Cuvântul, iulie 1926 (Anul 3, nr. 494-520)
1926-07-01 / nr. 494
Congresul dele Blaj al Ligii Culturale Solemnitatea de la Catedrala unită. Deschiderea congresului. D. Nicolae Iorga despre opera şcoalei şi bisericii blajene. Revoltătoarea imbecilitate a guvernelor româneşti față de Blaj. Sărbătorirea absolvenţilor de-acum 50 de ani ai liceului blăjan. Blaj. — Desigur ar trebui să înce-1 Astfel congresul a avut alte propem altfel decât prin critici la a- porţii decât cele obişnuite, datorită dresa oficialităţii României între- între altele şi împrejurării că foarte uite darea de seamă a unui congres’ mulţi profesori, membrii în corni care a sărbătorit seculara şi unicarsiile de examinare, au fost nevoiţi activitate românească a Romei de, să stea acasă din cauza examenelor. ]K» Târnava. Nu din vina noastră se - Dar, în schimb, a fost animat de o întâmplă, că trebue să începem toc-i familiaritate cum nu se constată la mai printr’o astfel de critică. j alte congrese. Ospitalitatea blăjană CUM SE POATE PURTA O OFI-j fa T**'* ,încăufat*.,în cul°rile ei CIALITATE ROMANEASCA I tradiţionale şi măgulitoare. Congre-I siştii au rămas impresionaţi de cum Lifta Culturală, al cărei trecut şi - au descins pe peronul gării, unde caal cărei nume spun toate obligaţia-mitetul organizator, prezidat de dnile ce le are faţă de manifestările canonic Macavei şi comitetul demnei oficialitatea şi-a convocat la Blaj, cartiruire al d-lor profesori Grigore congresul din anul acesta,şi guvernul Pădureanu şi Puia luau măsurile de şi autorităţile in subordine au avut bună găzduire, toată grija să-i pună piedici care să-i reducă proporţiile, dacă nu şi să-l zădărnicească. Au făcut propagandă printre săteni să nu participe la această manifestare româncă» că, şi după ce au văzut că nu izbutesc, au recurs la opreliştile învăţate din alegeri, despre care am mai vorbit săptămâna trecută. Guvernul, care acordă reduceri pe c. f. r. tuturor organizaţiilor bănoase şi de multe ori speculante, le-a refuzat de data aceasta, fiindcă era vorba de cei mai săraci congresişti. La rândul lor autorităţile locale au socotit că vor micşora strălucirea congresului dacă vor lipsi de la toate şedinţele lui. Fireşte că gândul nu li s-a realizat. Au reuşit, numai să-şi părimească singure obrazul pe care-l ştiam destul de gros. D. Iorga a fost întâmpinat printr’o emoţionantă cuvântare a d-lui Macavei, care amintea zilele când Liga Culturală trimitea Ardealului cărţi prin Bucovina. Preşedintele Ligii a răspuns mulţumind pentru primirea ce i se face şi veştejind printr’o seamă de ironii purtarea oficialităţii. Peste câteva ceasuri s’a început slujba divină la Catedrală, oficiând I. P. S. Sa Mitropolitul Vasile. Printr’o predică emoţionantă ce pornea dela pilda din evanghelia zilei, I. P. S. Sa a apreciat idealismul de care e mânată Liga culturală, cultura, egalitatea şi fraternitatea românească pe care le propovădueşte. SERVICIUL DIVIN DE LA CATEDRALA fiinţare totală a şcolilor noastre, un nou ajutor ar fi fost desigur aşa ceva. Am primit întâia dată în 1911 un ajutor de 18.000 coroane, iar spre sfârşitul războiului, în 1918, era să mai primim unul de 80.000 coroane, dar condiţiile lui ne-au oprit deşi ajunsesem într'o situaţie de nedes- cris. Ni s’au pus aceste condiţii: întâi batjocorirea limbei româneşti, adică dacă avem şi elevi străini, să nu înveţe limba română, sau dac’o învaţă, căderea la această materie să nu însemne o piedică de trecere în clasa superioară; al doilea, dacă sunt 20 la sută elevi de altă limbă, să predăm studiile în limba maghiară; şi al treilea — pentru că condiţia de mai sus să se înfăptuiască — se impunea următoarea ordine în care să se facă înscrierile: întâi copiii din Blaj, apoi străinii din Blaj, apoi străinii din judeţ şi numai după aceea copiii români din restul Ardealului, Banatului şi ţinuturilor ungurene. S’a considerat de către stăpânirea străină