Cuventul, mai 1928 (Anul 4, nr. 1084-1114)

1928-05-01 / nr. 1084

toi pim iii! ----OOtîsOO ' Prin­ jurnalul consiliului de mi­niștri din 4 Aprilie publicat în «Monitorul Oficial» din 12 Aprilie s’a fixat ca maximum de pensie pentru un locat.-colonel, 10.000 lei. ■' llupă cel mai elementar senti­ment de logică și de dreptate, re­zultă că la acest maximum de pen­sie, nu pot avea dreptul, decât a­­cei cari au 35 ani de serviciu îm­pliniri, iar, sub 10.000, vor avea­­ toţi acei ce au mai puţin ca 35 ani serviţi, în raport cu anii de servi­ciu, ce au fiecare. * Şi atunci, ce ar fi fost mai­ sim­plu, mai logic şi mai uşor, decât să se fi hotărât că: «toţi locat,­co­­loneii cu ani de serviciu împliniţi, să li se dea ca pensie în mână 10 mii lei, iar pentru cei ce n’au 35 ani de serviciu, li se va scădea din 10.000, un procent de­­ 1-2 la sută, pentru fiecare an de serviciu ce le lipsesc din 35 ani. Ce era mai­ logic, mai omenesc şi mai drept decât această 1 ! Ce s’a întâmplat însă ! ! Comisia chemată să rezolve a­ceastă chestiune, în loc de a pro­­cede în modul judicios arătat mai sus, care nu dădea loc nici unei nedreptăţi, ia în mod arbitrar şi inconştient, 2 coeficienţi de scum­pete şi anume: pentru acei eşiţi la pensie înainte de 1925, coeficien­tul 2?! Cu aceşti coeficienţi s’a înmulţit pensia ce o primea fiecare. Ar rezulta după aprecierea înţe­­leptei comisiuni, că: noi pensio­narii, cari trăim în aceiaşi ţară şi chiar în acelaş oraş, şi cari am ie­şit la pensie după 1925, ne procu­­­răm cele strict necesare vieţei, cu de 15 ori mai cutin decât acei ie­şiţi la pensie, înainte de 1925 ? 1 ! Din această cauză locot­-colonel, cari au 35 ani de serviciu, şi cari au dreptul să primească pensie 10 mii lei, primesc sub 10 mii şi mai puţin decât unul, care nu are decât 39 ani de serviciu. Aş putea da numeroase exemple, voiu cita numai unul, care va do­vedi afirmaţiunile mele. Looto.-colonel Eliad Ion, cu 35 ani de serviciu şi cu pensia de ba­ză 2950, primeşte cu pensie în loc de 10.000, 9377 lei. Locot.-colonel Pancu, cu 30 ani de serviciu şi cu pensia de bază 1326, primeşte 9424. Locot.-coloneii invalizi, primesc oricare le-ar fi numărul de ani serviţi, pensia de 10.000 lei. Dar dacă n’avem nimic de zis, că li se dă maximum de pensie inva­lizilor, dintre cari unii abea dacă au 20 ani de serviciu, suntem în dreptul nostru, ca să pretindem ca și locot.-colonei, ce au servit ţării 35 de ani, să primească în mână maximum de pensie acordat. Căci dacă acest maximum de pensie acordată, îl primesc cama­razii ce nu au 35 ani de serviciu, cum să nu-i primească acei, cari au anii de serviciu împliniţi ! Când legea le da dreptul după 35 ani de serviciu, la maximum de pensie. Această nedreptate, trebue cât mai neîntârziat înlăturată, căci altfel, dă naştere la grave frămân­tări şi la numeroase procese păgu­bitoare pentru stat. Aşa, că pentru a nu mai fi ni­meni nedreptăţit, să se adopte nor­­ma logică şi dreaptă, ca pensiile, să fie servite în raport cu­­ gradul şi anii serviţi. Acei cu anii complect serviţi, vor primi maximum de pensie, ceilalţi, vor lua proporţional cu anii serviţi. M’am ocupat numai de locot.-co­lonel, dar sunt sigur că aceste ne­dreptăţi, se petrec cu toate gra­dele. Locot.-colonel în retrage E. Frâncu Ilustrul oaspe despre şederea sa în Capitală Serviciul religios dela Catedrala Sf. Iosif. ——OOVix'OO­ Abatele Zavoral a oficiat eri la orele 10 dimineaţa o slujbă solemnă la catedrala Sf. Iosif din Capitală. Din vreme s’au ocupat toate locu­rile bisericei care la un moment dat a devenit neîncăpătoare pentru afluenţa extraordinară a publicu­lui ce a căutat să vază pe marele prieten al României. După terminarea serviciului reli­gios la care a asistat şi d-l Kunzi- Sipersky, ministrul cehoslovac, aba­tele s-a retras în saloanele ahiepis­­copiei catolice, unde a primit o de­legaţie din partea Asociaţiei creşti­ne catolice şi a uniţilor din Capi­tală, precum şi o delegaţie a Aso­ciaţiei ceho-româ.