Cuvântul Liber, februarie 2009 (Anul 21, nr. 22-41)

2009-02-03 / nr. 22

.................................IsWN­ORMlv................................. Un punct de vedere D­upă ce am lăsat să mai treacă ceva timp, necesar unor limpeziri așteptate, revenim asupra unor precedente electorale și a rezultatelor alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2008, cu toate implicaţiile politice datorate sforilor de culise trase pe timpul acela şi de atunci încoace. Am aşteptat să ne lămurim, să vedem, mai ales, cum se împart,căprăriile centrale (miniştri, secretari de stat) şi cele judeţene (numirile celor ajunşi la putere, în serviciile descentralizate), în urma „coaliţiei toxice" PSD - PD-L, în acest vertij al calculelor de partid, în fojgăiala intereselor personale şi de grup. Pentru că, oricum am lua lucrurile, interesul comun - atât sus, cât şi jos! - l-a constituit ciolanul! Ciolanul să trăiască! Interesul personal contează, nu cel naţional, nu cel obştesc! Ne vom ocupa, cu precădere, firesc, în rândurile care urmează, de Organizaţia PSD Mureş. Motivele sunt, îndeobşte, cele de Dumneavoastră ştiute. Totuşi, nu ar fi drept să trecem, cu uşurinţă, peste meritele reale ale unor candidaţi, pe alocuri atunci, în precampanie electorală, aproape anonimi în tumultul vieţii politice. Ne referim la cei care, la alegeri, i-au învins şi i-au aşezat în umbră, adică la locul lor, pe mahări, pe inşi cu pretenţii, cărora cei dintâi le-au tras basca pe ochi şi i-au plesnit cu şapca peste cap. Să înveţe minte! La scurt timp, după alegeri, cu prilejul unei lansări de carte în satul Ţopa, m-am întâlnit cu domnul Toader Stroian (PD-L), primarul Albeştiului, venit acolo să participe la o acţiune culturală, împreună cu viceprimarul comunei, cu eşarfa tricoloră, să-i cinstească, astfel, pe cetăţenii care l-au ales, şi ca primar, şi ca deputat în Colegiul 6. Modest, cum stă bine unui om respectat, cel care l-a învins pe Alexandru Petru Frătean, orgoliosul preşedinte al Organizaţiei PSD Mureş, venea acolo din adânc respect pentru un act de cultură. Apoi, să recunoaştem, este, într-adevăr, o performanţă ca un primar de comună să-l învingă (6.462 de voturi) pe un preşedinte de organizaţie judeţeană, a celui mai mare şi mai puternic partid din România, pe un fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Mureş, pe un consilier LAZAR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) Băncile şi criza financiară ! „ Totul a început cu o criză financiară, a urmat una economică şi în următoarele luni va urma o criză a locurilor de muncă pentru că, din cauza încetinirii creşterii economice, se va ajunge la şomaj şi asta va accentua şi mai mult criza din sectorul alimentar şi al combustibililor", a spus Robert Zoclick, preşedintele Băncii Mon­diale citat de Antena 3. Cu toate că domnul Radu Graţian Gheţea, preşedintele Aso­ciaţiei Române a Băncilor (ARB), susţinea că „în România, încă nu sunt semne că există bănci slabe şi sunt şanse foarte mari ca efectele crizei financiare internaţionale asupra sistemului bancar să fie foarte reduse", apreciez că prin nerambursarea, în lanţ, a creditelor acordate şi devenite scadente, de către un număr semnificativ de agenţi economici, dar şi de per­soanele fizice beneficiare de cre­dite, ar putea conduce la înrău­tăţirea indicatorilor de profitabilitate şi prudenţă bancară la majoritatea băncilor comerciale care acti­vează în România. Fără pretenţia că aş fi găsit soluţia globală salvatoare care să ferească, într-adevăr, băncile româneşti de efectele crizei finan­ciare mondiale, urmată de o tot mai evidentă criză economică ce se face simţită cu acuitate în eco­nomia reală, voi insera mai jos VASILE ROŞCA, expert contabil (Continuare în pag. a 7-a) Comentariu Am ajuns de râsul curcilor! Prin decret al preşedintelui României, braşoveanul Dumitru Gheorghe Lala (55 de ani, „Om bun! Pe toţi ne ajuta!" - spun vecinii şi cunoscuţii) - cel care, determinat de spiritul civic al necesarei intervenţii, deşi nu era obligat, în momentele în care doi semeni de-ai noştri se aflau în dificultate, încercând să-l oprească pe asasinul de la casa de schimb valutar din Braşov, a fost împuşcat mortal de ucigaşul care a mai luat viaţa însoţitorului unui transport de bani şi-a rănit grav pe celălalt - a fost decorat (post-mortem) cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios" în grad de Cavaler. Dintre suspecţi a fost arestat, deocamdată, Serghei Gorbunov. Ăsta parcă poartă un nume predestinat! Cine-i Gorbunov? De trei ori a mai venit, din 1990 încoace, în conflict cu legea! în anul 2004 l-a împuşcat, în scara unui bloc din