Cuvântul, iulie 1926 (Anul 3, nr. 494-520)

1926-07-01 / nr. 494

Congresul dele Blaj al Ligii Culturale Solemnitatea de la Catedrala unită. Deschiderea congresului. D. Nicolae Iorga despre opera şcoalei şi bisericii blajene. Revoltătoarea imbecilitate a gu­vernelor româneşti față de Blaj. Sărbătorirea absolvenţilor de-acum 50 de ani ai liceului blăjan. Blaj. — Desigur ar trebui să înce-1 Astfel congresul a avut alte pro­­pem altfel decât prin critici la a-­ porţii decât cele obişnuite, datorită dresa oficialităţii României între-­ între altele şi împrejurării că foarte uite darea de seamă a unui congres’ mulţi profesori, membrii în corni­­ care a sărbătorit seculara şi unicar­siile de examinare, au fost nevoiţi activitate românească a Romei de, să stea acasă din cauza examenelor. ]K» Târnava. Nu din vina noastră se - Dar, în schimb, a fost animat de o întâmplă, că trebue să începem toc-i familiaritate cum nu se constată la mai printr’o astfel de critică. j alte congrese. Ospitalitatea blăjană CUM SE POATE PURTA O OFI-j fa T**'* ,încă­ufat*.,în cul°rile ei CIALITATE ROMANEASCA I tradiţionale şi măgulitoare. Congre-I siştii au rămas impresionaţi de cum Lifta Culturală, al cărei trecut şi - au descins pe peronul gării, unde ca­­al cărei nume spun toate obligaţia-­­mitetul organizator, prezidat de d­­nile ce le are faţă de manifestările­­ canonic Macavei şi comitetul de­mn­ei oficialitatea şi-a convocat la Blaj, cartiruire al d-lor profesori Grigore congresul din anul acesta,şi guvernul­­ Pădureanu şi Puia luau măsurile de şi autorităţile in subordine au avut bună găzduire, toată grija să-i pună piedici care să-i reducă proporţiile, dacă nu şi să-l zădărnicească. Au făcut propa­gandă printre săteni să nu partici­pe la această manifestare româncă» că, şi după ce au văzut că nu izbu­tesc, au recurs la opreliştile învă­ţate din alegeri, despre care am mai vorbit săptămâna trecută. Gu­vernul, care acordă reduceri pe c. f. r. tuturor organizaţiilor bănoase şi de multe ori speculante, le-a refuzat de data aceasta, fiindcă era vorba de cei mai săraci congresişti. La rândul lor autorităţile locale au so­cotit­ că vor micşora strălucirea con­gresului dacă vor lipsi de la toate şe­dinţele lui. Fireşte că gândul nu li s-a realizat. Au reuşit, numai să-şi părimească singure obrazul pe care­­-l ştiam destul de gros. D. Iorga a fost întâmpinat printr’o emoţionantă cuvântare a d-lui Ma­cavei, care amintea zilele când Liga Culturală trimitea Ardealului cărţi prin Bucovina. Preşedintele Ligii a răspuns mulţumind pentru primirea ce i­ se face şi veştejind printr’o sea­mă de ironii purtarea oficialităţii. Peste câteva ceasuri s’a început slujba divină la Catedrală, oficiând I. P. S. Sa Mitropolitul Vasile. Prin­tr’o predică emoţionantă ce pornea dela pilda din evanghelia zilei, I. P. S. Sa a apreciat idealismul de care e mânată Liga culturală, cultura, e­­galitatea şi fraternitatea româneas­că pe care le propovădueşte. SERVICIUL DIVIN DE LA CA­TEDRALA fiinţare totală a şcolilor noastre, un nou ajutor ar fi fost desigur aşa ceva. Am primit întâia dată în 1911 un ajutor de 18.000 coroane, iar spre sfârşitul războiului, în 1918, era să mai primim unul de 80.000 coroane, dar condiţiile lui ne-au oprit deşi a­­junsesem într'o situaţie de nedes-­ cris. Ni­ s’au pus aceste condiţii: întâi batjocorirea limbei româneşti, a­­dică dacă avem şi elevi străini, să nu înveţe limba română, sau dac’o învaţă, căderea la această materie să nu însemne o piedică de trecere în clasa superioară; al doilea, dacă sunt 20 la sută elevi de altă limbă, să predăm studiile în limba maghia­ră; şi al treilea — pentru că condi­ţia de mai sus să se înfăptuiască — s­e impunea următoarea ordine în care să se facă înscrierile: întâi co­piii din Blaj, apoi străinii din Blaj, apoi străinii din judeţ şi numai după aceea copiii români din restul Ardealului, Banatului şi ţinuturilor ungurene. S’a considerat de către stăpânirea străină situaţia