­ Ambele dele­­gaţiuni au adresat prin conducăto­rii lor cuvinte de bună venire ilus­tr­ului oas pe care le a răspuns foar­te cordial, indemnându le să lucre­ze necontenit pentru binele Româ­niei. Apoi a ur­a­t o masă intimă la monseniorul Auner vicarul gene­ral al arhiepiscopiei unde s’au ser­vit musafirului numai mâncări ro­mâneşti conform dorinţei sale ex­prese. A participat şi ministrul ce­hoslovac d-l Kunzl Jizersky. O ESCURSIUNE LA CIOPLEA ŞI POPEŞTI La orele 3.30 a urmat apoi o ex­­cursiune la Cioplea şi Popeşti din iniţiativa monseniorului Auner ca­re a ţinut cu orice preţ să prezinte abatelui Zavoral populaţia pur ro­mân­o-catolică a acestor sate. In două automobile s’au pornit la druai In prima maşină au luat loc, aba­­­tele Zavoral, monseniorul Auner şi ministrul cehoslovac d-l Kim­se Ji­zervsky, iar în a doua maşină d. Os­car W. Cisek, consilier tehnic în ministerul de externe şi scriitorul acestor rânduri. In satul Cioplea am fost întâm­­­pinaţi de întreaga populaţie, de alt fel sârbă, în frunte cu preotul ca­tolic care ne-a condus la biserica unde s’a oficiat un servetu religios. Cu acest prilej abatele Zavoral a ţinut asistenţei o foarte frumoasă cuvântare în limba română care a făcut o profundă impresie asupra celor de faţă cari şi-au exprimat bineînţeles mirarea unanimă, au­zind un oaspe străin vorbind ro­mâneşte. De la Cioplea am plecat la Po­peşti şi aci am fost conduşi ime­diat la parohie şi biserica catolică. Populaţia foarte numeroasă, aci bulgară, a venit să salute pe aba­tele străin. S’a oficiat un scurt ser­viciu religios de către preotul bi­­sericei. Iar abatele Zavoral a adre­sat şi aci câteva cuvinte bine sim­ţite celor prezenţi. La sfârşit a a­­cordat binecuvântarea apostolică. La orele 5:30 ne-am întors la Bu­cureşti. Abatele Zavoral a rămas profund mişcat de cele două colo­­­nii catolice care în mijlocul orto­­­doxiei au ştiut să-şi păstreze cre­dinţa şi cu atât mai mult cu cât o­­rigina lor etnică este cea bulgară şi sârbă sau bulgară, ca şi după tipurile cari s’au prezen­tat în biserică şi cari poartă pece­tea rasei slave. De altfel şi cântecile bisericeşti au fost redate în limba sârbă respectiv bulgară. Impresionant este în curtea bise­ricei de la Popeşti o piatră funera­ră cu următoarea inscripţie: «Le Memoir docteur et chevaleur Con­stant Adolphe Marsilie decede­t 23 fev. 1853», purtând sculpturi orna­mentaţii şi un blazon, ceea ce tră­dează că decedatul misionar, fost paroh la această biserică după cum n- a afirmat d. Oscar M. Casek, a aparţinut unei familii de nobili francezi. Mormântul acestui preot se află chiar în cripta bisericei. Monumentul care se află în curtea bisericei este acoperit în parte cu pământ şi neîngrijit. Puţină aten­ţiune din partea celor în drept şi s’ar putea îngrădi cu un mic grilaj spre a fi ferit şi conservat. De altfel în casa parohului din Popeşti am întâlnit o frumoasă bi­bliotecă, un pian şi o colecţie fru­moasă de tablouri ceia ce denotă că preotul de acolo se ocupă cu mult gust de artă. Abatele Zavoral a fost surprins de a întâlni într’o pa­rohie atât de mică obiecte aşa de frumoase, cari dat fiind caracterul lor indigen cu motivele în mare parte ţărăneşti au stârnit un viu in­teres pentru d-sa. ABATELE ZAVORAL DESPRE ŞEDEREA SA IN CAPITALA Şi acolo în modest, dar împo­dobita parohie din Popeşti am avut din nou prilej să schimb câteva cuvinte cu