Cuventul, iulie 1928 (Anul 4, nr. 1145-1175)

1928-07-24 / nr. 1168

­ Ilii d­ini iubiţii mei foşti legionari. Se împlinesc zece ani, de când împreună cu defunctul general I­e­­rigo, cu concursul moral şi mate­rial al guvernului Italian şi aju­tat de d-nii Ştefan Bidnei, Ioan Câmpeanu, Claudiu Isopescu, Mi­­hai Mironovici, Atanasie Mârza, Ioachim Obadă, Ştefan Oţel, Vale­ri­u Pop, Ionel Rişca, Nestor Sahlea­nu, Alexandru Socaciu şi Emil Turtureanu, delegaţi ai ofiţerilor români prizonieri, concentraţi la Citta-JDucale, în comitetul de ac­­ţiune al Românilor din Ardeal, Ba­nat şi Bucovna, am organizat din prizonieri români, ardeleni, bănă­ţeni şi bucovineni regiunea română din Italia. Se împlinesc zece ani, de când voi, la adăpost de pericolele răz­boiului, ca prizonieri ai unui po­por de acelaş sânge şi aliat al Ro­mâniei ce eraţi, în loc să profitaţi de situaţia voastră privilegiată, aţi preferat să vă expuneţi pe voi şi pe cei rămaşi acasă urgiei austro­­ungare, înrolându-vă în rândurile celor cari Luptau pentru libertatea popoarelor. Se împlinesc zece ani, de când o parte din voi, în rândurile armatei italiene, aţi contribuit la sfărâma­rea şi prăbuşirea Austro-Ungariei asupritoarea seculară a neamului nostru, şi prin aceasta la unitatea noastră naţională. Şi dacă nu tu­turora v-a fost dat să înfruntaţi furia duşmanului pe frontul italian v-a fost rezervată o şi mai mă­reaţă încununare a curajului şi spi­ritului vostru de jertfă. In rându­rle armatei române au intrat fal­nic în Budapesta, răzbunând umi­linţele de veacuri cărora a fost su­pus o parte atât de însemnată a neamului nostru. Iubiţii mei foşti legionari, La împlinirea a zece ani de la strângerea voastră sub steagul le­­giunei române se cuvine să ne a­­ducem aminte cu recunoştinţă de acele timpuri, când hotărârea voa­stră şi curajul vostru au găsit un sprijin frăţesc în guvernul şi po­porul Italian. Se cuvine să prăznuim în mod deosebit împlinirea a zece ani, de când guvernul italian, după marea manifestaţie de simpatie pentru România din Forul Traian, ni-a permis să ne organizăm regiunea noastră, punându-ne la dispoziţie pe unul din cei mai distinşi gene­rali ai săi şi mijloacele materiale necesare. Se cuvine să se cunoască şi recu­noască de toată lumea românească gestul vostru frumos, doveditor de nespusă dragoste de neam. Se cuvine să vi se recunoască pe deplin drepturile pe cari le puteţi pretinde de la România întregită ca luptători aleşi între luptătorii pen­tru unitatea noastră naţională. Pentru toate aceste motive, în în­ţelegere cu mai mulţi membri ai fostului comitet de acţiune şi cu unii dintre ofiţerii voştri, am ho­tărât să vă chem în congres la Cluj pe ziua de 15 August, ziua in­­trărei României în războiu, orele 10 dimineaţa, la Teatrul Naţional. Iubiţii mei foşti legionari, Veniţi cu toţii să dovedim lumei şi în special Italiei, că Românul nu uită. Vom contribui prin aceasta că întărim legăturile şi încrederea în­tre noi şi Italia, aşa frumoase pe vremea, când ni s’a dat ocazie să vedem, cât preţueşte un frate la vreme de mare strâmtoare. Veniţi cu toţii să afirmăm în faţa lumei întregi, că ceia ce s’a făcut prin jiftfa nespus de mare­a noas­tră a tuturora este etern şi că cine ar îndrăsni să se atingă de temelii­le şi hotarele scumpei noastre patrii se va isbi de rezistenţă fără pere­che în istoria omenirei. Veniţi cu toţii să vă afirmaţi ho­tărârea voastră de a rămâne uniţi şi în revendicarea drepturilor voas­­stre, după cum uniţi aţi fost şi la împlinirea unei datorii pe care singuri v-aţi impus-o. Veniţi cu toţii să ne spunem pă­surile, căci cu siguranţă că, după zece ani de