materială despe­rată în care ne găsiam şi prin ur­mare ni s’a pus sula în coastă. Şti­ind ce ne aştepta, am cerut răgaz, şi în timpul acesta am pornit la cer­şit, până am adunat, efective sau promise, 200.000 coroane, şi apoi am respins condiţiile. Şi vreţi să ştiţi acum cum stăm astăzi ? (Pauză). Astăzi ?... (O nouă pauză, lungă, sfâşietoare, ţântueşte toate privirile in privirea plină de cea mai neagră amărăciune şi resemnare a Mitropolitului Va­sile. E o scenă penibilă, pe care nu­mai o neruşinare ca aceea pe care o au faţă de instituţiunile culturale ale Blajului guvernele politicianis­mului nostru incalificabil, o putea provoca în Blajul, stăpânirii româ­neşti. Mitropolitul Vasile şi-a plecat capul sub lovitura celui mai neme­ritat destin, şi aşteaptă, ezită să con­tinuie. Pauza se prelungeşte sfâşie­toare. Urmaşul atâtor mucenici ai Blajului şi ai românismului conti­nuă într’un târziu cu jumătate de gură.) Astăzi ?... Să zic, să nu zic ? (Urmează o nouă pauză de­ un tra­gism istoric.) •— Cu mult mai bună, situaţia a­­cestor şcoale, astăzi în anul dom­­nului 1926, nu este. (Pauză). Şi vrând să corectez pe d. Iorga, care a spus la Cameră, că ministrul de instrucţie, care a fost la Blaj, nu sprijineşte Blajul, eu dacă eram a­­colo, îl, corectam. Greşeşti, încă nici un ministru de instrucţie nu şi-a pu­s piciorul în Blaj. Acum patru ani,, pe această scenă se da de către elevii şcoalelor noas­tre un concert. Eram, colea, şi lângă mine un ministru. Eram datori şi a­tunci, luasem bani cu împrumut, fiindcă trebuia să ne plătim profe­sorii. Batori suntem şi astăzi. Uitându-mă la prestaţia elevilor de pe scenă, mi-am zis şi i-am zis: La orice lucru trebuie să nădăjdueşti în izbândă. Şi noi nădăjduim. Deci vom continua, pună-ni-se orice pie­dici, facă-ni-se orice nedreptate. Să ştiţi, că mănânc pe­ rândul sa­tului — ministrul nu m’a înţeles ce vreau să zic; am adăugat: să ştiţi că voi mânca pe rândul satului, azi la unul, mâine la altul, şi mă voi purta cu ce mă voi îmbrăca pe rândul sa­tului, dar să ştiţi că şcoala o ţin, şi dacă nu-mi va fi de-ajuns, voi porni la cerşire prin crâşme. Mi­ s’a spus că e peste putinţă ca şcolile Blajului să ajungă într’o a­­semenea situaţie, că ar fi sub dem­nitatea satului român. Şi iată, ce-am spus atunci, o re­pet şi astăzi. Vom merge însă înainte, şi certi­ficatul ce mi-l daţi — spune I. P. S. Sa adresându-se celor opt foşti e­­levi ai Blajului ■— este un îndemn pentru noi să perseverăm în credinţa noastră, pentru că suntem creştini, în legea noastră, pentru că şi lui Christos, deşi a propăvăduit cel mai sfânt ideal al umanităţii, când se uita la Ierusalimul jidovesc, îi de­­deau lacrimile Şcolile Blajului vor fi ceea ce au fost, şi spuneţi-o aceasta tuturora, loc o masă comună la restaurantul Universul. La închinări, d. Iorga ridică pa­harul în sănătatea stăpânului ţării şi stăpânului locului, pentru Vodă Ferdinand — «cu toate că n’am a­­vut pân’acum onoarea să-L servesc, pentrucă îmi ştiţi defectele» (ilari­tate) — pentru acel Vodă Ferdi­nand care a fost întregitorul nea­mului şi împroprietăritul ţărăni­mii, iar azi trebuie să fie regele pu­rificator, şi pentru Vodă Vasile. Răspunzându-i, Mitropolitul Va­sile arată identitatea ideologiei Bla­jului şi a d-lui Iorga; amândoi voesc o cultură şi a intelectului şi a inimii. După amiază d. N. Iorga şi-a dez­voltat conferinţa sa despre felul cum să se scrie în viitor istoria, po­lemizând cu d. Ion Lupaş, minis­trul sănătăţii. CONCERTUL Seara a avut loc în­ sala de gim­nastică un concert la un nivel cu deosebire superior. D-na Acea de Barbu, primadona Operei din Cluj, a cântat din Verdi Trubadurul şi Balul Mascat, şi câ­teva cântece de Şorban, acompa­niată de d- Heinz Heitmann, profe­sorul de muzică al şcolilor din Blaj. A cules ropote de aplauze cu osebire cu coloratura, technica şi modulaţia din execuţia Balului Ma­scat. 1) Quartetul, unul dintre cele din­tâi din ţară, prea puţin cunoscut însă, de­ o