situaţia materială desperată în care ne găsiam şi prin urmare ni s’a pus sula în coastă. Ştiind ce ne aştepta, am cerut răgaz, şi în timpul acesta am pornit la cerşit, până am adunat, efective sau promise, 200.000 coroane, şi apoi am respins condiţiile. Şi vreţi să ştiţi acum cum stăm astăzi ? (Pauză). Astăzi ?... (O nouă pauză, lungă, sfâşietoare, ţântueşte toate privirile in privirea plină de cea mai neagră amărăciune şi resemnare a Mitropolitului Vasile. E o scenă penibilă, pe care numai o neruşinare ca aceea pe care o au faţă de instituţiunile culturale ale Blajului guvernele politicianismului nostru incalificabil, o putea provoca în Blajul, stăpânirii româneşti. Mitropolitul Vasile şi-a plecat capul sub lovitura celui mai nemeritat destin, şi aşteaptă, ezită să continuie. Pauza se prelungeşte sfâşietoare. Urmaşul atâtor mucenici ai Blajului şi ai românismului continuă într’un târziu cu jumătate de gură.) Astăzi ?... Să zic, să nu zic ? (Urmează o nouă pauză de un tragism istoric.) •— Cu mult mai bună, situaţia acestor şcoale, astăzi în anul domnului 1926, nu este. (Pauză). Şi vrând să corectez pe d. Iorga, care a spus la Cameră, că ministrul de instrucţie, care a fost la Blaj, nu sprijineşte Blajul, eu dacă eram acolo, îl, corectam. Greşeşti, încă nici un ministru de instrucţie nu şi-a pus piciorul în Blaj. Acum patru ani,, pe această scenă se da de către elevii şcoalelor noastre un concert. Eram, colea, şi lângă mine un ministru. Eram datori şi atunci, luasem bani cu împrumut, fiindcă trebuia să ne plătim profesorii. Batori suntem şi astăzi. Uitându-mă la prestaţia elevilor de pe scenă, mi-am zis şi i-am zis: La orice lucru trebuie să nădăjdueşti în izbândă. Şi noi nădăjduim. Deci vom continua, pună-ni-se orice piedici, facă-ni-se orice nedreptate. Să ştiţi, că mănânc pe rândul satului — ministrul nu m’a înţeles ce vreau să zic; am adăugat: să ştiţi că voi mânca pe rândul satului, azi la unul, mâine la altul, şi mă voi purta cu ce mă voi îmbrăca pe rândul satului, dar să ştiţi că şcoala o ţin, şi dacă nu-mi va fi de-ajuns, voi porni la cerşire prin crâşme. Mi s’a spus că e peste putinţă ca şcolile Blajului să ajungă într’o asemenea situaţie, că ar fi sub demnitatea satului român. Şi iată, ce-am spus atunci, o repet şi astăzi. Vom merge însă înainte, şi certificatul ce mi-l daţi — spune I. P. S. Sa adresându-se celor opt foşti elevi ai Blajului ■— este un îndemn pentru noi să perseverăm în credinţa noastră, pentru că suntem creştini, în legea noastră, pentru că şi lui Christos, deşi a propăvăduit cel mai sfânt ideal al umanităţii, când se uita la Ierusalimul jidovesc, îi dedeau lacrimile Şcolile Blajului vor fi ceea ce au fost, şi spuneţi-o aceasta tuturora, loc o masă comună la restaurantul Universul. La închinări, d. Iorga ridică paharul în sănătatea stăpânului ţării şi stăpânului locului, pentru Vodă Ferdinand — «cu toate că n’am avut pân’acum onoarea să-L servesc, pentrucă îmi ştiţi defectele» (ilaritate) — pentru acel Vodă Ferdinand care a fost întregitorul neamului şi împroprietăritul ţărănimii, iar azi trebuie să fie regele purificator, şi pentru Vodă Vasile. Răspunzându-i, Mitropolitul Vasile arată identitatea ideologiei Blajului şi a d-lui Iorga; amândoi voesc o cultură şi a intelectului şi a inimii. După amiază d. N. Iorga şi-a dezvoltat conferinţa sa despre felul cum să se scrie în viitor istoria, polemizând cu d. Ion Lupaş, ministrul sănătăţii. CONCERTUL Seara a avut loc în sala de gimnastică un concert la un nivel cu deosebire superior. D-na Acea de Barbu, primadona Operei din Cluj, a cântat din Verdi Trubadurul şi Balul Mascat, şi câteva cântece de Şorban, acompaniată de d- Heinz Heitmann, profesorul de muzică al şcolilor din Blaj. A cules ropote de aplauze cu osebire cu coloratura, technica şi modulaţia din execuţia Balului Mascat. 