Cuvântul Poporului, 1938 (Anul 20, nr. 1-13)
1937-01-10 / nr. 1
Nr. 1. „CUVÂNTUL POPORULUI" Scrisoare deschisă Dlui D. V. Toni, preşedintele Asociaţiei generale a învăţătorilor din România Am citit articolul D-Voastră publicat în „Curentul“ din 17 Dec. tv. intitulat: „Până când?“ Revolta zecilor de mii de învăţători şi-au găsit un explozibil sufletesc în adevărul celor spuse aci. Da! Organele de control sunt nişte hârbe politicianiste cu care se joacă cum vreau politiciani de meserie. Funcţia e atât de compromisă de orice dascăl bine pregătit refuză hotărât să se mai gândească la un astfel de post, care în loc să înalţe persoana, o coboară Lichelele sunt iertate de păcate şi făcute pe sub mână, iar oamenii cu un conţinut sufletesc mai bogat şi mai curat sunt trăsnit fără milă şi aruncaţi la coadă ca să nu cumva să se urce vre-o virtute în vârful piramidei. Da! „Şcoala îşi trăieşte existenţa într’o atmosferă viciată de politicianism“. Subscriem cu ambele mâini. Dar fraza „Şcoala românească are astăzi în fruntea ei un patriot care ar voi s‘o vadă cât mai consolidată şi cât mai sus, un om care nu-i stăpânit de sectarism politic, un susţinător hotărât al corpului didactic, noi n‘o putem subscrie. După noi e o tactică şi nicidecum o convingere a □ Voastră. Apoi dacă Ministrul Ministru poate sta o viaţă de om în fruntea unui departament „viciat de politicianism*? Am umblat la toate ministerele. Nici un minister nu geme de atâţia intervenţionişti ca Ministerul educaţiei naţionale. Apoi dacă D. Petre Ghiţescu e „factotum“ la acest departament ce consolidare mai înseamană aceasta. Histos n‘a propagat creştinismul cu ajutorul lui Iuda.— Ce înseamnă să mai păzeşti o pădure uscată şi putredă, sau de ce să mai stropeşti cu apă rădăcinile unui stejar fără viață. Biet grădinar la o grădină distrusă de coropişnite, cari ţi-au fost măsurile o viaţă de om, arată-ne o singură coropişniţă moartă, că ţi a distrus grădina şi te credem că ai încercat. M-a impresionat citatul luat din convorbirea cu Vlasack, preşedintele învăţătorilor Ceho-Slovaci, nu se poate concepe să se dea o direcţie de şcoală drept răsplată pentru servicii electorale şi sunt foarte rare pedepsele*. Pe acelaş femeiu stau Francezii şi Englezii. Doamne ce-i la noi ! Cu schimbarea unui guvern se schimbă şi servitorii şi portarii şi văcarii satului, nu mai vorbim de schimbarea directorilor şcolari. Aici e o curată revoluţie. Asta după noi nu înseamnă patriotism, nici consolidare. E deadreptul trădare şi anarhie. Proverbul „de la cap se impute peştele“ nu se poate desminţi aşa de uşor. Nu Vă acuzăm, aţi făcut prea mult pentru învăţători ca să comitem această greşală. In calitatea ce vă găsiţi e greu să goliţi tot paharul adevărului. Vă înţelegem. Dar ne mai permitem o întrebare. Nu cumva şi Asociaţia ce cu onoare o conduceţi e viciată de politicianism? Nu sunt in apropierea D-Voastră imediată persoane cari fac politică de mare calibru şi cami reped cu ghiuiele in colegii de altă credinţă politică ? Iată un subiect atât de actual, atât de crud şi atât de adevărat pe care o solidaritate silită Vă obligă să nu trataţi. Şi acolo dele D Voastră în jos e aproape tot putred şi conrupt D Ie Tonî. O creangă verde şi sănătoasă in vârful unui copac scorburos şi ros de viermi politici rezistă la adieri uşoare, dar e doborâtă ca şi când n'ar fi fost, de