Cuvântul, ianuarie 1926 (Anul 3, nr. 346-370)

1926-01-01 / nr. 346

Războiu comercial între Europa şi America Washington, 30 (Rador). — Vor­bind de situaţia din Industria cau­ciucului, d. Hoower a preconizat re­ducerea întrebuinţării acestei ma­terii la cel mai strict minimum şi organizarea unor surse Independen­te de aprovizionare. Ziarele arată că Hoower ar fi a­­ftunţat că un războiu comercial a­­meninţă să izbucnească între Ame­rica şi Europa de­oarece vechiul con­tinent stingherește prin diferite mo­nopoluri idustria Statelor­ Unite. (9) L. N. ANDREEV VIAJA PĂRINTELUI VASILE închinat Ini Fedor Ivanovici S aii api n In a cincea săptămână a postu­­l i.i pe când începură adierile de p­rîmăvară pe câmpuri, iar amur­­ul deveni albăstrui şi transparent, reoteasa începu să bea din nou. Patru zile în şir a băut, strigând şi trătându se îngrozită, iar în ziua a­incea — Sâmbătă, pe înoptate, a tins toate candelele din casă, îşi­­cu din câteva şervete un şuvăt şi o spânzură. Iar când a început s’o frângă latul, o cuprinse spaima şi ncepu să ţipe; uşile fiind deschise a alergat în grabă părintele Va­­ilie şi Nastia scăpând-o. Din toate acestea s’au ales numai cu spaima; le altminteri nici nu se putea în­­âm­pla nimic, căci şer­vetul nu era In româneşte de Borea şi Saşa VI legat bine şi nici nu s’ar fi putut spânzura ca un asemenea lat. Din­tre toţi, preoteasa s’a speriat mai tare: ea plângea şi le cerea ertare, mâinile şi picioarele îi tremurau iar capul i se clătina; în toată sea­ra aceea ea nu-1 lăsă pe bărbatul său să plece de lângă dânsa şi căuta să se aşeze tot mai aproape de el. Ea se rugă să aprindă din nou cande­­lile stinse şi apoi cele din faţa icoa­nelor, încât se făcu o atmosferă plăcută, te-ai fi crezut în ajunul u­­nei sărbători liniştite. După ce tre­cură primele momente de spaimă părintele Vasilie deveni calm şi de Meat, începu chiar să glumească; povesti o întâmplare hazlie din via­ţa de seminar, apoi îşi aminti de primii ani ai copilăriei, de vremea pe când era un băetaş sprenţar şi fura mere de pe la vecini Dar îi veni aşa de greu să povestească cum pâin­narul îl trăgea de urechi, că Nastia nu-l crezu şi nici nu râse, cu toate că părintele Vasilie râdea cu un râs încet şi copilăresc, iar fata lui ex­prima numai adevăr şi bunătate, încetul cu încetul preoteasa se lini­şti, începu să se uite cu spaimă în colţurile întunecate ale odăei şi du­pă ce au trimis pe Nastia să se culce, ea întrebă pe bărbaţu­­ său zâmbind încet şi timid: — Te-ai speriat? Faţa părintelui Vasilie se schim­bă; acum exprima neadevăr şi rău­tate: — De siguri că m’am speriat. Ce ţi-a mai venit și ţie în minte! Preoteasa tresări, ca și cum un curent de vânt rece ar fi atins-o și spuse la întâmplare, întinzând cu degetele-i tremurânde horbota de pe marginea patului: — Nu știu Vasia Așa mă plicti­sesc. Mi e groază de toate cele. Mă înspăimântă orice. Se întâmplă ceva, dar eu nu înţeleg nimic din ceea ce se petrece. Iată primăvara vine, după dânsa o să vie vara. Pe urmă iar toamna şi iarna. Şi me­reu o să stăm aşa, ca acuma—tu în colţul acela, eu într’acesta. Nu te supăra, Vasia, eu înţeleg, că nu se poate altfel. Dar, totuşi... Ea oftă şi continuă, făr­ă să-şi ri­dice ochii de pe horbotă. — înainte măcar nu mă temeam de moarte; mă gândeam eu că o să fie rău de tot şi că o să mor, dar acuma mă tem şi de moarte. Ce să fac, Vasia dragă? Iarăşi... să beau? Ea îşi ridică nedumerită ochii că­tre părintele Vasilie şi se simţea cu­prinsă de o plictiseală de moarte, de o desnădejde fără. margini, de o ru­găminte de milă. In oraşul unde a îînfiălat Fiverschi, i