Cuvântul, februarie 1926 (Anul 3, nr. 371-395)

1926-02-01 / nr. 371

2 Un document (Continuarea articolului din pag. I-a) să de acum înainte toţi repatriaţii, care sunt restituiţi în drepturile lor şi sunt născuţi în regiuni care ae m­aimon­te aparţin «Poloniei si Ro­mâniei, trebue să fie aduşi cu deo­­sebită îngrijire acasă, prin Germa­nia. In­ privinţa aceasta orga­­nizaţiunile noastre de la Berlin au primit deja ins­­tincţiile necesare. Cei care se întorc pri­mesc diurnele până la so­cr­ea în fterlin şi sosiţi a­­colo sunt trecuţi pe seama biroului special pe lângă consulatul de la fterlin. Prin toate măsurile tre­bue ajutată şi înlesnită ca­tegoria celor care pleacă. Individual sau cu familiile lor, să daţi ordin ca din su­mele biroului d­v. de înre­gistrare să se dea acestei categorii diurnele, înce­pând din momentul, când s-a iscălit declaraţia oficia­lă despre învoiala de a se reîntoarcere pe teritoriul Trepu­bli­cei. Să acordaţi, acestei cate­gorii de cetăţeni drepţi d­­e a indica în declaraţii re­giunea unde ei vor să ple­ce, fără nici­ o limitare. E de dorit ca repatriaţii, trimind diurnele, să fi a­mit posibilitatea să se în­trevadă cu acamarazii, timp de una-două săptă­mâni. Trebue de înlăturat ori­ce control declaraţiunilor care sunt înaintate de ca­tegoria aceasta, iar în ace­­laş timp trebue de făcut mai energic controlul cetă­ţenilor născuţi în alte re­giuni ale r­epublicei. Să nu cereţi nici un docu­ment vechiu de la prima categorie, iar din contra să înmulţiţi formalităţile în privinţa categoriei celei de a doua. Fiecare săptămână să nu comunicaţi listele celor în­registraţi, în prima cate­gorie». Şeful serviciului de mobilizare VERHOSICV (iscălit) * Pe verso — cu cerneală roşie, origi­nalul poartă următoarea rezoluţie : «Camaradului Jambosky, pentru in­dicare si realizare. L. K. 29 Aprilie 1925. E un autograf al camaradului am­basa­dor Krassin. Acest ordin a fost reînoit pentru d. Rakovski. Eugen Titeanu Hotărârile comisiei centrale de despăgubiri CARE COMUNE VOR FI AJUTORATE AMU ACESTA Despăgubirilie din Ardeal şi Basarabia Eri dimineaţă s’a întrunit la Ministe­rul de Finanţe comisia centrală de des­păgubiri sub preşidenţia d-lui V. Bră­tianu. S’a hotărât înfiinţarea unei comisii de cons­ta­tare şi evaluare la Botin pentru pagubele din nordul Basarabiei. Deasentenea senatorul Botez va Intoc­moi un referat pentru fixarea condiţiilor în care urmează să se revizuiască cereri­le dăunat’lor din Ardeal. S’au fixat apoi următoarele comune care trebuesc ajutorate anul acesta. JUDEŢUL BRATT­A Tichileşti. Stăncuţa Vizirul. însură­ţel. Surdila Greci. Perişoru. JUDEŢUL BUZĂU Merei Gura Sărății. Monteoru Stălpu. Stârnitişu Pătârlagele Cislău. Păltineni Dfizilu. Baba Ana B­rea­sa Petroasele, Părscov. Joseni, Beceni. JUDEŢUL CONSTANŢA Cerna Vodă. Cuzgan Car­ani­ac. Husi. Dulue, Aliman, Canara. Satul Cadiamac (pendinte de comuna Cobadin). Osman Iacă. JUDEŢUL DAMBOVIŢA Târgovişte Gemenea, V­oineş­ti, Mă­neşti, Pietrari. Pietroşita Moreni Tât Vulcana Pandeli Pucioasa. Vârfuri. Rus vadu, Vinurâta Văcăreşti. JUDEŢUL FĂLTICENI Mădelu. Crucea.­­ JUDEŢUL GORJ Tărgu Jiu Valari, Schela, Dobriţa, Vă­leni. Petreşti.­Vărsătura Romaneşti t­urcineşti. Bumbeşti.Jiu Peşteana de Sus. Tg. Cărbuneşti. Vlăduleni, Novaci. Peşteana Vulcana Corneşti Băleşti. Bâr­feşti. Slăveşti. Bibeşti JUDEŢUL MEHEUTNŢI T. Severin. Baia de Aramă, Strehaia■ Vârciornva. Schela Cladoveii. Simiana Dedoviţa JUDE­ŢUL MUSCEL Câmpu-Lung. JUDEŢUL OLT Slatina Turnu Mogn­eşti Negreşti Co­­loneşti, Ttrăgâneşti, Comani. Bălăneşti Armăneşti Izvoarele Tâmpeni Stoică­­neşti. Bobrotinel Tesliu Cucueşti. De­­leni, Oporpiu. Chimitreşti JUDEŢUL PRAHOVA Predeal. Asuaa Buşteni Satu Cheia. JUDEŢUL PUTNA Focşani. Odobeşti Păuleşti Reghiu, Ja­riştea­ JUDEŢUL R SARAT Chiojdeni. Lacul