Cuventul, octombrie 1933 (Anul 9, nr. 3030-3060)

1933-10-01 / nr. 3030

2 A­Z­I 1933 SEPTEMBRIE 30 zile Zile trecute 272 Zile rămase 93 r­ăsăritul Soarelui 6-13 Apusul Soarelui 17.59 Luna în Patr. I, a 5-a zi Ort.: Sf. Păr. Grigore Episcopul Cat.: Sf. Ieronim Prot.: Ieronim Evr.s 10 Tisri 5694. lom Kipur. Sabath Mah.: 10 Gemadi-el-Ahir 1352 Buletin meteorologic Timpul probabil de la 29 la 3o Sep­tembrie 1933 ora 20. Presiunea în Uşoară scădere 3 m­. m- ’ •-« ' Timp^ calm. Cerul senin. Ziua cald Noaptea rece şi îngheţ în regiunea de munte şi Nordul Ţarii. Diminea­ţa ceafă.­­ V. Sâmbătă i­m »di­n Sâmbătă 30 Septemb. 1933 13. Bursa, cota apelor Dunării. Muzică de prânz (plăci): Uvertura din «Cava­leria ar­sticană» de Mascagni, esec. de orch. simt. din Berlin, dirij. de P. Mas­cagni (Odeon); Purpuriu «Mosaik» de Karl Zimmer (exec. de orch. Dajos Bel­la disc. (Odeon); «Ave Maria» de Gounod şi «Pasărea din pădure» de Taubert (cântate de Selma Kurz (disc Polydor); Selecţiuni din «Carmen» de Bizet, exec. de orc. simţ. dirij. de Percy Pitt (Co­.); «Liniştea pădurii» de Favilla şi «Cântec de toamnă» de Waldteufel, exec. de orch. «Odeon» (Cd.). 13.45. Radio-Jurnal. 14: Muzică uşoară. 17.45: T. Arghezi: Regele Carol IT. 18: Orchestra Sibiceanu: Arii naţio­nale: Kalman: Vals din opereta «Baya­­dera»; Amurg de toamnă; Romanţă; La moară la Făgădău; Hora de la Plevna; Kalman: Heute Nacht hab ich getreamt von dir-tango-slov; Aux pays des Lo­tus d’or-Serenada; Arii nationale: G. Botea: Asi vrea ceva-tango; M. Schme­­ling; O noapte in Aranjuez-fantezie spaniolă. ( 19. Radio-Jurnal. 19.15; Orchestra Sibiceanu: Hora Si­biceanu; Th. Sibiceanu: Gândind la tine, am adormit vals boston; Sclearov; Vei fi a mea-tango; Consuello: Passo­­doble; Arii naţionale; I. I. Zaman: Du­­soir-tango; Arii populare ruseşti; Sârba din Slănic. UNIVERSITATEA RADIO 20: Dr. Paulian: înfăţişarea omului, 20.20: Muzică vocală (plăci): Un lied şi un duet din opereta «Ţara surâsului» de Fr. Lehar, cântate de R. Tauber şi­­Vera Schwartz (Od.); «In închisoare» cântec popular rusesc şi «Cântecul lo­­pătarilor de la Volga» de Burlaki (cântate de G. Baklanof (Od.); Arie din «Bărbierul din Bagdad» de Peter Cor­nelius şi Arie din «Povestirile lui Hoff­man» de Offenbach, cântate de Alfred Piccaver (ed.). 20.40: D. Marcu Beza despre Drumuri la Ernaus. PROGRAM DE SEARA 21: Al. Grozuta-canto: Cântece arde­leneşti. 21.20: Jazzul «Vişoiu» muzică de dans. 22: «O soarea acum 100 ani» piesă într’un act. 22.30: Jazzul «Vişoiu»: Muzică de dans. 22.45: Radio-jurnal. Spicuiri din programele străine CONCERTE: 16.15: Varşovia; 16 40: Viena; 17.05: Breslau; 18: Zagreb, Lan­genberg, Zürich; 18.30: Budapesta; 19: Lubliana; 19.30: Zürich; 20: Paris, Vi­­ena; 20.15: Budapesta, Toulouse; 20.15 Daventry; 21: Bruxelles II, Toulouse, Varşovia; 21.15: Zürich; 21.30: Stra­ss­­burg; 22: Toulouse; 22.30: Varşovia; 22.30: Viena; 23: Grupul italian de la Nord; 23.30: Belgrad; 24.30: Budapesta. TEATRU, OPEREA, OPERETA: 20: Zagreb: «Vinobrani» (operetă); 21: Bel­grad: «Kostana» (operă); 21.30: Palermo «Regina raselor» (operetă). MUZICA DE DANS : 23.30: Strass­burg, Londra; 24: Hamburg, Toulouse, Daventry; 23.25: Leipzig; 23: Sottens; 23.40: