Dimineaţa, martie 1905 (Anul 2, nr. 387-417)

1905-03-01 / nr. 387

Anul II No. 387 BÁNI Telefon No. 260. Apar e zilnic la oi*a 4 dimineața caa ulti isi ele știri ale ei © p te I DIRECTOR COW ST. MLLI t I! O ,\ A S3 3': N '3' I! Simpla (Dimineața) Un on 6 Iu 3 „ • 1 Jună IN STEAINATATE ÎNDOIT Combinate (Adevărul și Dimineața) Un an . . . lei 32 I 3 luni . . . 6 luni . .... Ifi I 1 lună . . . IN STEAINATATE ÎNDOIT <C' Mar­! 1 Martie 1905 PRBIN­CI­TATCA Iinia pe corp 7 pagina IlI-a tatii 15 e­i» n n­n IV-a „ 08 PUBLICITATEA UNITA In aceeași zi la ambele ziare Linia pe corp 7 pagina IlI-a bani 30 i» «nnn IV-a „ 15 Inserții« și reclame linia lor 2 . î-hu í/a Sch­­ tcițci anonime pe acțiuni .­­ Kievend“ " Capital social 600.000 lei BAU Éinroa^ ziaruli.1 str. Serindar 11. ASTAZI:28 Februarie (13 Mart.) 1905 /^^lVV^AAAA/'A^|^AA,\\VvVVvvWWW^­^'\\A^\^^AA/^^A^/VVVVV^­^l\'V^^^ rl&r­t O0 £ rS­ OSM>X: Cuviosu Vasile ,, CATOLIC: Mart. Enfrasin Soarele răsare 6 ore 37 m., amine 6 ore 24 m, pe ziua de orî a fost splendid. Un adevărat timp de primăvară. Cerul senin. Temperatura s’a urcat la 14 grade la București. SpeCtSCO în Circul Sidoli: Reprezentație în fiecare seară. M­I:MEWTO Ateneu: In rotonda Ateneului ex­poziția d-șoareî Adela Jean și a d-lui Petru Serafim — Expoziția pictorului A. Verona. Autorități. Toate autoritățile pu­blice sunt deschise. Judiciare. Toate instanțele jude­cătorești sunt deschise. R­ăzboiul ruso-japonez Fuga locuitorilor din Mukden înaintea marii lupte isbucnire. L­AS­AT­U­L DE SEC Printre multe dahinî și obice­iuri, unele transmise de la păgî­­nizm, a­ltele care datează dela întîile vremuri ale creștinizmu­­lui, avem și lăsatul de sec, a­­plică obiceiul de a mînca în ul­tima zi a Carnavalului mult și în gestul din mîncă­rile prohi­bite în cele 7 săptămînî ale postului. Postul este neapărat o impu­nere datorită hebreizmului; mor­tificarea prin nemîncare cit și­­ abținerea dela unele alimente în­­ anumite epoci ale anulfoi, au fost, pe vremuri, precepte hi­­­gienice, dar dela higiena­ și pînă la dogma drumul n’a fost prea lung, m­ai ales dacă ținem seama de tendința generală a omului ne e­itit, c­­e a sfinți și de a privi ca un lucru supranatural orice autoritate pe care nu o poate înțelege. Avem multe datini păgîne în religiunea și in moravurile noas­tre mai ales, așa .Călușarii și paparudele, sînt de origină pă­­­gînă, precum Vicleimul, Stea­­na sînt de origină creștină. Iar lăsatul de, sec, care stă în strînsa­­ legătură cu postul, are ca și posturile o origină ebraică. Să nu se creadă că posturile­­ poruncite de­­ religia creștină, datează numai de la Christos, posturile le găsim la evrei, căci­­ posturile erau impuse, după cum am spus mai sus, și de higiena dar și ca regale politice, ca pe­depse pentru a întări autorita­tea șefilor. La noi postul este considerat ca făcînd parte integrantă din religiunea lui Christ și bine se consideră așa, fiindcă religia Mîntuitoru­lui, n’a fost o re­ligie originală din toate punc­tele de vedere, ci, în multe pri­­viri lî o continuare, a dn­verselor religii asiatice, pe care nu le vom mai amănunți aci. Christ a respectat atunci cîn­d a înce­put să răspîndească învățăturile­ sale, foarte multe din tradițiile vechi, căci, după cum a spus’o discipolilor: „Eu n'am venit ca să stric legea ci am venit ca s’o îndreptez!“ Din numărul a­­cestor obiceiuri tradiționale res­pectate face parte și postul. Lăsatul de sec a fost ampli­ficat, negreșit, potrivit tempe­ramentului și năravurilor spe­ciale fiecărui popor. Apoi sunt amănuntele, precum : bătaia al­­vițeî, tărbaca cîinilor etc. Bă­taia alvițeî s’ar părea că sim­bolizează cina în comun și de aci se vede origina sa h ebraică, dacă ținem seamă că ebreii au trăit, viața patriarhală și nomadă pînă la­­ cucerirea Chanaomului. Tărbaca cîinilor are aceiași ori­gină iar clinele simbolizează, poate ,pe dușmanul neamului care este flagelat și alungat. Toate aceste datini au trecut în religia noastră și, după cum am spus, au­ evaluat și au variat de la popor la popor.