s’a întâmplat să vadă oiCietă cum un tânăr murdar ducea un eiai să­­ jupoaie de piele: el avea o copită frântă ce abia se mai tinea îtjtr’o margine şi cum mergea aşa.l­­ăsa urme de sânge pe pietre; era irig şi aburii alburii îl înconjurau ca un uomiaş, iar părul umed de sudoare strălucia par’că şi ochii lui priveau ţintă înainte — erau straşnici prin umilinţa lor- Ei bine, astfel de ochi avea preoteasa. Şi el se gândi că dacă cineva ar săpa o groapă şi ar arunca într’însa pe femeia asta, acoperind-o de vie cu pământ ar face tare bine. Preoteasa încerca în zadar să şi aprindă ţigara ce-i tremura între buze şi continua: — Iar el, — tu înţelegi de cine vor­besc, — desigur e copil încă şi mi-i milă de el, dar în curând o să în­ceapă să meargă şi o să mă mănân­ce de vie. Şi de nîeăeri n’o să mi vie în ajutor. Uite, m’am rugat de tine, ilar ce folos? Nici nu mai ştiu ce să fac... Ea oftă uşor şi-şi trecu încet mâi­nele pe faţă. Cu ea oftă şi mica ca­meră în care stăteau şi iarăşi înce­pură să alerge umbrele nocturne, în­conjurând în o mulţime tăcută pe părintele Vasilie.. .,le plângeau toate ca nebune şi întindeau către el mâi­ni slabe, rugându-se de ertare, de milă de dreptate... -A a a! cu geamăt prelung răs­punse peptul pupei- Apoi sări cu o mişcare repede, încât răsturnă şi un scaun şi prinse a umbla prin casă, mişcând mâinile încrucişate, mur­murând ceva, isbîndu-se de scaune şi pereţi, ca un orb, ca un nebun. Cum se lovea de un perete, îl pipăia repede cu degetele-i osoase şi fugea îndărăt, şi aşa se învârtea el în cuş­ca aceea strâmtă a pereţilor surzi, semănând cu o umbră fantastică ce a luat un chip groaznic şi neobiş­nuit. Ochii par’că îi erau orbi şi se văzu licărind în ei lacrimi, primele lacrimi de la moartea lui Vasia. Uitându-se pe sine, preoteasa ur­mărea îngrozită pe bărbatu-său şi-i striga: —Vasia, ce-i cu tine? Ce-i cu tine? Părintele Vasilie se înforrse iute se aprop’e printr’o mişcare de ne­vastă-sa ca şi cum ar fi voit s’o stri­vească şi-i puse o mână tremură­toare pe cap, tînând-o mult timp aşa în tăcere ca şi cum ar fi bînecuvân­tat-o sau ar fi apărat-o de rău Apoi îi spuse: — iar fiecare «unot era par’că un elinohof mofalîe: — Sărmana, sărmana de tine. Pe urmă începu să umble dn un mare şi groav în nenorocirea sa, o fiară căreia i s’au luat copiii. I ta i se mişca repede iar buzele­­ murânde frângeau cuvinte izola teribii de grele: — Sărmana. Sărmana. Toţi si sărmani. Toţi plâng. Şi nimeni le vine în ajutor! O 0-0-0!... El se opri, îşi ridică privirea sus, săgetă cu ea tavanul şi întui­ricul nopţii de primăvară, striga: — Şi tu rabzi asta!? Rabzi?A­tunci iată... El ridică pumnul strâns, dar picioarele lui, cuprinzându-i cu mi­nele genunchii, se sbătea isteric pi­oteasa şi murmura înecându-se­­ lacrămi și hohote de râs. — Nu trebue! Nu trebue! Puii drag.... Eu n’o să mai fac!... (Va urma] ’|____ Știri de peste hotare Germania a aderat la acordul din Washington în chestia Chinei Berlin 30 (Rador). — După invi­­tatia presedintelui Coolidge, Ger­mania a aderat la învoiala din Wa­shington, privitoare la politica care va trebui urmată de puteri fată de China. Pricipiile cuprinse in acest acord au fost astfel recunoscute pe vre­muri de German's în tratatul său încheiat cu China. Convocarea congresului partidului social creștin austriac Viena (Rador). — Comitetul de conducere al partidului creștin social a fost convocat ori pentru a pregăti congresul general al par­tidului. Preşedintele partidului, monse­niorul Seipel şi cancelarul Ramek au prezentat referate asupra situa­ţiei politice, examinând în special obligaţiunile