Katowice, Varşovia. neai cu dânsa în oraş, în mahalale, la ţară, aşa de des că începuseră să iasă vorbe, iar d. de Saint-Priest (ambasadorul Franței la Constanti­­nopol, unchiul său) socoti necesar să amintească nepotului că Ţarigra­­dul nu era punctul terminus, ci nu­ mai întâia escală a călătoriilor lui. D-l d’Entraigues porni la drum spre Egipet, unde stătu două luni dar nu uită de fel de Alexandrina Ghica. Din nefericire scrisorile ga­lante şi pitoreşti, astăzi tipărite, sunt din această a doua escală a vo­iajului său. Contele d’Entraigues nu este, însă, mai puţin, de astăzi în­­nainte pentru noi un călător şi un memorialist plin de surprize. Şi cam la fel trebue să se întâm­pla lucrurile şi pentru Italia. In ce măsură sufletul italianilor tresare când peisagiul lor de baştină este amintit şi elogiat, ajunge să se vadă din paginile mişcate ce d. Ramiro Ortiz închina în «Per la Storia del­la cultura italiana in Rumania», în­tre alţii, lui Miron Costin. Cronica­rul nostru zugrăvise Italia ca pe un «raiu al pământului» şi despre ne­fericirile ei politice vorbise cu fi­lială discreţie, într’o vreme când străinii nu o cruţau în scrierile lor. Or .- Claudiu Isop­escu nu numai a surprins sensibilitatea acestei stru­ne dar o şi foloseşte, în nobile sco­puri de propagandă, ca să scoată dintr’însa cât mai multe accente- Când Gheorghe Asachi în versuri i­­taliene şi în însemnări de senectu­te ţine să se ştie că el, Alviru Da­­cicu ,au iubit o floare din grădina Italiei»; când Ion Codru Drăguşanu, cu buna calitate a spiritului său e­­vocă Milano, Neapole şi Roma care i se pare un «muzeu sub soare», adică la lumea zilei iar Sf. Petru din Va­tican mai desăvârşită minune şi de­cât templul lui Solomon şi decât al Dianei din Efes, când Dinicu Go­­lescu după uimirea drumului cu vaporul de la Trieşti la Veneţia, stă­­tue îndelung asupra bisericii şi pieţii Sf. Marcu, şi după aceia, cu aceiaşi neesto­ală curiozitate vor­beşte de Padova agricolă de Vicen­za iubitoare de teatru şi de Man­tua, virgiliană cel puţin prin peisa­­giile-i zootehnice, când Ciprian Po­­rumbescu, refugiat la Nervi, pe coa­sta Liguriei, pentru căutarea sănă­tăţii, vizitează pe Verdi în vila sa din Genova sau, în raită la Roma, plânge în faţa bisericii Sf. Petru sau exclamă într’o scrisoare, inedi­tă, că «o singură frumuseţe există pe lume, o singură maestate şi pe aceasta o reprezintă sacra, eterna Roma», când episcopul Amfilohie Hotiniul, în localizarea tratatelor de geografie, gramatică şi aritmetică, după modele italieneşti, dă dovadă de o largă cunoaştere a ţării şi lim­bii de origină, încât sub raportul bogăţiei de italienizme, trece înain­tea Stolnicului Cantacuzino, a lui Radu Popescu şi chiar Enăchită Văcărescu; când Duiliu Zamfirescu, fost ministru la Roma, îşi face vi­legiatura la Neapole şi la Capri şi după atâţia iluştri romantici cele­brează plaja lamartiniană dela Sor­rento, care în raelitate, zice autorul «Vieţii la ţară», e cea dela Ischia şi când se vădeşte cât datorează poe­tul altor orizonturi «peisagiului de artă» şi prestigiu al Ausoniei, — în faţa atâtor pelerinagii şi extaze, variaţiuni, în definitiv, ale aceluiaş cult roman, care este italanul care să nu se simtă măgulit şi să nu