modestie caracteristică blăjeană şi alcătuit din com­pozitorii Heinz Heltmann şi Iu­liu Mureşianu, şi din d-nii Chere­­betin, profesor, şi Sas, elev în cl. VIII, a executat cu o artă neîntre­cută Suita românească de Iuliu Mureşianu şi Uvertura la Balada-Erculeanul a neuitatului Iacob Mureşianu. Se cuvine să remarcăm cu oca­zia aceasta contribuţia ce o aduce muzicei româneşti d. Heitmann, modestul dar talentatul profesor de muzică al şcolilor din Blaj, un compozitor de al cărui talent vii­toarea va ţine seamă, ca şi de a­­lipirea sa la naţiunea română, în care s’a încadrat, deasemenea talentul tânărului compozitor Iu­liu Mureşianu, fiul decedatului Iacob• I. r.. Nu mai puţin se­ cuvine să se vorbească cu acest prilej despre nedreptatea ce se face memoriei lui Iacob Mureşianu, ale cărui ne­­preţuite compoziţii stau şi astăzi inedite, în aşteptarea unei oficia­lităţi mai înţelegătoare• Promitem că vom rupe vălul uitării de pe această nedreptăţită memorie, şi vom reveni-ZIUA II-a RAPOARTELE DESPRE ACTIVI­TATEA LIGII ELECTORALE S-a dat pe rând citire rapoarte­lor despre activitatea Ligii Cultu­rale, dezvoltându-se discuţii inte­resante în privinţa intensificării activităţii secţiilor rurale, şi a colaborării cu «Astra». S’a hotărât să se îndemne des­­părţămintele «Astrei» să propună ţinerea viitorului cognres al a­­cesteia la Târgovişte, deasemenea scoaterea politicii din această or­ganizaţie culturală. Discuţia în privinţa Teatrului Popular a fost deasemenea ani­mată, participând la ea d-na Do­­can din Cluj, d-nii Bataria, Bu­­teanu, Dragoslav, etc. S’a hotă­rât revenirea la teatrul românesc clasic, (Alexandri) în scopul de­ a se ajunge la posibilitatea unui turneu prin provinciile alipite și a se salva moraliceşte provincia­lii şi în special Ardelenii din pă­tura săracă atraşi de alte spec­tacole. Punându-se chestiunea congre­sului viitor, s’a hotărât la propu­nerea protopopului Câmpian din Târgu-Mureş, să se ţină în acest oraş. In privinţa înfrăţirii cu mino­rităţile s’a hotărât să se propună autorităţilor bisriceşti ale acesto­ra, să trimită învăţători la Văle­nii de Munte. LA MITROPOLIE După şedinţă a avut loc o ma­să de 100 congresişti la Mitro­polie. Au­toastat d-nii: general Leon­­te, pentru Mitropolitul Vasile, Bavalia pentru femeia română, care a păstrat naţionalitatea ro­­mânescă în provinciile stăpânite de străini, d-na Docan, învăţăto­rul Filon din Huşi, d. Constanti­­nscu-Delahaa ş. a. Răspunzând închinătorilor, Mi­tropolitul Vasile a arătat carac­teristica Blajului şi a Ligii Cultu­­rale, egalitarismul, cultura, idea­lismul, în contrast cu aceia a stă­­pânitorilor de odinioară ai caste­lului Mitropolitan, familia Apaffy. După amiază s-a vizitat biblio­teca Blajului şi mănăstirea Obreja. Seara a avut loc o conferinţă a d-lui Bataria despre românii ma­cedoneni. Ieri, congresiştii au făcut o es­­cursie la Cetatea de Baltă, unde au avut loc distracţii­ câmpeneşti şi producţiuni artistice ale congre­siştilor şi sătenilor, care­ au par­ticipat în număr însemnat. După ridicarea şedinţei a avut O^sfh^preg corrresultj'. Decursul d-’ui Io­ma catolice din Blaj, salută Liga Cul­turală în numele acestei Societăţi, urându-i să desăvârşească unirea printr’o înfrăţire prin cultură. Se dft apoi cuvântul profesorului ROESSLER din Braşov, care aduce îo nerhteşte salutul episcopului Teutsch şi al societăţilor culturale săseşti­ Salută totodată Blajul, care — spune oratorul — a făcut poate cel mai mult pentru neamul româ­nesc. Doreşte ca ideologia culturală şi egalitară a Blajului să inspire Ligii Culturale o activitate simi­lară. D. PROF. POP ZAICANI, preşe­dintele Reuniunii Meseriaşilor din Blaj, ia apoi cuvântul ca să expri­me în cuvinte de un lirism emoţio­nant recunoştinţa ce o datorează Ar­dealul Ligii Culturale pentru toate câte a făcut pentru românii robiţi ai acestei provincii. EXPRIMANDU-SI DORINTA CA «ASTRA» SA RAMANA CEEA CE A FOST, IN AFARA LUPTELOR POLITICE DE PARTID, D- TORGA