ce decurg din faza nouă în care a intrat acţiunea de asanre finnciară. Desbaterile asu­pra acestor referate au pus în evi­denţă deplina înţelegere a tuturor celor prezenţi asupra obiectivelor viitoarei politici economice cât şi asupra tacticei partidului în viitor S’a decis convocarea congresului general al partidului pentru ziua de 2 Februarie la Viena. LUPTELE DIN CHINA SOLDAŢI SI ARME RUSESTI IN ARMATA LUI FENG Londra 30 (Rador). — O telegra­mă oficială sosită aci, declară că trupele din Chantung au capturat un mare număr de puşti aparţi-­ nând trupelor lui Feng şi purtând iniţialele «U. S. S. R. 1925». Telegrama adaugă că sute de ruşi au fost zăriți în armata lu­i Feng. Statele-Unite vor participa la Conferinţa dezarmării Washngton, 30 (Rador). — Casa Albă declară că conversaţiunile pre­şedintelui Coolidge cu membrii con­gresului au evidenţiat că parla­mentul este favorabil aproape în u­­nanimitate participării Statelor-U­­nite la conferinţa pregătitoare a de­zarmării. Până acum nu s’a luat nici o ho­tărâre în privinţa alegerei delega­ţilor. Situaţia precara a indus­triei germane Berlin 30 (Rador). — O deputaţi­une a asociaţiilor industriale ger­mane a prezentat Marţi un raport preşedintelui Reichuluî, privitor la actuala situaţie precară în care se găseşte industria germană. RĂZBOIUL DIN MAROC NOUL COMANDANT AL TRUPE­LOR FRANCEZE Berlin, 30 (Radio). — In locul ge­neralului Naulin a fost numit ca comandant suprem al forţelor be­ligerante franceze din Maroc, Gene­ralul Boi­hut, care a comandat pâ­nă acum trupele din Algeria. S’AU HOTARAT NOUI OPERA­TIUNI Roma, 30 (Rador). — Telegramă din Rabat. — La Taza s’au iniţiat noi operaţiuni având ca obiectiv punctul Sidi.Ben-Nour, care se des­făşoară în mod favorabil- SUBSCRIEȚI pentru monumentul lui M. EMINESCU Dragostea lui Crookes (Continuarea foiletonului din pag. 1­ a) ce au durat 8 ani cu Florence Cook­­reese vădit, că majoritatea lor s’a ţinut acasă la Crookes în asisten­ta asiduă a soţiei şi copiilor săi une­ori. Se poate împinge neruşinarea pâ­nă acolo în­cât să-ţi aduci aminte în casă şi s’o pui să-ţi facă fan­tasmagorii în faţa soţiei şi a co­piilor?! Aceasta ar fi un act de ires­ponsabil şi cele două alineate de mai sus nu ni-1 recomandă pe Crookes ca atare. 4) Experienţele lui Crookes nu se făceau numai în două persoane. La aceste experienţe au asistat rând pe rând : a) soţia sa şi uneori copiii. b) d-na Marryat cu soţul ei. c) d­nii Florence, Ross-Church, Tapp, Aksakof, Luxmoore, W. Har­rison şi alţii. Oare toţi aceştia să fi fost îndră­gostiţi de Flamee Cook? 5) Crookes publică în acelaş vo­lum experienţele interesante făcute cu medium Kate Fox. Şi pe ea s’o fi iubit marele fizician ? 6. Rome medium-ul acela puternic — dar şi vanitos — ocupă de aseme­nea o parte a şedinţelor lui Crookes producând fenomene din cele mai importante. Gurile rele nu se spun în ce ra­porturi s’a aflat Crookes cu Home, probabil fiindcă le-a găsit pudoa­rea ! 7) Experienţe de materializare ca acelea obţinute de Crookes, între 1871—73, s’au obţinut în toată lu­mea după cum voi arăta în foileto­nul următor, deci nu era nevoe ca papa Crookes să se apuce de bleste­măţii ca să obţie o fantomă materi­alizată. Răutatea s’a impus prea departe pentru ca să poată rămâne în pi­cioare calomnia căreia ’i a dat naş­tere. Pentru cititorii cari n’au luat co­­noştinţă de foiletonul nostru citat la început voi repeta cuvintele ma­relui savant fiziologist Rieber, mem­bru la Academia de ştiinţe, etc., etc. şi care nu e spritist ci metapsyhist: «Cum se face că aceste fapte n’au putut fi admise şi că s’a presupus