în­cerce bucuria unor aşa de fecunde revelaţii. Şi d. Claudiu Isopescu are meritul de a fi intuit această subti­litate psihologică şi de a fi slujit-o cu devotament. De aceea, nu mi se pare decât foarte firească acea me­todă, care pentru unii s’ar părea re­petiţie oţioasă, de a prezintă, în in­troducerea fiecărui nou studiu, ca pe un leitmotiv insinuant, galeria tuturor Românilor care au vizitat Italia, de când se pomeneşte până la cei a căror operă face obiectul res­pectivului studiu. Spuneam însă că d. Claudiu Iso­pescu este nu numai un propagan­dist care foloseşte tălmăcirea, revi­sta şi comunicarea academică, în­­lăuntrul Italiei, dar şi un istorio­graf literar, a cărui bibliografie la zi dovedeşte un spirit studios şi a cărui râvnă aduce întotdeauna noi contribuţiuni. Aşa sunt, ca să le a­­mintim numai, pentru Ciprian Po­­rumbescu, câteva scrisori inedite, în legătură cu stagiul italian, al com­­ponistului, pentru Gheorghe Asachi extrase din «Giornale del Campidog­­lio», din 1810 şi 1811, unde îşi şi ti­păreşte sonetul din 1811, închinat ascensiunei aerostatice a d-nei Blan­chard la Roma iar pentru episcopul Amfilohie Hotiniul, odată cu o bu­nă verificare a italienismelor, du­bioase pentru unii dintre filologii noştri şi o bună punere la punct care dovedeşte, cu texte paralele, că «De obşte Gheografie...» n’a cunos­cut, cum au afirmat unii istorio­grafi, şi o redacţiune în versuri. Confuzia pleacă de la două rânduri din prefaţă unde se vorbeşte de ni­şte varvare viersuri de poeticie dintr’o «mai de nainte Gheografie», la cari episcopul ar fi renunţat, dar rânduri ce nu sunt decât traduce­rea exactă a textului italian al lui Buffier: «nell’ edizioni anteriori a questa mia si premettevano ad ogni capitole certi versi... ma mi sembra­­to, che questa barbara poesia­». Ce sugestivă apare această nouă istorie a relaţiilor italo-române, poate că s’a putut surprinde din a­­ceste câteva marginalii. După cum se va fi înţeles şi enorma sarcină pe care şi-a asumat-o de Claudiu Iso­pescu care la contribuţiile de până acum, mai are de adaos atâtea alte mărturii ale peregrinărilor şi cultu­lui roman, consemnate în autori români, purceşi pe drumurile cetă­ţenilor de onoare ai Italiei, Goe­the şi Stendhal- Perpessicius De toate şi de pretutindeni Moştenire fabuloasă O afacere de moştenire, având în discuţie o avere de aproape două miliarde şi jumătate lei, s-a rezol­vat zilele acestea în favoarea moş­tenitorilor. Familia Weissberger din Bolaszgyarmat (Ungaria) este feri­cita moştenitoare. Acum câtva timp aceasta fusese înştiinţată oficial că în Neuseeland i-a murit o rudă, Leopold Weiss­berger, emigrant în Australia pe la anul 1845, şi a lăsat o avere, care se ridică la 80 milioane pengoe. După îndeplinirea diferitelor for­malităţi, consulul unetar din Sid­­ney a anunţat familia răposatului — care a murit neînsurat — că au­torităţile australiene au recunoscut familiei Weissberger dreptul la u­­riaşa moştenire. Concurs de beţivi. Secta „Dican”, care numără foar­te­ mulţi aderenţi în America, nu se împacă încă cu ridicarea prohibiţiei. Secta continuă şi azi o intensă pro­pagandă pentru abstinenţă şi re­curge în acest scop la cele mai o­­riginale reclame posibile. Ultimele