marele filoro­­mân. «Ştiţi — mi s’a adresat abate­le Zavoral — am primit marele cordon al Coroanei României şi sunt fericit de această deosebită atenţiune ce mi s’a făcut de către guvernul D-voastră. Când m’am întors dela acea înălţătoare săr­bătorire dela Fundaţia Carol, care va rămâne neştearsă în a­mintirea mea, un domn dela mi­nisterul de externe m’a întâmpi­nat în holul hotelului Athenée Palace şi mi-a înmânat insignele înaltei distincţiuni». Vă rog să declaraţi în public că mă simt aşa de fericit în mijlocul d-voastă şi sunt profund, foarte profund mişcat de marea simpatie cu care sunt pretutindeni întâmpi­nat. Totul îmi apare ca un vis, un vis foarte frumos». Când am păşit pământul sfânt al ţării d-voastră m’am simţit de la început aşa ca la mine acasă şi a­cum văd că simţimintele mele nu m’au trădat. Iubesc România, iu­besc românii şi acest popor nobil şi blând ca pe poporul meu însumi şi trebue să ştiţi că eu iubesc po­porul meu peste măsură. Rog pe bunul Dumnezeu să ocro­tească poporul d-voastră şi să-mi dea putere să mai lucrez pentru el. Mâine voi depune o coroană pe mormântul aceluia care simbolizea­ză jertfa supremă pentru binele patriei și sunt fericit că pot cinsti astfel modest memoria eroului ne­cunoscut. KUVANTUL* 10 ANI DELA ALIPIREA BASARABIEI festivitatiie dels Cilşinâu­, sosirea înaltei Regente. Discursurile, desvelirea monumentului lui Ştefan cel Fiare Eri s’au serbat la Chişinău, 10 ani dela alipirea Basarabiei. Guvernul, a ţinut să dea acestei sărbătoriri un cedru cât mai im­pozant, participând în complectul lui la festivitate. De asemenea, au participat re­genţii, cum şi d- ui N. O­rga şi A­­verescu. La orele­­ dimineaţa, cu un tren special, înalta Regenţa a sosit în gara Chişinău. G­­ ralul Scărişu­­reanu comandantul corpului II de armată a dat cuvenitul raport, iar primarul oraşului a oferit tradiţio­nala pâine şi sare şi a rostit urmă­toarele cuvin­e Alteţă regală şi înalta Regenţă, cu bucurie şi dragoste populaţia muni­cipiului Ghişimut salută venirea dv. in Basa.diu. Bucuria n­oastră este cu atât mai mare cu cât veniţi în oraşul nostru să sărbătoriţi tu în­tregul neam românesc jub­ileul de 10 ani de la Unire. Să trăiţi înaltă Regenţă şi să fiţi bineveniţi între noi. A luat apoi cuvântul d. dr. Gii­­gureanu fost prim ministru al fos­tei republici moldoveneşti. înaltă Regenţă, îmi daţi voe ca în numele Sfa­tului­­ţării şi ca fost şef al Basa­rabiei independente să vă zic bine­­aţi venit. Această clipă solemnă în care ne este dat să primim pe ocrotitorii micului nostru Rege, trezeşte multe amintiri din trecut. Dar toate aces­te amintiri se concentrează în jurul personalităţii puternice a regelui repauzat, regele Ferdinand, sub scutul căruia am ajuns în Martie 1918 în această ţărişoară. Este momentul oportun să afirm cu mândrie că toţi aceştia pe cari îi vedeţi adunaţi în întâmpinarea d-voastră nu au şovăit câtuşi de puţin când li s’a cerut să facă ac­tul de dreptate istorică. Şi au fă­cut cu toată conştiinţa şi entuzias­mul unui popor care deşi smuls cu sila şi ţinut peste 100 ani sub do­minaţie străină a dovedit că sân­gele apă nu se face. A răspuns în numele Regenţei Patriarhul după care au urmat pre­gătirile oficialităţilor locale. La 8.30 a. m. s-a format cortegiul care s’a îndreptat spre Mitropolie. Cas*tt@31mi Cortegiul, deschis de un escadron de cavalerie, era astfel compus: Prinţul Nicolae însoţit de gene­ral Petala, I. P. S. S. Patriarhul Mi­­ron, alături de I. P. S. S. Pim­en al Moldovei, înaltul Regent Buzdugan alături de d. Gherman Pântea, pri­marul oraşului Chişinău, d-nii ge­neral Averescu, N. Iorga, miniştri Lapedatu, Anghelescu, Lupu­, Ar­­getoianu, Dimitriu, Tătărăscu, Ste­­lian Popescu, gener­al Mircescu, Broşteanu, Mihály, Cosma pentru Banat. Veneau apoi delegaţiile din provincii. Cortegiul, a fost deschis de d. ge­neral Scărişoreanu, în fruntea tu­turor ofițerilor din garnizoană. Cor­tegiul, a fost încheiat de un esca­­dron de cavalerie.