Cuventul, iulie 1928 (Anul 4, nr. 1145-1175)
1928-07-24 / nr. 1168
Ilii dini iubiţii mei foşti legionari. Se împlinesc zece ani, de când împreună cu defunctul general Ierigo, cu concursul moral şi material al guvernului Italian şi ajutat de d-nii Ştefan Bidnei, Ioan Câmpeanu, Claudiu Isopescu, Mihai Mironovici, Atanasie Mârza, Ioachim Obadă, Ştefan Oţel, Valeriu Pop, Ionel Rişca, Nestor Sahleanu, Alexandru Socaciu şi Emil Turtureanu, delegaţi ai ofiţerilor români prizonieri, concentraţi la Citta-JDucale, în comitetul de acţiune al Românilor din Ardeal, Banat şi Bucovna, am organizat din prizonieri români, ardeleni, bănăţeni şi bucovineni regiunea română din Italia. Se împlinesc zece ani, de când voi, la adăpost de pericolele războiului, ca prizonieri ai unui popor de acelaş sânge şi aliat al României ce eraţi, în loc să profitaţi de situaţia voastră privilegiată, aţi preferat să vă expuneţi pe voi şi pe cei rămaşi acasă urgiei austroungare, înrolându-vă în rândurile celor cari Luptau pentru libertatea popoarelor. Se împlinesc zece ani, de când o parte din voi, în rândurile armatei italiene, aţi contribuit la sfărâmarea şi prăbuşirea Austro-Ungariei asupritoarea seculară a neamului nostru, şi prin aceasta la unitatea noastră naţională. Şi dacă nu tuturora v-a fost dat să înfruntaţi furia duşmanului pe frontul italian v-a fost rezervată o şi mai măreaţă încununare a curajului şi spiritului vostru de jertfă. In rândurle armatei române au intrat falnic în Budapesta, răzbunând umilinţele de veacuri cărora a fost supus o parte atât de însemnată a neamului nostru. Iubiţii mei foşti legionari, La împlinirea a zece ani de la strângerea voastră sub steagul legiunei române se cuvine să ne aducem aminte cu recunoştinţă de acele timpuri, când hotărârea voastră şi curajul vostru au găsit un sprijin frăţesc în guvernul şi poporul Italian. Se cuvine să prăznuim în mod deosebit împlinirea a zece ani, de când guvernul italian, după marea manifestaţie de simpatie pentru România din Forul Traian, ni-a permis să ne organizăm regiunea noastră, punându-ne la dispoziţie pe unul din cei mai distinşi generali ai săi şi mijloacele materiale necesare. Se cuvine să se cunoască şi recunoască de toată lumea românească gestul vostru frumos, doveditor de nespusă dragoste de neam. Se cuvine să vi se recunoască pe deplin drepturile pe cari le puteţi pretinde de la România întregită ca luptători aleşi între luptătorii pentru unitatea noastră naţională. Pentru toate aceste motive, în înţelegere cu mai mulţi membri ai fostului comitet de acţiune şi cu unii dintre ofiţerii voştri, am hotărât să vă chem în congres la Cluj pe ziua de 15 August, ziua intrărei României în războiu, orele 10 dimineaţa, la Teatrul Naţional. Iubiţii mei foşti legionari, Veniţi cu toţii să dovedim lumei şi în special Italiei, că Românul nu uită. Vom contribui prin aceasta că întărim legăturile şi încrederea între noi şi Italia, aşa frumoase pe vremea, când ni s’a dat ocazie să vedem, cât preţueşte un frate la vreme de mare strâmtoare. Veniţi cu toţii să afirmăm în faţa lumei întregi, că ceia ce s’a făcut prin jiftfa nespus de marea noastră a tuturora este etern şi că cine ar îndrăsni să se atingă de temeliile şi hotarele scumpei noastre patrii se va isbi de rezistenţă fără pereche în istoria omenirei. Veniţi cu toţii să vă afirmaţi hotărârea voastră de a rămâne uniţi şi în revendicarea drepturilor voasstre, după cum uniţi aţi fost şi la împlinirea unei datorii pe care singuri v-aţi impus-o. Veniţi cu toţii să ne spunem păsurile, căci cu siguranţă că, după zece ani de