manifeste, răspândite în milioane de exemplare, publică un concurs. Sunt anunţate cinci premii pentru cei mai tari băutori. Astfel cineva putea bea cel puțin cinci li­tri de bere zilnic. Va obţine din par­tea sectei o cămaşă de forţă şi în­treţinere gratuită pe toată viaţa în­tr’un balamuc, precu­m şi uzaj zil­nic ale celebrelor duşuri calde-reci, cari până azi au trezit şi pe cel mai beat dintre beţi. Muşcată de o maimuţă Carole Lombard, o artistă de ci­nema s’a ales cu mai multe muşcă­turi la braţ şi sgârieturi, făcute de o maimuţă care s’a repezit la ea în timpul când se lua film de cinema­tograf. Dar cum dinţii ascuţiţi ai cimpă­­zeului şi ghiarele sale au sfâşiat a­­dânc carnea de pe braţ, a trebuit să se recurgă la ajutorul unui doc­tor. Artista a fost scăpată din ghia­rele maimuţei numai graţie inter­venţiei personalului care cu greu­tate a putut alunga animalul înfu­riat. Mabel, pitica antilopă Grădina zoologică din Londra a fost îmbogăţită zilele acestea cu o valoroasă piesă. Din Africa i-a fost adusă o nouă specie de antilopă, pitică şi care a şi fost botezată cu numele de Mabel. Animalul este complect desvoltat, dar nu are mai mult decât 30 centime. Picioarele ei sunt, atât de subţiri, că trec cu uşurinţă printr’un inel obişnuit. Această specie este cu atât mai preţioasă, cu cât este pe cale să dispară. De aceea se fac toate efor­turile posibile ca să i se găsească şi un soţ, cu ajutorul căruia să se poată perpetua specia. Exerciţii pe un troliu deasupra apei la celebrul strand de la Palm Beach, lângă H­ollywood, unde sezonul bal­near e permanent. * Expoziții Mâine, Duminică, ora 11 a. m., va avea loc în sala de expoziţii a zia­rului «Universul» vernisajul primei expoziţii de pictură a drei Martha Brondello. AU APARUT: ii „CÂRTI DE CÂNTECE pentru clasele I, II, III şi IV ale şcolilor secundare de băeţi şi de fete, de: prof. insp. G. BREAZUL ţi prof. SABIN V. DRAGO) Manualele au fost premiate de Academia Română Exemplare de probă la „Scrisul Românesc“ Craiova CUVÂNTUL Teatrale In matineul de Duminică 1 Oc­tombrie. Teatrul Naţional reia, în aceiaş montare, piesa lui Ferdinand Bruckner, «Elisabeta, regina An­gliei», «Cocoşul Negru», piesa d-lui Vic­tor Eftimiu. Se reprezintă la Tea­trul Naţional în matineul de Sâm­bătă, 30 Septembrie. Astăzi, Sâmbătă în matineu cu preţuri populare teatrul «Regina Maria» reprezintă comedia «Apa­şul X». .. La Teatrul «Regina Maria» se joacă în fiecare seară «Sărutul în faţa oglinzii» de Fodor László. Piesa este împărţită în 3 tablouri, toate , montate pe scena turnantă. Mâine, Duminică în matineu cu prețuri reduse se aflacă la Teatrul Regina Maria, comedia d-lui A­­de Herz «Mărgeluș». no De la Uniunea Fundaţiei Culturale Regale Pe tot timpul absenţei sale în streinătate d. col. Condiescu a de­legat pe d- Alexandru Bally, cu în­deplinirea atribuţiilor sale de se­cretar general al Uniunei Funda­ţiei Culturale Regale. * Uniunea Fundaţiei Culturael Re­gale şi Fundaţia­ pentru Literatu­ră şi Artă «Regele Carol II» şi-a luat sediul în localul donat în acest scop de Banca Naţională în B-dul Lascar Catargiu No. 39. Toată corespondenţa se va trimi­te pe adresa de mai sus. _ Tele­fon: 241197. MC D, profesor universitar