­ ­ La Stân­b­oroaiie La orele 9, cortegiul a sosit la Mitropolie, unde a avut loc un te­deum. A oficiat I. P. S. Guric, mitropoli­tul Basarabiei. După serviciul religios, mitropoli­tul Gurie, a rostit următoarele: Discursul I. P. S. Curîs înaltă Regenţă, Cristos a înviat! Bine-aţi venit. Ne bucurăm mult de venirea dv. în numele M. S. Re­gelui Mihai I, să prezidaţi sărbă­toare de 10 ani de la Unirea Basa­rabiei cu ţara mumă. Această sărbătoare este sărbăto­rirea învierei noastre şi precum în­vierea lui Lazăr care se lipsise de orice semne de viaţă a stârnit uni­rea tuturor, a cutremurat tot Eru­­salimul, tot astfel sărbătoarea de azi a atras toată suflarea ca să se bucure, căci am fost morţi şi am înviat, iar streinii se minunează de progresele pe care le-am făcut în aceşti 10 ani de viaţă liberă. Sufletul românesc, şi-a păstrat credinţa şi de aceea, a reuşit să se eschiveze de toate uneltirile duş­mane. Fie bine­cuvântat de tatăl ceresc Regele românilor, Mihai I, şi toţi de faţă şi pe viitor, reprezentanţi ai naţiunei, iar Regele Ferdinand cu toţi sfetnicii lui adormiţi, câşti­­gându-şi veşnica noastră recunoş­tinţă şi pomenire, îşi i­au astăzi plata lor. 1. P. S. Patriarhul Miron, a răs­puns următoarele: începând serbarea de azi a Unirei cu slujba din această frumoasă ca­tedrală, cuvine-se, ca buni creştini, să rostim împreună cu Apostolul Pavel. Mulţumim lui Dumnezeu,ce­lui ce ne-a dat biruinţe, iar de altă parte, o sfântă îndatorire ne cere, ca de la locul acesta, să aducem, în numele ţărei, prinos de închinare tuturor moldovenilor basarabeni, care, în cursul vremurilor trecute, au luptat pentru menţinerea duhu­lui românesc pe aceste meleaguri. Partidul naţional-ţărănesc împre­ună cu membrii săi basarabeni foşti parlamentari în Sfatul Tarei, care au votat unirea, s-au abţinut din motivele cunoscute. Tot cu ocazia sărbătorirei alipi­­rei Basarbiei, s’a inaugurat şi mo­numentul lui Ştefan cel Mare. Va trebui ca noi înşine să ne în­grijim, mai mult ca până acum, re­făcând toate ruinile ţărei. După te-acum, asistenţa a trecut în sala Sfatului Tarei, în aceiaşi sală, unde acum 10 ani s’a procla­mat alipirea. Şedinţa festivă, a început la ora 10, şi a fost dechisă de o «cantată», executată de cor şi orchestră. Ia apoi cuvântul d. ministru In­­culeţ, în calitate de fost preşedin­te al Sfatului care a votat alipirea. Discursul dl-lui Inculeţ înaltă Regenţă. Au trecut 10 ani, de când Sfatul Ţârei reprezentând în mod legal, republica moldovenească iar în mod sufletesc întregul neam româ­nesc, a luat în sala aceasta urmă­toarea hotărâre: «în numele poporului basarabean Sfatul Ţărei declară «Republica democratică Moldovenească (Basa­rabia) în hotarele ei, dintre Prut, Nistru şi Dunăre şi Marea Nea­gră şi vechile graniţe cu Austria ruptă de Rusia, acum 100 de ani şi mai bine, din trupul vechei Mol­dove. «In puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, de azi înainte, şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama ei România. Acum 10 ani, fiii acestui neam, dintre Prut şi Nistru, respunzănd vocei sângelui şi-au făcut datoria către neam şi ţară. Deputaţii Sfatului Ţărei au votat Unirea. Au trecut numai 10 ani, — o cli­pă în viaţa unui neam — şi el, îm­preună cu noi toţi, se bucură de fo­loasela ce le dă poporului viaţa în­tr’un stat unitar. Pământ şi drepturi era strigătul şi sub domnia streină. Astfel, zidul puternic