Cuvântul, februarie 1926 (Anul 3, nr. 371-395)
1926-02-01 / nr. 371
2 Un document (Continuarea articolului din pag. I-a) să de acum înainte toţi repatriaţii, care sunt restituiţi în drepturile lor şi sunt născuţi în regiuni care ae maimonte aparţin «Poloniei si României, trebue să fie aduşi cu deosebită îngrijire acasă, prin Germania. In privinţa aceasta organizaţiunile noastre de la Berlin au primit deja instincţiile necesare. Cei care se întorc primesc diurnele până la socrea în fterlin şi sosiţi acolo sunt trecuţi pe seama biroului special pe lângă consulatul de la fterlin. Prin toate măsurile trebue ajutată şi înlesnită categoria celor care pleacă. Individual sau cu familiile lor, să daţi ordin ca din sumele biroului dv. de înregistrare să se dea acestei categorii diurnele, începând din momentul, când s-a iscălit declaraţia oficială despre învoiala de a se reîntoarcere pe teritoriul Trepublicei. Să acordaţi, acestei categorii de cetăţeni drepţi de a indica în declaraţii regiunea unde ei vor să plece, fără nici o limitare. E de dorit ca repatriaţii, trimind diurnele, să fi amit posibilitatea să se întrevadă cu acamarazii, timp de una-două săptămâni. Trebue de înlăturat orice control declaraţiunilor care sunt înaintate de categoria aceasta, iar în acelaş timp trebue de făcut mai energic controlul cetăţenilor născuţi în alte regiuni ale republicei. Să nu cereţi nici un document vechiu de la prima categorie, iar din contra să înmulţiţi formalităţile în privinţa categoriei celei de a doua. Fiecare săptămână să nu comunicaţi listele celor înregistraţi, în prima categorie». Şeful serviciului de mobilizare VERHOSICV (iscălit) * Pe verso — cu cerneală roşie, originalul poartă următoarea rezoluţie : «Camaradului Jambosky, pentru indicare si realizare. L. K. 29 Aprilie 1925. E un autograf al camaradului ambasador Krassin. Acest ordin a fost reînoit pentru d. Rakovski. Eugen Titeanu Hotărârile comisiei centrale de despăgubiri CARE COMUNE VOR FI AJUTORATE AMU ACESTA Despăgubirilie din Ardeal şi Basarabia Eri dimineaţă s’a întrunit la Ministerul de Finanţe comisia centrală de despăgubiri sub preşidenţia d-lui V. Brătianu. S’a hotărât înfiinţarea unei comisii de constatare şi evaluare la Botin pentru pagubele din nordul Basarabiei. Deasentenea senatorul Botez va Intocmoi un referat pentru fixarea condiţiilor în care urmează să se revizuiască cererile dăunat’lor din Ardeal. S’au fixat apoi următoarele comune care trebuesc ajutorate anul acesta. JUDEŢUL BRATTA Tichileşti. Stăncuţa Vizirul. însurăţel. Surdila Greci. Perişoru. JUDEŢUL BUZĂU Merei Gura Sărății. Monteoru Stălpu. Stârnitişu Pătârlagele Cislău. Păltineni Dfizilu. Baba Ana Breasa Petroasele, Părscov. Joseni, Beceni. JUDEŢUL CONSTANŢA Cerna Vodă. Cuzgan Caraniac. Husi. Dulue, Aliman, Canara. Satul Cadiamac (pendinte de comuna Cobadin). Osman Iacă. JUDEŢUL DAMBOVIŢA Târgovişte Gemenea, Voineşti, Măneşti, Pietrari. Pietroşita Moreni Tât Vulcana Pandeli Pucioasa. Vârfuri. Rus vadu, Vinurâta Văcăreşti. JUDEŢUL FĂLTICENI Mădelu. Crucea. JUDEŢUL GORJ Tărgu Jiu Valari, Schela, Dobriţa, Văleni. Petreşti.Vărsătura Romaneşti turcineşti. Bumbeşti.Jiu Peşteana de Sus. Tg. Cărbuneşti. Vlăduleni, Novaci. Peşteana Vulcana Corneşti Băleşti. Bârfeşti. Slăveşti. Bibeşti JUDEŢUL MEHEUTNŢI T. Severin. Baia de Aramă, Strehaia■ Vârciornva. Schela Cladoveii. Simiana Dedoviţa JUDEŢUL MUSCEL Câmpu-Lung. JUDEŢUL OLT Slatina Turnu Mogneşti Negreşti Coloneşti, Ttrăgâneşti, Comani. Bălăneşti Armăneşti Izvoarele Tâmpeni Stoicăneşti. Bobrotinel Tesliu Cucueşti. Deleni, Oporpiu. Chimitreşti JUDEŢUL PRAHOVA Predeal. Asuaa Buşteni Satu Cheia. JUDEŢUL PUTNA Focşani. Odobeşti Păuleşti Reghiu, Jariştea JUDEŢUL R SARAT Chiojdeni. Lacul lui