Alexan­dru Rosetti a fost numit director al Fundației pentru Literatură și Artă «Regele Carol II». De la Liga Culturală Secţiunea de jocuri româneşti a Ligii Culturale îşi reia activitatea începând de astăzi, Sâmbătă 30 Septembrie 1933, orele 6­ 9, când va avea loc şedinţa de deschidere­ Şedinţele vor urma regulat în fiecare Sâmbătă­ şi la a­cel paş ore în sala Ligii­­Culturale, b-dul Schi­tu Măgureanu No. 1, Etaj L Iubitorii de jocuri românești sunt rugați a lua parte în număr cât mai mare. Moartea ziaristului 1*1. canianu O boală grea l-a răpus pe zia­ristul Mihail Canianu. Fost colabo­rator la „Adevărul“, „Danubiul“ şi pe vremuri la „Românul“ Mihail Canianu şi-a transplantat în arti­colele lui tot sufletul său de visător şi iubitor al naturii. El este şi primul traducător al „Minciunilor convenționale" de Max Nordau şi al lui Rascalnikov (Crimă și pedeapsă) de Dostoevski. Era deasemenea un iubitor al folklorului. Mihail Canianu moare în vârstă de 66 ani. cârţi reviste „Parlamentul românesc­’ consacră un număr special problemelor şcoa­­lei, cu colaborarea d-lor: N. Iorga, Dim. Gusti, I. G. Duca, dr. C. Anghelescu, P. P. Negulescu, ge­neral Samsonovici, C. Rădulescu- Motru, G. G. Longinescu, Ioan Pe­­trovici, C. Meissner, Gh. Brătia­­nu, Octav Onicescu, V. Vâlcovici, C. D. Buşilă, G. Ionescu-Siseşti, Gr. Trancu-Iaşi, I. C. Petrescu, Tu­dor Vianu, C. C. Giurescu, I. V. Soricu, St. Stanciu, Paul Sterian. Vaticanul nostru (Continuare din pag. I-a) întrevăd elementele esenţiale ale culturii — chiar dacă am reduce-o la cadrul său propriu, restrâns teo­logic — şi anume: ierarhizarea şi diferenţierea. Calitatea acestei cul­turi e foarte discutabilă deci, întru­cât nu reprezintă, nici adâncime, nici originalitate, nici muncă devo­tată în liniile tradiţionale, bine de­finite. Aşa că, în cadrul larg al cul­turii biserica este inexistentă — ex­ceptând câteva cazuri de lăudabilă şi onorabilă activitate — iar în ca­drul restrâns, propriu al său, bise­rica e lipsită de profunzime, decon­certată, se clatină şi alunecă de pe platoul bine străjuit odinioară. O biserică materializată, lipsită de nervul spiritual, de preocupări înalte cărturăreşti, lăsându-se legă­nată de valurile liniştite şi nu toc­mai curate de la marginea lacului, redusă la un sistem de comptabili­­tate ultrademocrată, strânsă de zi­duri, de moşii, de păduri, de vii, de fonduri bancare, este asemeni unei statui de piatră, făcută de un ar­tist slab, care nu spune nimic. Ea nu este o ameninţare pentru statul politic, este totuş o greutate şi o permanentă concurentă la beneficii comune, beneficii în flagrantă con­tradicţie cu principiile şi scopul ei. In atari condiţii ea este un orga­nism quasi fără viaţă, întreţinut cu oarecare oxigen solidificat. . Se înşală amarnic cine mai crede, că biserica poate fi cârpită sau mai poate dăinui în condiţiile actuale. Eu nu vorbesc de perenitatea sfin­­ţitoare a bisericii, ci vorbesc de ea ca factor cultural şi social în statul politic modern. Problema astfel este pusă şi de aceea să fim bine înţe­leşi pe ce teren discutăm. Pe mine nu mă inteersează atât legea de or­ganizare din 1925, care tratează bise­rica în instrument de exploatare oarecare, şi este o aberaţie a