­­La noi lăsatul de sec este un prilej mai mult pentru petre­cere și stricare de stomach. Din Isiusia —Corespondența „Du­m­­i­n­e­ț­e î“ Petersbur­g., Februarie Reformele După diferitele zvonuri, se vor face in cunând foarte importante mu­tări in personalul superior. Generalul Sakarov, a cărui ostili­tate personală contra lui Kuropat­­kin, a­­ devenit un adevărat pericol, va f­­iu­venit­ cu generalul Sukonx­­;linot, *mi- personal al generalisi­mului »is. Generalul Glasof va fi î­nlocuit l­a ministerul i­nstrucțiunei­­ ptti­tice - «cu marele duce Constantin­­I Otisfaiuiliovici, și amiralul A ve­gan ia maivkxă prin amiralul Skryd­­ioi, iar v.clan va fi numit .al iloi- 3<­n aghiotant de cimp al ikapăra­âuhit. O­rom­isiune va fi un carbid -tor­snalir. scopul de a examina co­­ ond de a­legere va fi adoptat pentru formarea adunării legislative con­turui recentului rescript impe­rial Se crede că iimediat ce adunarea­ va fi­­­ aleasă și instalată, un fel de­ Constituție va fi dată poporului. Ea va cuprinde două Camere, una a­­leasă, și alta numită de împărat și provenind din actualul consiliu al imperiului. Comitetul actual de miniștri,după cum v’am­ mai scris, va fi înlocuit, printr’un consiliu de miniștri al că­rui președinte va fi contele Solsky, actualul președinte de secție al con­siliului imperial. Aceste schimbări vor aduce definitiva dispariție din politică a d-lui Witte. Senatorul Ghu­dowsky a prezen­tat împăratului un raport în care declară, că din cauza refuzului lu­crătorilor de a desemna delegații ,ci­ f­i imposibil semisiunei, a J cărei Greva la St. Petersburg. Greva e aproape generală la St. Petersburg. "Grave dezordine s'au iscat la uzina Paulef in ziua de­­ 21 Februarie. ILnerătorii au­ făcut să explodeze două cazane. S'au bătut între dînșii și 22 d­ oameni au fost omorîți sau răniții cu lovituri de revolver. Directorul a amenințat cu închiderea uzinei, dacă lucrul mi v­a­­ fi ruinat, mii­ne." Oamenii sunt furioși din cauza a­­­restărei delegaților lor, cari au fost transportați în orașele lor de ori­­­gină. Lucrătorii uzinei,Munkof, s’au pus­ în grevă cu toate amenințările de includere a uzinei. Direcțiunea a afișat ,că dacă lucrul nu va fi re­luat pină mîine seară la 8, uzina va fi toc­misă in mod defii­tiv. Șanti­erele din Baltică au­ făcut declarațiuni la fel. Cu toate aces­tea greva se întinde cu iuțeală. Cinci-zeci și două de uzîni parti­­­­cu­la­re și trei-epre-zece ale statu­lui sînt inchise din cauza grevei. Numărul lucrătorilor greviști o so­cotit la 60.000. In provincii o întrunire s’a ținut la Batum în ziua de 21 Februarie înaintea unei biserici. In timp ce s’au pro­nunțat discursuri, cazacii au­ risipit mulțimea și a urmărit-o pînă in curțile caselor. Au fost opt morți și răniți dintre cari șase bărbați și două femei. Turburările din Caucaz sunt a­­­­tribuite pe de o parte atitudinoi pasive a autorităței. Inactivitatea­­ trupelor a favorizat precedentele masacre din Baku, unde după di­ferite versiuni, numărul victimelor ■ ar fi de §00 morți și 1500 răniți,­­ președinte a fost numit, mai continua lucrările de ȘT 5 Bani in toată țara Trupele priveau la cele ce se pe­­treau și s-au mulțumit să apere stabilimentele publice și bunurile statului. La Tiflis mai mult de 200 de persoane au pierit și autorită­țile militare au manifestat aceeași apatie. La Bielostok un morar a fost o­­morît pentru că a refuzat de a face cauză comună cu greviștii; subprefectul a fost asasinat. In Varșovia sezonul carnavalului a fost dezastros. Viața în­­ oraș e complect paralizată. Nici un bal nu s’a dat și pierderile pecuniare suferite de comercianți sunt consi­derabile. Opera, teatrele, concer­tele, sunt goale. Numărul murito­rilor de foame pe străzi e enorm și împrejurimile orașului nu sunt sigure. Țăranii cari duc productele lor la tîrg sunt atacați de hoți în toate nopțile. Arh­iepiscopul