Baban. Popeşti, Urecheşti. Chileşi. JUDEŢUL TULCEA Parches Câşla Principele Carol. Bestepe Traian Nalont. JUDEŢUL VALCEA R. Vâlcea Voineasa, Malaia, Brezoiu Călimăneşti JUDEŢUL VLAŞCA Blănoaia Frăţeşti. Tăiţă Braniştea Chiriarul Slobozia. Malui, Arsarhe. Găuleni Petroşani Gogoşari Cacalefi. Mihăileşti Epureşti, Crevenicu. Blegeşti. Vida Mihai - Bravu. Gustinul Brăniștor" Ciocanii Crnica P Sfiim* p. MODALITĂȚILE DE PLATA Acordarea despăgubirilor se va face în următoarele condițiuni: Toate hotărârile de pagube de orice fel până la 10.000 lei preț de cost se plătesc cu 10%m PAGUBELE LA IMOBILE Pagubele la imobile, mimai în comunele trecute în tablou, chiar dacă valoarea pagubelor este mai mare de 19.000 lei NU SF PLĂTEȘTE DE •'’AT PARTEA PENTRU IMOBILE și anume pentru prima sută de mH 50 la sută Pentru cele două și trei sute de mii următoare, 10 la sută. Dela 300.000 în sus, 5 la sută. Plafile se fac în comunele unde comună va înştiinţa direct pe r percepfia respectivă. In caz când pănuntul nu mai locueşte în acea comună va înştinţa direct pe perceptorul respectiv de noul său domiciliu spre a i se trimete o recipisă de consemnarea sumei la domiciliul său actual. DESPĂGUBIRILE MINORILOR ŞI INTEREŞILOR Pentru minori, interzişi, sumele se consemnă la judecările unde sunt, înfiinţate tutelele şi emratelele. CINE NU BENEFIcIAZA DE DESPAGUBIRI Plăţile se fac sub supravegherea şi controlul unei comisiuni focare care are dreptul să refuze viaţa sumei în rasurile rând s’ar constata o fraudă i.n obţinerea hotărârii de despăgubiri sau când dăunatul e dezertor, sau supus străin. Deasemenea când dăunatul a dobândit după războiu o situaţie materială de aşa natură încât nu mai poate fi clasat printre dăunat'î de riăzboiu, fără a jigni sentimentele de echitate şi revoltă a concetăţenilor.. Cei din comunele sus indicate cari întrunesc condiţiile pentru punten, primi despăgubiri pentru sume între: 1—10.000 lei sau pentru imobile şi rari nu ar fi trecuţi în tablourile înaintate percepţiilor respective vor putea, să se adreseze ministerului de finanţe direcţia Despăgubirilor, cerând introdurerea lor în tablouri. muzicală ştie parcă să se strecoare în toţi tovarăşii Expresia frazelor, construcţia bucăţilor, socot a fi opera D-rele. Mai puţin desăvârşite mi se par pân’acum realizările suflătorilor. Technica pură a flautistului Sihminscu, discreta muzicalitate a artistului prea sfios, cornistul Niculseu, verva plină de sonorităţi hazlii şi echivoce a fagotistului, ilustrul D. Dan Simionescu, alăturate de admirabilele însuri ale lui Hoerth, susţinute în quintelele cu piano, când de George Enescu când de d. A. Alissandrescu, când de d-nele Cella Delavrancea şi Muza Gerntani-Ciomac — nu sunt suficiente să obţie acel „fondu” necesar, nici mărunitatea ritmică şi intonaţia exactă — instrumentele fiind veşnic rău acordate. S’ar zice că suflătorii, cu atâtea însuşiri de preţ, nu sunt încă bine puri la punct — nici ca echilibru sonor, nici ca stil. Din potrivă quartotul de coarde e în plină ascendenţă. Probail numeroasele repetiţii, munca asiduă, îşi înseamnă aci roadele îmbelşugate. Dintre interpretările cele mai impresionante ale şedinţelor trecute au fost desigur quartotele de Schumann, Haydn şi Grieg. Trio pentru vioară, cor şi piano de. Brahms şi quant-tul pentru coarde şi piano de Cesar Franck. In acestea două din urmă pianistele au adus prestigiul talentului lor. D-na Cella Delavrancea nu risipeşte cu banalitatea atâtora, „perle şi clopoţei” — ci ridică adevărate blocuri constructive, pietroaie massive aspre şi consistente, ciclopeene câteodată, ca sculpturile lui Brundille. Astfel măreţia lirică a lui Franck nu are de cât de câştigat, eleganţa, spiritul şi duioşia de veacul al 18-lea a lui