pentru explicarea lor O CANTITA­TE DE INEPŢII CALOMNIOASE? «Motivul e de sigur fiindcă, toţi oamenii, şi savanţii mai mult decât toţi oamenii, au groază de lucruri noi». Prof. Richet termină spunând că în faţa probelor formidabile ale lui Crockes, savanţii au râs şi a râs şi el, dar acum când a văzut şi auzit atâtea, cred şi strigă: Pater, peccavit (Va urma). DE ANI , „CI­ANTUL“ va apare la 8 pagini, cu toate bikmf®rile anului semnate de redactorii și colabo­ratorii sa și cu numeroase clişee. mm­­illai Ungun cer demisia conducerii partidului­­ cauza acţ­iunii ei antiromâneşti peste hotare. »D­r Sándor Iosif şi Gyárfás despre rtiatu­l maghiar cu partidele mmmsî! T­. deputat Iosif Sándor a convo­­­cat pe alegătorii săi din Sf. Gheor­­­gh­e ca o întrunire, în care d-sa şi d. Elemér Gyárfás au făcut o inte­resantă expunere a relaţiilor parti­dului maghiar faţă­ de partidele ro­mâneşti. D. Gyárfás, preşedint­aţia e­­conomice a partidului r.s’a ocupat de recentele tri­­turalo-maghiare, care — după c a ţinut să specifice — sunt ştiute îndeobşte şi au fost începute de li­berali. Tratativele acestea, a ac­centuat d■ Gyárfás, sunt de o im­portanţă decisivă, în Ardeal■ pen­tru liberali, deoarece ei n’au în Ar­deal pe nimeni, decât pe minori­tăţi — în cazul când s’ar învoi cu noi. Oratorul a arătat apoi că li­beralii nu s’au ţinut de angajamen­tul ce şi-l luaseră în scris prin pac­tul dela alegerile pen­tru camerile agricole şi că ungurii nu trebue să se aştepte la credinţă din partea partidului liberal. Vorbind apoi despre pactul dela ducea­ a decla­rat că acesta se află sub revizuire, şi făcând excepţie de la această în­voială, partidul maghiar are toate mâinile libere.­ D. SÁNDOR DESPRE O APRO­PIERE DE PARTIDUL NATIONAL A vorbit apoi d. Sándor Iosif, declarând acelaş lucru, ştiut de a­­tâtea luni, că pactul de la Cincea este în curs de revizuire. D-sa nu este adeptul întovărăşirii cu libe­ralii, ci urmăreşte o alianţă cu par­­tidul naţional, fiindcă de acest partid îl leagă declaraţiile de la Alba-Iulia, care angajează — mo­ralmente —, pe naţionalişti şi care la timpul său, au fost una din pri­cinile din care Ungaria a acceptat tratatul de pace. D. Sándor a des­­tăinuit apoi întrunirii, că această apropiere de partidul naţional i-au dictat-o de altfel înşişi alegătorii, şi d-sa poate să producă o sumede­nie de scrisori ale acestora, care cer o politică maghiară în tovără­şie cu partidul naţional. DISENSIUNI IN PARTIDUL MAGHIAR Se constată că întrunirile aces­tui partid minoritar, atât, de dese­rt în timpul din u­r­mă, nu sunt prici­nuite numai de vacanţa Crăciunu­lui, dat fiind mai ales că partidul nu prea are mandatari în par­­lament. Ele sunt impuse în primul rând de teama fruntaşilor partidu­lui că le scapă pământul de sub pi­cioare­ Din această cauză presa, ma­ghiară n’a dat, absolut nici o aten­ţie interviewului d-lui Iorna, re­produs de noi după un ziar ma­ghiar din Oradea Mare, de teama ecoului ce l-ar avea declaraţiile prin­­care fruntaşul vieţii politice româneşti denunţă pe conducătorii partidului maghiar că nu reprezin­tă minoritatea maghiară. Totuşi, separat de această decla­raţie, şi aproape concomitent, s’a pornit la Cluj o acţiune făţiş osti­­lă conducerii partidului­ Astfel a­­d­unarea de Duminecă a partidului maghiar de la Cluj a degenerat în scandal, iar cotidianul «Az Est» de la Uli­i a încerit o furioasă cam­. care ■ e lipsită de ele­mente 4fe a«nzaiu.­ Acest ziar, în ultimul său număr, cere categoric, cu literele cele mai mari, demisia ' ' ' ilui și înlocuirea el î, • ,v oi Ieşi de popor într’o adunar» generală publică. «âk Est» s*'- ză pe oamenii d-lui tigren­, «ă «­ aşteptând să se în­­flo.'