Cuvântul Liber, iulie 2010 (Anul 22, nr. 128-150)

2010-07-01 / nr. 128

( JOI, 1 IULIE 2010 ) AMIL XXII, NR. 128 (5.317) S IG PAGINI, 1 LED. N lixmiiii.», ■ STfiTU-PdLMfi-BfiRBfi-COT umele piticului din poveste, ager la minte, văzut de obicei, călărind un iepure şchiop, se potriveşte la propriu instituţiei statului nostru ale cărui fapte sunt într-adevăr de-o şchioapă, dar neîntrecut la vorbărie. După ce timp de mai bine de o lună şi ceva a ţinut-o una şi bună, împotriva evidenţelor, că nu va fi mărit sub nicio formă TVA, pentru că aceasta ar însemna uciderea iniţiativei private şi distrugerea economiei, acum, când Curtea Constituţională a dat Guvernului şi preşedintelui câştig de cauză doar pe jumătate, o întorc ca la Ploieşti, spunând că salvarea naţiunii sau, mai bine-zis, a statului ultrabirocrat vine tocmai de la acest TVA majorat la 24 la sută. Dumnezeu mai ştie ce-i în capul acestor farisei turmentaţi de neştiinţă, care, de atâta vreme, în demersurile lor disperate, dau din colţ în colţ pentru că nu mai ştiu exact ce au de făcut, adică n-au soluţii pentru ieşirea din criză, în schimb încearcă marea cu sarea pentru a-şi salva propria piele, adică poziţia şi averile dobândite ilicit. A da astăzi soluţii adecvate în cazul României este extrem de dificil. Lăsate să-și urmeze calea nefastă, lucrurile au ajuns atât de complicate, încât descifrarea lor a devenit o foarte mare problemă, îngemănarea răului cu binele în laboratoarele guvernamentale este atât de perfectă, de ombilicală, de organică, încât, acum, orice încercare de separare a unuia de celălalt a devenit imposibilă, fără a aduce prejudicii existenţiale şi esenţiale întregului, adică sistemului social. în felul acesta nu avem altceva de ales decât să acceptăm poveţele proverbului că „rău e cu rău, dar mai rău fără rău" sau dintre două rele, de ales este răul cel mai mic. Dar cât de mic poate fi răul cel mic? în cazul României, credem că el este mult mai mare decât ne-am fi aşteptat. Dacă pensionarilor nu li se vor lua bani direct din buzunar, Statu-Palmă-Barbă-Cot a găsit deja soluţii mai „elegante" (mărirea TVA) pentru a scoate dublu din cât şi-a propus iniţial. Pentru că mărirea cotei de impozitare loveşte nu numai în producători, ci şi în consumatori, care vor trebui să facă faţă unei inflaţii galopante, determinată de creşterea automată a preţurilor. Ca urmare, vor merge la piaţă cu mai mulţi bani în buzunar, dar vor veni acasă cu sacoşa aproape goală, mirându-se pe ce au cheltuit atâta bănet. A doua situaţie extrem de gravă este cea a bugetarilor ce vor fi disponibilizaţi, care nu sunt nişte simple cifre, ci oameni cu familii şi trebuinţele lor, la urma-urmei semeni de-ai noştri şi cetăţeni ai României, cărora nu li se pot întocmi ordine de expulzare. De ce s-a ajuns la o asemenea umflare a aparatului birocratic care înseamnă de ani de zile o povară enormă pentru bugetul ţării, pentru populaţie? Dacă acest fenomen de creştere de la 900.000 la 1.400.000 a funcţionărimii s-a produs pe vremea lui Tăriceanu, de ce nu este tras la răspundere pentru subminarea economiei naţionale? Aşadar, foarte mulţi cu mapa şi foarte puţini cu sapa. Aceasta este structura forţei active a societăţii româneşti postdecembriste, a statului român ancrasat în mocirla operei sale de devenire ratată. Atunci, de unde producţie, de unde PIB sporit, de unde bani la Buget? Dacă actualul guvern a scăpat de presiunea directă a pensionarilor pe care-i va jecmăni altfel, acestuia nu-i va fi deloc uşor să se războiască cu cele peste 350.000 de gulere albe, care vor trebui să .. . _ v IOAN CISMAȘ (Continuare in pag. a 3-a) T r^i Dl JITIUI ill r Ln I 111UI n V / fi H h \ I K A Pa k S '■''A 7,5% Pentru Informaţii suplimentare, vă puteţi adresa la oricare sucursală Volksbank. „DEPOUTIZAREA” COMIUCEROOR TEEEVraiHVH SI RADIOULUI PUBLIC în opinia unor parlamentari români, iniţiativele legislative din ultima vreme, care au vizat legile de funcţionare ale celor două societăţi publice de radio şi televiziune din România, este vorba de Societatea Română de Radio, respectiv Societatea Română de Televiziune, înseamnă, prin desemnarea noilor conduceri ale acestora, menţinerea controlului politic de către cei aflaţi, temporar, la conducerea ţării. Ceea ce mulţi ştiau de dinainte, respectiv numirea unui reprezentant al UDMR la conducerea Radioului public, s-a şi întâmplat prin validarea lui Demeter András István în funcţia de preşedinte-director general la această instituţie. Deşi propunerea iniţială îl viza pe Ovidiu Miculescu, agreat de Consiliul-âe-Adninistraţie al Radioului, acesta a fost in^Wirr!