Mozart, nu are de cât de pierdut (Asta nu înseamnă că maestrul de la Salzburg nu cere o interpretare virilă. Toate şedinţele acestea au avut din cartea auditorilor — puţini dar aleşi — primirea cea mai caldă. De ce nu se hotăresc Bu-neştenii să susţină în număr mai mare — începuturile atât de vrednice ale muzicei de cameră în ţara noastră?... Cu atât mai mult cu cât în asociaţiunea celor mai buni membrii ai „Filarmonicei” — din care aş dori să nu lipsească cei alţi excelenţi camarazi — văd nucleul viitoarei orchestre simfonice neatârnate — a orchestrei celor cu dragoste de muzica bună şi cu oroare de prostituţia Operei..• Felix Weingartner, fără Doamna, a apărut în faţa noastră acelaşi ca acum 15 ani. Pe atunci, zeul care ne deschidea inimele comorilor lui Beethoven, Weber şi Berlioz, ne-a dat emoţiile artistice cele mai scumpe ale tinereţii. Sunt mulţi, poate, cei ce l-au urmat, neştiuţi, cu sufletul vrăjit, în oraşele Europei, ca să-l reasculte mereu, fără saţ. Apoi a fost ca o eclipsă sau ca o conjuncţiune a Soarelui cu Venus... Berlioz cu Maria Rerio... astăzi Phebus Apollon a restrelucit pe cerul artei ca în zilele dintâi. Şi am preţuit larări lumina aceasta lămurită şi caldă, in care şi inteligenţa şi sufletul îşi au partaa lor. Cinstea marelui muzician, aristocraţia sobră a gestului său plin de eloquenţă şi de autoritate, vigoarea, ritmul, linia mare, avântul măsurat, economia mijloacelor şi mai presus de toate contopirea cu esenţa muzicei însăşi, nepreocupată de vulgaritatea efectelor exterioare — lipsa de cabotinismul saltimbancilor frenetici cu care am fost prea îmbuibaţi. E păcat că noilele calităţi s’au exercitat asupra unei muzici pompoase, grandiloquente, vulgare şi atât de puţin interesante pentru noi ca Simfonia Petrică — în care Felix Weingartner a ştiut totuşi să găsească accente inedite. De ce nu ne-a dat marele maestru pagini din repertoriul în care l-am ştiut întotdeauna neasemănat? Ce revelaţie ar fi pentru noi Simfonia IX-a condusă de D-sa, ori Missa Solmis, ori Rrquiemul, ori Damnaţiunea lui Faust de Berlioz lată audiţiuni cari, pregătite din timp, însufleţite de ilustrul dirigent ar însemna dăţi şi sărbători neuitate. Uvertura pentru Furtuna lui Shakespeare e desigur una din lucrările cele mai onorabile ale compozitorului întrecut de interpret. Graţia aeriană a lui Arid în flautele îngemănate, distranţe frupe ce zugrăvesc pe odiosul Coliban, concluzia melodică, farilă şi ameabilă — orchestraţia îndrânaririi a acestei burţi —„toate împreună contribuie să o ascultăm cu oarecare plăcere minoră. Uvertura „Maeştrilor Cântăreţi” şi mai ruseamă admirabila Parhancei din Tanhauser ne-au scăldat iarăşi în valul erotic al muzicei veşnicului văjitor. O, Prospero!... Dacă am avea cu toţii, mereu farmecele tate, ana vie şi reîntineritoare a Juventieil... 1» Em. Ciomac iî li tf A NT N L* Pomprî, cnpstatori, lămuriri Cum s’ar putea construi o casă de locuit şi pentru ziarişti Problema locuinţelor e încă dinainte de război, mereu la ordinea zilei la epocele fatale ale expirării termenelor fixate de legea prelungirei contractelor. La aceste date, fierberea e mare. Toate categoriile muncitoreşti şi de profesionişti liberi sânt profund agitate. O adevărată revoluţie se petrece în centrele mari, dar mai cu seamă în Bucureşti, unde proletariatul, funcţionărimea, muncitorimea sânt mai îngrămădite decât în orice alt oraş. După trecerea acestor termene, după ce toată lumea a obţinut, în grele frământări, o nouă păsuire, chestiunea nu mai preocupă aproape pe nimeni. Lipia de grijă caracteristică orientalului şi populaţiunilor sudice, faţă de nevoile zilei de mâine, ne stăpâneşte din nou, cu aceeaşi repeziciune şi adâncime cari ne-au agitat un moment. Nici