patosul unui vifor năpraznic. Întrebăm şi noi la rândul nostru cât veţ mai putea suferi ca unii din colegii D Voastră din comitetul Asociaţiei să prigonească pe învăţători. Până când va mai prigoni nu Ministru, ci Asociaţia însăşi pe învăţători ? Eu caracterizez asociaţia prin membrii comitetului ei. Până când, De Toni, până când ? Aştept răspuns ! Cu stimă: ION TATU, înv. student latină „Cuvântul IM Laudă de la început până la sfârşit. Am dres şi am făcut. Pentru naţie şi pentru ţară, Prefectul şi de data aceasta i a in trecut pe ceilalţi redactori ai ziarului. Susţine că el e cel mai harnic Prefect din România. Ei au spus ce-au făcut pentru popor, dar n-au putut niui măcar să scrie dacă au făcut ceva din avuţia lor. Dar şi-au uitat să scrie cât au făcut pentru ei din aceşti trei ani de guvernare. Aici e rândul nostru să ne spunem cuvântul. Deşi nu-i mai ţin curelele să se pună cu noi, lupta o socotim abia începută. Tot aici am citit înscrierea de noui membrii in partid. Dar te loveşti de cuvintele: „pensionar“, „trecut în pensie“. Asta-i bună ! Asta e semn că partidul Liberal şi a sfârşit cariera, a înălbit, a imbătrânit, s-a scorojit, şi după o guvernare chinuită şi cârpită trece la pensie. Da! partidul Liberal nu va mai trece ca de obiceiu în opoziţie, e prea bătrân şi lipsit de tineret, el va trece în pensie tuşind şi lecuindu-şi junghiurile. Greu mai e să te vezi bătrân, când tinerețea strălucește în jurul tău, iar tu pensionar să auzi cântecul: „Ochii văd inima cere „Ce folos că nu-i putere. Pag. 2 Mițiatia flării Mii Hoi. Urmând o tradiţie adânc Înrădăcinată in sbiciuirile poporului nostru ziua de Anul Nou a fost sărbătorită in toată ţara cu un fast impresionat. In Capitală serbarea Noului An a decurs într'un cadru solemn. La ora 11 s-a oficiat la Sf. Patriarhie serviciul divin în prezenţa M. Sale Regelui şi a unei numeroase asistenţe. După te-deum-ul de la Patriarhie a avut loc — la ora 12 — recepţia de la Palatul Regal unde M. Sa Regele Carol II, a primit pe membrii guvernului pe membrii înaltului Cler şi pe înalţii demnitari ai Statului. In numele ţării au adresat urări Suveranului dl. Gheorghe Tătărescu şi I. P. S. Sa Patriarhul Miron, Răspunsul M. S. Regelui. M. S. Regele a răspuns acestor urări cu următorul discurs: „Ţin să vă mulţumesc pentru cuvintele ce ni le-aţi rostit, în numele Ţârii şi a Bisericii, în această primă zi a Noului An. Este o zi în care avem datoria de a gândi la anul care a trecut şi mai ales să ne pregătim pentru anul ce vine. Anul care a trecut, cu toate că a fost plin de griji, cu voia lui Dumnezeu şi cuminţenia oamenilor a trecut în pace şi a dat anumite semne de înviorare şi de prosperitate. Fie, ca aceiaşi voinţă supremă şi aceiaşi cuminţenie să ne păstreze şi anul ce vine ca un an de pace şi un an de belşug. Acum doi ani, tot cu un asemenea prilej, am dat o indicaţie de program de guvernare, program care se rezuma într-un singur cuvânt: gospodărie. Văd cu plăcere că, în anumite ramuri ale activităţii noastre publice am a ţinut oarecum seamă de acest sfat şi că acest simţământ — că prima grijă a acelora cari sunt chemaţi să cârmuiască ţara, este de a apăsa din ce în ce mai mult pe acest sentiment de gospodărie — îşi face din ce în ce maimult drum în spiritul conducătorilor şi hotărât devine o cerinţă tot mai acută a tuturor locuitorilor acestei ţări. Cari vor putea fi realizările anului 1937, nu este locul să spunem aci.