Îe^Eat^d®^^6Vra|Comisii de COMENTARIU Va y K l d specialitatea ale Parlamentului, locul lui fiind luat de persoana aflată pe al doilea loc, nimeni altul decât domnul Demeter István, care a întrunit unanimitatea de voturi în Comisie. După dezbateri deloc liniştite în plenul celor două camere reunite, în care Demeter István a fost acuzat de la tribuna Parlamentului de huliganism, unele surse susținând că acesta a fost arestat, în anul 1990, la Târgu-Mureş, pentru profanarea însemnelor de stat, prin smulgerea de pe statuia lui Avram Iancu a steagului României, pe care l-a călcat în picioare, după care i-a dat foc, el a primit, în plen, 237 de voturi „pentru", şi două „abţineri", număr suficient pentru a fi validat în funcţia de preşedinte-director general la SRR. , „ TARFIN TODEA (Continuare in pag. a 3-a) Să ne aşteptăm la vremuri şi mai grele? Bucuroşi că au câştigat meciul cu Opoziţia (după ce moţiunea de cenzură a căzut la doar opt voturi!), la comanda blondei Elena („Vom sărbători cu şampania cea mai scumpă!"), guvernanţii n-au mai aşteptat verdictul Curţii Constituţionale şi au benchetuit până noaptea târziu, uitând că ulciorul nu merge la infinit la apă, că acela care râde la urmă râde mai bine. Moţiunea de cenzură a căzut graţie aportului unor servitori şi unor conştiinţe cumpărate. A fost o victorie împotriva poporului român! Tertipurile cinice şi sinistre ale premierului Boc, mesajele lui stupide, la comandă, pentru a „justifica", de fapt, calea asumării răspunderii (dovedită a fi falimentară!)în Parlament pentru pachetul de legi ale măsurilor de austeritate, au eşuat lamentabil. Directa de dreapta a venit, în privinţa pensiilor, tocmai din partea Curţii Constituţionale,unde Traian Băsescu a asudat, din greu, să introducă cinci, din cei nouă membri, oameni „de-ai casei". Spre cinstea lor, ei au făcut ce trebuie, nu ce visau Traian Băsescu şi Emil Boc. Boc-ul a fost umilit chiar de propriile măsuri anapoda, lambada asumărilor aşezând Guvernul în postura penibilă de-a fi lipsit de orice credibilitate. Aşa se face că atât Traian Băsescu (nu strigau protestatarii, la poarta Cotrocenilor: „Jos Băsescu!"?), cât şi umilul Emil Boc şi guvernul lui, precum şi politica adoptată prin măsuri nepopulare (scăderea salariilor bugetarilor cu 25%, tăierea subvenţiilor pentru căldură, mărirea TVA, la 24%, de la 1 iulie, impozitarea tichetelor de masă etc.) au ajuns la cota cea mai mică de încredere. Cu asemenea conducători, România trebuie să se aştepte la vremuri şi mai grele (rele)! în decembrie 1989, românul clama: „Mai rău nu se poate!" Acum tot el spune: „Ba se poate!". LAZAR LADARIU - SECVENŢA 3 Foto: IOSIF TRIF Credincioşii ortodocşi din oraşul Miercurea Mirajului îşi au lăcaşul de cult în casa parohială. ~ , împotriva cui i-a mai rămas lui Traian Băsescu să lupte?! în mandatul lui de preşedinte, Traian Băsescu s-a războit cu toată lumea. El, preşedintele, are de fapt antecedente. Pe când era primar general al Capitalei, se lupta, din răsputeri, cu Consiliul Local. Dar, după ce a avansat în funcţie, lupta preşedintelui a fost ridicată la rang mai înalt, în locul consilierilor, al vechilor latifundiari - pe care-i invoca, de asemenea, în lupta sa -, Traian Băsescu şi-a găsit un nou cal de bătaie: mafia lui Adrian Năstase. Numai că Năstase a devenit,într-un timp, un personaj neinteresant! Drept care, cu cine era să se mai lupte cârmaciul de la Cotroceni? Cu corupția nu prea poate, că o patronează. GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 3-a) .