al românis­mului de care se va isbi şi se va sfărâma oricine va cuteza să se a­­tingă de integritatea noastră naţio- [ nală. Sforţările noastre, ale tuturora, au fost încoronate de izbânda şi fiindcă am lucrat şi vom lucra şi în viitor pe aceeaşi bază morală, a­­vem toată încrederea în prosperita­tea României întregite. Răspunsul PrânfgîSuî fţlicor­alse, Snalt Regent Domnului încuie, îi răspunde Prinţul Nicolae, în numele Regen­ţei. Domnilor, Cu nespusă bucurie am venit în mijlocul populaţiei acestei scumpe provincii, jumătatea vechei Mol­dove, ca împreună, legaţi prin dragoste de neam şi ţară( să săr­bătorim împlinirea a III ani de la ziua cea mare a neamului, când poporul basarabean, liberat de jug­otreni, într’o măreaţă însufleţire naţională,­ a proclamat unirea şi reîntoarcerea la patria mumă. Domnilor, înfăptuirea marelui act naţional al alipirei voluntare a Basarabiei la România, este urmarea şi apui­­caţiunea firească a principiului na­ţionalităţilor şi a dreptului recu­noscut popoarelor de a decide sin­gure de soarta lor. Sfatul Ţărei, ca organ legitim şi legal recunoscut de însuşi guver­nul rusesc, şi-a făcut pe deplin da­toria consfinţind prin aceasta, re­venirea Basarabenilor la fraţii lor moldoveni. Potrivit însuşirilor specifice ra­sei, poporul român, astăzi reîntre­git, şi conştient de menirea sa în lume, îşi va urma în linişte şi dori­tor de pace opera de organizare internă, cu simţiminte de justiţie şi înfrăţire faţă de toţi conlocui­torii patriei comune. Cu aceste simţiminte vă zicem cum toţii: Trăiască România reîntregită, Trăiască M. S. Regele Mihai I, Tră­iască familia regală. Discursul s­u, Vintilă Brătianu. In numele guvernului a vorbit primul ministru. Alteţă Regală şi înaltă Regenţă, S’au împlinit 10 ani, dein 1918, când s’a înfăptuit actul Unirei. 1918, reprezintă ultimul inel al unui lung lanţ de jertfe, de lupte, a mii de ani de viaţă chinuită, pen­tru un neam ce a vroit, a ştiut şi a putut să devină stăpân pe soar­ta lui. 1918, închide etapa suferinţelor, a umilirilor şi a cotropirilor. Iată de ce, el merită s­ă fie săr­bătorit. Trebue, cu hotărâre, să întrebuin­ţăm orice energii disponibile ale neamului.­­Cu acest gând de înfrăţire, de iubire pentru România Mare să căutăm să-i asigurăm, la hotare şi înlăuntru, un trai liniştit, necesar muncei rodnice ce i se cere. Dar, precum, trecutul înainte de 1918, însemna numai întunericul şi nedreptatea, astăzi, el însemnează, serbarea neamului, realipirea pă­mântului. Cu cât am fost până la 1918 des­părţiţi şi puşi în neputinţă de a Discursul Regentului Buz­dugan Monumentul ridicat aci pentru a glorifica şi eterniza în bronz mă­reţ a celui mai mare şi glorios Domn al Moldovei este expresiu­nea sentimentelor de adâncă recu­noştinţă ce poporul român reîntre­git păstrează amintirile lui slăvi­te. Suflet mare şi profund religios Ştefan Vodă după fiecare bătălie ridica drept mulţumire către Atot­puternicul o mănăstire sau bise­rică. Astfel a recucerit Hotinul dela I Polonia Chilia dela fraţii munteni, fiind ajutat de unguri. Şi tot pen­tru această cetate a avut loc ma­rea bătălie dela Baia, unde craiul ungur Matei Corvin a încercat fe grea înfrângere. Faptele lui creşti­neşti i-au adus numele de sfânt. Discursul d-lui N. N. Să­veamui, preşedintele Ca­merei Evoacă amintiri dintr’un trecut îndepărtat. Vorbeşte despre fap­tele glorioase a lui Ştefan Cel Ma­re. Arată că Prutul a plecat şi as­tăzi şi serbează 10 ani de când fra­ţii Basarabeni au revenit la patria mumă.