despărţire, vom avea multe să ne spunem. Am intervenit pe lângă guvern, să vă considere drept ceia ce sunteţi, ostaşi ai neamului, şi în consecinţă să vă acorde pentru călăto ria voastră pe C. F. R. reducerea militară care nu-mi închipui, că-mi va putea fi refuzată. Legionarii din celelalte legiuni din timpul răsboiului nostru vor fi bine veniţi. Aşadar cu toţii la Cluj la 15 August. Lunca Bradulu 15 Iulie 1928. Simion G. Mândrescu ooxxxvo cător, fie chiar Don Juan, care îşi risipeşte viaţa desbrăcând şi îmbrăcând femeia nu filozofezează, nici nu suferă de spleen. Carnea e obscură. Iar povestea ei nu ne interesează decât actualizează în visurile noastre. Erou — un Don Juan ?... Personagiile, totuşi, trăesc. Trăim în biblioteci, în visurile adolescenţei, în remuşcările primului păcat. Trăiesc, însă, datorită elementelor Don-donjuaneşti , trăiesc printr’un paradox. In ceia ce mă priveşte, acest Don Juan din cărţi mi-e profund antipatie; pentru toate mediocrele lui tânguiri spirituale, pentru închipuitele lui dureri, pentru contrafăcutele sentinţe şi surogatul sentimental. Laud şi exalt, însă, imbecilul seducător, falnic locţiitor provincial, reconfortant al ostenelilor duhului şi calmant al crizelor. Spectacolul e indispensabil : alungă prejudecata şi nădejdea fericirii. Prin cretin la conştiinţa de sine.... Mircea Eliade i£(( A apărut No. 30 din „Oglinda Lumii cu următorul sumar C cei cari nu pleacă vara din Bucureşti; Raidul Mediteranei cu avionul; Aspecte, evenimente, fapte şi curiozităţi de tot felul şi de pretutindeni; Serbarea societăţii sportive «Forţa»; Un «tournoi» medieval la Torino; «Apostolul alimentării»; Regele coastei de Aur, cavaler englez; Desvelirea bustului lui Rousard; Noul mărci poştale; Soldaţii de plumb în,„ carne şi oase; Vizită de studii la Fiume; Concurs de... măcelari, din Paris; Cu prilejul deschiderii cursurilor de la Vălenii de Munte; Cel mai mare stăvilar din Europa; Tunney se antrenează; Femeile din Reichstagul german; întrecere între tren şi aeroplan; el se asigură în America; Vizitarea mormântului propriu; Un dock uriaş călătoreşte; Noua superstiţie: No. 3; Wilhelmii caută o bucătărească; Noul drapel chinez; Un nou pian; Moda pielei tăbăcite; Milionar indezirabil; Recordul unor băuturi de bere; Crainicul din Ely Place; Pagina jocurilor cu numele deslegătorilor; Pagina femeii; Actualitatea în caricatură. 50 vederi şi instantanee fotografice. Numeroase bucăţi distractive şi instructive. 16 pagini ilustrate. Lei 7 exemplarul. Nou. Cereţi astăzi, din colecţiune «Rob-Parker». No. 43, 1. 2. 3. Povestire complectă. 5 lei volumul ilustrat colorat 36 pagini. Editura şi depozitul general «EMINESCU» S. A. Bucureşti, Str. Parlamentului 7. Numere noi şi vechi din această colecţiune se pot comanda aici. 7 Lei Exemplarul Lei 7 Profesoară diplomată Predau lecţiuni de piano la domiciliul meu sau în familii şi prepar corigente pentru limbele franceză şi germană. Doritori se vor adresa la administraţia ziarului nostru între orele 4—6 p. m. înştiinţare Intru cât s’au răspândit svonuri false că în Carmen-Sylva (bălie Movila-Techirghiol) s’ar fi ivit epidemia de «Paralizie infantilă». Autoritatea comunală a băilor din Carmen-Sylva, afirmă că în localitate nu a exista şi nu există nici un caz de Paralizie infantilă şi nici o boală contagioasă. Vizitatorii şi suferinzii sunt rugaţi deci a nu da crezare svonurilor false şi tendenţioase. Preşedintele Comisiunii Interimare Grigore Cristea Notar Cercual Şt. Mototolea. Chili VINDEM imediat Case de zid cu loc 250 m. p. LIBEfte fără nici o sarcină. Lei 250 mii