catolic din Var­­șovia a publicat o scrisoare pasto­rală și care s-a citit erî în toate bisericile, în care scrisoare invită pe greviști să reia lucrul și să nu mai asculte de agitatori periculoși. Partidul socialist polonez a pu­blicat pe de altă parte un mani­fest în care spune publicului să se păzească contra tentativelor fă­cute de către autorități, în vedere de a se excita populațiunea con­tra evreilor. Manifestul invită po­­pulațiunea să nu plece urechile la aceste provocări, pentru ca să se evite vărsări de sînge. Badian VIAȚA POLITICA Frămîntănle din partide Urmărind luptele politice de la noi, ne pierdem­ adesea în amă­nunte și nu dăm atențiunea fapte­lor capitale ce se produc sau sînt pe cale de a se produce. Și trebue de observat că în epoca de azi politicei noastre se prepară mari evenimente politice, ba chiar sînt pe punctul de a se produce. In ambele partide istorice sînt ciocniri de idei și de interese—mai mult de interese de­cît de idei — din cari trebue să iasă soluția par­tidelor viitoare. In partidul conservator sînt par­tizani de-ai d-luî Carp, de-ai d-lor Cantacuzino - Manu - Lahovary și de-ai d-luî Take Ionescu. De­ocam­­dată d. Cantacuzino și amicii săi merg d­ o acord cu d. Take Ionescu și amicii săi, și sînt răzleți numai d-ni. Garp-Filipescu și amicii d-lor. In viitor se poate ca să meargă­­ de acord d. Carp cu d. Manu, cu consimțămîntul d-lui Cantacuzino, iar d. Take Ionescu cu­­ amicii săi să răm­îe izolați de partidul con­servator, sau poate să renunțe la triflu­ltura de conservator și să for­meze un partid progresist, de fapt și nu numai nominal. In partidul liberal sînt tineri de­mocrați, sînt bătrîni reacționari și bătrîni cari doresc să dovedească prin activitatea lor că se țin în cu­rent cu progresul și-i admit prin­cipiile. Interesele politice au de­terminat pe tinerii democrați să se pue sub scutul bătrinilor reac­ționari. Printr'o asemenea procedare cred dînșii că vor putea ajunge­­ mai în grabă la fel—și vor ajunge după cum doresc, căci interesele, — tot interesele­­ — dictează bătrinilor reacționari să predea puterea 'tine­rilor democrați. Viitorul deci pare a ne rezerva surpriza ca să avem in țară patru partide : 1) cel boeresc cu d-nii Carp-Filipescu-Manu-Lahovary 2) cel progresist cu d-nii Take Io­nescu-I­issescu-Bilifarău ; 3) cel li­beral oficial cu d-nii Brătianu-Mor­­țun-Take Protopopescu și cel libe­ral independent cu d-nii Costine­scu,Lascar-Stelian. Pînă acum s’au zădărnicit toate încercările de a exista un al trei­lea partid in țară ; «cind vor exista însă patru partide­­ va cădea teoria aiterăreî la putere a două partide de guvernămint. Atunci se va pu­tea face destul de ager o coaliție­­,între două partide, cari să impue, ori­cărei puteri din stat să dea­ dreptul de guvernare și altui par­tid de­cît celor două partide isto­rice. Repetăm : suntem mi ajunul unei ogari schimbări în viața noastră politică. C. D-Sfil. Spre Timislao, cuibul de ban­diți.—Timpul necesar de a a­­junge la Timissau in balon. Aducerea locoten. Mouquier.— Porumbeii călători oferiți de d. de Laconsteyre.—Plecarea balonului.—Deasupra munți­lor gigantici. — Da 2500 m. Înălțime. De­sigur că tot planul crimei fusese combinat la Timissao, in a­­cest colț pierdut în mijlocul mun­ților. — Cîțî kilometri sunt de­­ la Hi­­kona la Timissao? întrebă Marcel pe șeful gării Vallen. —Cam la vreo treî sute cincizeci. Comandantul balonului întrebă apoi pe cîțîva indigeni întrebuințați la Casino în diferite servicii, asupra situațiunei exacte a locului unde s’au refugiat tuaregii, apoi zise lui Borel: — O să treb­ue să ne îndreptăm spre sud-vest­. Umblînd 25 kilom, pe oră, o să avem nevoi de 14 ore pentru a ajunge la Timissio. D. de Laconstegro, directorul Casinului, care voia să satisfacă pe pasageri, pusese să se ducă în na­celă o mulțime de provizii de tot felul. După aceea se adresă lui Marcel: —D-le de Chambry, îi zise el, de­sigur că o să trebue