despărţire, vom avea multe să ne spunem. Am intervenit pe lângă guvern, să vă considere drept ceia ce sun­teţi, ostaşi ai neamului, şi în con­­secinţă să vă acorde pentru călăto­­ ­­­­ ria voastră pe C. F. R. reducerea militară care nu-mi închipui, că-mi va putea fi refuzată. Legionarii din celelalte legiuni din timpul răsboiului nostru vor fi bine veniţi. Aşadar cu toţii la Cluj la 15 Au­gust. Lunca Bradulu 15 Iulie 1928. Simion G. Mândrescu ­ooxxxvo­­ cător, fie chiar Don Juan, care îşi risipeşte viaţa desbrăcând şi îmbră­când femei­a nu filozofezează, nici nu suferă de spleen. Carnea e ob­­­scură. Iar povestea ei nu ne intere­sează decât actualizează în visurile noastre. Erou — un Don Juan ?... Personagiile, totuşi, trăesc. Trăim în biblioteci, în visurile adolescen­ţei, în remuşcările primului păcat. Trăiesc, însă, datorită elementelor Don-donjuaneşti , trăiesc printr’un paradox. In ceia ce mă priveşte, acest Don Juan din cărţi mi-e profund antipa­tie; pentru toate mediocrele lui tân­guiri spirituale, pentru închipuitele lui dureri, pentru contrafăcutele sen­tinţe şi surogatul sentimental. Laud şi exalt, însă, imbecilul seducător, falnic locţiitor provincial, reconfor­tant al ostenelilor duhului şi cal­­­mant al crizelor. Spectacolul e indis­pensabil : alungă prejudecata şi nă­dejdea fericirii. Prin cretin la con­ştiinţa de sine.... Mir­cea Eliade i£(( A apărut No. 30 din „Oglinda Lumii cu următorul sumar C cei cari nu pleacă vara din Bu­cureşti; Raidul Mediteranei cu a­vionul; Aspecte, evenimente, fapte şi curiozităţi de tot felul şi de pre­tutindeni; Serbarea societăţii spor­tive «Forţa»; Un «tournoi» medie­val la Torino; «Apostolul alimen­tării»; Regele coastei de Aur, ca­valer englez; Desvelirea bustului lui Rousard; Noul mărci poştale; Soldaţii de plumb în,„ carne şi oa­se; Vizită de studii la Fiume; Con­curs de... măcelari, din Paris; Cu prilejul deschiderii cursurilor de la Vălenii de Munte; Cel mai mare stăvilar din Europa; Tunney se an­trenează; Femeile din Reichstagul german; întrecere între tren şi ae­roplan; el se asigură în America; Vizitarea mormântului propriu; Un dock uriaş călătoreşte; Noua super­stiţie: No. 3; Wilhelmii caută o bu­cătărească; Noul drapel chinez; Un nou pian; Moda pielei tăbăcite; Mi­lionar indezirabil; Recordul unor băuturi de bere; Crainicul din Ely Place; Pagina jocurilor cu numele deslegătorilor; Pagina femeii; Ac­tualitatea în caricatură. 50 vederi şi instantanee fotografice. Nume­roase bucăţi distractive şi instruc­tive. 16 pagini ilustrate. Lei 7 exem­plarul. Nou. Cereţi astăzi, din co­­lecţiune «Rob-Parker». No. 43, 1. 2. 3. Povestire complectă. 5 lei volu­mul ilustrat colorat 36 pagini. Edi­tura şi depozitul general «EMI­­NESCU» S. A. Bucureşti, Str. Par­lamentului 7. Numere noi şi vechi din această colecţiune se pot co­manda aici. 7 Lei Exemplarul Lei 7 Profesoară diplomată Predau lecţiuni de piano la domi­ciliul meu sau în familii şi prepar corigente pentru limbele franceză şi germană. Doritori se vor adresa la administraţia ziarului nostru în­tre orele 4—6 p. m. înştiinţare Intru cât s’au răspândit svonuri false că în Carmen-Sylva (bălie Movila-Techirghiol) s’ar fi ivit e­­pidemia de «Paralizie infantilă». Autoritatea comunală a băilor din Carmen-Sylva, afirmă că în localitate nu a exista şi nu există nici un caz de Paralizie infantilă şi nici o boală contagioasă. Vizitatorii şi suferinzii sunt ru­gaţi deci a nu da crezare svonuri­­lor false şi tendenţioase. Preşedintele Comisiunii Interimare Grigore Cristea Notar Cercual Şt. Mototolea. Chili VINDEM imediat Case de zid cu loc 250 m. p. LIBEfte fără nici o sarcină. Lei 