1) Quartetul, unul dintre cele dintâi din ţară, prea puţin cunoscut însă, de o modestie caracteristică blăjeană şi alcătuit din compozitorii Heinz Heltmann şi Iuliu Mureşianu, şi din d-nii Cherebetin, profesor, şi Sas, elev în cl. VIII, a executat cu o artă neîntrecută Suita românească de Iuliu Mureşianu şi Uvertura la Balada-Erculeanul a neuitatului Iacob Mureşianu. Se cuvine să remarcăm cu ocazia aceasta contribuţia ce o aduce muzicei româneşti d. Heitmann, modestul dar talentatul profesor de muzică al şcolilor din Blaj, un compozitor de al cărui talent viitoarea va ţine seamă, ca şi de alipirea sa la naţiunea română, în care s’a încadrat, deasemenea talentul tânărului compozitor Iuliu Mureşianu, fiul decedatului Iacob• I. r.. Nu mai puţin se cuvine să se vorbească cu acest prilej despre nedreptatea ce se face memoriei lui Iacob Mureşianu, ale cărui nepreţuite compoziţii stau şi astăzi inedite, în aşteptarea unei oficialităţi mai înţelegătoare• Promitem că vom rupe vălul uitării de pe această nedreptăţită memorie, şi vom reveni-ZIUA II-a RAPOARTELE DESPRE ACTIVITATEA LIGII ELECTORALE S-a dat pe rând citire rapoartelor despre activitatea Ligii Culturale, dezvoltându-se discuţii interesante în privinţa intensificării activităţii secţiilor rurale, şi a colaborării cu «Astra». S’a hotărât să se îndemne despărţămintele «Astrei» să propună ţinerea viitorului cognres al acesteia la Târgovişte, deasemenea scoaterea politicii din această organizaţie culturală. Discuţia în privinţa Teatrului Popular a fost deasemenea animată, participând la ea d-na Docan din Cluj, d-nii Bataria, Buteanu, Dragoslav, etc. S’a hotărât revenirea la teatrul românesc clasic, (Alexandri) în scopul de a se ajunge la posibilitatea unui turneu prin provinciile alipite și a se salva moraliceşte provincialii şi în special Ardelenii din pătura săracă atraşi de alte spectacole. Punându-se chestiunea congresului viitor, s’a hotărât la propunerea protopopului Câmpian din Târgu-Mureş, să se ţină în acest oraş. In privinţa înfrăţirii cu minorităţile s’a hotărât să se propună autorităţilor bisriceşti ale acestora, să trimită învăţători la Vălenii de Munte. LA MITROPOLIE După şedinţă a avut loc o masă de 100 congresişti la Mitropolie. Autoastat d-nii: general Leonte, pentru Mitropolitul Vasile, Bavalia pentru femeia română, care a păstrat naţionalitatea românescă în provinciile stăpânite de străini, d-na Docan, învăţătorul Filon din Huşi, d. Constantinscu-Delahaa ş. a. Răspunzând închinătorilor, Mitropolitul Vasile a arătat caracteristica Blajului şi a Ligii Culturale, egalitarismul, cultura, idealismul, în contrast cu aceia a stăpânitorilor de odinioară ai castelului Mitropolitan, familia Apaffy. După amiază s-a vizitat biblioteca Blajului şi mănăstirea Obreja. Seara a avut loc o conferinţă a d-lui Bataria despre românii macedoneni. Ieri, congresiştii au făcut o escursie la Cetatea de Baltă, unde au avut loc distracţii câmpeneşti şi producţiuni artistice ale congresiştilor şi sătenilor, care au participat în număr însemnat. După ridicarea şedinţei a avut O^sfh^preg corrresultj'. Decursul d-’ui Ioma catolice din Blaj, salută Liga Culturală în numele acestei Societăţi, urându-i să desăvârşească unirea printr’o înfrăţire prin cultură. Se dft apoi cuvântul profesorului ROESSLER din Braşov, care aduce îo nerhteşte salutul episcopului Teutsch şi al societăţilor culturale săseşti Salută totodată Blajul, care — spune oratorul — a făcut poate cel mai mult pentru neamul românesc. Doreşte ca ideologia culturală şi egalitară a Blajului să inspire Ligii Culturale o activitate similară. D. PROF. POP ZAICANI, preşedintele Reuniunii Meseriaşilor din Blaj, ia apoi cuvântul ca să exprime în cuvinte de un lirism emoţionant recunoştinţa ce o datorează Ardealul Ligii Culturale pentru toate câte a făcut pentru românii robiţi ai acestei provincii. EXPRIMANDU-SI DORINTA CA «ASTRA» SA RAMANA CEEA CE A FOST, IN AFARA LUPTELOR POLITICE DE PARTID, D- TORGA dă