să parlamen­tați cu tuar­gii pentru schimbul prizonierilor... Cum o să vă înțe­legeți cu dînșii ? — Așa este, zise Marcel, nu m­’am gîndit la asta. Numaidecît d. de Laconstegro te­lefona la sanatoriu și rugă po d-rul Dures să u­rmeată imediat pe loco­tenentul Monestier care vorbea per­fect limba tuaregă. Afară de acea­sta Monestier era un ofițer de o remarcabilă energie și perfect în curent cu obiceiurile și vicleșugu­rile tuaregilor. Cam pe la ora unusprezece și jumătate de noapte, aeronauții se pregăteau să ia loc în nacelă cînd d. de Lacosuteyre alergă aducînd o colivie de păsări. —Comandante, zise el, ia­că o ju­mătate de duzină de porumbei că­lători. O­­ să fie de mare folos, căci o să aveți nevoit să comunicați­ cu 59 Casino,­fie pentru a ne cere infor­mații, fie pentru a ne însărcina să transmitem observațiunile voastre la­ stația Vallen unde o să soseas­că în Aurind corpul militar.­­"D-le de Laconsteyre, zise Mar­cel de Chau­bry, ați avut o idee excelentă, și nu mă îndoesc că gra­ție sforțărilor balonului și ale cor­pului militar, care vă fi informat de voi prin acești porumbei, o să putem elibera cît de repede pe pri­zonieri. Luisa recăpătase oarecare spe­ranță și se urcă în nacelă.. Tot personalul casinului ținu să mîna îndrăzneților voiajori și să le ureze drum bun. In cur­sul balonul se ridică din nou în aer. Era aproape­ de miezul nopței. ■­­­« Aerul era absolut liniștit. Sub lumina albastră a lunei, a­rostatul alerga repede. Marcel­­ se ridicase la două u­i cinci sute de metri înălțime, pentru a nu fi jenat de nici una din înăl­țimile munților Ah-­iggar, ale cărui piscuri, shulblate de dulcea lumină a astrului tippiei, apăreau ici și colo ca niște mase gigantice de oțel. Din cinci în cinci, tot felul de strigăte veneau să izbească Urechile aeronauților. Ici, plînseți, lugubru al vulturu­lui; colo, jalea prelungită a antilo­pei sau lătratul furios al șacalului. Apoi deodată un răcnet sonor, cavernos, adinc, urmat de un alt răcnet mai răgușit și mai ascuțit, tulbura gîturile întunecoase ale munților. Era un lou care cu vocea lui pu­ternică și, dominatoare, părea că voește să impue tăcere oaspeților singurătate­. Pe la ora patru spre zi, balonul trecuse de cele mai înalte vîrfuri. La dreapta și la stînga se întin­dea o vale largă în care se coborau torenți impetuoși, a căror spumă scânteia sub razele lunci, care în Sahara nu este așa de palidă ca în regiunile noastre, ci de o culoare albăstrue asemănătoare aproape în­somnat lumbi­i e­ electrice. (Va urma) ila și Galați primele rețele urbane după care aceste două orașe a­i fost legate intre ele printr’o rețea in­terurbană, cea dintîia deu țară.. La 1893 s’a instalat în București prima rețea urbană cu abonați­, al căror număr a crescut mereu, ajungând azi la peste 1200 și tot în anul acela s’a înlesnit pentru cea din­tîia­­ oară comunicații,nea între două orașe ale țărei: 1­­u­­mu ș 11 - B­r­ăi­l­a. Această comunicație se făcea însă pe liniile tndegra­ve, de­oarece nu exista rețea telefonică. * Veiți continua cu rezumarea a­­cestei conferinți în­­ numărul viitor. Comitetul Societate­ de științe a mulțumit în mod­­ călduros d-nului inginer Vidic pentru instructiva d-sale conferință și i’a rugat s’o mai țină odată, în fața unui public mai numeros, scopul societăței fiind de a populariza cu­ mai mult ches­tiunile științifice. O SUIA DE MII LEGHE 1 AER ,1 Naufragiații Samarei steîngă Telefonul in Rominia O conferință interesantă.—Pri­mele telefoane. — Cele mai lungi rețeta telefoniei.