250 mii Vizibil în orice zi de lucru şi sărbătoare. Moştenitorii: I. BALASAIM Str. Sft. Petru (Tei), 44 (fost 38) AilOIS. La vila «AGIMPINA» Techirghiol sat (cu 16 camere) judeţul Constan­ţa, se închiriază camere mobilate cu 2 paturi: 1 Iulie 1 August 6500 lei. 15 Iulie 15 August 6000 lei. 20 Iulie 20 August 6000 lei. 1 August 1 Septembrie 3000 lei. 15 August 15 Septembrie 3000 lei. 20 August 30 Septembrie 3000 Iei. Băile calde nămol la 50 metri lei 80 Acces la bucătărie, alimente efti­­ne. Gara Eforia la 2 kl. Acont jumă­tate înainte. Adresa: To­escu V. Albă , Constanța. CITIŢI li­te­eri informativă, culturală, distractivă 16 PAGINI MARI NUMEROASE ILUSTRAŢII PREŢUL: LEI 7 RU V­ANTU! Problema cardinală a Europei Reflexiuni asupra congresului Uniunii mondiale a asociaţiilor pentru Societatea Naţiunilor Viena. — «Neues Wiener Journal» publică un articol sub titlul de mai sus datorat d-lui dr. C. Dumba fost ambasador al fostei monarhie aus­­tro-ungară la Washington, care a luat parte ca delegat la congresul din Haaga. Iată ce scrie între altele distinsul diplomat : «In primele zile ale lunei Iulie a avut loc la Haga congresul uniunii mondiale a asociaţiilor pentru Liga Naţiunilor. Genius loci în mijlocul instituţiunilor internaţionale şi re­­gularea pacifică a diferendelor a fost de folos desbaterilor congresu­lui. Atmosfera simpatică şi primi­rea cordială care s-a făcut delegaţi­lor de către olandezii ospitalieri au înlesnit succesul sesiunii. Mă voi o­­cupa numai de dezbaterile comisiei politice. Chestia dezarmării in desen fia comisiunii politice Discuţiunile din sânul comisiunii politice sunt deosebit de interesan­te pentru că ele formează un indi­cato destul de precis în privinţa desfăşurării situaţiei politice, a spi­ritului de înţelegere şi a încercării de apropiere între foştii inamici. Cu regret trebue însă să recu­nosc că de data aceasta s’a remar­cat în aceasta privinţă mai mult un regres decât un progres dela ul­tima reuniune ce a avut loc anul trecut la Berlin. In vreme ce la Ber­lin şi chiar la Bruxelles în Martie a. c. s’a putut aproape realiza în sâ­nul comisiei un acord cu privire la chestia desarmării, acum la Haga s’au ciocnit destul de vehement di­vergenţele. Teza germană Punctul de vedere german în ches­tia desarmării a fost susţinut în mod elocvent dar poate cam prea brusc de către generalul contele Montgelas. D-sa a învederat: «Ger­mania a dezarmat. După tratatul de la Versailles şi pactul Societăţi­lor Naţiunilor, ceilalţi mebri ai a­cesteia sunt obligaţi la rândul lor să dezarmeze în raport cu siguran­ţa lor naţională. De ce oare Fran­ţa1? Există cumva după Locarno, după desarmarea adversarului de peste Rhin şi în preajma realizării pactului Kellog vre­ o neîncredere şi unele resentimente faţă de popo­rul german? Problema cordială în Europa rămâne înţelegerea franco­­germană. Ea nu va fi nici­odată posibilă atâta timp cât Franţa nu va face primul­ pas la o reducere chiar cât de minimă a efectivului Teza franceză In schimb a învederat d. Aula­rd, cunoscutul istorician, «majoritatea covârşitoare a poporului francez», ţăranii, sunt animaţi de sentimente sincere şi paşnice. Cuvintele «Locar­no» şi «Société des Nations» au în rândurile lor un răsunet bun. Insă nu se poate, spre regret, tă­gădui că în opina publică franceză există unele temeri şi o oarecare indispoziţie, care au fost alimenta­te de zvonurile despre înarmările secrete ale ţări vecne. In sfârşit lip­seşte încă în cercurile franceze sen­timentul siguranţei, astfel că trebue aşteptată întâi ca arbitrul oblgato­­riu să fe adoptat în general înain­te de a se putea proceda la dezar­mare. Dealtfel