lui Baban. Popeşti, U­recheşti. Chileşi. JUDEŢUL TULCEA Parches Câşla Principele Carol. Bes­tepe Traian Nal­ont. JUDEŢUL VALCEA R. Vâlcea Voineasa, Mala­ia, Brezoiu Călimăneşti JUDEŢUL VLAŞCA Blănoaia Frăţeşti. T­ăiţă Braniştea Chiriarul Slobozia. Malui, Arsarhe. Gău­leni Petroşani Gogoşari Cacal­efi. Mi­­hăileşti Epure­şti, Crevenicu. Blegeşti. Vida Mi­hai - Bravu. Gustinul Brăniș­­tor" Ciocanii Crnica P Sfiim* p. MODALITĂȚILE DE PLATA Acordarea despăgubirilor se va face în următoarele condițiuni: Toate hotărârile de pa­gube de orice fel până la 10.000 lei preț de cost se plătesc cu 10%m PAGUBELE LA IMOBILE Pagubele la imobile, mimai în co­­m­unele trecute în tablou, chiar dacă valoarea pagubelor este mai mare de 19.000 lei NU SF PLĂTEȘTE DE •'’AT PARTEA PENTRU IMOBI­LE și anume pentru prima sută de mH 50 la sută Pentru cele două și trei sute de mii următoare, 10 la sută. Dela 300.000 în sus, 5 la sută. Plafile se fac în comunele unde comună va înştiinţa direct pe r per­cepfia respectivă. In caz când pănuntul nu mai locueşte în acea comună va înştinţa direct pe per­ceptorul respectiv de noul său domiciliu spre a i se trimete o re­­cipisă de consemnarea sumei la domiciliul său actual. DESPĂGUBIRILE MINORILOR ŞI INTEREŞILOR Pentru minori, interzişi, sumele se consemnă la judecări­le unde sunt, înfiinţate tutelele şi emratelele. CINE NU BENEFIcIAZA DE DES­PAGUBIRI Plăţile se fac sub supraveghe­rea şi controlul unei c­omisiuni fo­­care care are dreptul să refuze viaţa sumei în rasurile rând s’ar constata o fraudă i.n obţinerea ho­tărârii de despăgubiri sau când dăunatul e dezertor, sau supus străin. Deasemenea când dăunatul a do­bândit după războiu o situaţie ma­terială de aşa natură încât nu mai poate fi clasat printre dăunat'î de riăzboiu, fără a jigni sentimentele de echitate şi revoltă a concetăţeni­lor.. Cei din comunele sus indicate cari întrunesc condiţiile pentru p­unten, primi despăgubiri pentru sume între: 1—10.000 lei sau pen­tru imobile şi rari nu ar fi tre­­cuţi în tablourile înaintate percep­ţiilor respective vor putea, să se adreseze ministerului de finanţe direcţia Despăgubirilor, cerând introdurerea lor în tablouri. muzicală ştie parcă să se strecoare în toţi tovarăşii­ Expresia frazelor, construcţia bucăţilor, socot a fi o­­pera D-rele. Mai puţin desăvârşite mi se par pân’acum realizările su­flătorilor. Technica pură a flautis­tului Sihmin­scu, discreta muzica­litate a artistului prea sfios, cornis­­tul Nicul­seu, verva plină de sono­rităţi hazlii şi echivoce a fagotis­­tului, ilustrul D. Dan Simionescu, alăturate de admirabilele însu­­ri ale lui Hoer­th, susţinute în quintelele cu piano, când de George Enescu când de d. A. Alissandrescu, când de d-nele Cella Delavrancea şi Muza Gerntani-Ciomac — nu sunt suficiente să obţie acel „fondu” ne­cesar, nici mă­r­unitatea ritmică şi intonaţia exactă — instrumentele fiind veşnic rău acordate. S’ar zice că suflătorii, cu atâtea însuşiri de preţ, nu sunt încă bine puri la punct — nici ca echilibru sonor, nici ca stil. Din po­trivă quartotul de coarde e în plină ascendenţă. Proba­­il nu­meroasele repetiţii, munca asiduă, îşi înseamnă aci roadele îmbelşu­gate. Dintre interpretările cele mai im­presionante ale şedinţelor trecute au fost desigur quartotele de Schu­mann, Haydn şi Grieg. Trio pentru vioară, cor şi piano de­­. Brahms şi quant-tul pentru coarde şi piano de Cesar Franck. In acestea două din urmă pianistele au adus pres­tigiul talentului lor. D-na Cella De­lavrancea nu risipeşte cu banalitatea atâtora, „perle şi clopoţei” — ci ridică adevărate blocuri construc­tive, pietroaie massive aspre şi con­sistente, ciclopeene câteodată, ca sculpturile lui Brundille. Astfel mă­reţia lirică a lui Franck nu are de cât de câştigat, eleganţa, spiritul şi duioşia