cuvântul d-lui NEGRUTT, preşedintele despărţământului din Blaj al «Asociaţiunii», care salută Liga în dorinţa unei colaborări între ea şi «Astra». D. BUCUTA, reprezentând Fundaţiunea Principele Carol, spune că Fundaţia aceasta vine printr’nsul să înveţe de la Liga Culturală. SĂRBĂTORIREA A usnT.VFATILOR DE ACUM Pft DE ANI AI LICEULUI DIN BLAJ D. N. Iorga anunţă apoi congrepline de datorii, doresc să rămână suliți participarea celor opt absolvenţi de acum cincizeci ani ai liceului din Blaj, singurii în viaţă. Veteranii fii ai Blajului, Ion Bianu, Fratilă, Iovian, preotul Margineanu, dr Vasile Bianu, au luat loc pe tribună şi sunt aclamaţi de asistenţă în uale emoţionante, înainte de a da cuvântul unui reprezentant al lor, d. Iorga arată meritele ce şi le-au câştigat ardelenii în vechiul regat, unde au adus ideologia care face cinste Blajului şi sârguinţa pe care o reprezintă d. Ion Bianu la Academie. Fostul senator, Vasile Bianu citeşte o declaraţie a absolvenţilor de-acum cincizeci de ani ai liceului din Blaj, scrisă atunci, şi prin care se angajează să comemoreze în ciuda opreliştii stăpânirii ziua de 3 Mai 1845 ALTE DISCURSURI D. vicar CHEŢIANU ia cuvântul pentru a face o comparaţie între Blaj şi Liga Culturală. Arată identitatea idealurilor lor, şi numeşte Liga biblicul stâlp de foc care a mers înaintea poporului român până în ziua întregirii neamului din 1918. Nici Blajul nici Liga Culturală n’au cunoscut graniţe. D-şoara ELIZA BOLOCAN, prezidenta reuniunii femeilor grecoDupă servicul divin, care a decurs înn aspecte măreţe, aşa cum le poate oferi biserica Blajului, s’a început congresul, în sala de gimnastică a liceului. In cuvântarea, de deschidere, d. prof. Nicolae Iorga a arătat legăturile dintre Blaj și Liga Culturală. Acum câteva luni—spunea d-sa— la facultatea protestantă din Paris, am crezut ca pot stabili ca istoric, că biserica noastră este o creaţiune a poporului român. Când dau cu ochii de biserica aceasta frumoasă a dv„ de catapeteasma ei unică în frumuseţe, de palatul Mitropoliei, primul sentiment ce mă cuprinde este că pe lîngă tot ce poate da religia, pe lângă autoritatea ierarhiei ei, mai trebuie să apreciem vlaga ce o animă. Blajul nu s’a ridicat lângă o cetate, ci din sărăcia românească și am putea zice popească. Azi, în vremea când se dauresc tinichele, azi când sa predică tineretului materialismul, eu ridic imn de glorie către acea, cetate care predică idealismul românesc. Dacă vom ieşi din zăpăceala unui triumf pe care nu l-am ştiut sorba cum se cuvine, şi până va veni sprijinul celor de sus, eu urez ca această biserică, a Blajului să ridice wrestiarul bisericii tinite româneşti ca să reprezinte poporul român în universalitatea catolră Când, piața aceasta, modestă din faţa catedralei va fi luminată electric, când şcolile Blajului nu vor mai fi ceva din sărăcia de azi măcar în morală. doresc să creşteţi tineretul in acea disciplină morală românească, care durează temeliile unui stat demn de viaţă*. Doreşte Bietului să ajungă bogat în instituţii culturale şi mulţumeşte pentru primirea, ce se face Ligii. Greşelile neiertate ale politicianismului românesc faţă de Blaj Cuvântarea Mitropolitului Ras^e a* Vaiulir După aceasta ia cuvântul I. P. S. j tuturor celor ce v'au urmat, ar fi Sa Mitropolitul Vasile, ale cărui cu-i dispărut dacă noi aveam altă menvinte înfierează cea mai neiertată ‘ talitate, purtare ce o pot avea nişte guverne ! Ştii că şcolile Blajului au fost priromâneşti politicianiste faţă de in- i vite tot timpul ca un cuib de viespi,stituţiile Blajului. Răm aproape text şi ameninţarea plana mereu de a satuat acest discurs, care a fost cel mai impresionant şi sfâşietor chiar, dintre câte i-a fost dat cuiva să audă în România, întregită. «Inţeleg ca cineva să-şi aducă cu drag aminte de copilărie, pentru că omul unde petrece un timp mai îndelungat, depune o muncă şi în ea un suflet, o parte din