Vizibil în orice zi de lucru şi sărbătoare. Moştenitorii: I. BALASAIM Str. Sft. Petru (Tei), 44 (fost 38) AilOIS. La vila «AGIMPINA» Techirghiol sat (cu 16 camere) judeţul Constanţa, se închiriază camere mobilate cu 2 paturi: 1 Iulie 1 August 6500 lei. 15 Iulie 15 August 6000 lei. 20 Iulie 20 August 6000 lei. 1 August 1 Septembrie 3000 lei. 15 August 15 Septembrie 3000 lei. 20 August 30 Septembrie 3000 Iei. Băile calde nămol la 50 metri lei 80 Acces la bucătărie, alimente eftine. Gara Eforia la 2 kl. Acont jumătate înainte. Adresa: Toescu V. Albă , Constanța. CITIŢI liteeri informativă, culturală, distractivă 16 PAGINI MARI NUMEROASE ILUSTRAŢII PREŢUL: LEI 7 RU VANTU! Problema cardinală a Europei Reflexiuni asupra congresului Uniunii mondiale a asociaţiilor pentru Societatea Naţiunilor Viena. — «Neues Wiener Journal» publică un articol sub titlul de mai sus datorat d-lui dr. C. Dumba fost ambasador al fostei monarhie austro-ungară la Washington, care a luat parte ca delegat la congresul din Haaga. Iată ce scrie între altele distinsul diplomat : «In primele zile ale lunei Iulie a avut loc la Haga congresul uniunii mondiale a asociaţiilor pentru Liga Naţiunilor. Genius loci în mijlocul instituţiunilor internaţionale şi regularea pacifică a diferendelor a fost de folos desbaterilor congresului. Atmosfera simpatică şi primirea cordială care s-a făcut delegaţilor de către olandezii ospitalieri au înlesnit succesul sesiunii. Mă voi ocupa numai de dezbaterile comisiei politice. Chestia dezarmării in desen fia comisiunii politice Discuţiunile din sânul comisiunii politice sunt deosebit de interesante pentru că ele formează un indicato destul de precis în privinţa desfăşurării situaţiei politice, a spiritului de înţelegere şi a încercării de apropiere între foştii inamici. Cu regret trebue însă să recunosc că de data aceasta s’a remarcat în aceasta privinţă mai mult un regres decât un progres dela ultima reuniune ce a avut loc anul trecut la Berlin. In vreme ce la Berlin şi chiar la Bruxelles în Martie a. c. s’a putut aproape realiza în sânul comisiei un acord cu privire la chestia desarmării, acum la Haga s’au ciocnit destul de vehement divergenţele. Teza germană Punctul de vedere german în chestia desarmării a fost susţinut în mod elocvent dar poate cam prea brusc de către generalul contele Montgelas. D-sa a învederat: «Germania a dezarmat. După tratatul de la Versailles şi pactul Societăţilor Naţiunilor, ceilalţi mebri ai acesteia sunt obligaţi la rândul lor să dezarmeze în raport cu siguranţa lor naţională. De ce oare Franţa1? Există cumva după Locarno, după desarmarea adversarului de peste Rhin şi în preajma realizării pactului Kellog vre o neîncredere şi unele resentimente faţă de poporul german? Problema cordială în Europa rămâne înţelegerea francogermană. Ea nu va fi niciodată posibilă atâta timp cât Franţa nu va face primul pas la o reducere chiar cât de minimă a efectivului Teza franceză In schimb a învederat d. Aulard, cunoscutul istorician, «majoritatea covârşitoare a poporului francez», ţăranii, sunt animaţi de sentimente sincere şi paşnice. Cuvintele «Locarno» şi «Société des Nations» au în rândurile lor un răsunet bun. Insă nu se poate, spre regret, tăgădui că în opina publică franceză există unele temeri şi o oarecare indispoziţie, care au fost alimentate de zvonurile despre înarmările secrete ale ţări vecne. In sfârşit lipseşte încă în cercurile franceze sentimentul siguranţei, astfel că trebue aşteptată întâi ca arbitrul oblgatoriu să fe adoptat în general înainte de a se putea proceda la dezarmare. Dealtfel