Dimineaţa Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673)

1936-01-01 / nr. 621

De-ale începătorilor Edy - Cesar In ziua cănd Edy - Cesar a împlinit șapte ani, tatăl său îi dărui o vioară. Darul nu-l bucură prea mult. Învârtea vioara în mâini ca oarecare jucărie. Voia să o desfacă, să vadă ce e­năuntru. Ba, întro zi o umpluse cu pietricele! O săptămână mai târziu, părinții săi îl pr­ezintară pe d. Adorian, tânăr profesor de la Conservator. Prima lecţie fu foarte plăcută pentru unicul elev. Când începu însă poziţiile şi nesfârşitele teorii, Edy-Cesar strâmbă micuţul său nas. I-ar fi plăcut să poată cânta cât de puţin, măcar: ,,Trăiască Regele"!! Dar Edy­ Cesar avea talent înăscut, acel dar de la D-zeu, cum puţini oameni au pe lumea această. — La vârsta de unsprezece ani, când intră în liceu, d. profe­sor Traian Voinea îl primi în orchestra liceului. Era mai mare dragul să-l privești cântând cu cole­gii din cursul superior. Figură surâzătoare, ochii mari negri, nasul mic, urmărea încordat bucata și cânta to­tul cu mult suflet. — Profesorul și colegii îl stimau, îl iubeau. Anii trecură unul după altul. Edy-Cesar muncea sârguitor. — La vârsta de cinsprezece ani, după ce luă capacitatea cu succes, intră în cursul superior. Bătrânul profesor Voinea, care stătea mereu acasă de boală, era înlocuit regulat de Edy-Cesar. In acel an se puse pe baze noui orchestra liceului și potrivit reco­mandărilor profesorului Voinea, elevul Edy-Cesar fu ales să o conducă. In cursul acelui an, se dădu un festival la Ateneu în folosul copiilor săraci. — Orchestra liceului cântă cu succes „Rapsodia Română“ Aplauzele ţinură un sfert de oră. — Maestrul Enescu, care era într’o lojă, chemă pe Edy­ Cesar şi-l sărută pe frunte: „Curaj şi munceşte mereu ca să ajungi, acolo unde meriţi". Din ziua aceia, Edy­ Cesar apăru cât mai des în fa­ța publicului, mai ales la spectacolele de binefaceri. La vârsta de şaptesprezece ani luă bacalaureatul şi fu trimis la Paris să urmeze un curs de perfecţionare. Vre’o cinci, şase ani colegii îi pierdură urma. In­­tr’una din zile, ziarele anunţară un concert al Filarmo­nicei la Ateneu, cu concursul celebrului violonist Edy­ Cesar. In seara concertului, foştii săi colegi de liceu îi dă­dură un banchet la care fu invitat şi bătrânul profesor, azi pensionar, Traian Voiuca. Masa fu însufleţită de amintirile foştilor colegi. In câteva cuvinte, vădit emoţionat, Edy­ Cesar arătă suc­cesele ce le-a avut la Paris, Londra şi Berlin. Chiar în cursul acelui an fu numit profesor la Conservatorul din Strassbourg şi aceste toate bucurii le datoreşte profeso­rului Voinea. In semn de recunoştinţă a creiat două burse pen­tru doi elevi români, care vor purta numele veneratului profesor Traian Voinea. Se adevereşte încă odată că prin muncă omul în­vinge. SYLVIA KAISER elevă cl. IV-a Sec. Liceul „Choisy-Mângaru* —LOCO Cum s-a cuminţit Danei Dănel este un băeţel drăguţ de 6-7 ani. A învăţat să citească de când era de cinci ani. Un singur cusur are, că îşi necăjeşte părinţii. Cum vin bieţii părinţi obosiţi de la birou, el începe cu mofturile: Tăticule, fă-mi o praştie! Mămico, du-te acum în oraş şi cumpără-mi o trotinetă, căci am văzut una frumoasă la băeţelul din curtea vecină4­. Nici nu lasă părinţii să stea la masă, până ce nu-i îndeplinesc dorinţa-Odată însă, i s’a înfundat! Era noapte. Dănel, stând culcat în pat, citea foarte atent o carte cu poveşti. De­odată lumina se stinse. Se simţi luat pe sus de cineva, dar nu putu deosebi cine l-a luat, căci era întuneric bes­­nă. După câtva timp, fu pus în alt pat. Cineva aprinse o lampă. Când se uită, se văzu într’o cameră sărăcăcioa­să. Mama și tatăl său se plimbau triști de colo, colo. Dă­nel, îl întrebă: „Tăticule, de ce ne-am mutat din casa cea mare?1­ — Pentru că tu ne-ai sărăcit, cerându-ne o mul­ţime de lucruri şi acum eu nu mai am nici o slujbă şi mama ta e tare slăbită.44 Dănel a stat supărat câteva zile; pe urmă, s’a obiş­nuit şi cu viaţa aceasta şi iar a început să-şi necăjească părinţii. Intr’o zi mama lui căzu greu bolnavă. Boala ei se agrava din ce în ce mai mult. Puţine speranţe aveau doctorii, că va scăpa cu viaţă. De abia acum Dănel îşi dete seama de ceea ce făcuse, îşi înfunda capul în perne şi plângea. Totul era în zadar. Intr’o zi doctorul spuse că mama lui Dănel va scăpa cu viaţă, de nu va muri până la ora şapte seara. La aceste cuvinte, Dănel isbucni într’un hohot de plâns. Toată după amiaza stătu la capul mamei. Dar vai! La ora şase seara ea se făcu dintâi roşie, pe urmă galbenă şi dete un ţipăt. După câteva minute spuse cu glas stins: „Dănel, mor !“ Apoi închise ochii pe vecie. Atunci Dănel, care văzu ce se întâmplase din cauza lui, căzu jos leşinat şi strigă: „Buna mea mamă, unde eşti? De-ai învia, cum te-aş mai asculta!44 Se simţi zguduit de cineva. Deschise ochii mari şi se văzu tot în camera sa. Mamă sa îl întrebă mirată: „Ce-i cu tine, Dănel, de plângi aşa tare?44 Atunci Dănel îşi dete seama că totul a fost un vis. Din ziua aceeia s’a cuminţit şi nu şi-a mai supărat niciodată părinţii. RODICA DIMITRIU Liceul „Mihail Kogălniceanu-Galaţi “ DIMINEAŢA »________ C­OPIILOR Revista săptămânală pentru copii şi tineret 16 PAGINI 5 LEI PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an .................................Lei 200 P­­e șase luni . ............................. „ 100 P­e trei luni ................................ „ 50 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 TELEFON: 3-84-30

Next