dă cuvântul d-lui NEGRUTT, pre­şedintele despărţământului din Blaj al «Asociaţiunii», care salută Liga în dorinţa unei colaborări între ea şi «Astra». D. BUCUTA, reprezentând Fun­­daţiunea Principele Carol, spune că Fundaţia aceasta vine printr’nsul să înveţe de la Liga Culturală. SĂRBĂTORIRE­A A usnT.VFA­TI­­LOR DE ACUM Pft DE ANI AI LI­CEULUI DIN BLAJ D. N. Iorga anunţă apoi congre­pline de datorii, doresc să rămână suliți participarea celor opt absol­venţi de acum cincizeci ani ai li­ceului din Blaj, singurii în viaţă. Veteranii fii ai Blajului, Ion Bia­nu, Fratilă, Iovian, preotul Margi­­neanu, dr­ Vasile Bianu, au luat loc pe tribună şi sunt aclamaţi de asi­stenţă în u­ale emoţionante, îna­inte de a da cuvântul unui reprezen­tant al lor, d. Iorga arată meritele ce şi le-au câştigat ardelenii în ve­chiul regat, unde au adus ideologia care face cinste Blajului şi sârgu­­inţa pe care o reprezintă d. Ion Bianu la Academie. Fostul senator, Vasile Bianu ci­teşte o declaraţie a absolvenţilor de-acum cincizeci de ani ai liceului din Blaj, scrisă atunci, şi prin care se angajează să comemoreze în ciu­da opreliştii stăpânirii ziua de­­ 3 Mai 1845 ALTE DISCURSURI D. vicar CHEŢIANU­ ia cuvântul pentru a face o comparaţie între Blaj şi Liga Culturală. Arată iden­titatea idealurilor lor, şi numeşte Liga biblicul stâlp de foc care a mers înaintea poporului român până în ziua întregirii neamului din 1918. Nici Blajul nici Liga Cultura­lă n’au cunoscut graniţe. D-şoara ELIZA BOLOCAN, pre­zidenta reuniunii femeilor greco­După servicul divin, care a decurs înn aspecte măreţe, aşa cum le poate oferi biserica Blajului, s’a început congresul, în sala de gimnastică a liceului. In cuvântarea, de deschidere, d. prof. Nicolae Iorga a arătat legătu­rile dintre Blaj și Liga Culturală. Acum câteva luni—spunea d-sa— la facultatea protestantă din Paris, am crezut ca pot stabili ca istoric, că biserica noastră este o creaţiune a poporului român. Când dau cu ochii de biserica a­­ceasta frumoasă a dv„ de catape­teasma ei unică în frumuseţe, de palatul Mitropoliei, primul senti­ment ce mă cuprinde este că pe lîngă tot ce poate da religia, pe lângă au­toritatea ierarhiei ei, mai trebuie să apreciem vlaga ce o animă. Blajul nu s’a ridicat lângă o cetate, ci din sărăcia românească și am putea zice popească. Azi, în vremea când se dauresc ti­nichele, azi când sa­ predică tinere­tului materialismul, eu ridic imn de glorie către acea, cetate care predică idealismul românesc. Dacă vom ieşi din zăpăceala unui triumf pe care nu l-am ştiut sorba cum se cuvine, şi până va veni sprijinul celor de sus, eu urez ca această biserică, a Blaju­lui să ridice wrestiarul bisericii ti­nit­­e româneşti ca să reprezinte po­porul român în universalitatea cato­lră Când, piața aceasta, modestă din fa­ţa catedralei va fi luminată electric, când şcolile Blajului nu vor mai fi ceva din sărăcia de azi măcar în morală. doresc să creşteţi tineretul in acea disciplină morală româneas­că, care durează temeliile unui stat demn de viaţă*. Doreşte Bietului să ajungă bogat în instituţii culturale şi mulţumeşte pentru primirea, ce­ se face Ligii. Greşelile neiertate ale politicianismului românesc faţă de Blaj Cuvântarea Mitropolitului Ras^e a* Vaiulir După aceasta ia cuvântul I. P. S. j tuturor celor ce v'au urmat, ar fi Sa Mitropolitul Vasile, ale cărui cu-i dispărut dacă noi aveam altă men­­vinte înfierează cea mai neiertată ‘ talitate, purtare ce o pot avea nişte guverne ! Şt­ii că şcolile Blajului au fost pri­­româneşti politicianiste faţă de in- i vite tot timpul ca un cuib de viespi,­stituţiile Blajului. Răm aproape tex­t şi ameninţarea plana mereu de­ a sa­tuat acest discurs, care a fost cel mai impresionant şi sfâşietor chiar, dintre câte i-a fost dat cuiva să au­dă în România, întregită. «Inţeleg ca cineva să-şi aducă cu drag aminte de copilărie, pentru că omul unde petrece un timp mai în­delungat, depune o muncă şi în ea un suflet, o parte