în Franţa s’a redus ser­viciul mlitar obligatoriu la un an. Trebue — a încheiat d. Aulard — să insist asupra păstrării ordinei următoare: arbitrage, securité şi de sarmement în trilogia renumită a lui Herriot». Rezoluţiile prezentate Divergenţa părereilor — urmează d. Dumba — s’a imprimat şi rezolu­ţiilor prezentate. Rezoluţia france­ză a subliniat dorinţa după dezar­mare după ce securitatea va fi asi­gurate pe baza unor pacte de con­­ciliaţiune şi arbitrajul general. Pactul Kellog în discuţia congresului Cunoscutul profesor francez pen­tru drept internaţional public, Georges Selles, a ţinut un expozei­ admirabil asupra pactului Kellog. D-sa a dovedit că statele europene nu iau asupra lor prin semnarea pactului noii oblgaţiuni căci ei au renunţat şi după pactul socie­tăţii Naţiunilor la dreptul de a a­­taca un alt membru al Ligei. Deoa­rece însă pactul Kellog îngreunea­ză foarte mult izbucnirea unui răz­boiu între Statele Unite şi Japonia sau Anglia este o nouă garanţie pentru menţinerea păcei mondiale. Pactul Societăţii Naţiunilor n’a fost diminuat prn pacul Kellog ci dimpotrivă întărit. Prin acest pact America se apropie Ligei Naţiuni­lor căci Kellog a recunoscut expres obligaţiunea membrilor ei la sanc­ţiuni adică la acţiuni colective în vreme ce departamentul de stat din Washington a recunoscut până a­­cum numai acţiunea individuală a unor state europene. Renunţarea la război duce indis­cutabil la o extindere mai de­parte a arbitrajului şi la generalizarea lui. Congresul Uniunii mondiale a aso­ciaţiilor pentru Liga Naţiunilor a exprimat dorinţa unanimă a parti­cipanţilor la pactul Kellog să fie semnat curând de cât de multe state posibile. Rezoluţia germană însă cere în baza securităţii deja existente o re­ducere imediată a efectivului, al materialuli de război şi bugetului pentru războiu. Ultimul aliniat a fost supus generalului Montgela în sânul comisiei. După tratative înde­lungate s’a ajuns la un fel de Gen­tlemen’s agreement după care re­prezentanţii germani, în plenum, au votat întâi pentru rezoluţia fran­ceză şi apoi d. Mulard şi ceilalţi de­legaţi au susţinut la rândul lor pro­de pace al armatei sale. Această,­­­punerea germană astfel că n’a­vea­­drept dovada bunăvoinţei şi a în ere­a­lizat unanimitate dacă nu se calca­ derei recâştigate. Toate celelalte state ar urm»1^- a încheiat genera­lul — cu plăcere acestui exemplu.» lează votul negativ al Italiei. Un fiu ilegitim al prinţului George Ştirbey revendică 40 milioane franci La Viena se află actualmente d. George Schütte fost profesor la con­servator şi membru al operei im­periale care este în vârstă de 75 de ani. D. Schütte a intentat un proces în faţa tribunalului civil din Paris acum un an şi jumătate în care re­vendică 40 de milioane franci. Pro­fesorul susţine că este fiul ilegi­tim al prinţului George Ştirbey ca­re a decedat în vârstă de 97 de ani la 25 August 1925 la Paris. Prinţul George este fiul fostului domnitor Ştirbey Vodă şi s’a retras după U­­nirea principatelor la Paris unde a luat în căsătorie la vârsta de 66 de ani pe cunoscuta artistă Achille Fould al cărei prim soţ a fost mi­nistru sub Napoleon II-lea. D-na Fould a adus în căsnicie cu prinţul Ştirbey două fiice Marchiza de Grau şi cunoscuta pictoriţă Achille Fould pe care acesta le-a adoptat şi instituit ca legatare universale ale întregei şi foarte importantei sale averi din România. In anul 1927 după ce cele două moştenitoare fuseseră trimise în po­sesie şi-a făcut apriţia la Paris pro­fesorul Schütte care a intentat un proces în faţa tribunalului Senei, susţinând că ar fi aflat din alma­nahul Gotha moartea prinţului