în Franţa s’a redus serviciul mlitar obligatoriu la un an. Trebue — a încheiat d. Aulard — să insist asupra păstrării ordinei următoare: arbitrage, securité şi de sarmement în trilogia renumită a lui Herriot». Rezoluţiile prezentate Divergenţa părereilor — urmează d. Dumba — s’a imprimat şi rezoluţiilor prezentate. Rezoluţia franceză a subliniat dorinţa după dezarmare după ce securitatea va fi asigurate pe baza unor pacte de conciliaţiune şi arbitrajul general. Pactul Kellog în discuţia congresului Cunoscutul profesor francez pentru drept internaţional public, Georges Selles, a ţinut un expozei admirabil asupra pactului Kellog. D-sa a dovedit că statele europene nu iau asupra lor prin semnarea pactului noii oblgaţiuni căci ei au renunţat şi după pactul societăţii Naţiunilor la dreptul de a ataca un alt membru al Ligei. Deoarece însă pactul Kellog îngreunează foarte mult izbucnirea unui războiu între Statele Unite şi Japonia sau Anglia este o nouă garanţie pentru menţinerea păcei mondiale. Pactul Societăţii Naţiunilor n’a fost diminuat prn pacul Kellog ci dimpotrivă întărit. Prin acest pact America se apropie Ligei Naţiunilor căci Kellog a recunoscut expres obligaţiunea membrilor ei la sancţiuni adică la acţiuni colective în vreme ce departamentul de stat din Washington a recunoscut până acum numai acţiunea individuală a unor state europene. Renunţarea la război duce indiscutabil la o extindere mai departe a arbitrajului şi la generalizarea lui. Congresul Uniunii mondiale a asociaţiilor pentru Liga Naţiunilor a exprimat dorinţa unanimă a participanţilor la pactul Kellog să fie semnat curând de cât de multe state posibile. Rezoluţia germană însă cere în baza securităţii deja existente o reducere imediată a efectivului, al materialuli de război şi bugetului pentru războiu. Ultimul aliniat a fost supus generalului Montgela în sânul comisiei. După tratative îndelungate s’a ajuns la un fel de Gentlemen’s agreement după care reprezentanţii germani, în plenum, au votat întâi pentru rezoluţia franceză şi apoi d. Mulard şi ceilalţi delegaţi au susţinut la rândul lor prode pace al armatei sale. Această,punerea germană astfel că n’aveadrept dovada bunăvoinţei şi a în erealizat unanimitate dacă nu se calca derei recâştigate. Toate celelalte state ar urm»1^- a încheiat generalul — cu plăcere acestui exemplu.» lează votul negativ al Italiei. Un fiu ilegitim al prinţului George Ştirbey revendică 40 milioane franci La Viena se află actualmente d. George Schütte fost profesor la conservator şi membru al operei imperiale care este în vârstă de 75 de ani. D. Schütte a intentat un proces în faţa tribunalului civil din Paris acum un an şi jumătate în care revendică 40 de milioane franci. Profesorul susţine că este fiul ilegitim al prinţului George Ştirbey care a decedat în vârstă de 97 de ani la 25 August 1925 la Paris. Prinţul George este fiul fostului domnitor Ştirbey Vodă şi s’a retras după Unirea principatelor la Paris unde a luat în căsătorie la vârsta de 66 de ani pe cunoscuta artistă Achille Fould al cărei prim soţ a fost ministru sub Napoleon II-lea. D-na Fould a adus în căsnicie cu prinţul Ştirbey două fiice Marchiza de Grau şi cunoscuta pictoriţă Achille Fould pe care acesta le-a adoptat şi instituit ca legatare universale ale întregei şi foarte importantei sale averi din România. In anul 1927 după ce cele două moştenitoare fuseseră trimise în posesie şi-a făcut apriţia la Paris profesorul Schütte care a intentat un proces în faţa tribunalului Senei, susţinând că ar fi aflat din almanahul Gotha moartea prinţului George