Cuvântul, ianuarie 1926 (Anul 3, nr. 346-370)
1926-01-01 / nr. 346
Războiu comercial între Europa şi America Washington, 30 (Rador). — Vorbind de situaţia din Industria cauciucului, d. Hoower a preconizat reducerea întrebuinţării acestei materii la cel mai strict minimum şi organizarea unor surse Independente de aprovizionare. Ziarele arată că Hoower ar fi aftunţat că un războiu comercial ameninţă să izbucnească între America şi Europa deoarece vechiul continent stingherește prin diferite monopoluri idustria Statelor Unite. (9) L. N. ANDREEV VIAJA PĂRINTELUI VASILE închinat Ini Fedor Ivanovici S aii api n In a cincea săptămână a postul i.i pe când începură adierile de prîmăvară pe câmpuri, iar amurul deveni albăstrui şi transparent, reoteasa începu să bea din nou. Patru zile în şir a băut, strigând şi trătându se îngrozită, iar în ziua aincea — Sâmbătă, pe înoptate, a tins toate candelele din casă, îşicu din câteva şervete un şuvăt şi o spânzură. Iar când a început s’o frângă latul, o cuprinse spaima şi ncepu să ţipe; uşile fiind deschise a alergat în grabă părintele Vailie şi Nastia scăpând-o. Din toate acestea s’au ales numai cu spaima; le altminteri nici nu se putea înâmpla nimic, căci şervetul nu era In româneşte de Borea şi Saşa VI legat bine şi nici nu s’ar fi putut spânzura ca un asemenea lat. Dintre toţi, preoteasa s’a speriat mai tare: ea plângea şi le cerea ertare, mâinile şi picioarele îi tremurau iar capul i se clătina; în toată seara aceea ea nu-1 lăsă pe bărbatul său să plece de lângă dânsa şi căuta să se aşeze tot mai aproape de el. Ea se rugă să aprindă din nou candelile stinse şi apoi cele din faţa icoanelor, încât se făcu o atmosferă plăcută, te-ai fi crezut în ajunul unei sărbători liniştite. După ce trecură primele momente de spaimă părintele Vasilie deveni calm şi de Meat, începu chiar să glumească; povesti o întâmplare hazlie din viaţa de seminar, apoi îşi aminti de primii ani ai copilăriei, de vremea pe când era un băetaş sprenţar şi fura mere de pe la vecini Dar îi veni aşa de greu să povestească cum pâinnarul îl trăgea de urechi, că Nastia nu-l crezu şi nici nu râse, cu toate că părintele Vasilie râdea cu un râs încet şi copilăresc, iar fata lui exprima numai adevăr şi bunătate, încetul cu încetul preoteasa se linişti, începu să se uite cu spaimă în colţurile întunecate ale odăei şi după ce au trimis pe Nastia să se culce, ea întrebă pe bărbaţu său zâmbind încet şi timid: — Te-ai speriat? Faţa părintelui Vasilie se schimbă; acum exprima neadevăr şi răutate: — De siguri că m’am speriat. Ce ţi-a mai venit și ţie în minte! Preoteasa tresări, ca și cum un curent de vânt rece ar fi atins-o și spuse la întâmplare, întinzând cu degetele-i tremurânde horbota de pe marginea patului: — Nu știu Vasia Așa mă plictisesc. Mi e groază de toate cele. Mă înspăimântă orice. Se întâmplă ceva, dar eu nu înţeleg nimic din ceea ce se petrece. Iată primăvara vine, după dânsa o să vie vara. Pe urmă iar toamna şi iarna. Şi mereu o să stăm aşa, ca acuma—tu în colţul acela, eu într’acesta. Nu te supăra, Vasia, eu înţeleg, că nu se poate altfel. Dar, totuşi... Ea oftă şi continuă, fără să-şi ridice ochii de pe horbotă. — înainte măcar nu mă temeam de moarte; mă gândeam eu că o să fie rău de tot şi că o să mor, dar acuma mă tem şi de moarte. Ce să fac, Vasia dragă? Iarăşi... să beau? Ea îşi ridică nedumerită ochii către părintele Vasilie şi se simţea cuprinsă de o plictiseală de moarte, de o desnădejde fără. margini, de o rugăminte de milă. In oraşul unde a îînfiălat Fiverschi, i