De credinţă. Nu ştiu care este religia celor doi. Dacă au vreo religie!? Toţi marii sfinţi părinţi, istoricii, cercetătorii etc. s-au înşelat. Vin cei doi şi cred că deţin adevărul absolut. Suprem. Invocă şi probe ADN! Şi susţin că au descoperit şase sicrie în care s-ar afla rămăşiţe pământeşti ale Sfintei Familii: lisus, Maria şi Iosif, părinţii săi, Jorah, fratele mai mic al lui lisus, şi Iuda, considerat fiu al lui lisus. Ceea ce se vrea şi o teză a căsătoriei lui lisus cu Maria Magdalena. E halucinant! Nu să crezi, ci doar să susţii o astfel de teză! Cu siguranţă, ne aflăm în faţa unei provocări fără precedent. Firesc, te întrebi, ce se află în spatele ei? E o provocare şi pentru atei şi pentru credincioşi. Care nu poate fi tratată cu superficialitate, oricât am fi de convinşi că există un singur adevăr al naşterii, vieţii, morţii şi învierii Mântuitorului. E timpul să se pună în mişcare acele energii care să limpezească odată pentru totdeauna lucrurile. Până acolo unde puterea cunoaşterii şi mărturisirii poate ajunge, Biserica creştină are nevoie acum de argumentele ei teologice şi ştiinţifice, pentru a potoli elanurile unor setoşi de senzaţional. Teologia şi ştiinţa pot depăşi acest prag al devenirii urbane. Cu calm, cu răbdare, cu înţelegere pentru cei care sunt rătăcitori, în credinţă şi în viaţă. Nu e nevoie de încrâncenare, nu trebuie declanşat un război furibund împotriva celor doi. Trebuie aduse dovezile care au stat la temelia creştinismului. Cele din care s-a hrănit de mai bine de două milenii creştinătatea. Cei doi nu vor reuşi să-i smintească pe cei tari în credinţă. Dimpotrivă, îi vor întări. Pentru că există o firească reacţie de apărare, din care biserica va ieşi mai puternică. Cât despre cei doi­­ iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac! NICOLAE BĂCIUŢ . ­Accente) Intre sacru si profan, Mircea Eliade S-a împlinit, ieri, 28 februarie a.c., un secol de la naşterea lui Mircea Eliade, personalitate de anver­gură enciclopedică a culturii româneşti. Prozator, publicist, eseist, istoric şi fenomenolog al religiilor, Mircea Eliade e una dintre figurile emblematice ale spiritualităţii româneşti din toate timpurile. Născut în anul 1907 la Bucureşti, Mircea Eliade a urmat cursurile Liceului „Spiru Haret" şi Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti. Pleacă la Calcutta (1928-1931) cu o bursă, unde se spe­cializează în istoria religiilor şi filosofia indiană. Debutează, la numai 14 ani, cu o povestire fantastică. Cum am descoperit piatra filozofală. De la vârsta de 16 ani începe să publice nuvele, eseuri, articole în diferite publicaţii româneşti, între anii 1927 şi 1928 studiază în Italia, unde îl întâlneşte şi pe Giovanni Papini. Teza de doctorat în filosofie a lui Mircea Eliade, consacrată spiritualităţii şi gândirii indiene, a fost susţinută în 1933 şi publicată în limba franceză în anul 1936 (Yoga, Essai sur Ies origines de la mystique indienne). Din anul 1933, Eliade ţine cursuri de filosofie şi de istoria religiilor la Universitatea din Bucureşti, în perioada interbelică. Mircea Eliade a desfăşurat o intensă, susţinută şi rodnică activitate publicistică, colaborând la cele mai importante reviste ale epocii: Vremea, Cuvântul, Gândirea, Criterion ş.a. Desfăşoară o activitate diplomatică fructuoasă, la Londra şi Lisabona, dar, după instaurarea regimului comunist, se stabileşte la Paris, unde predă, până în anul 1957, la Ecole Pratique des Hautes Etudes şi la Sorbona, în anul 1957 devine profesor coordonator al catedrei de Istoria religiilor de la Universitatea din Chicago, catedră care, din anul 1985 îi poartă numele. Autor al unui număr