legile, nici Statul, nici judeţul nici comifţia, nimeni nu se mai gândeşte la această problemă care ar merita, totuşi, prin caracterul larg social, cea mai mare atenţiune din partea stoienitorilor fiindcă conţine în ea, latent, germenii turburării ordinei. Dar care statul, judeţul şi comuna nu găsesc mijlocul de a veni în ajutorul salariaţilor lor neproprietari, construindule locuinţe eftine şi contribuind la scăderea chiriilor (miiloare s’ar găsi, dar interesele adversarilor chiriaşilor, întotdeauna în majoritate pretutindeni, sânt mai puternice decât nevoile mari ale populaţiei), e de datoria diverselor organizaţiuni profesionale să-şi vină singure în ajutor. Cum ar putea ele face ceea ce autorităţile constituite nu se arată dispuse să realizeze? Înainte de a da o deslegare întrebării, şi pentru înlesnirea ei, ţinem să subliniem, că realizarea construcţiilor de locuinţe eftine a suferit chiar din ziua punerii ei la ordinea zilei de o greşală iniţială, greşală care este dealtfel, un corolar al caracterului nostru naţional. Suferim de mania lăbărţării Ne place să ne întindem, să ne lăfăim. Vrem să avem căsuţă numai cu parter, să nu urcăm scări, cu grădiniţă în faţă şi cu umbrar unde să mâncăm în halat şi papuci ori să primim musafirii la aer curat în amureturile plăcute ale zilelor de vară. Să ne simim, într’un cuvânt, la oraş, în Capitala ţării, ca la ţară. Pe canavaua aceasta e ţesut idealul oricăruia dintre noi. Negreşit, din punct de vedere al higienei, n’are nimeni niciun cuvânt de zis, trebue, însă, să începem a ne obicinui cu ideia că raza unui oraş nu poate fi lăbărţată la infinit, că o mare parte din spaţiul de la marginea Bucureştilor va trebui utilizat pentru industrii, pentru grădini de zarzavat, pentru ferme. Trebue să ne gândim, deci, să construim în viitor în sus, nu înături. Privită astfel, chestiunea se prezintă descărcată din capul locului de o mare şi aproape de neclintit ghiulea, ghiuleaua spaţiului. Ia gândiţi cât teren ar trebui numai diverselor administraţii în ziua când acestea vor voi serios să cugete la împroprietărirea slujbaşilor lor. Presupunând că numărul acestora ar fi 8—10.000 numai în Capitală, suprafaţa ce le-ar trebui ar fi de vreo 6 milioane m. p. sau circa 500 ha Ar fi ceva peste putinţă de realizat, ori câtă bunăvoinţă ar avea guvernanţii. Iar dacă la socoteala de mai sus am adăuga şi pe demobilizaţi şi pe funcţionarii institurilor particulare dela care s’ar putea pretinde o împroprietărire la orare, problema se arată şi mai insolubilă. Concluzia: să se alunge ideia construcţiilor pe împprietăriri individuale şi să ne gândim la construcţiile cu câte 5—8 etaje care pot adănosti comod câte 80—100 camere de locuit, bucătărie, bae, canal, apă, electricitate. Suprafaţa necesară unei asemenea Construcţii este coată exact cu aceea atribuită la trei familii de împroprietăriţi itididuri. O astfel de construcţie ar costa de trei ori mai puțin decât cele individuale, iar dacă ţinem seamă de confortul ce ţi-l poate oferi o casă modern construită, pe lângă una la marginea oraşului, diferenţa e şi mai mare. Astfel, dacă o casă individuală, cât de modestă, poate costa 4—600.000 lei, în deavălmăşie nu ar costa mai mult de 150—200.000 lei de fiecare. Obiecţiunile ce le-ar putea ridica cei cari umblă după o largă comoditate şi cari se tem de „ţigănie”, pot fi trimişi nu în străinătate ci într’unul din oraşele din Ardeal, Timişoara, Cluj sau Oradea Mare, unde pot vedea cu ochii lor palate imense, cu numeroase curţi interioare, unde locuesc zeci de familii la un etaj, fiecare complect stăpână pe apartamentul ei, neavând nici în clin nici în mânecă, cu vecinul, iar dacă vreuna voeşte să-şi vândă sau să-şi închirieze apartamentul, e liberă să o