­tirea, încredinţând oraşului Chişinău statuia impunătoare a marelui Şte­fan al Moldovei ca unul ce a fost stăpânit toată viaţa de un profund sentiment religios şi ca un pro­fund apărător al creştinităţii este înfăţişat ţinând în mâna dreaptă oricea simbol al credinţei creşti­neşti şi dragostei între oameni. Să o păstraţi ca o icoană sfântă menită să păstreze vie credinţă na­ţională şi să îndemne la unire pen­tru faptele mari şi la orice jertfe cerute de scumpa noastră ţară. In ur­alele mulţimii a fost apoi desvelit monumentul. Primarul Chişinăului a mulţu­mit în câteva cuvinte comitetului de iniţiativă şi înaltei Regenţe. Defilarea La orele 12 p. m. a avut loc de­filarea trupelor, a delegaţiilor ju­deţene de ţărani, a foştilor ofiţeri în armata republicei moldoveneşti, a ofiţerilor de rezervă şi a şcoli­lor. Banchetul La orele 2 p. m. a avut loc un banchet la primărie. La eşirea lui Iorga de la banchet îi s’au făcut ovaţii. Conferinţa d-lui lorga La ora 5, d. lorga a ţinut o con­ferinţă la teatrul Naţional. Cu trenul de 4.55 Înalta Regenţă a părăsit Chişinăul. Sosirea înaltei Regenţe munci, a ne lumina şi a ne apăra laolaltă( cu atât, de aci înainte, trebue să căutăm a ne uni într’un Să lăsăm deci vechile păcate ex­ - gând şi suflet şi să punem in va­loare, cât mai repede şi mai com­plect, avuţia teritoriului nostru nu de viaţă şi cultură şi să auzi ră­sunând, dela 1100 de altare, glasul străbun şi dulce, primate în cuvintele poetului: «Pe voi vă nimicită a pizmei răutate «Şi oarba omenire. Suntem datori, să ne îngrijim de bunul mers al patriei şi al ce­tăţenilor. Datoria noastră este de a semăna dragostea creştinească şi frăţească, între toţi fiii Basarabiei şi cetăţenii români, fără deosebire de enorm câştig, să vezi azi­l e­ de neam şi lege. Acum şi pururea, parhii române, cu puternice centre Amin. Actul emanat de la Sfatul Ţării din Chişinău prin care s’a procla­mat în ziua de 28 Martie 1918 rea­lipirea republicei moldoveneşti la sânul patriei mume este unul din punctele de primul ordin în isto­ria neamului. D. P. NICOLAESCTI, preşedin­tele Senatului cu prilejul acestei verbări măreţe şi-a proslăvit me­moria actului de unire. Solemnitatea de la Sfatul Tărei­ ţional. Discursul generalului Averescu Desvelirea monumentului lui Ştefan cel Mare După solemnitatea dela Sfatul Şi într’adevăr, sfântă să-i fie amin Ţărei, înalta Regenţă, Mitropoliţii, miniştrii şi invitaţii, s’au îndrep­tat spre statuia lui Ştefan cel Ma­re, unde a avut loc solemnitatea desvelirei, la orele 11 dimineaţa. înainte, s’a oficiat un scurt ser­viciu religios, după care a luat cu­vântul d. general Scărişoreanu, co­mandantul corpului 3 armată. D-sa a arătat importanţa aniver­sarei unirei şi simbolul monumen­tului, ai cărui iniţiatori merită laude. D-sa a predat monumentul pri­marului, în numele comitetului de iniţiativă. La Ploeşti PLOEŞTI, 29. — împlinirea a zece ani dela unirea Basarabiei a fost săr­bătorită în oraşul nostru cu un fast deosebit. întregul oraş a fost frumos pavoazat cu drapele naţionale iar pe bulevardul Independenţei s’au ridicat numeroase arcuri de brad — şi o tri­bună pentru oficialitate în dreptul E- 1­iseului. La orele 11 dimineaţa, la biserica Sf-tii împăraţi, s’a oficiat un te-deum de către protoereul Const. Petre şi preo­tul Eugen Saftu, confesorul garnizoa­nei, înconjuraţi de un sobor de preoţi. Au fost de faţă toate autorităţile ei­vile şi militare. După oficierea slujbei religioase au ţinut cuvântări ocazionale: preotul Const. Petre, protoereul oraşului, I. Mihăileanu, prefectul judeţului şi Şte­fan D. Moşoiu, din partea municipiului. D. general Gh. Mânu, comandantul diviziei a vorbit trupei despre însem­­nătatea zilei întreaga asistenţă s’a îndreptat apoi spre bulevardul Independenţei unde a TARA Te-deu­­ul de la­­Patriar­hie Cu prilejul serbătorirei Unirei Basarabiei, un te-deum