impresionant de cărţi, studii şi articole de specialitate, care i-au adus o notorietate deosebită în lumea ştiinţifică mondială, Mircea Eliade a primit titlul de doctor honoris causa al multor universităţi din Franţa, SUA, Belgia, Anglia, Argentina, precum şi premii prestigioase din partea a numeroase instituţii. Savantul de largă reputaţie mondială, autor al unor lucrări de certă anvergură (Sacrul şi profanul, Tratat de istoria religiilor, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Aspecte a­ şmitului etc.) a murit la 22 aprilie 1986, la Chicago, departe de ţara sa, de care s-a simţit, însă, mereu aproape. IULIAN BOLDEA Dorinel Puia în concert extraordinar alături de Filarmonica de Stat din Târgu Mureş Astăzi, 1 martie, ora 19, în Sala mare a Palatului Culturii din Târgu- Mureş, Dorinel Puia va susţine alături de Filarmonica de Stat, sub bagheta dirijorului francez Amaury du Closel, concertul pentru clarinet şi orchestră nr. 2 în Mi bemol major­ele C.M. von Weber, unul dintre cele mai frumoase şi dificile lucrări din punct de vedere tehnic, inter­pretativ şi fizic, dar pe care Dorinel Puia o poate executa cu mare precizie şi muzicalitate. Chiar dacă în Târgu-Mureş a avut numeroase con­certe atât cu orchestra Liceului de Artă, cât şi alături de Filarmonica de Stat Dorinei este primit ca un solist adevărat, având posibilitatea să cânte în Târgu- Mureş un concert integral (trei părţi). Dorinei Puia este elev în clasa a X-a la Liceul de Artă din Târgu-Mureş. S-a născut în anul 1990 în localitatea Agârbiciu, judeţul Sibiu. A început studiile muzicale în clasa a V-a la Liceul de Artă, la clasa de clarinet, profesor Călin Călugăru­. Deşi este foarte tânăr, are deja un palmares deosebit de bogat: 11 premii I la concursuri naţionale şi internaţionale, peste 50 de apariţii pe scenele din ţară şi străinătate în diferite concursuri şi recitaluri. Printre cele mai semnificative pot fi amintite: locul I la olimpiadele şcolare, faza naţională, începând din clasa a V-a până în clasa a IX-a, Festivalul „Tinere Talente" Râmnicu Vâlcea, „Lira de Aur" Suceava, Concertino Praga, „Jeunesses Mu­­sicales" 2002, 2006, Festivalul si concursul de muzică contemporana „Bartók Béla" Ungaria 2004, 2005, laureat la Eurovision Young Musi­cians 2006 etc. In ultimii patru ani a susţinut numeroase concerte ca solist, fiind acompaniat de Orches­tra Liceului de Artă din Târgu-Mureş, Filarmonica Târgu-Mureş, Filar­monica Râmnicu-Vâlcea, Sibiu, Arad şi chiar de Orchestra Naţională Ra­dio, în Sala Mare a Radiodifuziunii Române Bucureşti, concert transmis în direct pe posturile naţionale, fiind primul elev al Liceului de­ Artă cu o asemenea performanţă, în aceeaşi perioadă a avut numeroase înre­gistrări la Radio Bucureşti,TVR,TVR Cultural, TVR Internaţional, impri­marea unui CD în Ungaria, alături de vestitul clarinetist Klem­an Csaba, o serie de recitaluri în Târgu- Mureş, Bistriţa, Odorheiu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Sibiu, Bucureşti, precum şi în Germania, Belgia, Aus­tria, Ungaria, în vacanţe, a fost invitat şi a urmat cursuri de măiestrie în Koblenz-Germania, Balassagyarmath, Szombathely, Bekecsaba-Ungaria. Deşi este doar un elev de clasa a X-a, Dorinei Puia are un repertoriu foarte bogat, cuprinzând lucrări de dificultate tehnică şi interpretativă la nivel de conservator, acoperind toate stilu­rile: preclasic, clasic, romantic, muzică modernă-contemporană şi muzică românească. Repertoriul său cuprinde lucrări de: Haendel, Telemann, Stamitz, Krommer, Mozart, Weber, Rossini, Gianpieri, Saint-Saens, Brahms, Rabaud, Poulenc, Bozza, Enescu, Bela Kovács, Jianu, Golestan etc. LETITIA BOTA

Next