s’a întâmplat să vadă oiCietă cum un tânăr murdar ducea un eiai să jupoaie de piele: el avea o copită frântă ce abia se mai tinea îtjtr’o margine şi cum mergea aşa.lăsa urme de sânge pe pietre; era irig şi aburii alburii îl înconjurau ca un uomiaş, iar părul umed de sudoare strălucia par’că şi ochii lui priveau ţintă înainte — erau straşnici prin umilinţa lor- Ei bine, astfel de ochi avea preoteasa. Şi el se gândi că dacă cineva ar săpa o groapă şi ar arunca într’însa pe femeia asta, acoperind-o de vie cu pământ ar face tare bine. Preoteasa încerca în zadar să şi aprindă ţigara ce-i tremura între buze şi continua: — Iar el, — tu înţelegi de cine vorbesc, — desigur e copil încă şi mi-i milă de el, dar în curând o să înceapă să meargă şi o să mă mănânce de vie. Şi de nîeăeri n’o să mi vie în ajutor. Uite, m’am rugat de tine, ilar ce folos? Nici nu mai ştiu ce să fac... Ea oftă uşor şi-şi trecu încet mâinele pe faţă. Cu ea oftă şi mica cameră în care stăteau şi iarăşi începură să alerge umbrele nocturne, înconjurând în o mulţime tăcută pe părintele Vasilie.. .,le plângeau toate ca nebune şi întindeau către el mâini slabe, rugându-se de ertare, de milă de dreptate... -A a a! cu geamăt prelung răspunse peptul pupei- Apoi sări cu o mişcare repede, încât răsturnă şi un scaun şi prinse a umbla prin casă, mişcând mâinile încrucişate, murmurând ceva, isbîndu-se de scaune şi pereţi, ca un orb, ca un nebun. Cum se lovea de un perete, îl pipăia repede cu degetele-i osoase şi fugea îndărăt, şi aşa se învârtea el în cuşca aceea strâmtă a pereţilor surzi, semănând cu o umbră fantastică ce a luat un chip groaznic şi neobişnuit. Ochii par’că îi erau orbi şi se văzu licărind în ei lacrimi, primele lacrimi de la moartea lui Vasia. Uitându-se pe sine, preoteasa urmărea îngrozită pe bărbatu-său şi-i striga: —Vasia, ce-i cu tine? Ce-i cu tine? Părintele Vasilie se înforrse iute se aprop’e printr’o mişcare de nevastă-sa ca şi cum ar fi voit s’o strivească şi-i puse o mână tremurătoare pe cap, tînând-o mult timp aşa în tăcere ca şi cum ar fi bînecuvântat-o sau ar fi apărat-o de rău Apoi îi spuse: — iar fiecare «unot era par’că un elinohof mofalîe: — Sărmana, sărmana de tine. Pe urmă începu să umble dn un mare şi groav în nenorocirea sa, o fiară căreia i s’au luat copiii. I ta i se mişca repede iar buzele murânde frângeau cuvinte izola teribii de grele: — Sărmana. Sărmana. Toţi si sărmani. Toţi plâng. Şi nimeni le vine în ajutor! O 0-0-0!... El se opri, îşi ridică privirea sus, săgetă cu ea tavanul şi întuiricul nopţii de primăvară, striga: — Şi tu rabzi asta!? Rabzi?Atunci iată... El ridică pumnul strâns, dar picioarele lui, cuprinzându-i cu minele genunchii, se sbătea isteric pioteasa şi murmura înecându-se lacrămi și hohote de râs. — Nu trebue! Nu trebue! Puii drag.... Eu n’o să mai fac!... (Va urma] ’|____ Știri de peste hotare Germania a aderat la acordul din Washington în chestia Chinei Berlin 30 (Rador). — După invitatia presedintelui Coolidge, Germania a aderat la învoiala din Washington, privitoare la politica care va trebui urmată de puteri fată de China. Pricipiile cuprinse in acest acord au fost astfel recunoscute pe vremuri de German's în tratatul său încheiat cu China. Convocarea congresului partidului social creștin austriac Viena (Rador). — Comitetul de conducere al partidului creștin social a fost convocat ori pentru a pregăti congresul general al partidului. Preşedintele partidului, monseniorul Seipel şi cancelarul Ramek au prezentat referate asupra situaţiei politice, examinând în special