de veacul al 18-lea a lui Mozart, nu are de cât de pierdut (Asta nu înseamnă că maestrul de la Salzburg nu cere o interpretare virilă. Toate şedinţele acestea au avut din cartea auditorilor — puţini dar aleşi — primirea cea mai caldă. De ce nu se hotăresc Bu-n­eştenii să susţină în număr mai mare — înce­puturile atât de vrednice ale muzicei de cameră în ţara noastră?... Cu atât mai mult cu cât în asociaţiunea celor mai buni membrii ai „Filar­monicei” — din care aş dori să nu lipsească cei alţi excelenţi ca­marazi — văd nucleul viitoarei or­chestre simfonice neatârnate — a orchestrei celor cu dragoste de mu­zica bună şi cu oroare de prostitu­ţia Operei..• Felix Weingartner, fără Doamna, a apărut în faţa noastră acelaşi ca acum 15 ani. Pe atunci, zeul care ne deschidea inimele comorilor lui Beethoven, Weber şi Berlioz, ne-a dat emoţiile artistice cele mai scum­pe ale tinereţii. Sunt mulţi, poate, cei ce l-au urmat, neştiuţi, cu sufle­tul vrăjit, în oraşele Europei, ca să-l reasculte mereu, fără saţ. Apoi a fost ca o eclipsă sau ca o conjunc­­ţiune a Soarelui cu Venus... Berlioz cu Maria Rerio... astăzi Phebus A­­pollon a restre­lucit pe cerul artei ca în zilele dintâi. Şi am preţuit larări lumina acea­sta lămurită şi caldă, in care şi in­teligenţa şi sufletul îşi au partaa lor. Cinstea marelui muzician, aris­tocraţia sobră a gestului său plin de eloquenţă şi de autoritate, vigoarea, ritmul, linia mare, avântul măsurat, economia mijloacelor şi mai presus de toate contopirea cu esenţa mu­zicei însăşi, nepreocupată de vulga­ritatea efectelor exterioare — lipsa de cabotinismul saltimbancilor fre­netici cu care am fost prea îm­buibaţi. E păcat că noilele calităţi s’au exercitat asupra unei muzici pompoase, grandiloquente, vulgare şi atât de puţin interesante pentru noi ca Simfonia Pet­rică — în care Felix Weingartner a ştiut totuşi să găsească accente inedite. De ce nu ne-a dat marele maestru pagini din repertoriul în care l-am ştiut întot­deauna neasemănat? Ce revelaţie ar fi pentru noi Sim­fonia IX-a condusă de D-sa, ori Missa Sol­m­is, ori Rrquiemul, ori Damnaţiunea lui Faust de Berlioz lată audiţiuni cari, pregătite din timp, însufleţite de ilustrul dirigent ar însemna dăţi şi sărbători neui­tate. Uvertura pentru Furtuna lui Sha­kespeare e desigur una din lucrările cele mai onorabile ale compozitoru­lui întrecut de interpret. Graţia ae­riană a lui Arid în flautele înge­mănate, dis­tr­anţ­­e fru­pe ce zugră­vesc pe odiosul Coliban, concluzia melodică, farilă şi am­eabilă — or­chestraţia înd­rânaririi a acestei bu­rţi —„toate împreună contribuie să o ascultăm cu oarecare plăcere minoră. Uvertura „Maeştrilor Cântăreţi” şi mai ru­seam­ă admirabila Parha­­ncei din Tanhau­ser ne-au scăldat iarăşi în valul erotic al muzicei veş­nicului văjitor. O, Prospero!... Dacă am avea cu toţii, mereu farmecele tate, ana vie şi reîntineritoare a Ju­­ventieil... 1» Em. Ciomac iî li tf A N­T N­ L* Pom­prî, cnpstatori, lămuriri Cum s’ar putea construi o casă de lo­cuit şi pentru ziarişti Problema locuinţelor e încă dina­inte de război, mereu la ordinea zilei la epocele fatale ale expirării termenelor fixate de legea prelun­­girei contractelor. La aceste date, fierberea e mare. Toate categoriile muncitoreşti şi de profesionişti li­beri sânt profund agitate. O ade­vărată revoluţie se petrece în cen­trele mari, dar mai cu seamă în Bu­cureşti, unde proletariatul, funcţio­nărimea, muncitorimea sânt mai în­grămădite decât în orice alt oraş. După trecerea acestor termene, după ce toată lumea a obţinut, în grele frământări, o nouă păsuire, chestiu­nea nu mai preocupă aproape pe nimeni. Lipia de grijă caracteristică orientalului şi popul­aţiunilor sudice, faţă de nevoile zilei de mâine, ne stăpâneşte din nou, cu aceeaşi repe­ziciune şi adâncime cari ne-au