—Cele dintâi­ încercări în Rominia. Prim­ele rețele urbane. O­­ suferință interesantă. Am azistat era Duminică după amiază la o conferință extrem de­­interesantă ținută de cătr­e­a in­giner de telegrafe C. I. Vidic in sala VII a Universităței în urma invitați­unii ce l-a făcut societatea studenților în știința din București. Sunt sigur că cititorii noștri­ cari n’au putut asista la această confe­rință, vor urm­ări rezumatul ei tot cu atîta plăcere și viu interes, pre­cum am ascultat-o eu, fermecat timp de peste 2 ore de cele ce am aflat. D, inginer Vidic, a vorbit despre Telefonie și și-a însoțit conferința cu ilustrațiuni făcute de d-sa și cu exemple de aparate reconstituite anume pentru a arăta istoricul te­lefoniei și diversele faze prin care a trecut această invențiune. La sfîrșit conferențiarul a făcut pe auditori să cunoască diversele aplicațiuni ale telefonului, prin ex­­primenț­ă­i chiar în sala conferinței. Auditorii au putut astfel admira rezultatele micro-telefoniei, ascultînd o orchestră de lăutari, și ultimele noutăți ale zi­ce sau „Jurnalul vor­­bit­or“. Din redacția „Adevărului“ s’a comunicat prin telefon publicu­lui ultimele ști­ri din țară și din străinătate, sosite pînă la orele 4 după amiază, cînd s'a ținu­t con­ferința. Se știe că la Budapesta există un ziar ai cărui abonați sînt serviți telefonic de două ori pe zi cu ul­timele știri telegrafice din lumea întreagă. Dar conferința aceasta e prea­ interesantă ca să nu facem asupra ei o dare d­e seamă mai amănun­țită și mai sistematică. Nu ne pu­tem insă abține de a felicita in mod sincer atit pe conferențiar pentru cunoștințele sale și munca depusă spre a face din «conferința sa o operă de valoare, cît și pe direcț­a poștelor care posedă ingi­neri atît de capabili și de sirguitori. Și acum­­ să trecem la obiectul a­­­cestei frumoase conferințe. Primele telefoane D. Vidic și-a început conferința prin a face un istoric al invențiu­­nea telefonului. D-sa a vorbit în parte despre fie­care din cele pa­tru perioade în care se împarte is­toria telefonului însoțindu-șî expu­nerea cu numeroase tablouri și a­­parate technice ,lucrate și reconsti­tuite do d sa pentru a exp­ira­­ di­versele stadii ale in­vențiunei. Primele telefoane­­ au funcționat în America, la 187­7. La anul 1879 existau la New York 3000 de abo­nați ai serviciului telefonic. Inova­ția a trecut repede în Europa, in­­troducîndu-se intîi la Paris unde primul telefon public a început să funcționeze la 8 Septembrie 1879 cînd s'au constituit trei societăți pentru exploatarea acestui serviciu, în anul 1881 centrala telefonică din Berlin, a început rețeaua cu 94 de abonați. Cele mai lungi rețele Cele mai lungi rețele telefonice se găsesc în America unde se pot­ avea convorbiri interurbane la dis­­anțe de peste 2000 km. In Europa, cea dintîifl și cea m­ai lungă rețea telefonică directa este rețeaua Paris Roma, care are o lungime de 1593 km. O altă rețea care o întrece pe aceasta din urmă este linia telefonică indirectă Bres­­lau-Paris-Marsilia, a cărei lungime trece de 2000 de kilometri. Cele dintiiu telefoane in Romi­n­ia In Rom­ânia primele încercări te­lefonice s-au făcut la poșta cen­trală din București în anul 1884, adică șapte ani după invențiunea telefonului Bell. Abia în anul 1893 cînd era director al poștelor d. St. Cezianu, s’a făcut legea pentru ex­ploatarea telefonului. Mai intîiü au funcționat în Ca­pitală un număr restrîns de tele­foane, cari legau intre ele doar ur­mătoarele autorități: direcția poș­telor, ministerul de interne, poliții­­și parchetul, cînd palatul justiției se afla în clădirea de lingă teatrul Lyric. La 1890—91 s’au instalat în Bră­ Cant. dide. Se înmulțesc microbii dar cresc și mijloacele științei. In această situație a omenirei­­ vine ideia păcii. * I De ce pe lingă că se omoară în­­ timp de războiu­, atîtea suflete să­­ se cheltuiască în timp de pace a- i ritm sutimi de milioane ? ! Să sa scutească lumea de dări­­ pentru armată, și să se vedea o­­­­menire! milioanele de brațe cari se­­ istovesc intru 'a nu face nimic! Acesta e strigătul celor ce pro- < ■­povăduesc ,pacea prin dezarmare. ! Vai ! tocmai această dezarmare £ nu­­ a aduce pace. ț Pe lingă marea mizerie actuală, ■ acolo unde deja sînt doi indivizi la o pîine,— mîine cînd dezarmarea 1 va deveni fapt, vor fi douăzeci. Acele milioane de indivizi caii trăesc pe spinarea statului vor să- l văii pe spinarea noastră. Căci ce 1 altă ramură de activitate veți in­dica celui care trebuia să fi fost­­ soldat? Și azi, ca militar, necesi­tățile lui sunt mari, poate mai mari decit ca civil— și tot industria și comerțul nostru i le satisface unde îi veți face deci loc ? . Statul ia azi în mod egal de la fiecare individ, o dare indirectă cu­­ care să întreție armata. 