Ştirbey şi că fiind fiul ilegitim al acestuia revendică drepturile sale la moştenire. Cine este profesorul Schütte D. Schütte susţine următoarele: mama sa a făcut parte din anturajul mamei prinţului George Ştirbey la curtea domnitorului. Prinţul s’a amorezat de d-ra Schütte şi legăturile intime n’au rămas fără urmare. Din cauza situaţiei în care se afla d-ra Schütte a trebuit să părăsească curtea domnească, plecând la Paris, unde urma să nască conform dorinţei prinţului. In drum însă la Viena, ea a fost surprinsă de evenimentul fericit dând naşterea unui băiat care nu este altcineva decât profesorul Schütte de azi Copilul a fost botezat la capela ortodoxă din Viena şi în registrele naşterilor s’a trecut ca mamă d-ra Schütte iar ca părinte principele George Ştirbey. Pe aceste date îşi bazează profesorul pretenţiile sale. Fi susţine că mama sa a primit până la moartea ei — în 1918— o rentă lunară din partea prinţului, în schimb s-a obligat că nici ea şi nici fiul ei nu vor avea pretenţiuni faţă de prinţul. De aceia ar fi aşteptat Schütte moartea prinţului spre spre a putea veni cu revendicările sale. Tribunalul propune o transacţie întrucât Schütte a putut produce în susţinerea afirmaţiilor sale o serie de documente, preşedintele tribunalului a propus o tranzacţie. Moştenitoarea d-ra Achille Fould — sora ei Marchiza de Grau a murit între timp — a refuzat însă orice tranzacţie. Noui dovezi Profesorul Schütte a plecat atunci la Viena pentru a culege noi dovezi la faţa locului care să întărească pretenţiile sale. Astfel şi-a procurat un extras legalizat din registrul de botezuri precum şi o confirmare din partea ministerului de justiţie din Viena în care se constată că asemenea treceri în registrul de botezuri cu privire la numele părintelui botezatului sunt considerate ca dovezi depline în faţa tribunalelor austriace. In afară de aceasta d. Schütte a cerut un aviz savantului profesor de la făcultatea de drept a Universităţii vieneze Speri care este favorabil în genere pretenţiilor ridicate de d-sa. O complicaţie pare a se ivi prin faptul că numele prinţului George apare în documentele lui Schütte ca Ştirbey dar şi uneori ca «Ştirbee» sau «Ştirbei». D-ra Achille Fould, urmărește— după părerea profesorului Schütte — tărăgănirea procesului sperând că acesta se va dezista în cele din urmă din lipsă de mijloace materiale, întrucât și-a pierdut averea în timpul războiului. Profesorul Schütte a remis dovezile noui culese la Viena advocatului său din Paris, d. Monteta, care este şi membru al camerei deputaţilor, rugându-l să urgenteze procesul. Rezultatul procesului va constitui o senzaţie nu numai în cercurile mondene dar şi în cele politice, afirmă d. prof. Schütte. MINISTERUL JUSTIŢIEI Direcţiunea judiciară D-l Teodor Gh. Stoean, născut la 18 Septembrie 1869 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, a făcut cerere acestui minister de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Stoean, în acela de Georgescu, spre a se numi Teodor Georgescu. Ministerul publică aceasta, conform art. 9 din legea asupra numelui, spre ştiinţa acelora cari ar voi să facă opoziţiune în termenul prevăzut de aliniatul II al zisului articol URODONALI Spală sângele ] CAPITALA Incendiul din Str. Vasile Boerescu Ern noapte la ora 2 şi jum, un incendiu s’a produs, în strada Vasile Boerescu No- 15, proprietatea municipiului Bucureşti, în care locuia d. Niculae Tanoviei. Focul a luat naştere de la o maşină din bucătărie defectă. Flăcările s’au întins cu repeziciune, cuprinzând acoperișul clădirei, care a fost distrus deasupra a