Ge­orge Ştirbey şi că fiind fiul ilegi­tim al acestuia revendică drepturi­le sale la moştenire. Cine este profesorul Schütte D. Schütte susţine următoarele: mama sa a făcut parte din antura­jul mamei prinţului George Ştirbey la curtea domnitorului. Prinţul s’a amorezat de d-ra Schütte şi legătu­rile intime n’au rămas fără urma­re. Din cauza situaţiei în care se afla d-ra Schütte a trebuit să pără­sească curtea domnească, plecând la Paris, unde urma să nască con­form dorinţei prinţului. In drum însă la Viena, ea a fost surprinsă de evenimentul fericit dând naşte­rea unui băiat care nu este altcine­va decât profesorul Schütte de azi Copilul a fost botezat la capela or­todoxă din Viena şi în registrele naşterilor s’a trecut ca mamă d-ra Schütte iar ca părinte principele George Ştirbey. Pe aceste date îşi bazează profesorul pretenţiile sale. Fi susţine că mama sa a primit pâ­nă la moartea ei — în 1918— o ren­tă lunară din partea prinţului, în schimb s-a obligat că nici ea şi nici fiul ei nu vor avea pretenţiuni fa­ţă de prinţul. De aceia ar fi aşteptat Schütte moartea prinţului spre spre a putea veni cu revendicările sale. Tribunalul propune o transacţ­ie întrucât Schütte a putut produ­ce în susţinerea afirmaţiilor sale o serie de documente, preşedintele tribunalului a propus o tranzacţie. Moştenitoarea d-ra Achille Fould — sora ei Marchiza de Grau a murit între timp — a refuzat însă ori­ce tranzacţie. Noui dovezi Profesorul Schütte a plecat a­­tunci la Viena pentru a culege noi dovezi la faţa locului care să întă­rească pretenţiile sale. Astfel şi-a procurat un extras legalizat din re­gistrul de botezuri precum şi o con­firmare din partea ministerului de justiţie din Viena în care se cons­tată că asemenea treceri în regis­trul de botezuri cu privire la nu­mele părintelui botezatului sunt considerate ca dovezi depline în fa­ţa tribunalelor austriace. In afară de aceasta d. Schütte a cerut un aviz savantului profesor de la făcul­tatea de drept a Universităţii vie­­neze Speri care este favorabil în genere pretenţiilor ridicate de d-sa. O complicaţie pare a se ivi prin faptul că numele prinţului George apare în documentele lui Schütte ca Ştirbey dar şi uneori ca «Ştir­­bee» sau «Ştirbei». D-ra Achille Fould, urmărește— după părerea profesorului Schütte — tărăgănirea procesului sperând că acesta se va dezista în cele din urmă din lipsă de mijloace materia­le, întrucât și-a pierdut averea în timpul războiului. Profesorul Schütte a remis dove­zile noui culese la Viena advoca­tului său din Paris, d. Mo­nteta, care este şi membru al camerei deputa­ţilor, rugându-l să urgenteze pro­cesul. Rezultatul procesului va constitui o senzaţie nu numai în cercurile mondene dar şi în cele politice, a­­firmă d. prof. Schütte. MINISTERUL JUSTIŢIEI Direcţiunea judiciară D-l Teodor Gh. Stoean, născut la 18 Septembrie 1869 în Bucureşti, do­miciliat în Bucureşti, a făcut cerere acestui minister de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Stoean, în acela de Georgescu, spre a se numi Teodor Georgescu. Ministerul publică aceasta, con­form art. 9 din legea asupra nume­lui, spre ştiinţa acelora cari ar voi să facă opoziţiune în termenul pre­văzut de aliniatul II al zisului arti­col URODONAL­I Spală sângele ] CAPITALA Incendiul din Str. Vasile Boerescu Ern noapte la ora 2 şi jum, un in­cendiu s’a produs, în strada Vasile Bo­erescu No- 15, proprietatea municipiu­lui Bucureşti, în care locuia d. Niculae Tanoviei. Focul a luat naştere de la o maşină din bucătărie defectă. Flăcările s’au întins cu repeziciune, cuprinzând acoperișul clădirei, care a fost distrus deasupra a două camere. Postul central de pompieri, sub co­manda d-lui locot. Petaleanu, coman­dantul postului de pompieri central, venind la locul incendiului a reușit să-l localizeze după o oră. Pagubele cauzate de incendiu, nu se cunosc până în prezent­ —..