1 * Mîine, acele sutimi de milioane­­ de franci luate fiind de la om de 1­a către om, vor fi nenorocirea no­is­ ‘ t­ ă. Ca de obiceiu, bogatul grație­­ mijloacelor ce-i stau la îndemină 1 I nu va da decît a suta parte, pe cînd săracul— marea mulțime— a ’­­ zecea. Azi nu te mulțumești cu 2­­­ iei pe zi, atunci va trebui să te­­ mulțumești cu 20 bani, căci o sută­­ , nu zece cum sînt azi— se vor găsi­­ în locul t­ău. , Omenirea, atunci cînd pacea , prin dezarmare va deveni fapt, va face ca suta de m­ilioane de oa­­­m­eni să fie aruncați gata în mijlocul­­ nostru, flămînzi și goi în căutarea­­ mijloacelor de existență. Așa judecă unii și iată de ce I văd ei în locul idealei păci, prin­­ dezarmare, “războiul social, răsboiu­­ care va regenera omenirea deschi­­­­zînd eternei vieți orizonturi noul i Omna­n dal- Pacea prin deg­rimare ? i­n Progresul idustriei.— BSilioa­­ne de brațe fără de lucru. — Scăderea salariilor.—Pe locul pacei războia soclul. Astăzi grație invențiilor silnice industria și agricultura, cei doi factori principali, izvorul progre­sului întregului concert, caută să micșoreze pe cit mai m­ult posi­bil numărul brațelor d­e muncă. Pe cîmp la arat, semănat, cotit și treierat, la toate, mașinile iau locul brațelor. La manufactură în general, acolo unde se uza de 10 oameni se întrebuințează uimi. De aici în mod lent o supraproducție de brațe, m­irme. Trusturile, cooperativele, asocia­țiile, companiile, toate astea adună capitaluri man da la puțini indi­vizi și fac inaccesibilă intrarea ce­lor ce nu vin decât cu munca. Și ape, comerțul este o ramură de activitate la care nu poți ajunge num­a cu braț­le și capitalul me­Științ1­,—i cu simpla ști­nță nu poți să te hrănești și mica minori­tate a­­ celor ce trăesc de pe urm­a ! deja am­ coborit-o la un simplu negoț mai mult­­ sau mai puțin ren­tabil. In genere deci, lupta pentru e­­xistență a devenit așa de grea­că prin forța lucrurilor ea a născut în­tâii id­­i și apoi, partide cari tind să reformeze rituala stare de lu­cruri. Azi, toate aceste asociații isvo­­rîte din nevoile omenirei nu luptă decit pentru tgatarea drepturilor indivizilor. De ce ? Nevoile zilnice, concu­rența, lupta această contra mizeriei de toate zilele a dat la iveală par­tidele politice. Aglomerația de in­divizi, năvala pe care o dăm fie­­«■are la ce poate apuca au produs dezordini în egalele drepturi. Cel mai isteț are ,prea mult, cel cu mai puțină îndrăzneală prea puțin. Mizeria crescindă a adus cu sine boli de tot felul. Și bolile reme­ ; Subofițerii reangajați însemnătatea plutonierilor în armată.—Rolul subofițerilor reangajați. — Situația pluto­nilor — Toată lumea care cunoaște rolul­­ armatei, apreciază așa cum se cu­­­vine marea însemnătate pe care o­­ au­ plutonierii în armată, atît pen­­­­­tru instrucția teoretică, cît și pen­­t­tru cea practică a trupelor. S­i­tuațiunea materială și chiar­­ morală a acestor sub­ofițeri nu o fi însă așa cum ar trebui să fie. Pentru rem­ediarea acestei stări­i de lucruri, primim la redacție un­­ memoriîl asupra căruia atragem toată atențiunea celor în drept. Din acest memori­i extragem ur­­­­mătoarele pasagii interesante : Astăzi, cu ocazia mai multor îm­­­bunătățiri­ și transformări ce ur­­­­m­ează a se face în armată de că­­­­tre noul guvern, este timpul de a­­ se da publicității următoarea pro­­­­punere, care, judecată de autorită­­­­țile superioare ale armatei, credem­­ că va fi apreciată în bine și pusă în aplicație. Plutonierul în armată Ca în toate armatele străine și în armata noastră este prevăzută, ca cea­­ mai înaltă treaptă a grade­­­­lor inferioare, „Plutonierul“­, care a­poi se recrutează din sub-ofițer­­rii reangajați (serg.