agi­tat un moment. Nici legile, nici Sta­tul, nici judeţul nici comifţia, nimeni nu­ se mai gândeşte la această pro­blemă care ar merita, totuşi, prin caracteru­l larg social, cea mai mare atenţiune din partea sto­ienitorilor fiindcă conţine în ea, latent, germenii turburării ordinei. Dar care statul, judeţul şi comuna nu găsesc mij­­locul de a veni în ajutorul salaria­ţilor lor neproprietari, construindu­­le locuinţe eftine şi contribuind la scăderea chiriilor (miiloare s’ar găsi, dar interesele adversarilor chiriaşi­lor, întotdeauna în majoritate pre­tutindeni, sânt mai puternice decât nevoile mari ale populaţiei), e de datoria diverselor organizaţiuni pro­fesionale să-şi vină singure în ajutor. Cum ar putea ele face ceea ce au­­torităţile constituite nu se arată dis­puse să realizeze? Înainte de a da o deslegare în­trebării, şi pentru înlesnirea ei, ţi­nem să subliniem, că realizarea con­strucţiilor de locuinţe eftine a suferit chiar din ziua punerii ei la ordinea zilei de o greşală iniţială, greşală care este dealtfel, un corolar al ca­racterului nostru naţional. Suferim de mania lăbărţării Ne place să ne întindem, să ne lăfăim. Vrem să avem căsuţă numai cu parter, să nu urcăm scări, cu grădiniţă în faţă şi cu umbrar unde să mâncăm în ha­lat şi papuci ori să primim musa­firii la aer curat în amureturile plă­cute ale zilelor de vară. Să ne sim­­im, într’un cuvânt, la oraş, în Ca­pitala ţării, ca la ţară. Pe canavaua aceasta e ţesut idealul ori­căruia din­tre noi. Negreşit, din punct de vedere al higienei, n’are nimeni niciun cuvânt de zis, trebue, însă, să începem a ne obicinui cu ideia că raza unui oraş nu poate fi lăbărţată la in­finit, că o mare parte din spaţiul de la marginea Bucureştilor va tre­bui utilizat pentru industrii, pentru grădini de zarzavat, pentru ferme. Trebue să ne gândim, deci, să construim în viitor în sus, nu în­ături. Privită astfel, chestiunea se prezintă descărcată din capul locului de o mare şi aproape de neclintit­ ghiulea, ghiuleaua spaţiului. Ia gândiţi cât teren ar trebui nu­mai diverselor administraţii în ziua când acestea vor voi serios să cugete la împroprietărirea slujbaşilor lor. Presupunând că numărul acestora ar fi 8—10.000 numai în Capitală, su­prafaţa ce le-ar trebui ar fi de vreo 6 milioane m. p. sau circa 500 ha Ar fi ceva peste putinţă de realizat, ori câtă bunăvoinţă ar avea guver­nanţii. Iar dacă la socoteala de mai sus am adăuga şi pe demobilizaţi şi pe funcţionarii institurilor parti­culare dela care s’ar putea pretinde o împroprietărire la orare, problema se arată şi mai insolubilă. Concluzia: să se alunge ideia con­strucţiilor pe împprietăriri individu­ale şi să ne gândim la construcţiile cu câte 5—8 etaje care pot adănosti comod câte 80—100 camere de lo­cuit, bucătărie, bae, canal, apă, elec­tricitate. Suprafaţa necesară unei a­semenea Construcţii este coată exact cu aceea atribuită la trei familii de împroprietăriţi itididuri. O astfel de construcţie ar costa de trei ori mai puțin decât cele individuale, iar dacă ţinem seamă de confortul ce ţi-l poate oferi o casă modern construită, pe lângă una la marginea oraşului, diferenţa e şi mai mare. Astfel, dacă o casă individuală, cât de modestă, poate costa 4—600.000 lei, în dea­­vălm­ăşie nu ar costa mai mult de 150—200.000 lei de fiecare. Obiecţiunile ce le-ar putea ridica cei cari umblă după o largă como­ditate şi cari se tem de „ţigănie”, pot fi trimişi nu în străinătate ci în­­tr’unul din oraşele din Ardeal, Ti­mişoara, Cluj sau Oradea Mare, unde pot vedea cu ochii lor palate imense, cu numeroase curţi interioare, unde locuesc zeci de familii la un etaj, fiecare complect stăpână pe a­­partamentul ei, neavând nici în clin nici în mânecă, cu vecinul, iar dacă vreuna voeşte să-şi vândă sau să-şi închirieze apartamentul, e