-ni tratativele ce-au angajat cu gm’irnH r, dat fuga la Budapesta .» Genevi- petând şi de data asta acţiunile : de peste hotare, de ca­­e­re, din Ardeal sunt sătul. Col catorii SALVEAZA UNITATEA PARTIDULUI PRIN ATACURI CONTRA LIBERA­LILOR Strânşi astfel cu uşa, aşa zişii conducători ai­ partidului unguresc au început iar campania pentru strângerea rândurilor şi se folo­sesc — risum teneatis — tocmai de atacuri fulminante împotriva libe­ralilor de preferinţă• pe chestiu­na legii şcolare­ Întâmplarea a făcut să li se demaşte apucătura numai decât. Căci, în timp ce partidul ma­ghiar, care, n’a avut­ decât o parte secundară în aranjarea legii şcolare partea decisivă având-o delegaţiile confesionale, — în timp ce partidul, porneşte acest atac şi bate monedă dintr'o trâmbiţată desfiinţare a drepturilor şcolare maghiare, în a­­ceeaşi vreme delegaţiile confesio­nale, şi chiar un delegat al parti­dului, d. Paul Arpad, declară că s’au trecut în legea învăţământu­lui particular toate concesiunile cerute de unguri, afară de una şi cu una în Plus pe care delegaţiile maghiare v’o cerniseră niciodată. TRATATIVELE CU JAF . * ..11 Serbării?p­entru a 60-a aniversari a liceului din Focşani La 24 Ianuarie 1926 se împlinesc 60 de ani de la înfiinţarea liceului «Unirea» din Focşani. De aceea profesorii acestui liceu împreună cu autorităţile locale au deci­s să sărbătorească această zi în mod deosebit. In acest scop, sunt invitaţi să ia parte la această festivitate toţi foş­tii profesori, care au propagat lu­mina de pe catedrele acestui liceu, precum şi toţi foştii elevi, care s’au adăpat la cunoştinţele predate de aceşti profesori. In dimineaţa de 24 ianuarie 1926, toţi invitării se vor aduna la ora 9 în sala de festivităţi a liceului, unde se va oficia un parastas pentru pomenirea foştilor profesori şi elevi morţi, care va fi urmat de câteva cuvântări, iar la ora 11 va fi un Te-Deum la biserica catedrală. După amiază, la ora 3 luni va fi o serbare şcolară la teatru, dată de elevii liceului şi precedată de o conferinţă, iar seara la ora 8, va avea loc o masă comună în sala de festivităţi a liceului. Spre a preîntâmpina dificultăţile găzduirei­ s-au luat măsuri pentru cartiruire. Parti­panţii sunt rugaţi să co­munice la dirineţia liceului, dacă iau parte la se ba­re şi la masă­ cel mai târziu până la 10 ianuarie 1926. Toți foştii profesori şi elevi sunt rugaţi a comunica şi adresele foş­tilor lor colegi, pentru a nu se scă­pa din vedere cineva. le la C.F.R SUM VOR CIRCULA TRE­NURILE ACCELERATE BUZAU-FETESTI Trenurile acceleate No. 807/810 și 809/808 cari circulă zilnic între Bu­zău şi Feteşti, în legătură pentru Constanta, din cauza lipsei de că­lători vor fi reduse cu începere de la 1 Ianuarie la de două ori pe săptămână, în legătură cu plecarea şi sosirea vapoarelor S. M. R. la Constanţa. Aceste trenuri vor pleca Marţi şi Joi din Buzău şi Joi şi Duminecă din Constanţa. DEFERITOAREA VAGOA­NELOR FRANCEZE ŞI BELGIENE Administraţia C F. R. a dispus ca vagoanele belgiene şi franceze, rămase în ţară în urma războiului şi cumpărate apoi de statul român, să fie eeferizate complect. Aceste vagoane­ adunate în stariu­rile T. Severin, Vârciorova, Sofro­­nia, Filiaşi, Craiova, P. Olt şi Băi­cuţa se vor eeferiza prin îngrijirea atelierelor şi inspecţiunilor de ma­teri­al rulant­ Kr EXPORtul PROnilSE­­LGR­UOLeruţ. de PE­TROL Din cauza blocării Dunării şi a încetării ori­cărei activităţi în por­turile Dunărene se găsesc în sta­ţiuniL­ Chitila-U­riaj şi Feteşti un număr de 650 vagoane