obligaţiunile ce decurg din faza nouă în care a intrat acţiunea de asanre finnciară. Desbaterile asupra acestor referate au pus în evidenţă deplina înţelegere a tuturor celor prezenţi asupra obiectivelor viitoarei politici economice cât şi asupra tacticei partidului în viitor S’a decis convocarea congresului general al partidului pentru ziua de 2 Februarie la Viena. LUPTELE DIN CHINA SOLDAŢI SI ARME RUSESTI IN ARMATA LUI FENG Londra 30 (Rador). — O telegramă oficială sosită aci, declară că trupele din Chantung au capturat un mare număr de puşti aparţi- nând trupelor lui Feng şi purtând iniţialele «U. S. S. R. 1925». Telegrama adaugă că sute de ruşi au fost zăriți în armata lui Feng. Statele-Unite vor participa la Conferinţa dezarmării Washngton, 30 (Rador). — Casa Albă declară că conversaţiunile preşedintelui Coolidge cu membrii congresului au evidenţiat că parlamentul este favorabil aproape în unanimitate participării Statelor-Unite la conferinţa pregătitoare a dezarmării. Până acum nu s’a luat nici o hotărâre în privinţa alegerei delegaţilor. Situaţia precara a industriei germane Berlin 30 (Rador). — O deputaţiune a asociaţiilor industriale germane a prezentat Marţi un raport preşedintelui Reichuluî, privitor la actuala situaţie precară în care se găseşte industria germană. RĂZBOIUL DIN MAROC NOUL COMANDANT AL TRUPELOR FRANCEZE Berlin, 30 (Radio). — In locul generalului Naulin a fost numit ca comandant suprem al forţelor beligerante franceze din Maroc, Generalul Boihut, care a comandat până acum trupele din Algeria. S’AU HOTARAT NOUI OPERATIUNI Roma, 30 (Rador). — Telegramă din Rabat. — La Taza s’au iniţiat noi operaţiuni având ca obiectiv punctul Sidi.Ben-Nour, care se desfăşoară în mod favorabil- SUBSCRIEȚI pentru monumentul lui M. EMINESCU Dragostea lui Crookes (Continuarea foiletonului din pag. 1 a) ce au durat 8 ani cu Florence Cookreese vădit, că majoritatea lor s’a ţinut acasă la Crookes în asistenta asiduă a soţiei şi copiilor săi uneori. Se poate împinge neruşinarea până acolo încât să-ţi aduci aminte în casă şi s’o pui să-ţi facă fantasmagorii în faţa soţiei şi a copiilor?! Aceasta ar fi un act de iresponsabil şi cele două alineate de mai sus nu ni-1 recomandă pe Crookes ca atare. 4) Experienţele lui Crookes nu se făceau numai în două persoane. La aceste experienţe au asistat rând pe rând : a) soţia sa şi uneori copiii. b) d-na Marryat cu soţul ei. c) dnii Florence, Ross-Church, Tapp, Aksakof, Luxmoore, W. Harrison şi alţii. Oare toţi aceştia să fi fost îndrăgostiţi de Flamee Cook? 5) Crookes publică în acelaş volum experienţele interesante făcute cu medium Kate Fox. Şi pe ea s’o fi iubit marele fizician ? 6. Rome medium-ul acela puternic — dar şi vanitos — ocupă de asemenea o parte a şedinţelor lui Crookes producând fenomene din cele mai importante. Gurile rele nu se spun în ce raporturi s’a aflat Crookes cu Home, probabil fiindcă le-a găsit pudoarea ! 7) Experienţe de materializare ca acelea obţinute de Crookes, între 1871—73, s’au obţinut în toată lumea după cum voi arăta în foiletonul următor, deci nu era nevoe ca papa Crookes să se apuce de blestemăţii ca să obţie o fantomă materializată. Răutatea s’a impus prea departe pentru ca să poată rămâne în picioare calomnia căreia ’i a dat naştere. Pentru cititorii cari n’au luat conoştinţă de foiletonul nostru citat la început voi repeta cuvintele marelui savant fiziologist Rieber, membru la Academia de ştiinţe, etc., etc. şi care nu e spritist ci metapsyhist: «Cum se face că aceste fapte n’au putut fi admise şi