două camere. Postul central de pompieri, sub comanda d-lui locot. Petaleanu, comandantul postului de pompieri central, venind la locul incendiului a reușit să-l localizeze după o oră. Pagubele cauzate de incendiu, nu se cunosc până în prezent —..a» Accident de automobil Un elev de şcoală, lovit grav de un şofer beat D. Vasile Dogaru domiciliat în strada Foca No. 12, a adus Duminecă dimineaţa la comisariatul de poliţie circ.a 5-a pe şoferul Dumitru Tanase, domiciliat în strada 10 Mai No. 28, care venind cu mare viteză a călcat pe bulevardul Independenţei pe elevul de şcoală Martin Segher, în etate de 14 ani, domiciliat la părinţii săi din bulevardul Elisabeta No. 67. Copilul mergea cu o bicicletă ţinând partea dreaptă a străzii , aşa cum ede prevăzut în regulamentul circulaţiei Din urmă însă venea cu o viteză de neînchipuit şoferul, care era la volanul unei maşini cu No- 8197, proprietate R. M S. Cum s’a stabilit la ancheta făcută de comisarul circ. a 5-a, Ionescu, şoferul era într’o complectă stare de ebrietate. El a trecut cu maşina în dreptul elevului, lovindu-1 puternic cu radiatorul. Şoferul după ce a comis isprava datorită stării de beţie în care se găsea, a găsit de cuviinţă să pue în viteză maşina şi să dispară In acest moment a intervenit Vasile Dogaru, care a oprit şoferul, şi luând copilul care era grav rănit, l-a dus la circumscripţia de poliţie. Victima s’a ales cu răni grave pe tot corpul şi a fost dus imediat la spitalul Brâncovenesc, unde a fost internat. Şoferul din a cărui vină s’a petrecut accidentul a fost anchetat la circumscripţie şi înaintat prefecture de poliţie, divizia circulaţiei, pentru a i se complecta ancheta. Achiziţionarea de mobile e o chestiune de încredere Dacă doriţi să cumpăraţi mobile bune, să nu vă pară rău pentru o călătorie la TARGU-MUREŞ să priviţi magazinele de mobilă ale firmei SZÉKELY &RETI FABRICA ARDELEANA DE MOBILE S. A. Reprezentanta fabricilor de PIANE şi PIANINE Bösendorfer, Stingi, Wirth şi Hoffmann persoanele de încredere condiţiuni favorabile de fată Bloc-IVote William Drake, artist al Invizibilului Fantasticul vizionar şi poet englez atrage din nou atenţia Europei Traduceri noui se public. Phillippe Soupanet dădu la iveală, chiar în acest an, un frumos volum în care studiază, mai cu deosebire, arta desenului şi a muzicei lui Blake (ed. Rieder). In Bilychnis (Maiu 1928), Giovanni Pioli publică un prea interesant: W. Blake artista dell’invisibile, din care atragem câteva caracterizări şi citate. Blake, şi în timpul vieţii şi imediat după moarte, a fost socotit un nebun iluminat, un vizionar în permanentă tranşă, un impresionant posedat de divinitate. Timp de o jumătate de veac după moarte, acesta fu opinia curentă în lumea artistică şi literară. «Până când dante Gabriele Rossetti şi Prerafaeliţii îl descoperiră şi-l proclamară precursorul lor, până ce frumuseţea inefabilă a multora din desenurile sale fu necunoscută şi proclamată, iar el asaltat ca unicul pictor religios al Angliei moderen; unicul care reuşi să dea formă artistică aceloraşi viziuni cari obsedaseră deja spiritul lui Cronwal şi Knox, poetul fruntaş al picturii, şi adesea muzicant al poezii, romanticul sublimului şi artistul invizibilului» (Pioli, p. 377). Religiozitatea lui Blake scapă definiţiilor. Nu era nici un ortodox, nici un protestant, nici un panteist. Când imanetist, când transcendentalist, când exaltând pe D-zeu, când recunoscând farmecul Infernului. Avea un cult frenetic al vieţii, un sens divin al existenţii. «Orice lucru ce trăieşte, e sfânt», spunea. «Cine vede toate lucrurile