sine însuşi. Dar, dragi capete încărunţite în cinste şi muncă, aş vrea să ştiu dacă acesta v’a fost singurul motiv care v’a adus aici după 50 de ani de când aţi plecat de pe băncile acestor şcoale. Şi aflu că nu,ci dv. vă daţi seama că Blajul v’a condus în viaţă pe căile pe care trebue şi pentru mine este o dovadă că învăţătura de aici este bună, fiindcă altfel v’aţi fi înstrăinat de Blaj. Ne daţi un imbold nou să mergem pe căile pe care st! Umblat voi şi înaintaşii voştri. Şcolile noastre primejduite din cauza românismului vostru şi alora lor, din pricina aceasta. Au fost ameninţate în 1917 de o quasi anihilare din pricina, lipsurilor materiale, din care stăpânirea străină înţelesese să facă un pretext pentru a ne lovi definitiv. Pe vremea voastră era altă lume; profesorii de-atunci, canonicii de-atunci putuseră trăi în cea mai elementară mizerie, încât îşi aduceau în spate lemnele din pădure. Dispăruseră oamenii, şi vechile noastre fonduri nu mai erau suficente ca să facem faţă scumpetei îngrozitoare. Am fost cei din urmă dintre şcoalele din fosta Ungarie, care au primit ajutor de la Stat, fiindcă ştiam că banul guvernului nu ni se va da fără condiţii care pot să însemne desfiiţarea noastră şi fiindcă, de altă parte, mai ştiam că omul dacă dă de mai bine, nu bucuros se întoarce la ce a fost, şi astfel dacă întâiele condiţii n’ar fi fost tocmai o primejdie de des D. N. Iorga» despre şcoala **raiană Adânc mişcat de cuvintele I. P. Sfinţitului Vasile, d. N. Iorga ia cuvântul spunând : Cuvintele Mitropolitului Blajului îmi amintesc alte zile. Când l-am auzit vorbind de şcolile Blajului, era ceva din întreaga istorie a acestei cetăţi a românismului. Trăim într’o vreme când şcoala e perfectă, dar fără suflet, şi e mai rău decât când şcoala era imperfectă, dar cu suflet. Noi te asigurăm — se adresează d-sa Mitropolitului Vasile—că dacă viitorul nu va fi tot aşa de nedrept, ci vor ajunge şi dintre cei drepţi acolo unde trebuie, măcar în coada lucrurilor din acest Stat, vom face pentru şcolile Blajului toate la câte le îndreptăţeşte trecutul. D. Iorga oferă liceului de fete reproducţia unui bust intitulat «Ţăranca» al sculptorului Mătăuanu- MASA COMUNA CUVÂNTUL Cronica Basarabiei Speculanţii acaparează cerealele tiranilor Ploile căzute anul acesta, după trei ani de secetă, în Basarabia, riscă să nu dea rezultate dorite pentru nevoiaşii ţărani de acolo, dacă guvernul nu va lua grabnice măsuri pentru stărpirea puhoiului de lăcuste, care s’a abătut asupra satelor din această provincie sub forma de cumpărători de cereale. Profitând de nevoia de parale ce au ţăranii, aceşti speculanţi au început să cumpere, de pe acum, recolta, arvunind-o cu preţuri, cari nici nu vor atinge măcar costul. Mai mult, răspândind fel de fel de svonuri, dintre care unul e acela că li se vor rechiziţiona o mare parte din cereale, acaparatorii, prin agenţii lor, îndeamnă pe ţărani să-şi vândă cerealele la preţul oferit. La prima vedere s’ar părea că e una din afacerile uzitate în comerţul general, care dă loc la riscuri. In cazul de faţă, astfel de considerente mercantile nu pot avea valoare; cele ce se întâmplă în Basarabia, nu sunt de domeniul codului de comerţ ci cod în prevederile codului penal, căci ele nu sunt decât excrocherii. Guvernul are obligaţia să intervină să nu permită peregrinarea speculanţilor prin satele Basarabiei, dând, în acelaşi timp, o deciziune prin care toate vânzările făcute sau ce se vor face, să rămână nule in faţa legilor. „ Până atunci avem satisfacţia să constatăm că un prefect din Basarabia a înţeles pericolul acestei acaparări de cereale şi a dat subalternilor săi un ordin prin care le pune în vedere să împiedice aceste vânzări. Nu ştim numele acestui prefect. «România Nouă» din Chişinău din care luăm cunoştinţă de acest ordin, nu ni-l comunică. E locul însă să-i spunem că bine a făcut. Şi, e timpul ca guvernul să întindă