liberă să o facă în orice moment, cum ar face-o cu orice proprietate individuală. * Pentru ziarişti, o asemenea con-, strucţie — sau mai multe dacă nu­mărul optanţilor ar fi mare — ar avea acest avantaj enorm. Profesiunea noastră cerând de cele mai multe ori să ne îndeplinim slujba la ore neregulate, ziua şi noap­tea, putem avea o casă cât mai a­­proape de centrul activi­ăţii noastre, fără să fim nevoiţi a întrebuinţa tră­sura, tramvaiul ori taxi-ul, cari, noap­tea nici nu te poţi avea de loc sau cu preţuri enorme dacă ai sta din­colo de Băneasa ,unde e vorba să se dea teren ziariştilor). Mijlocul realizării acestei construc­ţii: fiecare din cei cari s’ar înscrie s’ar obliga să verse lunar din sala­riul său vreme de doi ani câte 1000 lei (cei mai înlesniţi pot vărsa şi mai mult, aceasta fiind o uşurare la m­ata cotelor personale ce li se cuvin) La sfârşitul celor doi ani s’ar dis­pune de un capital de minimum două milioane jumătate, lei, care ar putea constitui o bază de trasare cu o în­treprindere de construcţii. După con­struire, cota ce fiecare ar fi obligat să verse pentru acoperirea datoriei ar fi de 2—3000 lei lunar (şi mai mult pentru cei care ar putea), astfel că în 5—6 ani construcţia ar fi complet acoperită. Chetiunea ar putea fi luată în cer­,­cetare de Uniunea ziariştilor profe­sionale şi ai cărei membri sânt, în deslegată de diverse îndatoriri profe­sionale şi ai cărei memb­ri sânt, în cea mai mare parte, neproprietari. Mulţi dintre noi nu au de loc locuinţe, mulţi stau în mahalale depărtate plă­tind chirii enorme variind între 50- 80.000 lei, aşa că vom fi bucuroşi să vedem Uniunea întreprinzând o ac­ţiune eficace de împroprietărire a membrilor ei. AMATEI GHEORGHIU --------------OO-------------­ Sosirea ofiţerilor de re­zerva francezi din seară la orele 10, a sosit în Gara de Nord, cu Expres Orientul, delegaţia ofiţerilor de rezervă fran­cezi. Pe peronul gării delegaţia, a fost întâmpinată de comitetul de recep­ţie, în frunte cu d- General Anasta­­siu. Azi Duminică vor urma vizitele de rigoare. La ora 13, delegaţiunea ofiţerilor pune o coroană pa mormântul Erou lui Necunscut şi vor vizita cimiti­rul eroilor fr­aneea. La ora 13, edlegaţiunea ofiţerilor va lua dejunul la legaţiunea fran­ceză. La ora 18 de Guerre, şef de esca­­dron va vorbi la «Cercul Militar» despre «Rolul ofiţerului de rezervă». Distinşii oaspeţi vor rămâne în Ca­pitală până ierg 5 Februarie ora 23, când vor părăsi ţara. B­lo­c-M­o­rt e s­ Noutăţi literare şi artistice franţa 25 de ani dela moartea lui Oscar­ Wilde Cu ocazia împlinirii a douăzeci şi cinci de ani dela moartea lui Oscar Wil­de, ecr­itorul André Delpnech tipăreşte în franţuzeşte opera postumă a celebrului estet englez : «Strigat-am către finet, împreună cu o mulţime de aforisme ale lui Wilde. Iată câte­va din aceste afo­risme : «Nici un editor nu trebue să emită păreri dspre valoarea efirtd, pe care o publică. Asta trebue să fie în întregime lăsat criticului literar. Părerile bătrâni­lor în chestiunile de artă nu au nici un Preţ». «Puritanismul nu e niciodată atât de ofensător şi distrugător ca în domeniul artei». «Tot geniul meu mi l’am pus în viaţa mea. In operile mele mi-am pus numai talentul». «Există trei feluri de despoti- Despo­tul, care violează corpul Despotul, care violează sufletul. Despotul care violează şi trupul şi sufletul. Cel dintâi se nu­meşte Prinţ. Al doilea se numeşte Papă. Al treilea se numeşte Popor». «Harta lumii pe care nu va figura Uto­pia, nu merită să te uiţi pe ea». «L­umea a fost creată de proşti pentru oamenii înţelepţi». «Omul trebue să fie foarte priceput în alegerea dușmanilor săi». «Fiecare iubire e înspăimântătoare. Fiecare iubire e o tragedie». — În «Revue Nouvelle» se tipăresc «în­semnări despre origina dramei intelec­tuale» de cunoscutul