facă în orice moment, cum ar face-o cu orice proprietate individuală. * Pentru ziarişti, o asemenea con-, strucţie — sau mai multe dacă numărul optanţilor ar fi mare — ar avea acest avantaj enorm. Profesiunea noastră cerând de cele mai multe ori să ne îndeplinim slujba la ore neregulate, ziua şi noaptea, putem avea o casă cât mai aproape de centrul activiăţii noastre, fără să fim nevoiţi a întrebuinţa trăsura, tramvaiul ori taxi-ul, cari, noaptea nici nu te poţi avea de loc sau cu preţuri enorme dacă ai sta dincolo de Băneasa ,unde e vorba să se dea teren ziariştilor). Mijlocul realizării acestei construcţii: fiecare din cei cari s’ar înscrie s’ar obliga să verse lunar din salariul său vreme de doi ani câte 1000 lei (cei mai înlesniţi pot vărsa şi mai mult, aceasta fiind o uşurare la mata cotelor personale ce li se cuvin) La sfârşitul celor doi ani s’ar dispune de un capital de minimum două milioane jumătate, lei, care ar putea constitui o bază de trasare cu o întreprindere de construcţii. După construire, cota ce fiecare ar fi obligat să verse pentru acoperirea datoriei ar fi de 2—3000 lei lunar (şi mai mult pentru cei care ar putea), astfel că în 5—6 ani construcţia ar fi complet acoperită. Chetiunea ar putea fi luată în cer,cetare de Uniunea ziariştilor profesionale şi ai cărei membri sânt, în deslegată de diverse îndatoriri profesionale şi ai cărei membri sânt, în cea mai mare parte, neproprietari. Mulţi dintre noi nu au de loc locuinţe, mulţi stau în mahalale depărtate plătind chirii enorme variind între 50- 80.000 lei, aşa că vom fi bucuroşi să vedem Uniunea întreprinzând o acţiune eficace de împroprietărire a membrilor ei. AMATEI GHEORGHIU --------------OO------------- Sosirea ofiţerilor de rezerva francezi din seară la orele 10, a sosit în Gara de Nord, cu Expres Orientul, delegaţia ofiţerilor de rezervă francezi. Pe peronul gării delegaţia, a fost întâmpinată de comitetul de recepţie, în frunte cu d- General Anastasiu. Azi Duminică vor urma vizitele de rigoare. La ora 13, delegaţiunea ofiţerilor pune o coroană pa mormântul Erou lui Necunscut şi vor vizita cimitirul eroilor franeea. La ora 13, edlegaţiunea ofiţerilor va lua dejunul la legaţiunea franceză. La ora 18 de Guerre, şef de escadron va vorbi la «Cercul Militar» despre «Rolul ofiţerului de rezervă». Distinşii oaspeţi vor rămâne în Capitală până ierg 5 Februarie ora 23, când vor părăsi ţara. Bloc-Mort e s Noutăţi literare şi artistice franţa 25 de ani dela moartea lui Oscar Wilde Cu ocazia împlinirii a douăzeci şi cinci de ani dela moartea lui Oscar Wilde, ecritorul André Delpnech tipăreşte în franţuzeşte opera postumă a celebrului estet englez : «Strigat-am către finet, împreună cu o mulţime de aforisme ale lui Wilde. Iată câteva din aceste aforisme : «Nici un editor nu trebue să emită păreri dspre valoarea efirtd, pe care o publică. Asta trebue să fie în întregime lăsat criticului literar. Părerile bătrânilor în chestiunile de artă nu au nici un Preţ». «Puritanismul nu e niciodată atât de ofensător şi distrugător ca în domeniul artei». «Tot geniul meu mi l’am pus în viaţa mea. In operile mele mi-am pus numai talentul». «Există trei feluri de despoti- Despotul, care violează corpul Despotul, care violează sufletul. Despotul care violează şi trupul şi sufletul. Cel dintâi se numeşte Prinţ. Al doilea se numeşte Papă. Al treilea se numeşte Popor». «Harta lumii pe care nu va figura Utopia, nu merită să te uiţi pe ea». «Lumea a fost creată de proşti pentru oamenii înţelepţi». «Omul trebue să fie foarte priceput în alegerea dușmanilor săi». «Fiecare iubire e înspăimântătoare. Fiecare iubire e o tragedie». — În «Revue Nouvelle» se tipăresc «însemnări despre origina dramei intelectuale» de cunoscutul