­a» Accident de automobil Un elev de şcoală, lovit grav de un şofer beat D. Vasile Dogaru domiciliat în stra­da Foca No. 12, a adus Duminecă dimi­neaţa la comisariatul de poliţie circ.­a 5-a pe şoferul Dumitru Tan­ase, domici­liat în strada 10 Mai No. 28, care ve­nind cu mare viteză a călcat pe bule­vardul Independenţei pe elevul de şcoa­lă Martin Segher, în etate de 14 ani, domiciliat la părinţii săi din bulevar­dul Elisabeta No. 67. Copilul mergea cu o bicicletă ţinând partea dreaptă a străzii , aşa cum e­­de prevăzut în regulamentul circula­ţiei Din urmă însă venea cu o viteză de neînchipuit şoferul, care era la vo­lanul unei maşini cu No- 8197, proprie­tate­ R. M S. Cum s’a stabilit la ancheta făcută de comisarul circ. a 5-a, Ionescu, şofe­rul era într’o complectă stare de ebrie­tate. El a trecut cu maşina în dreptul elevului, lovindu-1 puternic cu radia­torul. Şoferul după ce a comis isprava da­torită stării de beţie în care se găsea, a găsit de cuviinţă să pue în viteză maşina şi să dispară­ In acest moment a intervenit Vasile Dogaru, care a oprit şoferul, şi luând copilul care era grav rănit, l-a dus la circumscripţia de poliţie. Victima s’a ales cu răni grave pe tot corpul şi a fost dus imediat la spitalul Brâncovenesc, unde a fost internat. Şoferul din a cărui vină s’a petrecut accidentul a fost anchetat la circum­scripţie şi înaintat prefecture­ de poli­ţie, divizia circulaţiei, pentru a i se complecta ancheta. Achiziţionarea de mobile e o chestiune de încredere Dacă doriţi să cumpăraţi mobile bune, să nu vă pară rău pentru o călătorie la TARGU-MUREŞ să priviţi magazinele de mobilă ale firmei SZÉKELY &RETI FABRICA ARDELEANA DE MOBILE S. A. Reprezentanta fabricilor de PIANE şi PIANINE Bösendorfer, Stingi, Wirth şi Hoffmann persoanele de încredere condi­­ţiuni favorabile de fată Bloc-IVote William Drake, artist al Invizibilului Fantasticul vizionar şi poet en­glez atrage din nou atenţia Euro­pei Traduceri noui se public. Phil­­lippe Soupanet dădu la iveală, chiar în acest an, un frumos volum în care studiază, mai cu deosebire, ar­ta desenului şi a muzicei lui Blake (ed. Rieder). In Bilychnis (Maiu 1928), Giovanni Pioli publică un prea interesant: W. Blake artista dell’invisibile, din care atragem câ­teva caracterizări şi citate. Blake, şi în timpul vieţii şi ime­diat după moarte, a fost socotit un nebun iluminat, un vizionar în per­manentă tranşă, un impresionant posedat de divinitate. Timp de o jumătate de veac după moarte, a­­cesta fu opinia curentă în lumea artistică şi literară. «Până când dante Gabriele Rossetti şi Prerafae­liţii îl descoperiră şi-l proclamară precursorul lor, până ce frumuse­ţea inefabilă a multora din desenu­­rile sale fu necunoscută şi procla­mată, iar el asaltat ca unicul pic­tor religios al Angliei moderen; u­­nicul care reuşi să dea formă artis­tică aceloraşi viziuni cari obseda­seră deja spiritul lui Cronwal şi Knox, poetul fruntaş al picturii, şi adesea muzicant al poezii, romanti­cul sublimului şi artistul invizibi­lului» (Pioli, p. 377). Religiozitatea lui Blake scapă de­finiţiilor. Nu era nici un ortodox, nici un protestant, nici un panteist. Când imanetist, când transcenden­talist, când exaltând pe D-zeu, când recunoscând farmecul Infernului. Avea un cult frenetic al vieţii, un sens divin al existenţii. «Orice lucru ce trăieşte, e sfânt», spunea. «Cine vede toate lucrurile Infinitul, vede deja pe