dramaturg german Georg Keyser — In «Comédie des Champs Elisées» se va reprezenta noua piesă a lui Ber­nard Zimmer» Bava africanul» — A apărut un nou roman al lui Mau­rice Decobra «La Venus à roulettes». — «Revue de France» publică scrisori inedite ale lui Marcel Prevost. — In ziua de 17 Decembrie a avut loc la Paris o mare licitaţie de manuser­se şi autografe, printre cari şi 20 epigrame inedie de Baudelaire şi 221 scrisori că­tre mama lui, manuscrise de ale lui Mau­passant şi Huysmans, însemnări inedite de Edmond de Goncourt, etc. BELGIA — In revista «La Revue Sinciere», care apare la Bruxele­s. Albert Frank acuză pe Leon Bloy de a fi luat ideia cărţii sale «Mântuirea prin evrei» de la Domi­nique Veremise, a cărui carte «înnoirea lumii cu ajutorul celor 12 seminţii ale lui Israel» a apărut în 1860- Sărbătorirea unui succes dramatic Vineri seara, în saloanele restaurantu­lui «Europa» membrii soc- Autorilor Dra­mat­ei Români au organizat un banchet pentru serbătorirea d lui Ion Minulescu autorul «Manechinului Sentimental». Intr’o atmoseră de caldă colegialitate banchetul­ la care au participat , nume­­roşi scriitori şi artişti s’a prelungit până noaptea târziu. Au rostit toasturi d-nii Caton Theodo­­rian, Mircea Radulescu, M. Dragomirescu, I. C. Aslan, M. Paşcanu. Al. Lapedatu, ministrul Cultelor şi cel serbătorit­ Azi, Duminecă, la ora 9 seara, va avea loc la Fundaţia Carol I, în ciclul conferinţelor organizate de Institutul de ştiinţe administrative, asupra «Organizării ad-tive», con­fe­rința d-lui C. Argetoianu despre: Descentralizare și Regionalism. Intrarea liberă. Teatrale La Teatrul Eforia continuă repre­zentanțiile d-nei Tantzi Cutava-Ba­­roszi -cu celebra comedie Madame Sans-Gene în regia d-lui M. Mizu. De la Teatrul Naţional Din cauza reprezentaţiilor extraordi­nare date cu concursul d­rei Ventura şi a trupelor în turneele dela 3 Februarie la 3 Martie, piesele «Manechinul senti­mentali. «Meşterul Manaiei, «Strianai, şi «Regele Lear» se vor relua numai în Martie.• In matineurile populare de Joi 4 şi Sâmbătă 6 Februarie, se va juca numai «Căsătoria» de Gogol.• Conform ordinelor Poliţiei, nici un spectator nu va putea fi primit în plus sau să stea în picioare (afară de galerie) la reprezentaţiile d-rei Marioara Ven-Ordinea spectacolelor Luni 1 Februarie «Regele Lear» Pre­turi obişnuite Seria 155. . Marţi 2 Februarie «Preţioasele ridicole» şi «Manechinul sentimental» Preturi o­­bişnuite. Seria 156 Miercuri 8 Februarie premiera A. «Ioana d’Arc» (Gală Soc, Principele Mir­­cea). Bilete seria 157. Joi 4 Februarie matineu «Căsătoria». Preţuri populare. Seria 70, seara «Ioana d’Arc». Bilete seria 158. Vineri 5 Februarie «Ioana d’Arc». Bi­lete seria 159. Sâmbăta 6 Februarie matineu «Căsăto­ria». Preturi populare seria 71 , seara «Ioana d’Arc» Bilete seria 160. Duminecă 7 Februarie matineu «Armia» Preturi obişnuite seria 82 , seara «Ioana d’Are». Bilete seria 161-Reprezentaţia de gală «Ioana d’Are» a Soc. Principele Mircea» (Bilete seria 157) va începe precis la ora 8 m­m- De la Team­sl Regina Maria «Romanţa», sentimentala dramă a d lor de Flers şi Francis de Croisset, va fi reprezentată un matenent de azi Du­minecă, la Teatrul Regina Maria In primele roluri apar d-na Maria Fi­­lotti și d-nii Tony Bulandra și Ion Ma­tt­ol­escu. Concertul Stroescu Luni seara, 1 Februarie, are loc la Ateneu concertul de lieduri al mult aplaudatului tenor CONSTAN­TIN STROESCU. Din admiraţia pe care o are pen­tru arta vocală a rZ-lui Stroescu ma­rele maestru FELIX WEINGART­­NUR, aflător în Capitală, s’a lăsat convins să acompanieze la pian a­cest unic concert al răsfățatului nostru cântăreț. Concertul Leo Sirota Faimosul pianist rus Leo Sirota revine săptămâna viitoare în Capi­tală. Marele artist va fi solistul con­certului simfonic de la 8 Februarie (când va executa grandiosul concert de Bach mani now) și va da apoi un recital propriu în seara de Vineri 12 Februarie. Inutil să adăugăm că concertele Sirota sunt aşteptate cu mare­ ne­răbdare de către rubricul nostru mu­zical. Biletele puse în vânzare a lai­­tnerii sunt aproape epuizate. Conferinţe in cuprinsul ciclului de conferinţe or­ganizat de grupTea «POEBIS» şi închi­nat literaturii franceze contimporane, prima conferinţă o va face Joi 4 Febr­arele 9 seara la fundaţiunea Carol I d.