tim­pului nostru, ci mă interesează mai ales faptul, că biserica a abdicat de la tronul cultural, în care s’a men­ţinut secole, în neamul nostru. Ea nu mai are biblioteci, tiparniţe ve­stite, călugări harnici, culegători de slovă, traducători de cărţi, scrii­tori de cronici, zugravi de biserici, trăitori în viaţa duhovnicească şi cinstitor al jurământului făcut la­ intrarea în călugărie. Ancorată, foarte dulce, într’un protestantism, în care Christos-Dumnezeu, mântui­torul, d’abia mai fiinţează, hrănită de un scolasticism sec, fără­­duh de viaţă şi dela o vreme stăpânită de o curioasă megalie, răzimată pe nu­măr şi bogăţie, a pierdut contactul cu Orientul mănăstiresc, cu acel O­­rient studiat şi respectat de cărtu­rari, măcar pentru nepreţuitele co­mori, pe cari le ascunde. Acel «Perinde de cadaver» al te­mutului ordin călugăresc occiden­tal, lăcuitorii luminaţi ai vechilor noastre ctitorii domneşti sau boie­reşti l-au practicat fără emfază — neslujind scopuri politice — pe cât îngăduiau condiţiile de desvoltare ale monahismului nostru. Şi cultu­ra lor ca şi viaţa lor impuneau so­cietăţii în care trăiau. Atunci exi­sta un Vatican al nostru, smerit şi netrâmbiţăt, sărac în palate, dar bogat în fapte al căror răsunet mer­gea până departe în lumea ortodo­xă. Semnele văzute ale acestor pre­ocupări de altă calitate şi de altă esenţă se întâlnesc până şi în mu­zee şi biblioteci străine. Biserica, dacă vrea deci să trăia­scă în cinste şi stimă, trebue să con­­tribue la sporul societăţii noastre şi creindu-şi din nou acest Vatiotin al culturii, din care nici o forţă pro­­tivnică nu o poate clinti. Inteligen­ţa ţării, fără menajamente, s’o îm­pingă într’acolo. Iar biserica însăşi să-şi crească monahi, cari nu numai să meargă pe drumul naintaşilor, dar să-şi ţină pas cu chemarea vre­mii. Nu se poate concepe progres într’o instituţie — biserica în spe­cie—, care nu este animată de spi­ritul muncii şi jertfei, şi acest spi­rit numai disciplina şi abnegaţia monahului poate să-l susţină. Sun­tem sătui de floţi, de păzitori de vite, de meşteri de doage, de fabri­canţi mai ştiu eu de ce, de bieţi oameni puţin înţelegători, cari s’au aciuat în cuprinsul mănăstirilor. Un călugărism luminat poate sluji bi­sericii şi neamului mai mult decât orice bogăţie nestătătoare, orice pa­lat, orice podoabă şi orice etichetă. Un călugărism luminat, înfipt în granitul culturii, trăitor în regula statorită, în disciplina severă, dar de bună voie, preocupat de alte gân­duri decât cele cunoscute, poate sal­va ceea ce a mai rămas din minuna­tul edificiu de închegare a acestui neam. Şi la aceasta intelectualii în deosebi trebue să conlucre, dacă nu de dragul bisericii, măcar de dragul acestui sărman popor, în sânul că­ruia o biserică, desfăcută ,din cătu­şele unei nedemne materializări ar exercita o influenţă mai mult decât binefăcătoare, mântuitoare. La acest Vatican ne-am închina cu smerită metanie, în adevăr, şi judecata pur omenească a statului politic însoţindu-ne nu s’ar umili, ci dimpotrivă ar evita prea politica minciună în care se complace. Pr. I. D. Petrescu (Va urma). Spectacolele zilei Teatre TEATRUL NAŢIONAL: Matineu: Co­coşul negru, seara: Titanic Vals, TEATRUL REGINA MARIA: Matineu: Apaşul X, seara: Sărutul în faţa o­glinzii. TEATRU VENTURA: Cum vă place. TEATRUL ALHAMBRA: Alhambra iubeşte! (premieră). Cinematografe CAPITOL: Fra Diavolo cu Dennis King, Stan, Bran şi Thelma Thodd, două jurnale mondiale şi Festivită­ţile de la Sinaia. TRIANON: Sezon la Cairo cu Willy Fritsch şi Renate Muller, jurnal Fox şi complectare. SELECT: «Simona» cu Meg Lemonnier şi Henry Garat, ultimul jurnal şi complectare. VOX: «Ocnaşul» cu Pat. O’Brien, două jurnale şi atracţii de music-hall. REGAL: «Femeea în flăcări» cu Bri­gitte Helm şi completări. ROXY: Fra Diavolo cu Dennis King, Stan, Bran şi Thelma Thodd, două jurnale mondiale şi Festivităţile de la Sinaia. ED.PALACE: «Supremul păcat» cu Helen Hayes, Gary Cooper şi Adolphe Menjou şi complectări. FEMINA: (săptămâna râsului) «Hoţul de păgubaş» cu Szőke Szakáll. COIISO: Trenul fantomă. FORUM: Un cântec pentru tine cu Jan Kiepura şi Szőke Szakáll motociclist. LIDO: Noroc peste noapte şi Medicul corniţei. OMNIA: Paradisul diabolic şi Ducesa Tra.. la.. la. TERRA: Richard Dix şi Georges Mil­­ton; seara trupa Juvenali TOMIS: Quartetul dragostei şi O noap­te la Suzy. REX: Sherlock Holms, cu Clive Brook. MAHN­A: «Buze de fecioară» cu Dolly Haas. Jurnal Fox şi comedia Coniţa are 2 conaşi cu Mişu Fotino. MARCONI: Trenul Fantomă cu Toni Bulandra, Stormn, René Annie, Lisse­­tte Verea şi compania de reviste I. Pizone. VOLTA BUZEŞTI: Stan şi Bran în ser­­viciul patriei, jurnal şi comedie. SPLENDID: Scherlock Holmes cu Olive Brook şi comicul Iulian. AMERICAN: Iadul plăcerilor şi Pala­tul misterelor. FRANKLIN: Ultima mea dragoste şi In umbra zgârie-nourilor. EPISCOPIA: KIKI şi Fata păduraru­lui. IZBANDA: Femeea cu părul roşu şi jurnal Pathé-Natan. RAHOVA: Un cântec pentru tine cu Jan Kiepura şi o complectare. MAGIC TEI: Cavalerii păcatului şi Omul care şi-a vândut sufletul. LIA: Sora Angelica şi Marathon. MILANO: Serviciul secret, Ispita dra­gostei şi comedia Micul Weber cu I Morţun şi V. Brezeanu. DOROBANŢI: Dirijabilul cu Jack Holt şi jurnal. REGELE FERDINAND: Fiul Indiei şi Stan şi Bran excroci. PARIS: Oraşul cântecului, cu Jan Kie­pura şi Palatul misterelor. ILEANA: Chandu şi Madona te caut. DICHIU: Justiţia de noapte şi Doamna doreşte să slăbească. KLSELEFF: Răsărit de soare şi Kiki, cu A­nny, Ondra. Duminică 1 Octombrie 1933 MIZERII & indiscreţii Se vorbia, într’un cerc de guver­namentali «puri» (nici vaidişti, nici manişti — ci guvernamentali pur şi simplu, din principiu cu «ai no­ş­­tri») se vorbia despre criza din par­tid. — Nu există, domnule, nu există — şi gata. Ce-i tot daţi cu «vaidişti» şi cu «manişti». Nu cunosc. — Bu cunosc, replică cineva. — Cunoşti ! — Da. Cunosc vreo doi vaidişti, vreo doi manişti... — Ş i restul ? — Şi restul diurnişti. * Banchetul dat joi seara, la Lie­­dertafel, de către «Sindicatul ali­­mentar» în onoarea d-lui Gabriel Marinescu, prefectul poliţiei Capi­­tatei, a avut darul să strângă lao­laltă, pentru câteva ore, pe toţi ma­rii comercianţi şi industriaşi din cetatea lui Bucur. Masa a fost, pe cât de Copioasă, pe atât de animată. Unii negustori, cari — se ştie ■*­­îşi fac o acerbă concurenţă, n’au scăpat prilejul de a se «înţepa» re­ciproc, întâmplarea a făcut ca marii fa­bricanţi