— Ştiu totuşi să sunt trei comandamente superioare, cari vor cere pentru ţară orice sacrificii, este oştirea sunt drumurile şi este sănătatea publică. Aceasta, cu toate mijloacele restrânse pe care le avem la îndemână, se vor putea înfăptui in parte, dacă la chiverniseala lor va sta acel spirit de strânsă şi cuminte gospodărie. Atât guvernanţilor de astăzi, cât şi celor cari, în decursul vremurilor, vor fi chemaţi să conducă această ţară. Le dau acest sfat, dacă vor să păstreze un renume, dacă vor să fie iubiţi de această ţară, le dau acest sfat, dacă vor da tot sprijinul, pe care trebue s- l dau guvernelor Mele, aceasta va depinde înainte de toate, de astăzi înainte, numai şi numai de sentimentul absolut de gospodărie şi de utilitate publică. Ţara aceasta şi Întreg poporul Meu, să fie convinşi că din acest loc, unde mă găsesc prin voinţa Celui Atot Puternic şi prin voinţa poporului meu, eu sunt acela care voi sta strajă neclintită, pentru ca acest deziderat al meu şi al Ţării, să se împlinească cu sfinţenie. Sunt sigur că toţi aceia, cari au cari vor avea, sau vor să aibă, o răspundere în această ţară, mă vor pricepe. Ca pretutindeni, sunt şi la noi unii mai optimişti, iar alţii mai pesimişti. Astăzi voi face apel la cei pesimişti, — căci cu cât crezi că lucrurile merg mai rău, cu atât trebuie să-ţi dai silinţa ca ele să meargă mai bine; de aceia apelul meu la unire, apelul meu la colaborarea sufletească pe care rând pe rând şi zi de zi le am făcut conducătorilor acestei ţări, se îndreaptă astăzi către aceia care văd mai mult rău decât bine şi care deci trebue să priceapă că orice patimă personală trebue lăsată la o parte şi că numai satisfacerea intereselor ţării poate să îndepărteze răul, pe care-l văd ei. Urând Ţării şi poporului meu un an nou fericit, plin de prosperitate şi de linişte, îmi reînoiesc făgăduinţa că voi fi acela care, fără prihană şi fără odihnă, voi sta de veghe, ca această linişte să se păstreze şi această prosperitate să se întărească. Aşa să ne ajute Dumnezeu. Discursul M. S. Regelui a fost Indelung ovaţionat de asistenţă, garşul de foc. Veniţi cu toţi copii Din munţi şi din câmpii! Azi patria pe noi Ne chiamă la război S’o scoatem din nevoi In răcnete Şi ‘n trăznete Vom face sufletul din noi. Vom repezi ‘n duşmani: Unguri şi I dani Revolta şi biestem. Căci preş săraci suntem, I Căci ezi doar tară avem, în răcnete Şi ‘n trăsnete Tot sângele să-l facem vrem. Vrem ţară de români, Nu slugi, ci vrem stăpâni. Destul am fost muşcaţi De câini şi lupi turbaţi, Acum vă deşteptaţi! In răcnete Şi ‘n trăsnete Asupra lor vă aruncaţi. Cu Cuza-Ooga, no? Lupta vom ca eroi Tot tânăru-i ostaş Din sate şi oraş !n oastea lui Lupaş. In răcnete Şi ‘n trăsnete Vom fulgera pe-orice vrăşmaş. Ioan Tanu. Marşul de mai sus s‘a cântat cu o mare însufleţire de cei 60 lăncieri , disciplinaţi din com. Slimnic, pregă- tiţi de înv. I. Tatu, în ziua de 27 Sept. I 1936 cu ocazia congresului Naţionall Creştin din Sibiu. Se cântă pe melodia „Imnul premilitarilor" (Ce veseli suntem noi....) . Primele cinci versuri se repetă, se trece la restul de 3 versuri cam iar se repetă. Adecă fiecare strofă e ruptă în două şi fiecare parte se cântă de două ori separat. Lăncierii noştri sunt îndrumaţi , să înveţe acest marş atât de sgudu- ior.