or' dinul acestui prefect peste toată Basarabia. Numai aşa ţăranii de acolo vor putea să se folosească de munca depusă şi de aşteptarea pentru cei trei ani de secetă când toată viaţa li se sleia, cu ochii la cer, de la care, zadarnic implorau apa binefăcătoare. xxoxx- Evenimentele din Spania CEI DOI ADVERSARI PRIMO DE RIVERA GENERALUL WEYLER Bloc-Notes Tot spre lămurirea opiniei publice D. V. Bilciurescu deşi mai în vârstă decât mine şi deşi jignit s’a grăbit totuşi, să-mi facă cinstea unui solecit răspuns la articolul meu apărut in «Cuvântul» din li Iunie a. c. întitulat «In jurul Salonului Oficial». D-sa publică în replică în «Universul» un articol întitulat «Tot despre Salon». Uimitor însă, d-sa nu-l adresează subsemnatului ci d-lui director general al artelor, Ion Minulescu. E interesant acest caz de obsesie a d-lui Bilciurescu, — inspirator de serioase îngrijorări celor cari-i vor binele, — de a persista cu... buna sa credinţă în substituirea de nume şi persoane. Vă mărturisesc, m’aşi simţi confuz în faţa unui asemenea fenomen ,dacă n’aş avea ca bun creştin educaţia incarnărilor. Se vorbeşte, dela un timp încoace, cu insistenţă de venirea pe pământ a unui nou Mesia de incarnarea Divinităţii în tânărul indian Krishnahmuti. De ce dar n’ar fi posibil şi un nou avatar în viaţă, între simbolistul I. Minulescu şi integralistul Corneliu Michailescu şi viceversa, când pare că, chiar şi d. Bilciurescu s’a încarnat în înţelepciunea lui Budba... a cronicelor noastre plastice? In .. buna sa credinţă p. N. Bilciurescu (îmi schimb stilul ca d-sa să nu se mai supere), zic în:„ buna sa credinţă persistă a ignora complect discernământul şi voinţa artiştilor plastici cari, au contribuit la alcătuirea regulamentului Salonului Oficial sau au participat la lucrările juriului. Nouă artiştilor expozanţi cari, ne-am încredinţat juriului, atitudinea sale ne pare pur şi simplu plină de desconsiderare şi n’am vrea să adăugăm expresiuni mai tari, de teamă ca ele să nu se întoarcă chiar împotriva Opinia publică trebue, deci, să mai afle că regulamentul Salonului n’a fost făurit de d. director general al artelor ci, de o comisie compusă din d-nii : Verona, Costin Petrescu, St. Popescu, O. Pătrașcu, Steriadi, Bunescu, Theodorescu Sion, Ressu, Storck și Jalea, după cum atestă procesele verbale încheiate la minister cu această ocaziune. Toţi aceşti domni sunt artişti consacraţi pe cari, d. V. B. îi stimează în fond, dar în a căror independenţă şi cinste pare a nu crede. Trebue să mai afle că, fondurile Salonului nu sunt înscrise în buget la un capitol special de către director ci că, ele sunt votate de Parlament, au destinaţie precisă şi că sunt deci, indeturnabile. Selecţionarea şi premiarea lucrărilor se face de către juriul în părţi egale, ales de către expozanţi şi numit de către minister. Cumpărarea lucrărilor se face de o comisiune numită de d. ministru al artelor. Că dreptul la vot îl au numai premiarii, cei cărora li s’au cumpărat opere de artă de către stat, participanţii în juriu şi invitaţii, aceasta nu trebue să surprindă pe d. Bilciurescu. A proceda la o riguroasă selecţionare în artă acordând drepturi de reprezentare numai valorilor n’ar trebui să-l supere nici pe d-sa, nici pe public şi nici pe artiştii cari au intenţii serioase de multă şi încredere în propriile lor forţe. Sufragiul universal n’are ce căuta în artă Diletantismul obraznic şi inconştient prin forţa sa numerică ar deveni atunci atot stăpânitor, ofuscând şi compromiţând adevărata mişcare artistică. Anul acest au avut drept la vot 63 artişti, număr şi nume care, faţă de adevăraţii profesionişti cred că, sunt destul de impunătoare şi care, cred de asemenea, nu mai pot constitui o... camarilă Anul viitor numărul desigur va spori. Aşa că pretinsele majorităţi protestatoare din afară ale «reputaţilor artişti» constituesc astăzi o infimă minoritate. Şi apoi de ce am suspecta