dramaturg german Georg Keyser — In «Comédie des Champs Elisées» se va reprezenta noua piesă a lui Bernard Zimmer» Bava africanul» — A apărut un nou roman al lui Maurice Decobra «La Venus à roulettes». — «Revue de France» publică scrisori inedite ale lui Marcel Prevost. — In ziua de 17 Decembrie a avut loc la Paris o mare licitaţie de manuserse şi autografe, printre cari şi 20 epigrame inedie de Baudelaire şi 221 scrisori către mama lui, manuscrise de ale lui Maupassant şi Huysmans, însemnări inedite de Edmond de Goncourt, etc. BELGIA — In revista «La Revue Sinciere», care apare la Bruxeles. Albert Frank acuză pe Leon Bloy de a fi luat ideia cărţii sale «Mântuirea prin evrei» de la Dominique Veremise, a cărui carte «înnoirea lumii cu ajutorul celor 12 seminţii ale lui Israel» a apărut în 1860- Sărbătorirea unui succes dramatic Vineri seara, în saloanele restaurantului «Europa» membrii soc- Autorilor Dramatei Români au organizat un banchet pentru serbătorirea d lui Ion Minulescu autorul «Manechinului Sentimental». Intr’o atmoseră de caldă colegialitate banchetul la care au participat , numeroşi scriitori şi artişti s’a prelungit până noaptea târziu. Au rostit toasturi d-nii Caton Theodorian, Mircea Radulescu, M. Dragomirescu, I. C. Aslan, M. Paşcanu. Al. Lapedatu, ministrul Cultelor şi cel serbătorit Azi, Duminecă, la ora 9 seara, va avea loc la Fundaţia Carol I, în ciclul conferinţelor organizate de Institutul de ştiinţe administrative, asupra «Organizării ad-tive», conferința d-lui C. Argetoianu despre: Descentralizare și Regionalism. Intrarea liberă. Teatrale La Teatrul Eforia continuă reprezentanțiile d-nei Tantzi Cutava-Baroszi -cu celebra comedie Madame Sans-Gene în regia d-lui M. Mizu. De la Teatrul Naţional Din cauza reprezentaţiilor extraordinare date cu concursul drei Ventura şi a trupelor în turneele dela 3 Februarie la 3 Martie, piesele «Manechinul sentimentali. «Meşterul Manaiei, «Strianai, şi «Regele Lear» se vor relua numai în Martie.• In matineurile populare de Joi 4 şi Sâmbătă 6 Februarie, se va juca numai «Căsătoria» de Gogol.• Conform ordinelor Poliţiei, nici un spectator nu va putea fi primit în plus sau să stea în picioare (afară de galerie) la reprezentaţiile d-rei Marioara Ven-Ordinea spectacolelor Luni 1 Februarie «Regele Lear» Preturi obişnuite Seria 155. . Marţi 2 Februarie «Preţioasele ridicole» şi «Manechinul sentimental» Preturi obişnuite. Seria 156 Miercuri 8 Februarie premiera A. «Ioana d’Arc» (Gală Soc, Principele Mircea). Bilete seria 157. Joi 4 Februarie matineu «Căsătoria». Preţuri populare. Seria 70, seara «Ioana d’Arc». Bilete seria 158. Vineri 5 Februarie «Ioana d’Arc». Bilete seria 159. Sâmbăta 6 Februarie matineu «Căsătoria». Preturi populare seria 71 , seara «Ioana d’Arc» Bilete seria 160. Duminecă 7 Februarie matineu «Armia» Preturi obişnuite seria 82 , seara «Ioana d’Are». Bilete seria 161-Reprezentaţia de gală «Ioana d’Are» a Soc. Principele Mircea» (Bilete seria 157) va începe precis la ora 8 mm- De la Teamsl Regina Maria «Romanţa», sentimentala dramă a d lor de Flers şi Francis de Croisset, va fi reprezentată un matenent de azi Duminecă, la Teatrul Regina Maria In primele roluri apar d-na Maria Filotti și d-nii Tony Bulandra și Ion Mattolescu. Concertul Stroescu Luni seara, 1 Februarie, are loc la Ateneu concertul de lieduri al mult aplaudatului tenor CONSTANTIN STROESCU. Din admiraţia pe care o are pentru arta vocală a rZ-lui Stroescu marele maestru FELIX WEINGARTNUR, aflător în Capitală, s’a lăsat convins să acompanieze la pian acest unic concert al răsfățatului nostru cântăreț. Concertul Leo Sirota Faimosul pianist rus Leo Sirota revine săptămâna viitoare în Capitală. Marele artist va fi solistul concertului