că s’a presupus pentru explicarea lor O CANTITATE DE INEPŢII CALOMNIOASE? «Motivul e de sigur fiindcă, toţi oamenii, şi savanţii mai mult decât toţi oamenii, au groază de lucruri noi». Prof. Richet termină spunând că în faţa probelor formidabile ale lui Crockes, savanţii au râs şi a râs şi el, dar acum când a văzut şi auzit atâtea, cred şi strigă: Pater, peccavit (Va urma). DE ANI , „CIANTUL“ va apare la 8 pagini, cu toate bikmf®rile anului semnate de redactorii și colaboratorii sa și cu numeroase clişee. mmillai Ungun cer demisia conducerii partidului cauza acţiunii ei antiromâneşti peste hotare. »Dr Sándor Iosif şi Gyárfás despre rtiatul maghiar cu partidele mmmsî! T. deputat Iosif Sándor a convocat pe alegătorii săi din Sf. Gheorghe ca o întrunire, în care d-sa şi d. Elemér Gyárfás au făcut o interesantă expunere a relaţiilor partidului maghiar faţă de partidele româneşti. D. Gyárfás, preşedintaţia economice a partidului r.s’a ocupat de recentele trituralo-maghiare, care — după c a ţinut să specifice — sunt ştiute îndeobşte şi au fost începute de liberali. Tratativele acestea, a accentuat d■ Gyárfás, sunt de o importanţă decisivă, în Ardeal■ pentru liberali, deoarece ei n’au în Ardeal pe nimeni, decât pe minorităţi — în cazul când s’ar învoi cu noi. Oratorul a arătat apoi că liberalii nu s’au ţinut de angajamentul ce şi-l luaseră în scris prin pactul dela alegerile pentru camerile agricole şi că ungurii nu trebue să se aştepte la credinţă din partea partidului liberal. Vorbind apoi despre pactul dela ducea a declarat că acesta se află sub revizuire, şi făcând excepţie de la această învoială, partidul maghiar are toate mâinile libere. D. SÁNDOR DESPRE O APROPIERE DE PARTIDUL NATIONAL A vorbit apoi d. Sándor Iosif, declarând acelaş lucru, ştiut de atâtea luni, că pactul de la Cincea este în curs de revizuire. D-sa nu este adeptul întovărăşirii cu liberalii, ci urmăreşte o alianţă cu partidul naţional, fiindcă de acest partid îl leagă declaraţiile de la Alba-Iulia, care angajează — moralmente —, pe naţionalişti şi care la timpul său, au fost una din pricinile din care Ungaria a acceptat tratatul de pace. D. Sándor a destăinuit apoi întrunirii, că această apropiere de partidul naţional i-au dictat-o de altfel înşişi alegătorii, şi d-sa poate să producă o sumedenie de scrisori ale acestora, care cer o politică maghiară în tovărăşie cu partidul naţional. DISENSIUNI IN PARTIDUL MAGHIAR Se constată că întrunirile acestui partid minoritar, atât, de desert în timpul din urmă, nu sunt pricinuite numai de vacanţa Crăciunului, dat fiind mai ales că partidul nu prea are mandatari în parlament. Ele sunt impuse în primul rând de teama fruntaşilor partidului că le scapă pământul de sub picioare Din această cauză presa, maghiară n’a dat, absolut nici o atenţie interviewului d-lui Iorna, reprodus de noi după un ziar maghiar din Oradea Mare, de teama ecoului ce l-ar avea declaraţiile princare fruntaşul vieţii politice româneşti denunţă pe conducătorii partidului maghiar că nu reprezintă minoritatea maghiară. Totuşi, separat de această declaraţie, şi aproape concomitent, s’a pornit la Cluj o acţiune făţiş ostilă conducerii partidului Astfel adunarea de Duminecă a partidului maghiar de la Cluj a degenerat în scandal, iar cotidianul «Az Est» de la Ulii a încerit o furioasă cam. care ■ e lipsită de elemente 4fe a«nzaiu. Acest ziar, în ultimul său număr, cere categoric, cu literele cele mai mari, demisia ' ' ' ilui și înlocuirea el î, • ,v oi Ieşi de popor într’o adunar» generală publică. «âk Est» s*'- ză pe oamenii d-lui tigren, «ă « aşteptând să se înflo.'