­ Lucien Fahre despre Paul Valery. Vor mai vorbi­ d-nii: Paul Zarifopol Tudor Vianu. Perpessicius. M Ralea M­­Paleologu P. Șeicaru. I. M­ Sadoveanu. M. C­omae. Ion Palat și N. Davidescu despre: Fr. Jăm­mes, André Gide Ch­­aMurras. M. Barrés, Paul Claudel. Pe­­guy, L. Fahre G. Duhamel. M. Proust, etc. ABONAMENTE Un an 600 lei Şase luni 300 » Trei luni 150 » In străinătate dublu. Pentru Bănci, Instituţii de stat sau particulare 700 Festivitatea săptămânală a Şcoalei politechs­ice MUSSOLINI Conferinţa d-lui Pamfil Şeicaru­ din seară Cu ocazia festivităţii săptămânale a studenţilor şcoalei po­litehnice d- Pamfîl Şeicaru a confe­renţiat despre «Mussolini». După ce epuizează datele biografi­ce, conferenţiarul ni-l recomandă pe Mussolini la începutul carierei sale ca un simplu gazetar militând concepţia social-revoluţionară. Apa­riţia în viaţa politică şi-o face du­pă congresul de la Regio—Emilia când elimină din partidul socialist elementele francmasonice. Paralel cu activitatea politică Mussolini desfă­şură o intensă activitate publicisti­că. Director la ziarul «Avanti» lup­tă, atunci când se pune problema războiului contra neutraliştilor. So­cialist de esenţă franceză, blanquist­ Mussolini comitea impietatea de a pune mai presus de Marx pe Surei. Neparticipând la război, Italia îşi periclita posibilităţile de realizare a unităţei sale naţionale. Director apoi la «Popolo d’Italia» în 1915­ Mussolini socialistul de ieri se întoarce în cârje din tranşeele de la Isonzo pentru a le ocupa pe cele spirituale. De data aceasta luptă a­­cerb contra ideologiei moscovite ca­re încerca să creeze o mişcare defe­tistă ult­rag­iind noţiunea de patrie. La 1919 îl vedem pe Mussolini în ipo­staza strălucită de monarhist şi de măreţ restaurator al ideei de pa­trie şi reacţiune, înjghebând un pro­gram plastic şi dinamic. In 1920 mişcarea comunistă cul­minează prin ocuparea fabricilor de către lucrători. Guvernele infectate de regalism democratic primesc va­lul comunist ca o fatalitate. Mişca­rea fascistă abia schiţată în 1919 prinde contur şi consistenţă. Masse­­le reacţionează spontan şi cu o prom­titdine uimitoare. Mussolini hotă­râţie lichidarea unui regim care nu dădea Italiei de­cât o nesfârşită perindare de ambiţii şi incompetin­­ţe. Congresului de la Neapole îi urmează Marşul asupra Romii exe­cutat în cadrul unei discipline ma­­iestoase. Chemat la cârmă şeful fas­cişti­lor începe opera creatoare în­conjurat de competinţe, totul cu stricta observare a ierarhiei şi dis­ciplinei cele mai severe. Care sunt notele dominante ale fascismului? Naţionalismul doctri­­nar a absorbit fascismul numeric şi vice-versa. Simbolul acestei îngemâ­nări de idealuri este prezenţa lui Federzoni la departamentul Intern­lom. Fascismul se manifestă deci ca materializarea unui sentiment de in­dignare naţională, este zăgazul pus în drumul valului comunist■ Fascis­mul fără Mussolini nu se poate con­cepe; personalitatea sa are ca trăsă­turi dominante curajul şi o voinţă fermă Munceşte enorm, nu cunoaş­te odihna, singura speranţă a ele­mentelor de dezordine din Ttali­a a fost sănătatea lui. Speranţă zadar­nică pentru aceste elemente care au încercat o mare durere atunci când­­ordinea a fost restabilită Fascismul are un program dina­mic: profesează cultul valorilor