Dumnezeu». Vedea în natură reeulaţia divini­tăţii. Simţurile nu puteau, pentru Blake, să îngusteze, să întunece infinitul ce ne înconjoară. Ochiul său mistic recunoştea în natură, dar mai ales în om, reflecţia, sim­bolul, mitul, sacramentul unei oga­­lităţi spirituale, a unui suflet ce ve­de totul şi totul agită... Creaţiunea întreagă devine pen­tru el o imensă alegorie a singurei realităţi varitabile: Dumnezeu în Cerul Său. Orice cunoştiinţă fu pen­tru el n­u inducţia faptelor de ex­perienţă, ci o revelaţie spirituală a unui spirit înarmat (Pioli). «Lumea imaginaţiei e Lumea in­ter­nităţii, sânul divin unde ne vom întoarce după moartea trupului ve­getal... In acea Lume Eternă există Realităţile Permanente ale oricărui lucru pe care îl vedem oglindit în Oglinda Vegetală a Naturii» (Bla­ke). , Blake era incapabil să gândească î­n afar imaginilor poetice a desem­­nurilor sale. Dealtfel «Cărţile Pro­fetice», una din cele mai reprezen­tative lucrări, sunt o îmbinare in­separabilă de simboluri lirice şi grazine, de imagini, viziuni şi de­­semnuri. . «Pictura, Poesia, Musica sunt cele trei facultăţi prin care omul poate conversa cu Paradisul şi pătrunde î­n Eternitate... Petura, nu mai pu­ţin ca Poesia şi Musica, există şi exultă în gânduri nemuritoare. Re­prezentarea fac­simile de numai a substanţelor muritoare şi pieritoa­­re, fără ridicarea în propria sa sfe­ră de invenţie o viziune — o mun­că josnică şi murdară». Fundamentală în toată gândirea lui Blake, e concepţia sa mistică şi intuitivă a cunoştinţă, nu inducţie a faptelor observate, ci revelaţie spirituală. (Pioli). «Viziunea sau imaginaţia, e o reprezentare a ceia ce există în e­­tern, în realitate statică». Nemerită pentru «filosofia» lui Blake e expersia lui Crope, prima­tul intuieţiei sau al romantismului filosofic. , Elementul predominant în scrieri­le lui Blake scrieri palpitând de neistantă inspiraţie, de o formida­bilă invenţie verbală şi un ritm prozatic d e viaţa. Viaţa alături de Dumnezeu, sau, Viaţa în Dumne­zeu. «Nu renunţarea ci exaltarea vie­ţii e întoarcerea mistică la Dumne­zeu». Teoria dialecticei Legeliane e an­ticipată de Blake: , «Fără contrarii nu e progres. A­­tracţie şi Repulsia, Raţiunea şi E­­nergia, dragostea şi Ura, sunt ne­cesare existenţii umane. Avu aces­­te contrarii ţâşneşte ceia ce Religia chiamă bine şi Rău». Iată o dovadă de profundul său idealism filozofic, contopit adesea cu nuclee panteistice: «Ideia că omul are un corp deosebit de suflet trebuie să fie azvârlită: ceia ce se chiamă Corp e o parte din Suflet, cunoscută cu ajutorul celor cinci Simţuri, principalele canale ale Su­fletului în această viaţă... Lucrurile meritate sunt singurele reale; ceia­ce se chiamă corp, nu-1 cunoaşte ni­meni...» . In Evanghelia Eternă şi Judeca­ta din urmă, Blake expune ideile sale asupra creştiismului, afirmân­­du-se împotriva oficialului, a ritu­rilor, a­pocriziei, a intoleranţei Bi­sericilor.­­ In Ierusalim se adresează astfel: «Eu nu cunosc alt Creştinsm şi al­tă Evanghelie decât libertatea tim­pului şi libertatea spiritului de a exercita artele divine ale Imagina­ţiei, a acelei Lumi eterne şi reală a cărei palidă umbră este acest Univers vegetal.M» In 1825, cu doi ani înainte da moarte, Blake dădu un interview lui Crabb Robinson, în care lămu­ri (?) multe din fundamentele operii sale. întrebat fiind ce crede despre divinitatea lui Christos, Blake răs­punse: «El singur e Dumnezeu», şi adăogă imediat: «Deasemenea şi d-ta, şi chiar eu, dealtfel». «Era poate nebun — comentă Ro­binson — dar e în nebunia sa ceva ce îmi atrage simpatia mai mult decât înțelepciunea lui Walter Scott sau a lui