-majori și serg.­­adjutanți) cei mai capabili și cu bune purtări.; aceștia numai, după­­ ce au trecut ,uin examen de capaci­­tate, sunt numiți de către minister, în gradul de plutonier. Erarrhia­­ plutonierului n­u este însă bine de­­­­finită nici pînă în prezent, așa că și comandamentele fiind în confusie, au­ intervenit în nenumărate rîn­­duri pentru regularea acestei ches­­­­tiuni, care ar ridica mult presti­­i­­­giul armatei, înlăturând o lacună a­­tît de dăunătoare disciplinei. Erarhia și pozițiunea plutonie­­­­rilor în armată Nu voim să arătăm pe larg con­­siderațiunea și avantajele plutonie­rilor in armatele străine, de care autoritățile noastre superioare au­ destulă cunoștință, avantaje pe cari­­ în actuala stare financiară a țarei , nu­ le putem pretinde întocmai, știut­ă fiind că armata noastră are vrevoe și de alte îmbunătățiri: echipament­­ și armament, pentru cari trVbuesc­i bani și iar bani.­­ Dacă arătăm neajunsurile ce se­­ vor vedea mai la vale, precum și j­­indreptarea lor, care do­rilt,fel nu s impune o nouă cheltuială, pentru stat, o facem numai pentru a se­­ putea menține o puternică disci­­­­plină, fără de care o armată nu­­ poate exista. I, „Mențiunea disciplinai“, pentru­­ că numai atunci un plutonier va fi putea fi adevăr­atul înlocuitor al o­­­­fițerului și deci dar treapta cea mai înaltă a gradelor inferioare și (art. 47 reg. serv. inter or). Numai și atunci se va putea impune inferio­­p­rilor lui, numai atunci se va putea­­ numi capul gradelor inferioare, cînd p se va face o transformare radicală­­ a îmbrăcămintei și a somnului din­ n­stinctiv, care să-l deosebească nu­­ numai de soldat dar și de ceil­alți c­­reangajați. _ a. Căci este știut cît de puternic îi este proverbul romînesc care zice: „Omul după îmbrăcăminte se cu­ îi­noaște și să judecă“ mai cu deose­­­­bire la noi in armată. Vem de­ zi monstra aceasta bazați pe princi­­piile generale din serv. interior (pag. 10) care zice că: sergentul va asculta de sergentul major (care poartă două galoane) serg. major de serg. adjutant (care poartă trei galoane) și serg. ’’adjutant de serg. putonier care are numai un singur galon și sabie. Cum­ semnul distinctiv al tuturor rudelor din armată merge în mod pr­ogresiv, plutonierului din contra sa dă un simplu galon de sergent, care ca urmare a dat naștere la o mulțime de conflicte intre el și in­feriorii lui, conflicte destul de re­gretabile și dăunătoare disciplineî. Vom continua în numărul de miine. N. F. nini no­ sper Dezastrul rușilor­ ­ dările perderi ale rușilor. — Feste 200.000 ruși morți, ră­­siți și prinși.—Zdrobirea cen­trului. — Risipirea armatei moscovite.—Steaua lui Kuro­­patk­in apusă. Dacă nu se cunoaște în toate a­­mănuntele bătălia de la Mukden, se știe însă, că generalul Kuropatkin a suferit o înfrîngere colosală și că acuma nu mai luptă decît pentru ca să poată salva din dezastru a­­poca ce a mai rămas din numeroasa-i armată și din num­eroasa-i artilerie, plus bagajele, munițiunile, etc. Este constatat pe deplin ca miș­carea de înconjurare executată pe amîndouă flancurile a determinat debandada rușilor. Cînd puternicile coloane ale ma­reșalului Oyama au­ ajuns in spa­tele centrului am­enințind serios Mukdenul, generalul Kuropatkin a fost nevoit să ia ofensiva in contra centrului japonez spre a-l sparge, însă toate atacurile sale au fost res­­pinse cu mari perderi. Zadarnică a fost eroica împotri­vire a rușilor la­­ flancul drept și anume la dealul Putilpv și la strîm­­toarea Gutulun­, zadarnică a fost și vitejeasca rezistență de la Sanhepu situat la flancul sting căci dezastrul de la centru a trebuit să atragă ine­vitabila debandadă de la aripi. Și astfel dintr’o puternică armată care se apropia de 500.000 oameni nu se mai știe co a mai rămas astăzi și nu se mai știe unde se află toat­e crîmpeele cele