din sine însuşi. Dar, dragi capete încărunţite în cinste şi muncă, aş vrea să ştiu da­că acesta v’a fost singurul motiv care v’a adus aici după 50 de ani de când aţi plecat de pe băncile a­­cestor şcoale. Şi aflu că nu,­ci dv. vă daţi seama că Bla­jul v’a condus în viaţă pe căile pe care trebue şi pentru mine este o dovadă că învăţătura de aici este bună, fiindcă altfel v’aţi fi înstrăinat de Blaj. Ne daţi un im­bold nou să mergem pe căile pe care st! Umblat voi şi înaintaşii voştri. Şcolile noastre primejduite din cauza românismului vostru şi al­ora lor, din pricina aceasta. Au fost ameninţate în 1917 de o quasi anihila­re din pricina, lipsurilor materiale, din care stăpânirea străină înţelesese să facă un pretext pentru a ne lovi definitiv. Pe vremea voastră era altă lume; profesorii de-atunci, ca­nonicii de-atunci putuseră trăi în cea mai elementară mizerie, încât îşi aduceau în spate lemnele din pă­dure. Dispăruseră oamenii, şi ve­chile noastre fonduri nu mai erau suficente ca să facem faţă scumpe­­tei îngrozitoare. Am fost cei din urmă dintre şcoalele din fosta Un­garie, care­ au primit ajutor de la Stat, fiindcă ştiam că banul guver­nului nu ni­ se va da fără condiţii care pot să însemne desfiiţarea noas­tră şi fiindcă, de altă parte, mai ştiam că omul dacă dă de mai bine, nu bucuros se întoarce la ce a fost, şi astfel dacă întâiele condiţii n’ar fi fost tocmai o primejdie de des­ D. N. Iorga» despre şcoala **rai­ană Adânc mişcat de cuvintele I. P. Sfinţitului Vasile, d. N. Iorga ia cu­vântul spunând : Cuvintele Mitropolitului Blajului îmi amintesc alte zile. Când l-am auzit vorbind de şcolile Blajului, era ceva din întreaga istorie a a­­cestei cetăţi a românismului. Trăim într’o vreme când şcoala e perfectă, dar fără suflet, şi e mai rău de­cât când şcoala era imper­fectă, dar cu suflet. Noi te asigurăm — se adresează d-sa Mitropolitului Vasile—că dacă viitorul nu va fi tot aşa de nedrept, ci vor ajunge şi dintre cei drepţi a­­colo unde trebuie, măcar în coada lucrurilor din acest Stat, vom face pentru şcolile Blajului toate la câte le îndreptăţeşte trecutul. D. Iorga oferă liceului de fete re­producţia unui bust intitulat «Ţă­ranca» al sculptorului Mătăuanu- MASA COMUNA CUVÂNTUL Cronica Basarabiei Speculanţii acaparează ce­realele tiranilor Ploile căzute anul acesta, după trei ani de secetă, în Basarabia, ris­că să nu dea rezultate dorite pentru nevoiaşii ţărani de acolo, dacă gu­vernul nu va lua grabnice măsuri pentru stărpirea puhoiului de lăcu­ste, care s’a abătut asupra satelor din această provincie sub forma de cumpărători de cereale. Profitând de nevoia de parale ce au ţăranii, aceşti speculanţi au început să cum­pere, de pe acum, recolta, arvunin­d-o cu preţuri, cari nici nu vor a­­tinge măcar costul. Mai mult, răs­pândind fel de fel de svonuri, din­tre care unul e acela că li se vor re­chiziţiona o mare parte din cereale, acaparatorii, prin agenţii lor, în­deamnă pe ţărani să-şi vândă cerea­lele la preţul oferit. La prima vedere s’ar părea că e una din afacerile uzitate în comer­ţul general, care dă loc la riscuri. In cazul de faţă, astfel de considerente mercantile nu pot avea valoare; cele ce se întâmplă în Basarabia, nu sunt de domeniul codului de comerţ ci cod în prevederile codului penal, căci ele nu sunt decât excrocherii. Gu­vernul are obligaţia să intervină să nu permită peregrinarea speculan­ţilor prin satele Basarabiei, dând, în acelaşi timp, o deciziune prin ca­re toate vânzările făcute sau ce se vor face, să rămână nule in faţa le­gilor. „ Până atunci avem satisfacţia să constatăm că un prefect din Basa­rabia a înţeles pericolul acestei aca­parări de cereale şi a dat subalter­nilor săi un ordin prin care le pune în vedere să împiedice aceste vân­zări. Nu ştim numele acestui pre­fect. «România Nouă» din Chişinău din care luăm cunoştinţă de acest ordin, nu ni-l comunică. E locul­­ însă să-i spunem că bine a făcut. Şi, e timpul ca guvernul să întindă