Braşov, pe un cetăţean (care a avut şansa să scape cu viaţă), jefuindu-l de 500 de milioane de lei (vechi). Deţinut fiind în Penitenciarul de maximă securitate din Craiova, condamnat la 15 ani de închisoare, în luna mai 2008, invocând că-i bolnav, cu diagnosticul „glaucom", este pus în libertate. Abia azi iese toată tărășenia la iveală. Lui Gorbunov i-a fost suspendată executarea (Continuare în pag. a 7-a) LAZĂR LĂDARIU CÂND STATUL SCAPĂ FRÂIELE GUVERNĂRII La o analiză atentă a feno­menelor infracţionale care se petrec cu o regularitate ieşită din comun pe meleagurile mio­ritice, constatăm că multele infracţiuni, începând cu cele de omor, delapidare, devalizări ale unor instituţii, deci fraude serioase cu pagube imense, îşi au rădăcinile în slăbiciunile statului român, în incapaci­tatea sa de a ţine în frâu asemenea manifestări. Dar cele mai grave sunt cele în care cad victime oameni nevinovaţi, precum acest cu­rajos Gheorghe Lala, adevărat erou, care a fugit după cel ce a tras cu o armă la Braşov. Desigur, ceea ce s-a întâm­plat la Braşov, când un bărbat a împuşcat cu sânge rece trei persoane, din care două au decedat, lucru întâmplat aproa­pe la lumina zilei şi pe o arteră centrală, face parte din pei­sajul care tinde să devină, în unele oraşe ale ţării, de do­meniul coșului zilnic. TARFIN TODEA (Continuare în pag. a 5-a) E DREPT? Mai-marii noştri demnitari abia acum au aflat ce ştiu, şi încă prea bine, o întreagă Românie: salariile la stat, adică ale bugetarilor, sunt mai mari decât în sectorul privat. Adică, altfel spus şi pe înţelesul tuturor, cei care, într-adevăr, produc şi plătesc tarfe şi impozite grele, paradoxal, nu pot mări salariile propriilor angajaţi, în schimb, pe banii lor, cei care nu produc nimic, ci doar consumă, dau salarii grase bugetarilor. De la Curtea Constitu­ţională la cei din Justiţie, de la Interne până la Avocatul Popo­rului, cam astfel stau lucrurile, diferenţele în România mergând de la salarii de 100-150-200 de milioane, plus sporurile grase ale mahărilor, la cele şase-şapte milioane de lei (vechi) ale unor dascăli amărâţi, începători în ale meseriei. Este corect? Iar ei, demnitarii români, consideraţi pe un post de televiziune „mincinoşi ordinari, irecuperabili, pe banii statului", care nu văd şi nu aud nimic, nici măcar tumultul îngri­jorător al nemulţumirilor populare, abia acum sunt dispuşi să con­state că există această realitate dureroasă. Nu ar fi­­corect ca fiecare în ţara asta, devenită pentru toţi şmecheraşii şi profitorii o vacă de muls, să primească­­jupă cât produce? Adică, după propriul efort, după propria contribuţie materială sau intelectuală. După eficienţă! După rezultate! încât, acum, când România a ajuns într-o situa­ţie deocamdată aproa­pe fără ieşire, nu poţi să nu te întrebi, în pofida strădaniilor şi zbaterilor unor sindicalişti: chiar să nu fie nevoie de acest buget de austeritate? Oare e normal ca salariile din sectorul privat, unde se produce, de unde vin banii în bugetul ţării, să fie cele mai mici? Moratoriul propus de Guvern este, aşadar, necesar! Zadarnic se dau sindi­caliştii cu fundul de pământul îngheţat! în faţa atâtor inechităţi nu poţi să nu te mai întrebi o dată: e drept? LAZĂR LĂDARIU, ( Secvenţa) în Piaţa Bulgarilor din Târgu-Mureș, aşteptând mijloacele de transport în comun. Eşecul guvernărilor, camuflat in socul,, crizei economice?! De la o motivaţie la alta... ! Neîndoios, anul 2009 va fi unul al auste­rităţii, iar viitorul (de fapt, actualul) Buget relevă această situaţie. Principala prioritate guvernamentală, prezentată sindicatelor şi patronatelor, este, potrivit premierului Emil Boc, asigurarea unei investiţii publice masive în economie - circa 20% din cheltuielile bugetare -, care să genereze locuri de muncă şi creştere economică pentru ieşirea din criză. Pe de altă parte, Comisia Europeană i-a recomandat României să aibă ca prioritate actuală soluţionarea problemei deze­chilibrelor macroeconomice şi a celor fiscale ce riscă să afecteze caracterul durabil al creşterii economice pe termen mediu şi lung. Desigur, modul în care actuala coaliţie la guvernare - PD-L - PSD - va reuşi să îndeplinească aceste deziderate rămâne de văzut. Fapt este că ceea ce ne-a fost dat nouă, românilor de rând, să vedem până acum este următorul lucru: toate guvernele postdecembriste au minţit populaţia, dând vina unul pe altul, apelând fiecare la... delegarea (pasarea) responsabilităţilor. Multă vreme, motivaţia nereuşitelor a fost guvernul precedent sau, şi mai bine, GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 5-a) Biblioteca Judeţeană­ MUREŞ | ___| Tînn­ii MUPsII___

Next