a avut loc eri dimineaţă la orele 11, la Pa­triarhie. La serviciul religios, care a fost oficiat de arhimandritul Simedrea, înconjurat de clerul Patriarhiei, au In Capitală 1 a luat loc în tribuna din fata Eliseului unde au primit defilarea tuturor ș coa­ielor secundare din localitate și a tru­pelor puse sub comanda d-lui colonel Ciuvichi. Comunitatea israelită din localitate a sărbătorit ziua unirei Basarabiei printr’un te-deum oficiat la templul cor­al din str. Basarabiei. A vorbit d. A. I. Rozen, preşedintele comunitate!, despre importanţa acestei sărbătoriri. După amiază au avut loc la toate şcoalele secundare din localitate fru ...... . moase serbări cu caracter national-pa asistat u­nii Const. Bratianu, se­mnatie­­cretarul general al preşidenţiei consiliului de miniştri, baronul Stârcea, maestru de ceremonii al Curţii regale, generalii: Panaitescu comandantul corpului II de armată, Eracle Nicoleanu, prefectul de po­liţie, Miciora, comandantul pieţei, Eliade, Negoescu, Jujescu, Stânga­­ciu, dr. Butoianu şi Cuzin. In faţa catedralei, se afla o com­panie de onoare din regimentul 21 infanterie, cu drapel şi muzică. După terminarea serviciului reli­gios, d-l general Panaitescu, c­o­mari­dantul corpului II de armată a trecut compania de onoare în re­vistă. Solemnitatea a luat sfârşit la o­rele 1 d. a. Cu ocazia sărbătorirei alipirei Basarabiei, în toate bisericile din ţară, au avut loc te deumuri, în pre­zenţa autorităţilor civile şi mili­tare. Seara la orele 9 a avut loc retragerea cu torţe. S-a interzis studenţilor ie­şeni de a merge la Chişi­nău IAŞI, 29. „ Studenţimea ieşeană este foarte agitată, de­oarece guver­nul a interzis studenţilor din Ca­pitala Moldovei de a merge la ser­bările de la Chişinău. La început, participarea studenţi­lor fusese autoriztă şi li s’au pus chiar la dispoziţie 2 vagoane. In ultimul moment însă, partici­­pante de onoare din regimentul 21 vii au fost scoborâți din vagoane cu jandarmi. Diverse Cu începere de la 1 Aprilie 1928, Fin­landa a aderat la convenţiunea pentru proncţiunea operelor literare şi artis­tice. Abatele Zavoral va fi primit azi la orele 11 dim., în audienţă de către Principesa mamă şi la orele 12 de către înalta Regenţă. La o­rele 1 a. m. va oferi primăria Ca­pitalei un prânz în onoarea abate­lui la restaurantul Iordache de la Şosea. Studenţeşti Comitetul executiv al «Centrului stu­denţesc Bucureşti—şi consilierii în «U­­­niune» — sunt convocaţi în şedinţă de comitet pentru Luni 30 Aprilie a. c. ora 9 seara». Miercuri 2 Maiu, orele 9 seara, va avea loc în palatul Academiei Comer­ciale, piața Romană 6, a 6-a prelegere publică din ciclul «Teoria culturii». Va vorbi doamna Alice Steriad-Voi­­nescu despre: «Cultura clasică și cul­tură romantică». o Regele Mihai la Pa­triarhie Regele Mihai I şi Principesa Elena mamă, însoţiţi de ex-regele G­eorge al Greceiei, au asistat­eri dimineaţă la orele 11, la un ser­viciu re­­gios oficiat de Arhie­reul Filaret Jocu, în paraclisul palatului partriarhal. Răspunsurile religioase au fost date de corul elevilor seminaru­lui «Nifon». oxo-------­CAPITALA Grav accident de auto­mobil Autobuzul proprietatea d-lui Gri­­gorie Balaci, scos din garaj, unde fusese în reparaţie, a eşit pentru probă, condus de însuşi proprieta­rul maşinei. Autobuzul având farurile stinse, la orele 9 seara, pe când trece cu mare viteză pe şoseaua Colentina, în dreptul cimitirului armenesc, a lovit trăsura grupului de aerosta­ţie, care trecea spre centrul de in­strucţie dela Pantelimon. CUM S’A PRODUS CIOCNIREA Din cauza vitezei cu care mergea autobuzul şi a faptului că farurile erau stinse, s’a ciocnit de trăsura cu atâta putere în­cât, cei aflaţi înăuntru