-ni tratativele ce-au angajat cu gm’irnH r, dat fuga la Budapesta .» Genevi- petând şi de data asta acţiunile : de peste hotare, de caere, din Ardeal sunt sătul. Col catorii SALVEAZA UNITATEA PARTIDULUI PRIN ATACURI CONTRA LIBERALILOR Strânşi astfel cu uşa, aşa zişii conducători ai partidului unguresc au început iar campania pentru strângerea rândurilor şi se folosesc — risum teneatis — tocmai de atacuri fulminante împotriva liberalilor de preferinţă• pe chestiuna legii şcolare Întâmplarea a făcut să li se demaşte apucătura numai decât. Căci, în timp ce partidul maghiar, care, n’a avut decât o parte secundară în aranjarea legii şcolare partea decisivă având-o delegaţiile confesionale, — în timp ce partidul, porneşte acest atac şi bate monedă dintr'o trâmbiţată desfiinţare a drepturilor şcolare maghiare, în aceeaşi vreme delegaţiile confesionale, şi chiar un delegat al partidului, d. Paul Arpad, declară că s’au trecut în legea învăţământului particular toate concesiunile cerute de unguri, afară de una şi cu una în Plus pe care delegaţiile maghiare v’o cerniseră niciodată. TRATATIVELE CU JAF . * ..11 Serbării?pentru a 60-a aniversari a liceului din Focşani La 24 Ianuarie 1926 se împlinesc 60 de ani de la înfiinţarea liceului «Unirea» din Focşani. De aceea profesorii acestui liceu împreună cu autorităţile locale au decis să sărbătorească această zi în mod deosebit. In acest scop, sunt invitaţi să ia parte la această festivitate toţi foştii profesori, care au propagat lumina de pe catedrele acestui liceu, precum şi toţi foştii elevi, care s’au adăpat la cunoştinţele predate de aceşti profesori. In dimineaţa de 24 ianuarie 1926, toţi invitării se vor aduna la ora 9 în sala de festivităţi a liceului, unde se va oficia un parastas pentru pomenirea foştilor profesori şi elevi morţi, care va fi urmat de câteva cuvântări, iar la ora 11 va fi un Te-Deum la biserica catedrală. După amiază, la ora 3 luni va fi o serbare şcolară la teatru, dată de elevii liceului şi precedată de o conferinţă, iar seara la ora 8, va avea loc o masă comună în sala de festivităţi a liceului. Spre a preîntâmpina dificultăţile găzduirei s-au luat măsuri pentru cartiruire. Partipanţii sunt rugaţi să comunice la dirineţia liceului, dacă iau parte la se bare şi la masă cel mai târziu până la 10 ianuarie 1926. Toți foştii profesori şi elevi sunt rugaţi a comunica şi adresele foştilor lor colegi, pentru a nu se scăpa din vedere cineva. le la C.F.R SUM VOR CIRCULA TRENURILE ACCELERATE BUZAU-FETESTI Trenurile acceleate No. 807/810 și 809/808 cari circulă zilnic între Buzău şi Feteşti, în legătură pentru Constanta, din cauza lipsei de călători vor fi reduse cu începere de la 1 Ianuarie la de două ori pe săptămână, în legătură cu plecarea şi sosirea vapoarelor S. M. R. la Constanţa. Aceste trenuri vor pleca Marţi şi Joi din Buzău şi Joi şi Duminecă din Constanţa. DEFERITOAREA VAGOANELOR FRANCEZE ŞI BELGIENE Administraţia C F. R. a dispus ca vagoanele belgiene şi franceze, rămase în ţară în urma războiului şi cumpărate apoi de statul român, să fie eeferizate complect. Aceste vagoane adunate în stariurile T. Severin, Vârciorova, Sofronia, Filiaşi, Craiova, P. Olt şi Băicuţa se vor eeferiza prin îngrijirea atelierelor şi inspecţiunilor de material rulant Kr EXPORtul PROnilSELGRUOLeruţ. de PETROL Din cauza blocării Dunării şi a încetării oricărei activităţi în porturile Dunărene se găsesc în staţiuniL Chitila-Uriaj şi Feteşti un număr de 650 vagoane cu produse