cu produse petrolifere, cari urmează a fi ex­portate prin Constanţa. In acest scop se vor creia noni tinerii de petrol între Chitila și Constanta. ELIBERAREA BILETE­LOR DE CARTON Dispoziţii imite­strice ale C. F R. Direcţiunea generală a căilor fe­rrate a constatat că o mare parte din casierii de bilete se abat de la ins­trucţiunile în vigoare, corectând staţiunea de destinaţie tipărită pe biletul de carton, din care cauză călătorii sunt expuşi la neajunsuri şi amenzi, în cursul călătoriei. Pentru a se pune capăt pentru totdeauna acestor procedee ilegale s’a pus în vedere tuturor organe­lor cft., că este cu desăvârşire o­­prit casierilor de bilete să şteargă staţia de destinaţie tipărită pe b­iet, şi să scrie cu cerneală sau creion chimic altă statie de desti­nn­tiv». îm­ilifomnt dacă costul bîlehi lui este același pentru ambele des­tinatiuni. Orice abatere de la această dis­pozitione va fi exemplar pedepsită. Reluarea unor nouî curse fluviale pe Dunăre Pe măsură ce timpul o permite, navigaţiunea pe Dunăre îşi reia activitatea. Astfel în afară de cursele Brăi­la—Galaţi, Giurgiu—Rusciik şi Si­listra—Călăraşi, cu începere de eri s’au reluat cursele vapoarelor şi între Vidin— Calafat. Se speră că peste trei sau patru zile să se reia şi cursele Galaţi - Tulcea, întrucât bananele de gh­ia­­ţă au fost sparte aproape în între­gime cu ajutorul dinamitei şi a va suiui spărgător de ghiaţă «Mântui­m»». MINISTERUL JUSTIŢIEI Comisiunea de Naturalizare Conform art. 23 d­in legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţei române, se publică următoarea cerere de naturalizare, spre ştiinţa acelora cari ar voi să facă vreo întâmpinare, potrivit dispoziţiunilor art. 23 din zisa lege. Domnule Ministru, Cu respect vă rog să bine­voiți a mi acorda cetățenia română, de­oarece voesc să mă stabilesc definitiv în Ro­mânia unde am toate interesele mele. Cu deosebit respect Francisc Schimpela Timişoara III. Piaţa V Adnmaehi 10 Bloc - Notes într’o polemică literară 111 11" ■' ■*•**» Faust In rom­inește Un răspuns al d-lui ION GORUN Mare supărare i-a pricinuit d-lui I. U Soricu, traducătorul lui «Faust, opera complectă» un articol din «ț­ara Noas­tră» prin care sub iscălitura: Moise Nicoară se afirmă că traducerea d-sale (e vorba, fieşte, de aceea care s’a re­­prezintat la Teatrul Naţional) e cu to­tul inferioră traducerii mele, de care de altfel d. Soricu în mare parte s’a ser­vit. S’a supărat d-sa pentru «o serie de înjurături personale». — zice — cu cari Moise Nicoară l’ar fi împroşcat! Am citit și eu articolul acestuia dar n’am putut găsi nu o serie, dar nici măcar una singură înjurătură personală la a­­dresa d-lui Soricu. Ce-o fi înțelegând d-sa prin «înjurătură personală» nu pot şti. — dar vorba aceea : fiecare știe unde-i strânge gheata­ — Insă pentru Moise Nicoară eu nu pot să intervin ; d. Soricu crede că a ghicit cine se as­cunde sub acel pseudonim ; cred că se înşală ; în tot cazul acest Moise Ni­coară (sau cum zice d- Soricu cu un repetat cuvânt de spirit a cărui fineţe durere­­ trebue să mărturisesc că nu sunt în stare a o pricepe : «mai mult Moise decât Nicoară»), acest aşa­dar Moise el însuşi va şti să găsească ac de cojocul spiritualului său adversar. Dar d. I. V. Soricu se repede la mine Cu citate — e drept că puţintele de tot — ar vrea să dovedească „npc­ivita­­tea traducerii d-sale Voi examina aces­te citate Mai întâi însă, să înlătur o în­vinuire pe care delicatul d- Soricu, atât de sensibil la «înjurături personale», chiar și când ele nu există decât în în­chipuirea d sale, mi-o aduce. Eu am în­titulat traducerea mea, care a