or­' dinul acestui prefect peste toată Ba­­sar­abia. Numai aşa ţăranii de acolo vor putea să se folosească de munca de­pusă şi de aşteptarea pentru cei trei ani de secetă când toată viaţa li se sleia, cu ochii la cer, de la care, za­darnic implorau apa binefăcătoare. ­xxoxx- Evenimentele din Spania CEI DOI ADVERSARI PRIMO DE RIVERA GENERALUL WEYLER Bloc-N­otes Tot spre lămurirea opiniei publice D. V. Bilciurescu deşi mai în vârstă decât mine şi deşi jignit s’a grăbit to­tuşi, să-mi facă cinstea unui solecit răs­puns la articolul meu apărut in «Cuvân­tul» din li Iunie a. c. întitulat «In ju­rul Salonului Oficial». D-sa publică în­ replică în «Universul» un articol înti­tulat «Tot despre Salon». Uimitor însă, d-sa nu-l adresează subsemnatului ci d-lui director general al artelor, Ion Mi­nulescu. E interesant acest caz de obsesie a d-lui Bilciurescu, — inspirator de se­rioase îngrijorări celor cari-i vor bine­le, — de a persista cu... buna sa credin­ţă în substituirea de nume şi persoane. Vă mărturisesc, m’aşi simţi confuz în faţa unui asemenea fenomen ,dacă n’aş avea ca bun creştin educaţia incarnă­rilor. Se vorbeşte, dela un timp încoace, cu insistenţă de venirea pe pământ a unui nou Mesia de incarnarea Divinităţii în tânărul indian Krishnahmuti. De ce dar n’ar fi posibil şi un nou avatar în viaţă, între simbolistul I. Minulescu şi inte­­gralistul Corneliu Michailescu şi vice­versa, când pare că, chiar şi d. Bilciu­rescu s’a încarnat în înţelepciunea lui Budba... a cronicelor noastre plastice? In .. buna sa credinţă p. N. Bilciures­cu (îmi schimb stilul ca d-sa să nu se mai supere), zic în:„ buna sa credinţă persistă a ignora complect discernămân­tul şi voinţa artiştilor plastici cari, au contribuit la alcătuirea regulamentului Salonului Oficial sau au participat la lucrările juriului. Nouă artiştilor expo­zanţi cari, ne-am­ încredinţat juriului, atitudinea­­ sale ne pare pur şi simplu plină de desconsiderare şi n’am vrea să adăugăm expres­iu­ni mai tari, de teamă ca ele să nu se întoarcă chiar împotriva Opinia publică trebue, deci, să mai afle că regulamentul Salonului n’a fost făurit de d. director general al artelor ci, de o comisie compusă din d-nii : Verona, Costin Petrescu, St. Popescu, O. Pătrașcu, Steriadi, Bunescu, Theodo­rescu Sion, Ressu, Storck și Jalea, după cum atestă procesele verbale încheiate la minister cu această ocaziune. Toţi a­­ceşti domni sunt artişti consacraţi pe cari, d. V. B. îi stimează în fond, dar în a căror independenţă şi cinste pare a nu crede. Trebue să mai afle că, fondurile Sa­lonului nu sunt înscrise în buget la un capitol special de către director ci că, ele sunt votate de Parlament, au desti­naţie precisă şi că sunt deci, indeturna­­bile. Selecţionarea şi premiarea lucrărilor se face de către juriul în părţi egale, ales de către expozanţi şi numit de că­tre minister. Cumpărarea lucrărilor se face de o comisiune numită de d. mi­nistru al artelor. Că dreptul la vot îl au numai premia­rii, cei cărora li s’au cumpărat opere de artă de către stat, participanţii în juriu şi invitaţii, aceasta nu trebue să surprin­dă pe d. Bilciurescu. A proceda la o riguroasă selecţionare în artă acordând drepturi de reprezentare numai valori­lor n’ar trebui să-l supere nici pe d-sa, nici pe public şi nici pe artiştii cari au intenţii serioase de multă şi încredere în propriile lor forţe. Sufragiul univer­sal n’are ce căuta în art­ă Diletantismul obraznic şi inconştient prin forţa sa nu­merică ar deveni atunci a­tot stăpâni­­tor, ofuscând şi compromiţând adevă­rata mişcare artistică. Anul acest au avut drept la vot 63 ar­tişti, număr şi nume care, faţă de ade­văraţii profesionişti cred că, sunt destul de impunătoare şi care, cred de aseme­nea, nu mai pot constitui o... camarilă Anul viitor numărul desigur va spori. Aşa că pretinsele majorităţi protesta­­toare din afară ale «reputaţilor artişti» constituesc astăzi o infimă minoritate. Şi apoi de ce am suspecta cinstea