cinstea şi capacitatea membrilor din juriile saloanelor trecute, când ele, ştiut este, au fost compuse din personalităţi ale artei noastre plastice, astăzi de toţi recunoscute, până chiar şi de d-voastră, d-le V. B. De aceea noi expozanţii, vă pretindem mai multă logică, mai multă bună credinţă şi mai puţină sensibilitate la ademenitoarele cântece ale «reputatelor sirene» din afară ale artelor noastre plastice. Luăm notă cu plăcere de revenire asupra îndoelnicei generalizări din articolul d-voastră «Salonul Oficial» din «U"Nerstl» No. 103 Vineri 7 Mai, a. c. când, (cu toate rezervele relative pe care » mod trecător le faceţi) caracterizaţi salonul de curând închis «o sfidare asîrlită în obrazul muncii şi talentului şi o oploşire scandaloasă acordată nechemaţilor». Şi totuşi, ministerul artelor a găsit nimerit ca peste această exibiţie să arunce 330 mii lei distribuind următoarele premii: urmează numele premiaţilor fără nici un alt comentar. întrucât priveşte marele premiu, am fost informat de către juriu că, a fost acordat d-lui Pallady nu pentru una din operile expuse ci, pentru întreaga d-sala operă, avându-se în vedere aceleaşi norme de procedare de la Saloanele precedente, pe care bază s’au premiat şi d-nil C. D. Mirea şi G. Pătraşcu, adică, nu pentru operile absente în Salon sau insuficient reprezentative, ci pentru întreaga d-lor activitate, deci, ca o încoronare şi un omagiu adus meritoasei lor cariere artistice. ■Şi acum fiindcă am răspuns la încările d-lui V. B. deşi d-sa ne rămâne dator la întrebarea capitală din articou trecut. Când este sincer?... (îmi permit a vorbi la plural în virtutea poliavatarurilor pe cari le întrupez) putem reveni nițel şi la rolul criticei în formarea opiniei. Lăsăm pe cunoscutul estetician italian Benedetto Croce să vorbească spicuind din ale sale «Elemente de estetică» următoarele: «e limpede că nici un critic nu poate face artist pe sine nu e şi tot astfel nici un critic nu poate, prin imposibilitate metafizică, să nimicească, să dărâme şi nici să sgârie cât de uşor pe un artist, care ar fi într’adevăr artist». Şi mai departe, d-sa condamnând atitudinele de «pedagogi, de oracole, de îndrumători ai artei» a pretinşilor critici «nemulţumiţi de arta prezentului» şi doritori ca artistul să facă una asemănătoare cu aceea a cutărei sau cutărei epoci, recunoaşte artiştilor dreptul de a considera pe pretinsul critic un dobitoc, dându-le dreptulsă se poarte cum te porţi cu dobitoacele îmblânzindu-le, momindu-le şi înşelându-le pentru a le folosi sau gonindu-le şi trimeţându-le la abator când se arată a nu fi bune la nimic». Noi suntem ceva mai blânzi, ceva mai umani: trimitem pe aceşti domni a scrie cel mult necrologuri fie ele chiar ale «artiştilor reputaţi» sau ale «maeştrilor de desemn» cari suspină cu atâta jale după paradisul pierdut. De aceea gândesc poate, că nu atât incompetenţa celor ce scriu despre artă ar putea fi dăunătoare artistului în faţa publicului nepregătit, cât nesinceritatea lor măestrit deghizată, din care facem 0 chestiune de moravuri şi de caractere în generozitatea mea, fiindcă din graţia «miluiţilor» am avut onoarea de a fi ales în juriul anului viitor, împreună cu avatarurile mele vom face tot posibilul în a da un Salon pe placul d-lui V. B. cu o singură condiţie însă: d-sa să nu îmi mai răstoarne argumentele întrebuinţându-le la scopuri personale. Acţiunea e riscată şi denotă puerilitate, stare periculoasă la vârsta d-sale. In ceea ce priveşte insinuările cu «periuţa» şi «anticamera» spre a intra est «caşcavalul... camarilei» pot asigura p« V. B. că de aşa ceva nu se simte nevoe, din momentul ce persoana subsemnatului se identifică cu acea a doui director general al artelor. Totuşi, din mărinimie pentru a dovedi , atotputernicul nu mai are nevoe de puterea altora ţin să fac cunoscut ca titlu de informaţii d-lui V. B. că până, în prezent, în afară de premiul ce mi