simfonic de la 8 Februarie (când va executa grandiosul concert de Bach mani now) și va da apoi un recital propriu în seara de Vineri 12 Februarie. Inutil să adăugăm că concertele Sirota sunt aşteptate cu mare nerăbdare de către rubricul nostru muzical. Biletele puse în vânzare a laitnerii sunt aproape epuizate. Conferinţe in cuprinsul ciclului de conferinţe organizat de grupTea «POEBIS» şi închinat literaturii franceze contimporane, prima conferinţă o va face Joi 4 Febrarele 9 seara la fundaţiunea Carol I d. Lucien Fahre despre Paul Valery. Vor mai vorbi d-nii: Paul Zarifopol Tudor Vianu. Perpessicius. M Ralea MPaleologu P. Șeicaru. I. M Sadoveanu. M. Comae. Ion Palat și N. Davidescu despre: Fr. Jămmes, André Gide ChaMurras. M. Barrés, Paul Claudel. Peguy, L. Fahre G. Duhamel. M. Proust, etc. ABONAMENTE Un an 600 lei Şase luni 300 » Trei luni 150 » In străinătate dublu. Pentru Bănci, Instituţii de stat sau particulare 700 Festivitatea săptămânală a Şcoalei politechsice MUSSOLINI Conferinţa d-lui Pamfil Şeicaru din seară Cu ocazia festivităţii săptămânale a studenţilor şcoalei politehnice d- Pamfîl Şeicaru a conferenţiat despre «Mussolini». După ce epuizează datele biografice, conferenţiarul ni-l recomandă pe Mussolini la începutul carierei sale ca un simplu gazetar militând concepţia social-revoluţionară. Apariţia în viaţa politică şi-o face după congresul de la Regio—Emilia când elimină din partidul socialist elementele francmasonice. Paralel cu activitatea politică Mussolini desfăşură o intensă activitate publicistică. Director la ziarul «Avanti» luptă, atunci când se pune problema războiului contra neutraliştilor. Socialist de esenţă franceză, blanquist Mussolini comitea impietatea de a pune mai presus de Marx pe Surei. Neparticipând la război, Italia îşi periclita posibilităţile de realizare a unităţei sale naţionale. Director apoi la «Popolo d’Italia» în 1915 Mussolini socialistul de ieri se întoarce în cârje din tranşeele de la Isonzo pentru a le ocupa pe cele spirituale. De data aceasta luptă acerb contra ideologiei moscovite care încerca să creeze o mişcare defetistă ultragiind noţiunea de patrie. La 1919 îl vedem pe Mussolini în ipostaza strălucită de monarhist şi de măreţ restaurator al ideei de patrie şi reacţiune, înjghebând un program plastic şi dinamic. In 1920 mişcarea comunistă culminează prin ocuparea fabricilor de către lucrători. Guvernele infectate de regalism democratic primesc valul comunist ca o fatalitate. Mişcarea fascistă abia schiţată în 1919 prinde contur şi consistenţă. Massele reacţionează spontan şi cu o promtitdine uimitoare. Mussolini hotărâţie lichidarea unui regim care nu dădea Italiei decât o nesfârşită perindare de ambiţii şi incompetinţe. Congresului de la Neapole îi urmează Marşul asupra Romii executat în cadrul unei discipline maiestoase. Chemat la cârmă şeful fasciştilor începe opera creatoare înconjurat de competinţe, totul cu stricta observare a ierarhiei şi disciplinei cele mai severe. Care sunt notele dominante ale fascismului? Naţionalismul doctrinar a absorbit fascismul numeric şi vice-versa. Simbolul acestei îngemânări de idealuri este prezenţa lui Federzoni la departamentul Internlom. Fascismul se manifestă deci ca materializarea unui sentiment de indignare naţională, este zăgazul pus în drumul valului comunist■ Fascismul fără Mussolini nu se poate concepe; personalitatea sa are ca trăsături dominante curajul şi o voinţă fermă Munceşte enorm, nu cunoaşte odihna, singura speranţă a elementelor de dezordine din Ttalia a fost sănătatea lui. Speranţă zadarnică pentru aceste elemente care au încercat o mare durere atunci cândordinea a fost restabilită Fascismul are un program dinamic: profesează cultul valorilor