şi capacitatea membrilor din juriile saloa­nelor trecute, când ele, ştiut este, au fost compuse din personalităţi ale ar­tei noastre plastice, astăzi de toţi re­cunoscute, până chiar şi de d-voastră, d-le V. B. De aceea noi expozanţii, vă pretindem mai multă logică, mai multă bună credinţă şi mai puţină sensibili­tate la ademenitoarele cântece ale «re­putatelor sirene» din afară ale artelor noastre plastice. Luăm notă cu plăcere de revenire asu­pra îndoelnicei generalizări din artico­­lul d-voastră «Salonul Oficial» din «U­­"Nerst­l» No. 103 Vineri 7 Mai, a. c. când, (cu toate rezervele relative pe care » mod trecător le faceţi) caracterizaţi salonul de curând închis «o sfidare as­­îrlită în obrazul muncii şi talentului şi o oploşire scandaloasă acordată ne­chemaţilor». Şi totuşi, ministerul arte­lor a găsit nimerit ca peste această exi­biţie să arunce 330 mii lei distribuind următoarele premii: urmează numele premiaţilor fără nici un alt comentar. întrucât priveşte marele premiu, am fost informat de către juriu că, a fost acordat d-lui Pallady nu pentru una din operile expuse ci, pentru întreaga d-sala operă, avându-se în vedere aceleaşi nor­me de procedare de la Saloanele prece­dente, pe care bază s’au premiat şi d-nil C­. D. Mirea şi G. Pătraşcu, adică, nu pentru operile absente în Salon sau in­­suficient reprezentative, ci pentru în­­treaga d-lor activitate, deci, ca o înco­­ronare şi un omagiu adus meritoasei lor cariere artistice. ■Şi acum fiindcă am răspuns la în­­cările d-lui V. B. deşi d-sa ne rămâne dator la întrebarea capitală din artico­­u­ trecut. Când este sincer?... (îmi per­­mit a vorbi la plural în virtutea polia­­vatarurilor pe cari le întrupez) putem reveni nițel şi la rolul criticei în forma­rea opiniei. Lăsăm pe cunoscutul este­tician italian Benedetto Croce să vor­bească spicuind din ale sale «Elemente de estetică» următoarele: «e limpede că nici un critic nu poate face artist pe sine nu e şi tot astfel nici un critic nu poate, prin imposibilitate metafizică, să nimicească, să dărâme şi nici să sgârie cât de uşor pe un artist, care ar fi în­­tr’adevăr artist». Şi mai departe, d-sa condamnând atitudinele de «pedagogi, de oracole, de îndrumători ai artei» a pretinşilor critici «nemulţumiţi de arta prezentului» şi doritori ca artistul să facă una asemănătoare cu aceea a cu­­tărei sau cutărei epoci, recunoaşte ar­tiştilor dreptul de a considera pe pre­tinsul critic un dobitoc, dându-le drep­tul­­să se poarte cum te porţi cu dobi­toacele îmblânzindu-le, momindu-le şi înşelându-le pentru a le folosi sau go­­nindu-le şi trimeţându-le la abator când se arată a nu fi bune la nimic». Noi suntem ceva mai blânzi, ceva mai umani: trimitem pe aceşti domni a scrie cel mult necrologuri fie ele chiar ale «artiştilor reputaţi» sau ale «maeş­trilor de desemn» cari suspină cu atâta jale după paradisul pierdut. De aceea gândesc poate, că nu atât incompetenţa celor ce scriu despre artă ar putea fi dăunătoare artistului în faţa publicului nepregătit, cât nesinceritatea lor măestrit deghizată, din care facem 0 chestiune de moravuri şi de caractere în generozitatea mea, fiindcă din gra­ţia «miluiţilor» am avut onoarea de a fi ales în juriul anului viitor, împreună cu avatarurile mele vom face tot posibilul în a da un Salon pe placul d-lui V. B. cu o singură condiţie însă: d-sa să nu îmi mai răstoarne argumentele întrebu­­inţându-le la scopuri personale. Acţiu­nea e riscată şi denotă puerilitate, stare periculoasă la vârsta d-sale. In ceea ce priveşte insinuările cu «pe­riuţa» şi «anticamera» spre a intra est «caşcavalul... camarilei» pot asigura p«­­ V. B. că de aşa ceva nu se simte ne­­voe, din momentul ce persoana sub­semnatului se identifică cu acea a d­oui director general al artelor. Totuşi, din mărinimie pentru a dovedi , atotputernicul nu mai are nevoe de puterea altora ţin să fac cunoscut ca titlu de informaţii d-lui V. B. că până, în prezent, în afară de premiul ce mi s’a