Byron». înfiinţarea unui fond cul­­tural în Cehoslovacia Praga (Ceps). — După modelul le­gii franceze Herriot, guvernul ceho­slovac pregăteşte un proect de lege prin care se va înfiinţa un fond cul­tural special pentru sprijinirea ar­tiştilor lipsiţi de mijloace, editarea de opere literare şi alte creaţiuni ar­­tistice. Statul oferă acestui fond ca bază o jumătate milion de coroane. Sursa principală a veniturilor aces­tui fond va fi câştigul realizat la o­­perele literare şi muzicale la cari drepturile autorilor a expirat. Pro­fitul de la aceste opere va fi de fapt o anumită taxă. O asemenea lege e­­xistă și în Italia, unde taxele pentru fondul cultural sunt percepute nu­mai la opere dramatice. Soarta castelului Achileon din insula Corfu Atena, (Ceps). — Fiind întrebat de corespondentul Agenţiei Ceps a­­supra soartei Castelului Achileon din Corfu, care a aparţinut cândva ex-imparatului Wilhelm, şi despre care s’a vorbit că a fost vândut u­­nor americani, Ministrul grec al E­­conomiei a declarat următoarele în această privinţă: «Castelul a fost cumpărat de sta­tul grecesc cu suma de 15 milioane drahme. In ultimul timp, în urma unei propuneri a Consiliului de Mi­niştri, s’a cercetat chestiunea dacă castelul trebue să fie închiriat sau vândut, de­oarece finanţele statu­lui grecosc nu permit ca 15 milioa­ne drahme să stea fără profit. Zi­lele acestea prefectul din Corfu a înştiinţat guvernul că un grup fi­­nansist străin doreşte să ia în con­cesiune castelul pentru crearea u­­nui hotel şi a unui cazino. Conce­sionarii străini se obligă în acelaş timp a crea o centrală electrică şi o cale ferată. Grupul finamsist străin este gata să depună o garanţie de 50.000 lire sterline şi să facă inves­­tiţiuni de 400.000 lire sterline dacă guvernul grecesc va acorda conce­siunea pe timp de 25 ani. Proectul va fi discutat într’un consiliu de Miniștri și sunt perspective că va fi primit. SPECTACOLE Teatrul Nostru (Oteteleanu)­ Florette—Patapon. Cărăbuş: Cioc, Cioc, Cioc. Jignita: Bărbatul sau?... cu dr. Baratoff. Mic de Vară (Marconi): Sa­tirul. Teatrul nou: Palasca (operetă) Cinema Scala. Revista: Să nu te superi că te ’njur . --------------0X0-------------­ „Revue des vivants“ con­sacră un număr Româ­niei Cunoscuta revistă «La Revue des vi­vants», de sub direcţiunea d-lui Henry de Jouvenel, va consacra numărul său din Septembrie problemelor româneşti- D. Emile Brémond, redactorul şef al acestei reviste, se găsește acum in Ca­pitală pentru a culege documentele ne­cesare. I­IN­ISM FLOREASCA — ZIUA 81 Duminecă 22 Iulie a. c. Public mai puţin numeros ca in ce­lelalte zile de Duminecă. Totuşi pariul a fost foarte animat. Onorurile zilei le-a recoltat de general Răzvan câşti­gând cu MOTOC şi FAUCHE LE PRE. In cursa III, publicul a manifestat la adresa lui Painter pentru modul cum a condus pe MOȘULICA. Trebue recunoscut că GOUVERNEUR cu tot topweightul avea o șansă pri­mordială pe hârtie așa cum prevăzu­sem. In cursa de trap,­­ după eșecul de Sâmbătă, d. Ionel Costandache cu Beby a căutat ori să învingă pe adversarii săi. Victorii se vor repeta suntem si­guri. 1) Katalin (E- Gill); 2) Betelie; 8) John Bull. 6 part. P. 29—17- 20. VI. PR. DANTE (garduri): 1) Onuf­ie (Go­­llei); 2) Ciocârlia; 8) Grivei. 6 p­ P. 18-12-15. VII. PR. PERACAMPOS R. I (trap): 1) Beby (Costandache); 2) Ga­roafa; 3) Imas. 9 part. P. 70—18—14—30. VIII. IDEM R. H. 1) G. Ioska (Steh­­man); 2) Selensuht; 3) Cousine; 4) I­­gut. 8 part. 48—17—24—19. IX. PR. LUX 1) Inimioara (Viznovici); 2) Doamna; 3) Szigetvar. 7 part. P 62—29—20. (WRA.) S’a redeschis marele HOTEL PALACE BUȘTENI Se găsesc camere de la IOO Bei pe zi

Next