spirituale, voeşte regenerarea patriei, triumful muncii al ordinei şi a disciplinei după cum constitue Uniunea sacră a tuturor italienilor dorind Italia floare, lumină, sufletul lumei (Decalogul fascist). Declaraţiei drepturilor omului, i se substitue cea a Statului, a naţiunii. Această concepţie o sinteatizează iusolini al cărui spirit a peregrinat prin toate teoriile revoluţonare cunoscndu-le vidul şi reaua credinţă A avut insă permanent in sufletul său ideea de patrie, nu cea de eri, de azi sau de alaltăeri ci, a patrei eterne care începe cu legenda formărei Romei, se perindă dealungul veacurilor punând bazele civilizaţiei italiene şi celei moderne. Autoritarismul lui Mussolini poartă pecetea spiritului său de măsură. DOMINATTA NU L’A AMEŢIT. Autoritarismul lui este forma voinţei unice de realizare. Şi la noi se profilează pericolul comunist, trebue să opunem Moscovei, Roma căci disciplina romanică este singurul punct de reazem moral faţă de primejdia revoluţionară. Cu marşul asupra Romei se restaurează ideea de ierarhie, disciplină și autoritate și nu riscăm când afirmăm că istoria a trăit două epopei glorioase: una militară realizată de Napoleon iar alta național-socială înfăptuirea de Benitto Mussolini. Licheaua Sub acest titlu citim în ziarul «Cumpăna» din Craiova articolul de aspră şi totuşi dreaptă critică a unei atitudini. «Exilat la Temis, singur la marginea imperiului, printre triburile Trace, poetul Ovidiu uitat de prieteni s’a plâns cu amărăciune şi dispreţ în faimoasele versuri din «Tristes». Dum eris felix, multos numerabis anticos Tempora si fuest nubila tolus eris. (Cât timp vei fi fericit vei număra mulți prieteni timpurile dacă vor fi întunecate singur vei fi), tipoul de slugă liberală scris de poetul Ovidiu purtându-și singurătatea pe malul Pontului Euxin. Desigur că acel care a fost prinţul Carol se va fi gândit cu mâhnire la versurile lui Ovidiu citind articolul de slugă liberală scris de poetul Octavian Goga în «Ţara Noastră». Păstrez în amintirea mea o zi de sărbătorire a prozatorului Mihail Sadoveanu şi a poetului Octavian Goga la Fundaţia culturală «Principele Carol». O atmosferă de caldă camaraderie, de înălţătoare intelectualitate pe care o însufleţea entuziasmul cuceritor al prinţului Carol. Din firea lui M. Sadoveanu mai retras, cel care înconjura pe Prinţul Carol cu o exuberantă plecăciune era poetul O. Goga. Părea că atenţia princiară se revărsase în sufletul poetului care se grăbea să-şi manifeste recunoştinţa, împrejurări întunecate, pe care însă sufletul naţiei le-a descifrat, au făcut din marea speranţă a României tinere, din prinţul Carol moştenitor al tronului, un simplu particular. S’a desbătut într o ementrare tragică problema la Cameră, poetul Octavian Goga a lipsit, ţinându-se cu o scandaloasă laşitate în marginea evenimentelor, tpilat ca un urechiat de epure la Ciucea Târziu când graba vinovată şi interesată a d-lui Ionel Brătianu a dat cea mai teribilă lovitură principiului monarh’l, când prinţul Carol a devenit un simplu particular, d. Octavian Goga a prins curaj şi a început să aibă o părere. Ce fel de părere şi-a exprimat în articolul «După renunţarea principelui Carol» d. Octavian Goga, nu e greu de bănuit când ştiut este că speranţele bardului clocesc în bucătăria de la Florica. O lacrimă de regret, o tremurare duioasă în fraze, o undă de amintiri care să străbată scrisul ar fi aşteptat din partea poetului Goga. Nimic, o frază seacă de slugă grăbită să fie pe placul stăpânului, o bâlbâială de cuvinte ce păreau aşternute dupe gândul d-lui Ionel Brătianu-Ba, dintr’un exces de zel, poetul mele evocator al Prinţului să mai fie scris. «Ce lichea» va exclama prinţul Carol etichetând javra versificatoare dela Cluj».