Infinitul, vede deja pe Dumnezeu». Vedea în natură reeulaţia divinităţii. Simţurile nu puteau, pentru Blake, să îngusteze, să întunece infinitul ce ne înconjoară. Ochiul său mistic recunoştea în natură, dar mai ales în om, reflecţia, simbolul, mitul, sacramentul unei ogalităţi spirituale, a unui suflet ce vede totul şi totul agită... Creaţiunea întreagă devine pentru el o imensă alegorie a singurei realităţi varitabile: Dumnezeu în Cerul Său. Orice cunoştiinţă fu pentru el nu inducţia faptelor de experienţă, ci o revelaţie spirituală a unui spirit înarmat (Pioli). «Lumea imaginaţiei e Lumea internităţii, sânul divin unde ne vom întoarce după moartea trupului vegetal... In acea Lume Eternă există Realităţile Permanente ale oricărui lucru pe care îl vedem oglindit în Oglinda Vegetală a Naturii» (Blake). , Blake era incapabil să gândească în afar imaginilor poetice a desemnurilor sale. Dealtfel «Cărţile Profetice», una din cele mai reprezentative lucrări, sunt o îmbinare inseparabilă de simboluri lirice şi grazine, de imagini, viziuni şi desemnuri. . «Pictura, Poesia, Musica sunt cele trei facultăţi prin care omul poate conversa cu Paradisul şi pătrunde în Eternitate... Petura, nu mai puţin ca Poesia şi Musica, există şi exultă în gânduri nemuritoare. Reprezentarea facsimile de numai a substanţelor muritoare şi pieritoare, fără ridicarea în propria sa sferă de invenţie o viziune — o muncă josnică şi murdară». Fundamentală în toată gândirea lui Blake, e concepţia sa mistică şi intuitivă a cunoştinţă, nu inducţie a faptelor observate, ci revelaţie spirituală. (Pioli). «Viziunea sau imaginaţia, e o reprezentare a ceia ce există în etern, în realitate statică». Nemerită pentru «filosofia» lui Blake e expersia lui Crope, primatul intuieţiei sau al romantismului filosofic. , Elementul predominant în scrierile lui Blake scrieri palpitând de neistantă inspiraţie, de o formidabilă invenţie verbală şi un ritm prozatic d e viaţa. Viaţa alături de Dumnezeu, sau, Viaţa în Dumnezeu. «Nu renunţarea ci exaltarea vieţii e întoarcerea mistică la Dumnezeu». Teoria dialecticei Legeliane e anticipată de Blake: , «Fără contrarii nu e progres. Atracţie şi Repulsia, Raţiunea şi Energia, dragostea şi Ura, sunt necesare existenţii umane. Avu aceste contrarii ţâşneşte ceia ce Religia chiamă bine şi Rău». Iată o dovadă de profundul său idealism filozofic, contopit adesea cu nuclee panteistice: «Ideia că omul are un corp deosebit de suflet trebuie să fie azvârlită: ceia ce se chiamă Corp e o parte din Suflet, cunoscută cu ajutorul celor cinci Simţuri, principalele canale ale Sufletului în această viaţă... Lucrurile meritate sunt singurele reale; ceiace se chiamă corp, nu-1 cunoaşte nimeni...» . In Evanghelia Eternă şi Judecata din urmă, Blake expune ideile sale asupra creştiismului, afirmându-se împotriva oficialului, a riturilor, apocriziei, a intoleranţei Bisericilor. In Ierusalim se adresează astfel: «Eu nu cunosc alt Creştinsm şi altă Evanghelie decât libertatea timpului şi libertatea spiritului de a exercita artele divine ale Imaginaţiei, a acelei Lumi eterne şi reală a cărei palidă umbră este acest Univers vegetal.M» In 1825, cu doi ani înainte da moarte, Blake dădu un interview lui Crabb Robinson, în care lămuri (?) multe din fundamentele operii sale. întrebat fiind ce crede despre divinitatea lui Christos, Blake răspunse: «El singur e Dumnezeu», şi adăogă imediat: «Deasemenea şi d-ta, şi chiar eu, dealtfel». «Era poate nebun — comentă Robinson — dar e în nebunia sa ceva ce îmi atrage simpatia mai mult decât înțelepciunea lui Walter Scott