petrolifere, cari urmează a fi exportate prin Constanţa. In acest scop se vor creia noni tinerii de petrol între Chitila și Constanta. ELIBERAREA BILETELOR DE CARTON Dispoziţii imitestrice ale C. F R. Direcţiunea generală a căilor ferrate a constatat că o mare parte din casierii de bilete se abat de la instrucţiunile în vigoare, corectând staţiunea de destinaţie tipărită pe biletul de carton, din care cauză călătorii sunt expuşi la neajunsuri şi amenzi, în cursul călătoriei. Pentru a se pune capăt pentru totdeauna acestor procedee ilegale s’a pus în vedere tuturor organelor cft., că este cu desăvârşire oprit casierilor de bilete să şteargă staţia de destinaţie tipărită pe biet, şi să scrie cu cerneală sau creion chimic altă statie de destinntiv». îmilifomnt dacă costul bîlehi lui este același pentru ambele destinatiuni. Orice abatere de la această dispozitione va fi exemplar pedepsită. Reluarea unor nouî curse fluviale pe Dunăre Pe măsură ce timpul o permite, navigaţiunea pe Dunăre îşi reia activitatea. Astfel în afară de cursele Brăila—Galaţi, Giurgiu—Rusciik şi Silistra—Călăraşi, cu începere de eri s’au reluat cursele vapoarelor şi între Vidin— Calafat. Se speră că peste trei sau patru zile să se reia şi cursele Galaţi - Tulcea, întrucât bananele de ghiaţă au fost sparte aproape în întregime cu ajutorul dinamitei şi a va suiui spărgător de ghiaţă «Mântuim»». MINISTERUL JUSTIŢIEI Comisiunea de Naturalizare Conform art. 23 din legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţei române, se publică următoarea cerere de naturalizare, spre ştiinţa acelora cari ar voi să facă vreo întâmpinare, potrivit dispoziţiunilor art. 23 din zisa lege. Domnule Ministru, Cu respect vă rog să binevoiți a mi acorda cetățenia română, deoarece voesc să mă stabilesc definitiv în România unde am toate interesele mele. Cu deosebit respect Francisc Schimpela Timişoara III. Piaţa V Adnmaehi 10 Bloc - Notes într’o polemică literară 111 11" ■' ■*•**» Faust In rominește Un răspuns al d-lui ION GORUN Mare supărare i-a pricinuit d-lui I. U Soricu, traducătorul lui «Faust, opera complectă» un articol din «țara Noastră» prin care sub iscălitura: Moise Nicoară se afirmă că traducerea d-sale (e vorba, fieşte, de aceea care s’a reprezintat la Teatrul Naţional) e cu totul inferioră traducerii mele, de care de altfel d. Soricu în mare parte s’a servit. S’a supărat d-sa pentru «o serie de înjurături personale». — zice — cu cari Moise Nicoară l’ar fi împroşcat! Am citit și eu articolul acestuia dar n’am putut găsi nu o serie, dar nici măcar una singură înjurătură personală la adresa d-lui Soricu. Ce-o fi înțelegând d-sa prin «înjurătură personală» nu pot şti. — dar vorba aceea : fiecare știe unde-i strânge gheata — Insă pentru Moise Nicoară eu nu pot să intervin ; d. Soricu crede că a ghicit cine se ascunde sub acel pseudonim ; cred că se înşală ; în tot cazul acest Moise Nicoară (sau cum zice d- Soricu cu un repetat cuvânt de spirit a cărui fineţe durere trebue să mărturisesc că nu sunt în stare a o pricepe : «mai mult Moise decât Nicoară»), acest aşadar Moise el însuşi va şti să găsească ac de cojocul spiritualului său adversar. Dar d. I. V. Soricu se repede la mine Cu citate — e drept că puţintele de tot — ar vrea să dovedească „npcivitatea traducerii d-sale Voi examina aceste citate Mai întâi însă, să înlătur o învinuire pe care delicatul d- Soricu, atât de sensibil la «înjurături personale», chiar și când ele nu există decât în închipuirea d sale, mi-o aduce. Eu am întitulat traducerea mea, care a servit de model