s’a acordat de către juriul Salonului Qficial din 1924, n’am primit sub nici o formă nimic alt de la ministerul artelor. Vă pare curios. Nu este aşa? Sunt un fel de «rara avis», de aceea sunt atotputernic d-le V. B. 4 Şi acum, înainte de a încheia, ţin să vă mulţumesc pentru onoarea ce mi-o, faceţi de a mă considera un alter-ego al simpaticului Minulescu. Vi l-am găsit şi eu pe al d-voastră fără multă trudă în persoana d-nei Faimen. Mai ţin încă să mai relevez că, în zadar încercaţi a mai afecta ignorarea mea complectă. (vai, cum mă doare!) Dvoastră mă cunoaşteţi prea bine d-ne V. B. din Salonul de «estimp» când, spre cinstea mea, m’aţi pus în rândul celor cari fac o «monstruoasă maculatură picturală» sub «No. 156, 157». Şi mai ştiţi de când. Să vă amintesc tot eu. Din expoziţia mea personală din 1922 când, pare că aveaţi altă părere despre mine. Pe atunci eram «un înzestrat artist» care aduceam «în genul impresionismului atât de greşit interpretat la noi, o notă originală şi cu deosebire atrăgătoare». Impresionismul meu era «un» prilej de perfect şi graţios echilibru între linie şi culoare», iar «schiţele» dovedeau «o bogată cultură artistică», etc. «Universul» anul XL No. 104. Astăzi, vai, sunt un biet... integralist! Ce v’o fi făcut să spriţi tot de acestea despre mine atuncea? întrebare fără răspuns ca şi acea din finalul articolului eu trecut. Ca să vă viu în ajutorul memoriei, vă răspund tot eu. Poate, păhărelul de pein luat împreună şi tabloul cerut şi primit de redacţie spre a vă face datoria de... cronicar. Datorie pe care, vă mărturisesc v’aţi făcut-o cu mai mult zelecât mă aşteptam... A mai continua ar însemna să abuzez --a mult de extrema gentileţe şi bunăvoinţă a organului care mi-a acordat ospitalitatea şi căruia în numele artiş- tor plastici îi asigur toată recunoştinţa.Şi apoi chestiunea fiind integral desbătută rămâne ca opinia publică să ju-f 'ce şi să tragă concluziile. ^ D. V. R. poate că mă va onora cute preţioase... subtilităţi la care eu declar că nu voi răspunde, deoarece consider închisă discuţiunea asupra chestiunilor generale privind Salonul Oficial şi modul de a se scrie pretinsele cronici artistice la noi în unele ziare. A mai persista deci într’o polemică personală cu» adversari... competenţi ţi ’aui de talia d-lui V. B. găsesc că emp inutil pierdut. Punct. CORNELIU MICHAILESCU Artist pictor «Roba Albă» la Traficul Popular Recomandăm călduros atenţiunea publicului Capitalei spectacolul de Sâmbătă seară 3 Iulie când se va juca piesa «Roba Albă» de Sandomir şi Abu-el-Kir. Unul din cei mai buni directori de scenă a montat această piesă. Publicul va fi în îndoit câştig: 1) Va vedea un frumos spectacol şi 2) va veni în ajutorul unui tânăr şi talentat actor relevat de curând de toată presa, Capitalei Comemorarea lui Eminescu Rezultatul vânzarea medalinelor Rezultatul vânzărei medalioanelor Mihail Eminescu, la parcul Carol şi la cimitirul Bellu, Duminică 27 Iunie, a fost de 15.408■ (aizcisprezece miipatrusuteopt) lei bruto. Comitetul pentru ridicarea în Bucureşti a unui monument lui Mihail Eminescu mulţumeşte călduros publicului pentru donaţiunile făcute şi d-relor Lilly şi Marietta Chifu, Cornelia Petrescu, Margot Oprescu şi d-relor studente Virginia Amza, Sendrea Manets, Iaşeschi Elena, Ghibu Netto, Ştiubei Elena, Nicolici Elena, Pincu Maria, Hremnich Olga, Panaitescu Elvira şi Puica Tolica, pentru mintosul concurs dat cu acest prilej. Marile serbări pentru monumentul lui Mihail Eminescu vor începe Duminică 11 Iulie, printr’un festival teatral şi muzical, în Arenele Romane din Parcul Carol. Cei mai de frunte artişti şi cântăreţi vor da concursul la acest festival. In aceiaşi zi se va deschide într’un pavilion special amenajat, prima expoziţie a manuscriselor, fotografiilor, relicvelor şi amintirilor rămase după urma genialului poet român. ------xxoxx----- Serbările pentru monumentul lui Eitiinefväi