sau a lui Byron». înfiinţarea unui fond cultural în Cehoslovacia Praga (Ceps). — După modelul legii franceze Herriot, guvernul cehoslovac pregăteşte un proect de lege prin care se va înfiinţa un fond cultural special pentru sprijinirea artiştilor lipsiţi de mijloace, editarea de opere literare şi alte creaţiuni artistice. Statul oferă acestui fond ca bază o jumătate milion de coroane. Sursa principală a veniturilor acestui fond va fi câştigul realizat la operele literare şi muzicale la cari drepturile autorilor a expirat. Profitul de la aceste opere va fi de fapt o anumită taxă. O asemenea lege există și în Italia, unde taxele pentru fondul cultural sunt percepute numai la opere dramatice. Soarta castelului Achileon din insula Corfu Atena, (Ceps). — Fiind întrebat de corespondentul Agenţiei Ceps asupra soartei Castelului Achileon din Corfu, care a aparţinut cândva ex-imparatului Wilhelm, şi despre care s’a vorbit că a fost vândut unor americani, Ministrul grec al Economiei a declarat următoarele în această privinţă: «Castelul a fost cumpărat de statul grecesc cu suma de 15 milioane drahme. In ultimul timp, în urma unei propuneri a Consiliului de Miniştri, s’a cercetat chestiunea dacă castelul trebue să fie închiriat sau vândut, deoarece finanţele statului grecosc nu permit ca 15 milioane drahme să stea fără profit. Zilele acestea prefectul din Corfu a înştiinţat guvernul că un grup finansist străin doreşte să ia în concesiune castelul pentru crearea unui hotel şi a unui cazino. Concesionarii străini se obligă în acelaş timp a crea o centrală electrică şi o cale ferată. Grupul finamsist străin este gata să depună o garanţie de 50.000 lire sterline şi să facă investiţiuni de 400.000 lire sterline dacă guvernul grecesc va acorda concesiunea pe timp de 25 ani. Proectul va fi discutat într’un consiliu de Miniștri și sunt perspective că va fi primit. SPECTACOLE Teatrul Nostru (Oteteleanu) Florette—Patapon. Cărăbuş: Cioc, Cioc, Cioc. Jignita: Bărbatul sau?... cu dr. Baratoff. Mic de Vară (Marconi): Satirul. Teatrul nou: Palasca (operetă) Cinema Scala. Revista: Să nu te superi că te ’njur . --------------0X0------------- „Revue des vivants“ consacră un număr României Cunoscuta revistă «La Revue des vivants», de sub direcţiunea d-lui Henry de Jouvenel, va consacra numărul său din Septembrie problemelor româneşti- D. Emile Brémond, redactorul şef al acestei reviste, se găsește acum in Capitală pentru a culege documentele necesare. IINISM FLOREASCA — ZIUA 81 Duminecă 22 Iulie a. c. Public mai puţin numeros ca in celelalte zile de Duminecă. Totuşi pariul a fost foarte animat. Onorurile zilei le-a recoltat de general Răzvan câştigând cu MOTOC şi FAUCHE LE PRE. In cursa III, publicul a manifestat la adresa lui Painter pentru modul cum a condus pe MOȘULICA. Trebue recunoscut că GOUVERNEUR cu tot topweightul avea o șansă primordială pe hârtie așa cum prevăzusem. In cursa de trap, după eșecul de Sâmbătă, d. Ionel Costandache cu Beby a căutat ori să învingă pe adversarii săi. Victorii se vor repeta suntem siguri. 1) Katalin (E- Gill); 2) Betelie; 8) John Bull. 6 part. P. 29—17- 20. VI. PR. DANTE (garduri): 1) Onufie (Gollei); 2) Ciocârlia; 8) Grivei. 6 p P. 18-12-15. VII. PR. PERACAMPOS R. I (trap): 1) Beby (Costandache); 2) Garoafa; 3) Imas. 9 part. P. 70—18—14—30. VIII. IDEM R. H. 1) G. Ioska (Stehman); 2) Selensuht; 3) Cousine; 4) Igut. 8 part. 48—17—24—19. IX. PR. LUX 1) Inimioara (Viznovici); 2) Doamna; 3) Szigetvar. 7 part. P 62—29—20. (WRA.) S’a redeschis marele HOTEL PALACE BUȘTENI Se găsesc camere de la IOO Bei pe zi