Cuvântul Liber, mai 2009 (Anul 21, nr. 84-104)
2009-05-04 / nr. 84
BÂJBÂIALA I mpresia generală este că, de şase luni încoace, Executivul se bâlbâie. Nu prea ştim exact ce vrea să facă. Bâjbâie un acord cu Fondul Monetar Internaţional, se bâlbâie în privinţa salariilor pentru bugetari. Pipăie taxele şi impozitele. Adică nimic în mod concret. în acest cadru, situaţia economică şi politică este gravă şi devine din ce în ce mai instabilă. Ghinionul este că şi ţara e forţată să treacă printr-o campanie electorală prezidenţială în plină criză economică. Intrată în „regim de supravieţuire", puterea de stat - dorinţa echipei preşedintelui Băsescu de a rămâne la putere cu orice preţ - nu mai caută soluţii strategice pentru problemele fundamentale ale ţării, ci recurge la „peticirea" repetată a bugetului, fie prin mărirea impozitelor, fie prin utilizarea banilor împrumutaţi. Mai nou, a intervenit o problemă extrem de complexă, ale cărei înălţimi spirituale abia pot fi întrezărite: cea a codurilor referitoare la domeniile penal şi civil. Dar şi în acest caz, bâjbâiala şi-a spus cuvântul. Disputa puterii în jurul codurilor a fost legată de adoptarea versus asumarea, dar şi de termenul de 15 mai avansat parlamentarilor pentru adoptare, o grabă justificată de cei care l-au impus din considerente de presiuni ale UE şi pentru a avea parte, în vară, de un raport pozitiv pe justiţie. De altfel, Victor Alistar, preşedintele Transparency International, a afirmat, la un post de televiziune, că termenul de 15 mai a fost asumat de preşedintele Băsescu, acesta invocând angajamentele României în faţa Uniunii Europene şi necesitatea unui raport de ţară pozitiv. Numai că în dispută au intervenit şi organizaţiile nonguvernamentale, care au demarat o campanie menită să oprească procedurile parlamentare privind dezbaterea proiectelor codurilor penal, civil și de procedură penală și civilă, pentru că acestea nu au fost supuse unei reale dezbateri publice înainte de aprobarea lor de către Guvernul României. Ce va fi, vom vedea. Sigur este că, în acest moment de incertitudine al deciziilor luate seara, ca să fie anulate dimineaţa economia a încetat demult să „mai duduie". Economistul-şef al BCR, Lucian Anghel, GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 7-a) vni de la Platoul Coreneşti, de 1 Mai Foto: IOSIF TRIF 7 Mai - în interpretări aiuristice! „Râde, iarăşi, primăvara/Peste câmpuri peste plai...". Sunt primele versuri ale compoziţiei corale „Marş de 1 Mai". 1 Mai - o sărbătoare a truditorilor din întreaga lume! Am urmărit-o, ca şi dumneavoastră, pe o moderatoare a unei televiziuni bucureştene, cum îi mergea meliţa şi cum dădea cu parul în baltă, susţinând tembelismul: „întâi Mai este o sărbătoare comunistă!". Ce imbecilitate! Am urmărit şi remarcile „inteligente", în legătură cu această sărbătoare, ale unor guguştiuci, cu o cultură până la genunchiul broaştei, într-o vreme în care, în România, şcoala se face ,aşa cum ştim că se face, adică la voia întâmplării, iar cunoştinţele se însuşesc opţional, în funcţie de hachiţe şi hazard, situate mereu pe planul al doilea. Conform acestor guguştiuci şi mogâldani, care iau totul la modul peiorativ, „ Mai este doar muncitoresc", jignind senti- mentul unei clase truditoare prin care s-au acumulat bogăţii, s-a format şi s-a menţinut o societate care se respectă, ignoranţa lor sfidând totodată, astfel, şi trăirea afectivă a unui întreg popor. N-au de unde să ştie nişte fătuci, cam golaşe pe la televiziunile româneşti, apărute ca ciupercile după ploaie, că ziua