servit de model din nenorocire masacrat­ă lui Soricu : «Faust, tragedie». D-sa spu­ne : aceasta e o minciună ; o traducere de Gorun nici nu există, şi dacă ar exis­ta. (aşadar totuş există și cum n’ar exista, dacă fără ea n’ar exista nici contra-trad­ucerea d-lui Soricu ) ea nu e decât un fragment, abea a treia parte din operă (se vede că d Soricu mă­soară opera cu cotul) Dar «Faust», partea întâia, nu e nici­decum un frag­ment, ci e o tragedie de sine stătătoa­re. Însă eu îi voi arăta d­atşi Soricu că voind să lovească în mine, îşi dă singur cu­­ bâta în cap, — căci sute de afişe şi mii de anunţuri prin gazete au dat de veste lumii şi ţării că la Tea­trul Naţional se reprezintă «Faust» în traducerea d-lui I. V. Soricu. Se re­prezintă şi partea, sau tragedia a doua? Nu. Deci, ca să-i las d-lui Soricu ex­presia pe care singur şi-a ales-o — eu n’aş întrebuinţa-o — d-sa a minţit. Să venim la citate. Versurile : «Die Sonne tăut. nach al ter Weise, in Brudersphären Wettge­sang» — sunt traduse la mine : Cântarea soarele,şi rosteşte In corul sferelor surori... Nu e bine, zice d. Soricu, ascultat! iei la mine : Si ’’“tf (« soru­c2« diî»/'*rea In romi sferelor slăvit... Imitaţia versurilor mele e evidentă : «Tn corul sferelor» e traducerea mea, fiindcă «Wettgesang» l’am redat într’o traducere întru câtva liberă cu cor, — dar d. Soricu, în loc de «sfere surori», care e traducerea exactă, a pus, ca să se deosibească de mine , «în corul sfe­relor slăvit». Unde este slăvit, această banalitate de versificator de duzină, la Goete ? Nicăiri D. Soricu a colabo­rat a împrumutat lui Goethe un cali­ficativ din propriul d-sale arsenal. Ce este asta ? O localizare ? Operele cla­sice nu se localizează- Când le adaogi ceva de la tine asta însemnează fal­sificare. Dar «traducerea lui Gorun» . Mult mi-ar plăcea să pot afla, Domnul de mi­nune era T — căreia «traducerea Soricu» îi opu­ne ceva... superior : Ce mult aș vrea, cum nimeni Nu poate să mă creadă, Să aflu cine-i omul De astăzi fie pe stradă... Originalul : «Ich gab was drum, wenn ich nur wfisst, wer beut der Her, gewesen ist».. Umplutura puerilă şi absolut deplasată : «cum nimeni nu poate să mă creadă» este iarăş o co­­laborare silnică a d-lui Soricu cu Goe­the- E prea mult zis : o impietate ? In tot cazul este şi asta o falsificare a textului, pentru trebuinţa rimei în sfârşît al treilea citat al post-tra­ducătorului. D sa nu înţelege pentru ce eu am scris : Florile însă tot mai lipsesc, Oameni gătiţi ci-că le 'nlocuiesc. Acest ci-că supără urechea de fin estet a d-lui Soricu. Insă expresia aceasta e pusă acolo pentru a reda ironia ce este în versul original, ironie care scapă d-lui Soricu : Şi cum pân’acuma florile lipsesc Fete ’n haine albe le înlocuesc. — zice d. Soricu Ambele versuri sunt co­piate din oropsita traducere a lui Go­­run, afară de cuvântul : fete, care ia­răş nu se găseşte la Goethe, căci Faust nu vorbea numai de fete, ci de «ge­putzte Menschen». Vreau, deocamdată, să mă opresc nu­mai la citatele înseşi ale d-lui Soricu, pe cari d-sa desigur le va fi socotit ca pe cele mai concludente. Pot de alt, fdi arăta, şi cred că o voi face în curând, că ori­unde d Soricu a căutat să se de­­părteze de traducerea mea, a dat în gropi. Vom cerceta şi faimoasa tra­ducere a părţii a doua, unde d. Soricu n’a mai dispus de cârja batjocorită a traducerii lui Gorun. Trebue să răspund şi la insinuarea că m’ar fi preocupat întru câtva «meschina chestie bănească». Unde şi când a vă­zut d. Soricu, că cineva s’ar fi intere­sat de «tantiemele» pe cari i le-a hă­răzit amicul d-sale politic d. Corneliu Moldovanu? Cine i-a întrebat câte iar­­băre sau oi şi-a mai cumpărat cu sumele încasate ? Nimenea. Asta o spune d-sa, prinzând prilejul din pură furlandi­­scală. Ce amestec poate avea aceasta în discuţie ? Şi ce însemnează termenii de cari se foloseşte în polemica sa lite­rară ilustrul traducător ? «Minciună, neruşinare, necinste, mişelie» etc Simţ de măsură, de cuviinţă­ de spirit chiar fMoise mai mult de­cât Nicoară !