din nenorocire masacrată lui Soricu : «Faust, tragedie». D-sa spune : aceasta e o minciună ; o traducere de Gorun nici nu există, şi dacă ar exista. (aşadar totuş există și cum n’ar exista, dacă fără ea n’ar exista nici contra-traducerea d-lui Soricu ) ea nu e decât un fragment, abea a treia parte din operă (se vede că d Soricu măsoară opera cu cotul) Dar «Faust», partea întâia, nu e nicidecum un fragment, ci e o tragedie de sine stătătoare. Însă eu îi voi arăta datşi Soricu că voind să lovească în mine, îşi dă singur cu bâta în cap, — căci sute de afişe şi mii de anunţuri prin gazete au dat de veste lumii şi ţării că la Teatrul Naţional se reprezintă «Faust» în traducerea d-lui I. V. Soricu. Se reprezintă şi partea, sau tragedia a doua? Nu. Deci, ca să-i las d-lui Soricu expresia pe care singur şi-a ales-o — eu n’aş întrebuinţa-o — d-sa a minţit. Să venim la citate. Versurile : «Die Sonne tăut. nach al ter Weise, in Brudersphären Wettgesang» — sunt traduse la mine : Cântarea soarele,şi rosteşte In corul sferelor surori... Nu e bine, zice d. Soricu, ascultat! iei la mine : Si ’’“tf (« soruc2« diî»/'*rea In romi sferelor slăvit... Imitaţia versurilor mele e evidentă : «Tn corul sferelor» e traducerea mea, fiindcă «Wettgesang» l’am redat într’o traducere întru câtva liberă cu cor, — dar d. Soricu, în loc de «sfere surori», care e traducerea exactă, a pus, ca să se deosibească de mine , «în corul sferelor slăvit». Unde este slăvit, această banalitate de versificator de duzină, la Goete ? Nicăiri D. Soricu a colaborat a împrumutat lui Goethe un calificativ din propriul d-sale arsenal. Ce este asta ? O localizare ? Operele clasice nu se localizează- Când le adaogi ceva de la tine asta însemnează falsificare. Dar «traducerea lui Gorun» . Mult mi-ar plăcea să pot afla, Domnul de minune era T — căreia «traducerea Soricu» îi opune ceva... superior : Ce mult aș vrea, cum nimeni Nu poate să mă creadă, Să aflu cine-i omul De astăzi fie pe stradă... Originalul : «Ich gab was drum, wenn ich nur wfisst, wer beut der Her, gewesen ist».. Umplutura puerilă şi absolut deplasată : «cum nimeni nu poate să mă creadă» este iarăş o colaborare silnică a d-lui Soricu cu Goethe- E prea mult zis : o impietate ? In tot cazul este şi asta o falsificare a textului, pentru trebuinţa rimei în sfârşît al treilea citat al post-traducătorului. D sa nu înţelege pentru ce eu am scris : Florile însă tot mai lipsesc, Oameni gătiţi ci-că le 'nlocuiesc. Acest ci-că supără urechea de fin estet a d-lui Soricu. Insă expresia aceasta e pusă acolo pentru a reda ironia ce este în versul original, ironie care scapă d-lui Soricu : Şi cum pân’acuma florile lipsesc Fete ’n haine albe le înlocuesc. — zice d. Soricu Ambele versuri sunt copiate din oropsita traducere a lui Gorun, afară de cuvântul : fete, care iarăş nu se găseşte la Goethe, căci Faust nu vorbea numai de fete, ci de «geputzte Menschen». Vreau, deocamdată, să mă opresc numai la citatele înseşi ale d-lui Soricu, pe cari d-sa desigur le va fi socotit ca pe cele mai concludente. Pot de alt, fdi arăta, şi cred că o voi face în curând, că oriunde d Soricu a căutat să se depărteze de traducerea mea, a dat în gropi. Vom cerceta şi faimoasa traducere a părţii a doua, unde d. Soricu n’a mai dispus de cârja batjocorită a traducerii lui Gorun. Trebue să răspund şi la insinuarea că m’ar fi preocupat întru câtva «meschina chestie bănească». Unde şi când a văzut d. Soricu, că cineva s’ar fi interesat de «tantiemele» pe cari i le-a hărăzit amicul d-sale politic d. Corneliu