de pâine Sever Herdan, Otto Gagel şi Tudorică Ganovici, preşedintele Sindicatului brutarilor, să fie aşezaţi la aceeaş masă. Faţă ’n faţă, D. Gagel, care furnizase o mare cantitate de franzele pentru banchet la care au participat peste 500 de persoane — exulta: — V’am oferit domnilor, astă sea­ră, prilejul de a mânca o pâine bună-Dar d. Sever Berdan, neputând suporta această reclamă gratuită și voind să acrediteze că pâinea con- curentului său «nu prea are căuta­re», ripostă: — Eu cred, mai de grabă, că ți s’a oferit d-tale prilejul «să mănânci o pâine» cumpărându-ți-se franzele­­le pentru banchet. Și — când hazul era în toi — d. Tudorică Ganovici scoase câteva cornuri din buzunar. Știam — spunse d-sa — că la banchet am să găsesc pâine dela Herdan sau dela Gagel. Cum nu vreau să-mi stric stoma­cul am preferit să-mi aduc pâine da la brutăria mea.­­ *­Armonia care domneşte în parti­dul liberal de sub şefia d-lui I. G. Duca este îndeajuns de cunoscută şi apreciată de toţi... amatorii de dis-Din întreaga populaţie ai acestei ţări numai redactorii «Viitorului», n’au aflat de «micele diferende care există între d-nii Duca şi Dinu Bru­­­tianu de o parte şi d-nii dr. C. An­­gelescu şi Victor Iamanăi de cea­laltă parte. Fiindcă numai aşa se ex­plică articolele din oficiosul libe­ral cari vorbesc despre «scandaluri­le din partidul naţional-ţărănesc n’au putut fi înăbuşite». Noroc că cititorii «Viitorului» nu... citesc «Viitorul», sau citesc şi alte ziare, în care pot vedea că «scan­dalurile» sunt tot aşa de­.­neînăbu­­şite şi în partidul liberal de sub con­ducerea d-lui I. G. Duca. Scorpion &Comp. Zborul experimental al berze­­lor lansate in Germania O BARZA GĂSITĂ MOARTA IN JUD. CONSTANTA Ziarele au anunţat că societatea de ornitologie din Berlin a izolat 100 berze tinere şi le-a dat drumul să zboare, du­pă ce le-a văpsit pe­nele cu verde şi le-a fixat un inel la picior. Aceasta cu scopul de a se şti dacă simţul orientării este născut la păsările călătoare sau este fructul experienţei. Joi, prefectura judeţului Cons­tanţa a fost înştiinţată, că s’a găsit o barză moartă pe teritoriul comu­nei Limanul. 1 ; ^1 •­i 1 Barza avea două inele. Pe unul se afla inscripţia „Vogel Roşiten urgent retur B. 41057,“ iar pe ce­lălalt „B. b. 268“. , Prefectura judeţului a înştiinţat despre această institutul german. şcolare Solemnitatea deschiderii noului an şcolar 1933—1934, la şcolile prac­tice comerciale ale Camerei de co­merţ, din Bucureşti, va avea loc mâine, Duminică orele 10 diminea­­ţa în localul şcoalei din strada Ar­geş No. 7 (Moşilor). Elevii, elevele, precum şi părinţii şi corespondenţii sunt rugaţi să ia parte la această solemnitate. Imfi'Smil In noaptea de 30 Septemb. Al. D. Roşu, Gri­viţel 78 tel. 3.24.39 ; G. Ramaşcanu, Colţei 31, tel. 8.20-93; O. Chihăescu, Victorie 61, tel. 8.04.16; Berbier, B­dal Carol 45, tel. 2.46.07; M. Horn, Elisabeta 19, tel. 3.64.90; Aurelia Sotirescu, Ștefan cel Mare 4; Dr. Gh. Sima, Şerban Vodă 108, tel. 8.58.87; Far­macia E. Belcot (Caranica), Ferdinand 59; Farmacia Birmănescu (Macarie), Ba­­hovei 50; Farmacia Cugler (Faingold), Regală 8 tel. 8.20.16; Farmacia Sceopol, Nicolae Bălcescu 14; M. Reinich, Nerva Traian 98, Tek 8­69.91.

Next