­­.. Toate astea pentru d. I. U. Soricu sunt — şofran. Ion Gorun P.S. — Apelul pe care-l face d. So­ricu la actori, ca să hotărească între traducerile noastre, mi-l însuşesc şi eu. Eu ştiu că avem actori de cultură serioasă, cari vor preferi fără nici o îndoială versurile limpezi pofunde, cla­sice ale lui Gorun acelora meremetisite, vulgarizate şi contrafăcute de d. I. V. Soricu. I. G. Cronica m­uz­eală CONCERT SIMFONIC CU CON­­CURSUL VIOLONCELISTULUI E. FETTERMANN Dacă simfonicele din stagiunea aceas­ta sunt atât de puţin numeroase, inte­resul lor poate fi crescut cel puţin prin programe excepţionale. Până acum direcţiunea artistică a «Filarmonicei», ca activitate proprie, ne-a adus foarte puţin în afară de excepţionalul concert Enescu, aproape singurul agrement notabil, singura notă de noutate. Vau dat soliştii străini, sau indigeni După d.ra Madeleine Coco­­răscu şi Jose Iturbi, iată­­ şi pe violon­celistul Emanuel Feurmann, oaspete i­­lustru şi sărbătorit producându-se în atrăgătorul şi primejdios de limpede concert de Haydn. Reclama umflată ce se face diverşilor virtuoşi, e de cele mai mtrlt© «« în dauna 1«-nr. Poate dlUUTiai în America nu e riscat să prezinţi pu­­blicului un solist cu merite reale în for­maţie, drept un Casals, apogeul artei instrumentale La noi, auditorul, mai sceptic şi oricum, mai pregătit şi mai capabil de nuanţări în aprecierile sale, va avea îndată o deziluzie când aştepta­rea nu-i va fi fost răsplătită precum crezuse. Şi deziluzia îndreptăţită într’o măsură oarecare, va lua o înfăţişare nedreaptă mergând până la tăgăduirea calităţilor celor mai evidente, ale unui virtuoz, ca tânărul E. Feuermann Acesta desigur fără a fi un al doilea Casals, e totuşi un excepţional artist. Sonoritatea sa,din cele mai dulci—su­nătoare, se cu un desăvârşit me­canism, de cxpre claritate în toate re­gistrele Un arcuş mlădios, o cantilenă caldă, ne face pe deasupra să uităm de monotonia, de ingratitudinea specifică violoncelului ca instrument de solo. Din potrivă, faptul că tânărul Feuer­­mann nu ţine făgăduinţa de realizare a temperam«*’*'’'’! focos pe care-l pro­mitea copilul-mâiune, accentuează pe alocuri această monotonie. E o infini­­tesimală scântee divină, un accent mai ascuţit, un ritm mai personal, care lipseşte virtuozului altminteri desăvâr­şit- începutul concertului în special s-a resimţit ca de o impreciziune, o moliciune de ritm, supărătoare pentru cei ce vor o comuniune inspirată CU oehestra- în schimb cadenţa, apoi e­­leganţa lirică cu care a fost cântată partea a doua, degajarea, graţia faci­litatea de interpretare din partea a 3-a, au cucerit toată sala. Cu mult mai multă proeminenţă vor reuşi însuşirile muzicale ale celebrului virtuoz la recitalul pe care-l va da Miercuri seară la Ateneu Un program bogat şi generos, v îngădui tuturor calităţilor d-sale să se pună în adevărata lor valoare , destul să ştim că tână­rul violoncelist ar fi dat în străinătate şedinţi de sonate în tovărăşia unui mu­zician ca Bruno Walter ca să augu­răm la d-sa o muzicalitate tot atât de di­versă şi atrăgătoare ca şi excepţionida-i virtuozitate. X. Abonamente la „CuvMuE“ Un an Sase luni Trei luni Sei 300 - 150 o

Next