Moldovanu? Cine i-a întrebat câte iarbăre sau oi şi-a mai cumpărat cu sumele încasate ? Nimenea. Asta o spune d-sa, prinzând prilejul din pură furlandiscală. Ce amestec poate avea aceasta în discuţie ? Şi ce însemnează termenii de cari se foloseşte în polemica sa literară ilustrul traducător ? «Minciună, neruşinare, necinste, mişelie» etc Simţ de măsură, de cuviinţă de spirit chiar fMoise mai mult decât Nicoară !.. Toate astea pentru d. I. U. Soricu sunt — şofran. Ion Gorun P.S. — Apelul pe care-l face d. Soricu la actori, ca să hotărească între traducerile noastre, mi-l însuşesc şi eu. Eu ştiu că avem actori de cultură serioasă, cari vor preferi fără nici o îndoială versurile limpezi pofunde, clasice ale lui Gorun acelora meremetisite, vulgarizate şi contrafăcute de d. I. V. Soricu. I. G. Cronica muzeală CONCERT SIMFONIC CU CONCURSUL VIOLONCELISTULUI E. FETTERMANN Dacă simfonicele din stagiunea aceasta sunt atât de puţin numeroase, interesul lor poate fi crescut cel puţin prin programe excepţionale. Până acum direcţiunea artistică a «Filarmonicei», ca activitate proprie, ne-a adus foarte puţin în afară de excepţionalul concert Enescu, aproape singurul agrement notabil, singura notă de noutate. Vau dat soliştii străini, sau indigeni După d.ra Madeleine Cocorăscu şi Jose Iturbi, iată şi pe violoncelistul Emanuel Feurmann, oaspete ilustru şi sărbătorit producându-se în atrăgătorul şi primejdios de limpede concert de Haydn. Reclama umflată ce se face diverşilor virtuoşi, e de cele mai mtrlt© «« în dauna 1«-nr. Poate dlUUTiai în America nu e riscat să prezinţi publicului un solist cu merite reale în formaţie, drept un Casals, apogeul artei instrumentale La noi, auditorul, mai sceptic şi oricum, mai pregătit şi mai capabil de nuanţări în aprecierile sale, va avea îndată o deziluzie când aşteptarea nu-i va fi fost răsplătită precum crezuse. Şi deziluzia îndreptăţită într’o măsură oarecare, va lua o înfăţişare nedreaptă mergând până la tăgăduirea calităţilor celor mai evidente, ale unui virtuoz, ca tânărul E. Feuermann Acesta desigur fără a fi un al doilea Casals, e totuşi un excepţional artist. Sonoritatea sa,din cele mai dulci—sunătoare, se cu un desăvârşit mecanism, de cxpre claritate în toate registrele Un arcuş mlădios, o cantilenă caldă, ne face pe deasupra să uităm de monotonia, de ingratitudinea specifică violoncelului ca instrument de solo. Din potrivă, faptul că tânărul Feuermann nu ţine făgăduinţa de realizare a temperam«*’*'’'’! focos pe care-l promitea copilul-mâiune, accentuează pe alocuri această monotonie. E o infinitesimală scântee divină, un accent mai ascuţit, un ritm mai personal, care lipseşte virtuozului altminteri desăvârşit- începutul concertului în special s-a resimţit ca de o impreciziune, o moliciune de ritm, supărătoare pentru cei ce vor o comuniune inspirată CU oehestra- în schimb cadenţa, apoi eleganţa lirică cu care a fost cântată partea a doua, degajarea, graţia facilitatea de interpretare din partea a 3-a, au cucerit toată sala. Cu mult mai multă proeminenţă vor reuşi însuşirile muzicale ale celebrului virtuoz la recitalul pe care-l va da Miercuri seară la Ateneu Un program bogat şi generos, v îngădui tuturor calităţilor d-sale să se pună în adevărata lor valoare , destul să ştim că tânărul violoncelist ar fi dat în străinătate şedinţi de sonate în tovărăşia unui muzician ca Bruno Walter ca să augurăm la d-sa o muzicalitate tot atât de diversă şi atrăgătoare ca şi excepţionida-i virtuozitate. X. Abonamente la „CuvMuE“ Un an Sase luni Trei luni Sei 300 - 150 o