spirituale, voeşte regenerarea pa­triei, triumful muncii al ordinei şi a disciplinei după cum constitue Uniunea sacră a tuturor italienilor dorind Italia floare, lumină, sufle­tul lumei (Decalogul fascist). Declaraţiei drepturilor omului, i se substitue cea a Statului, a naţiu­nii. Această concepţie o sinteatizea­ză iusolini al cărui spirit a peregri­nat prin toate teoriile revoluţonare cunoscndu-le vidul şi reaua credinţă A avut insă permanent in sufletul său ideea de patrie, nu cea de eri, de azi sau de alaltăeri ci, a pat­rei eterne care începe cu legenda for­­mărei Rom­ei, se perindă dealungul veacurilor punând bazele civiliza­ţiei italiene şi celei moderne. Autoritarismul lui Mussolini poartă pecetea spiritului său de măsură. DOMIN­ATT­A NU L’A AMEŢIT. Autoritarismul lui este forma voinţei unice de realizare. Şi la noi se profilează pericolul comunist, trebue să opunem Mos­covei, Rom­a căci disciplina roma­nică este singurul punct de reazem moral faţă de primejdia revoluţio­nară. Cu marşul asupra Romei se restaurează ideea de ierarhie, dis­­ciplină și autoritate și nu riscăm când afirmăm că istoria a trăit două epopei glorioase: una militară realizată de Napoleon iar alta na­­țional-socială înfăptuirea de Benit­­to Mussolini. Licheaua Sub acest titlu citim în ziarul «Cumpăna» din Craiova articolul de aspră şi totuşi dreaptă critică a u­­nei atitudini. «Exilat la Temis, singur la margi­nea imperiului, printre triburile Trace, poetul Ovidiu uitat de prie­teni s’a plâns cu amărăciune şi dis­preţ în faimoasele versuri din «Tristes». Dum eris felix, multos numerabis a­nticos Tempora si fuest nubila tolus eris. (Cât timp vei fi fericit vei număra mulți prieteni timpurile dacă vor fi în­tunecate singur vei fi), tipo­ul de slugă liberală scris de poe­tul Ovidiu purtându-și singurătatea pe malul Pontului Euxin. Desigur că acel care a fost prin­ţul Carol se va fi gândit cu mâhni­re la versurile lui Ovidiu citind ar­ticolul de slugă liberală scris de poe­tul Octavian Goga în «Ţara Noa­stră». Păstrez în amintirea mea o zi de sărbătorire a prozatorului Mihail Sadoveanu şi a poetului Octavian Goga la Fundaţia culturală «Prin­cipele Carol». O atmosferă de caldă camarade­rie, de înălţătoare intelectualitate pe care o însufleţea entuziasmul cu­ceritor al prinţului Carol. Din firea lui M. Sadoveanu mai retras, cel care înconjura pe Prin­ţul Carol cu o exuberantă plecăciu­ne era poetul O. Goga. Părea că atenţia princiară se re­vărsase în sufletul poetului care se grăbea să-şi manifeste recunoştinţa, împrejurări întunecate, pe care însă sufletul naţiei le-a descifrat, au făcut din marea speranţă a Ro­mâniei tinere, din prinţul Carol moş­tenitor al tronului, un simplu par­ticular. S’a desbătut într o eme­ntrare tra­gică problema la Cameră, poetul Oc­tavian Goga a lipsit, ţinându-se cu o scandaloasă laşitate în marginea evenimentelor, t­pilat ca un ure­­chiat de epure la Ciucea Târziu când graba vinovată şi in­teresată a d-lui Ionel Brătianu a dat cea mai teribilă lovitură princi­piului monarh’l, când prinţul Carol a devenit un simplu particular, d. Octavian Goga a prins curaj şi­ a început să aibă o părere. Ce fel de părere şi-a exprimat în articolul «După renunţarea principelui Ca­rol» d. Octavian Goga, nu e greu de bănuit când ştiut este că speranţele bardului clocesc în bucătăria de la Florica. O lacrimă de regret, o tremurare duioasă în fraze, o undă de amintiri care să străbată scrisul ar fi aştep­tat din partea poetului Goga. Nimic, o frază seacă de slugă gră­bită să fie pe placul stăpânului, o bâlbâială de cuvinte ce păreau aş­ternute dupe gândul d-lui Ionel Bră­tianu-Ba, dintr’un exces de zel, poetul mele evocator al Prinţului să mai fie scris. «Ce lichea» va exclama prinţul Carol etichetând javra versificatoa­re dela Cluj».

Next