aceasta se identifică cu câştigarea unor drepturi, că acel cântec de 1 Mai, al revărsării primăverii care „râde" „peste câmpuri, peste plai", este compus tocmai de Ciprian Porumbescu, autorul „Baladei", al operetei „Crai nou", al muzicii corale şi vocale pentru „Cântecul gintei latine", „Pe-al nostru steag", „Cântecul Tricolorului", „Gaudeamus igitur", „Cântec de primăvară", „Tatăl Trostru", „Lăsaţi-mă să cânt" etc. Ignoranţa îşi bate joc de neştiutori LAZAR LĂDARIU (Continuare în pag. a 7-a) SECVENȚA 3 BLOCAREA ANULUI ŞCOLAR POATE FI O CERTITUDINE în ciuda multor discuţii, mai mult sau mai puţin sterile, dascălii, prin reprezentanţii lor din toate federaţiile sindicale, au anunţat că sunt decişi să recurgă la cea mai severă formă sindicală de protest, respectiv greva. Deşi atât preşedintele ţării, cât şi premierul Emil Boc au cerut dascălilor să nu recurgă la o asemenea formulă, se pare că zarurile sunt aruncate, din moment ce chiar astăzi au loc din nou discuţii cu ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, pentru ieşirea din impas. Dacă nu se va ajunge la o formulă de compromis, atunci mâine, 5 mai, ar fi prima grevă din învăţământ din cele anunţate, celelalte fiind prevăzute a se desfăşura în zilele de 13 mai şi respectiv 4 iunie, datele respective reprezentând zilele în care elevii susţin tezele cu subiect unic. Nesusţinerea acestor teze va însemna, practic, că elevii nu vor putea fi încheiaţi la anumite obiecte de învăţământ, deci e vorba de îngheţarea anului şcolar, ceea ce sperie tare de tot Puterea, din moment ce premierul „ . „ „ TARFINTODEA (Continuare , pag. a 7-a) Pagina a 4-a: CALEIDOSCOP Pagina a 5-a: SPORT 650 de şomeri r mureşeni, interesaţi de proiectul „Telework" Proiectul „Noi oportunităţi de ocupare în mediul rural prin Telework", adresat şomerilor, pare sa aibă un real impact pozitiv în judeţul nostru, în privinţa ocupării forţei de muncă, în prima fază a proiectului, au fost efectuate studii de evaluare şi au fost luate măsuri de informare a şomerilor, tineri de până la 35 de ani din mediul rural indemnizaţi, care se regăsesc în evidenţa AJOFM Mureş şi a potenţialilor angajatori. Au răspuns la chestionarele primite aproximativ 650 de şomeri până la ora actuală şi la final urmează o selecţie a acestora, numărul de beneficiari ai proiectului fiind estimat la 158 de şomeri. în LIAVINŢELER (Continuare în pag. a 7-a) Pe cine interesează că... Este tristă... talpa ţării? Vorbim mereu de europarlamentare, de prezidenţiale, dar uităm (ori ne facem!)că este tristă ţara noastră, că românii sunt manipulabili pe fondul stomacului gol şi al alcoolului şi chiar al lenei, de a-l umple cu ceva. Ne referim aici la regiuni ale ţării extrem de sărace, unde sunt familii cu mulţi copii şi (culmea!) părinţi care nu au lucrat niciodată. Unde pământurile nelucrate se întind spre toate zările şi nimeni nu îi somează că au dreptul şi obligaţia de a le cultiva, în loc să schimbe ceva, politicienii le vorbesc acestor oameni (unii dintre ei, analfabeţi!) despre alegerile europarlamentare, despre ce înseamnă valori şi cetăţenie europeană (ba, UDMR le aruncă pisica cu... dubla cetăţenie!) şi despre alte asemenea. Şi cum doar votul contează, în capcana ieftină a politicienilor cad toţi aceşti oameni, pentru o plasă de merinde, o masă socială sau o sticlă de bere. Ce s-ar putea, cu adevărat, face pentru a scoate talpa ţării din impas? Multe. Ce-ar fi, oare, să zicem, dacă ar fi activate Oficiile judeţene de GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 7-a)___________________