au fost aruncaţi la o ma­re depărtare. In trăsură se aflau plutonierul major Alexandru Ion, cu cei doi copii ai săi şi un alt plutonier de la centrul de aerostaţie — al că­rui nume nu se cunoaşte până în prezent, însoţit de un soldat din ar­ma aviaţiei. Caii de la trăsură au fost omorâţi iar trăsura a fost complect sfărâ­mată. Răniţii au fost transformaţi la spitalul Pantelimon, unde au fost internaţi. „Teatrul insun­sific culturala“ CONFERINŢA D LUI ION MARIN SADOVEANU Drama şi teatrul sunt doua mişcări, două fenomene culturale ce se influen­ţează reciproc cu societatea. Drama lu­crează asupra culturilor primitive şi e un instrument ideal de prelucrare co­lectivă. Teatrul înrâureşte societatea în epoca târzie de fixare a ei. Luând termenul de dramă ca gene­ric, d. Sadoveanu arăta sensibilitatea ei: ea se încarcă cu tot materialul socie­tăţii, încât se determină un joc al le­gilor sale. începe cu faza magică, în civilizaţia magică, continuă cu faza religioasă în civilizaţia religioasă, a­­junge în faza modernă sub formele sa­tirică, religioasă, naturalistă, etc. In adevăr, embrionul dramei a fost cuvântul însoţit de gest: descântecul . Baza aceasta se întâlneşte în drama magică la Eleni, Romani, în Evul Mediu. A succedat drama religioasă, binecu­­cunoscută ca derivând din cultul lui­ Doysos. La Romani­­a a primit tendin­ţa de critică sociala, satirică, şi aşa s’a continuat până la contimporanii italieni şi francezi. In pragul renaşterei d. Sadoveanu gă­seşte că se defineau drama gotică de Nord, singura care comunică cu mate­rialul religios, cu cel folkl­oristic şi cu mitologia naţională (în ea îngloba d-sa şi pe: Shakespearre, Ibsen, Strindberg, Maeterlink), şi drama latină­, teatrul de observaţii şi critică socială. Caracteristic dramei gotice îi e o notă muzicală şi valoarea religioasă, spre deosebire de cea latină, caracte­­riaztă prin intenţia şi gustul distrac­­ţiunii, valoarea estetică.De aceea într’o teză germană teatrul e pus alături de cele mai apreciate entităţi ca valoare culturală (biserica, universitatea): «O centrală a intereselor culturale»—după expresia lui Stahl. Pe când la popoa­rele latine concepţia de teatru ca insti­tuţie culturală e mai slabă: teatrul a­­muzant. Formularea acestei diferenţieri, din punct de vedere al influenţei teatrului asupra societăţei, este teatrul etnic la popoarele germanice şi teatrul naţional la popoarele latine. Lângă aceste două grupe, d. Ion Ma­rin Sadoveanu a atras atenţia asupra teatrului sovietic, care e cu totul nou, în sfera influenţei sociale. El cores­punde unei societăţi pe deantregul nouă. Drama sovietică nu vrea să cu­noască eroi. Ea e o înşiruire de fapte sănătoase, cu personagii obişnuite omu­lui colectiv. Nu e loc să rezumăm expunerea încer­cărilor moderne de izolare a teatrului de influenţa societăţii, de încercările lui Copeau şi Stanislavski. Remarcabil este că teatrul permanent va restrânge spiritul rassei şi al e­­pocei. El anticipează revoluţiile sociale a ieşit­ din mâna actorilor şi ca in­strument anticipativ rămâne la iniţia­tiva intelectualului ca să aducă prin el o idiologie bine formulată. D. Sadoveanu a dat expresie celor mai noui concepţii ale teatrului mo­dern în această conferinţă concentrată şi abstractă. • Duminică, 6 Mai, va vorbi d. C. Geor­gescu-Breazu despre «Muzica şi Cul­­tura» Concerte D-ra Lucrezzia Săvulescu, absolvenţi de la şcoala Chantorum şi elevă a lui VitLu­cent d’Indy, va da în seara de 12 Mai, un concert de pian, în sala Sin­dicatul ziariştilor. Biletele la «Mozart». Dr. n. licrico din­ Fost medic de spital Mamos interne și venerice S.A. MUTAT tot în Calea Rahovei 105 --------exo-------­------oxo-----­

Next