acordat de către juriul Salonului Q­­ficial din 1924, n’am primit sub nici o formă nimic alt de la ministerul artelor. Vă pare curios. Nu este aşa? Sunt un fel de «rara avis», de aceea sunt atot­puternic d-le V. B. 4­ Şi acum, înainte de a încheia, ţin să vă mulţumesc pentru onoarea ce mi-o, faceţi de a mă considera un alter-ego al simpaticului Minulescu. Vi l-am gă­sit şi eu pe al d-voastră fără multă tru­dă în persoana d-nei Faimen. Mai ţin încă să mai relevez că, în za­dar încercaţi a mai afecta ignorarea mea complectă. (vai, cum mă doare!) Dvoastră mă cunoaşteţi prea bine d-ne V. B. din Salonul de «estimp» când, spre cinstea mea, m’aţi pus în rândul celor cari fac o «monstruoasă macula­tură­ picturală» sub «No. 156, 157». Şi mai ştiţi de când. Să vă amintesc tot eu. Din expoziţia mea personală din 1922 când, pare că aveaţi altă pă­rere despre mine. Pe atunci eram «un înzestrat artist» care aduceam «în genul impresionismu­lui atât de greşit interpretat la noi, o notă originală şi cu deosebire atrăgă­toare». Impresionismul meu era «un» prilej de perfect şi graţios echilibru în­tre linie şi culoare», iar «schiţele» do­vedeau «o bogată cultură artistică», etc. «Universul» anul XL No. 104. Astăzi, vai, sunt un biet... integralist! Ce v’o fi făcut să spriţi tot de acestea despre mine atuncea? întrebare fără răs­puns ca şi acea din finalul articolului eu trecut. Ca să vă viu în ajutorul memoriei, vă răspund tot eu. Poate, păhărelul de pe­­­in luat împreună şi tabloul cerut şi pri­mit de redacţie spre a vă face datoria de... cronicar. Datorie pe care, vă măr­turisesc v’aţi făcut-o cu mai mult zel­ecât mă aşteptam... A mai continua ar însemna să abuzez --a mult de extrema gentileţe şi bună­v­oinţă a organului care mi-a acordat ospitalitatea şi căruia în numele artiş- tor plastici îi asigur toată recunoş­tinţa.­­Şi apoi chestiunea fiind integral des­­bătută rămâne ca opinia publică să ju-f 'ce şi să­ tragă concluziile. ^ D. V. R. poate că mă va onora cu­­te preţioase... subtilităţi la care eu de­clar că nu voi răspunde, de­oarece con­sider închisă discuţiunea asupra ches­tiunilor generale privind Salonul Ofi­cial şi modul de a se scrie pretinsele cronici artistice la noi în unele ziare. A mai persista deci într’o polemică personală cu» adversari... competenţi ţi ’aui de talia d-lui V. B. găsesc că e­­mp inutil pierdut. Punct. CORNELIU MICHAILESCU Artist pictor «Roba Albă» la Tra­­ficul Popular Recomandăm călduros atenţiunea publicului Capitalei spectacolul de Sâmbătă seară 3 Iulie când se va juca piesa «Roba Albă» de Sando­­mir şi Abu-el-Kir. Unul din cei mai buni directori de scenă a montat această piesă. Publicul va fi în îndoit câştig: 1) Va vedea un frumos spectacol şi 2) va veni în ajutorul unui tânăr şi talentat actor relevat de curând de toată presa, Capitalei Comemorarea lui Eminescu Rezultatul vânzarea medalinelor Rezultatul vânzărei medalioanelor Mihail Eminescu, la parcul Carol şi la cimitirul Bellu, Duminică 27 Iu­nie, a fost de 15.408■ (ai­zcisprezece miipatrusuteopt) lei bruto. Comitetul pentru ridicarea în Bu­cureşti a unui monument lui Mihail Eminescu mulţumeşte călduros pu­blicului pentru donaţiunile făcute şi d-relor Lilly şi Marietta Chifu, Cor­nelia Petrescu, Margot Oprescu şi d-relor studente Virginia Amza, Sen­drea Manets, Iaşeschi Elena, Ghibu Netto, Ştiubei Elena, Nicolici Ele­na, Pincu Maria, Hremnich Olga, Panaitescu Elvira şi Puica Tolica, pentru mintosul concurs dat cu a­­cest prilej. Marile serbări pentru monumen­tul lui Mihail Eminescu vor începe Duminică 11 Iulie, printr’un festi­val teatral şi muzical, în Arenele Romane din Parcul Carol. Cei mai de frunte artişti şi cântă­reţi vor da concursul la acest festi­val. In aceiaşi zi se va deschide într’un pavilion special amenajat, prima expoziţie a manuscriselor, fotogra­fiilor, relicvelor şi amintirilor ră­mase după urma genialului poet român. ------xxoxx-----­ Serbările pentru monu­mentul lui Eitiinefväi

Next