pulverizate. Bătălia de la Mukdon a fost cea mai strașnică înfrîngere a rușilor fiindcă, dacă după toate celelalte bătălii mari, Kuropatkin s’a putut retrage cu armata sa grupată, deși cu destul de mari perderi, de data aceasta armata este cu totul dezor­ganizată, sfărîmată, îmbunătățită și fragmentele împrăștiate în diferite direcțiuni. Este posibil ca și de astă dată Europatkin să scape cu o mare parte din oștile sale, însă, va lăsa pe cîmpul de bătai și în miinile inamicului cel puțin o jumătate din contingentele sale, ceea ce este si­nonim cu un dezastru ireparabil a­­­proape. Chiar din știrile pe care le trans­mit corespondenții ziarelor străine ar rezulta că rușii au perdut peste 200.000 oameni, in această bătălie care va rămîne memorabilă și anume 60.000 morți, 100.000 răniți și 50 mii prinși; dacă cifrele sunt exacte rezultă ceeea ce am spus, anume că aproape jumătate din armata ru­sească a pierit in ultimele zece zile de lupte. Dar fiindcă bătălia de la Mukden nu s’a sfirșit încă și va urma pînă cînd rușii vor izbuti să scape sau vor capitula, este de bănuit că bă­tălia aceasta sa va încheia cu niște perderi aproape fabuloase și num­ai pomenite în altă bătălie. Steaua lui Kuropatkin a apus. Ideat A se citi în pagina 3-a tele­gramele privitoare la revoluția din R­usia și la războiul ruso­­japonez. adus oarecare înviorare comer­țalul­­ lui T.­Severin. Blăș­le de mente, ocoale și Cio­­șiani, cu cele două Motvuri,­­an­ ca­lea județeană, artera Gor­jului, cu două mari dealuri Giocîrnășianî și Colibași, greu de suit și coborît; locuitorii ain acestea din urmă plasa se îndreaptă spre Strehaia, unde se fac mari de averi comer­ciale. *­­,„^a acpet; C[,z] ce este de făcut? Să lăsam­ orașul de reședință Se­­verinul, să fie nimicit, sau să cân­tăm un remediu, spre a’i da viață, adică mișcare comercială. Opinia mea este o singură solu­­țiune : să facem tot posibilul a face o linie de drum de fior din Baia­­de-A­rama-Gligova, de aci pe albia riului Motru, prin cătunele La­­groia-Samarineni, cu un pod peste Motru la Corcova. De aci pe valea Jiuluî Motru pină la Ciocîrnășiani, de aci pe valea Corustițî pînă în dreptul comunei Drăgineșt­i, de aci tr­aversează dealul Colibașului ca­re este destul de accesibil, și lu­­ind drumul vocixiü al olaculuî la T.-Severin. Această, cale este lesnicioasă fără a fi nevoi de a face tăerî de dea­­lurî, mergînd pe albia rîuluî Motru și luncile rîu­rilor Coruștea și Co­­șurtița, și am lega Severinul cu localitățile cele mai prospere ale județului, și s’ar putea uni printr’o linie ferată cu Gorju de la Baia de­ Aramă-T.-Jiu, ca județul nostru să nu fie exilat de Gorj­­ și nici Gorjul de Severin, căci aci ar a­­vea o schelă la Dunăre pentru des­facerea produselor agricole și fo­­restiere, al căror transport costă mult mai putin de­cît cu calea fe­rată, vînzîndu-le sau predate în gă­rile căii ferate. Aci la Severin s’ar putea face un tîrg săptămînal, care ar progresa foarte mult logind plaiul Cloșianî cu cele două plăși ale Motrului cu Gorj și T.-Severin. Cu modul acesta județul Dostra și Gorj ar cîștiga foarte mult. S’ar putea exploata minele de fier și aramă din Baia-de-Aramă, căci din cauza lipsei de comunicație nu se pot­ angagja capitalux­ î pentru ex­ploatare, s’ar putea exploata mi­nele de cărbuni din comuna Ponoa­­rele, Bărești, Ploștina, Lapoia, Flo­­rești, Ciocîrnășani și localitățile dimprejur. S ar putea exploata pădurile secu­­lare din aceste localități, carieru­* de marmoră și ardesie din Rudin; și Gornenți , s’ar putea transporta produsele agricole și forestiere din părțile cele mai prospere ale jude­țului la T.-Severin. S’ar putea ex­ploata terenurile petrolifere din­ părțile de jos ale Carpaților, cari abundă în petrol, după păre­rea oamenilor competenți, și ambele județe ar beneficia de prețuri mai uscate mai ales produselor lor, fă­cînd transportul productelor lor di­rect în piața orașului Severin. Consiliul județean și consiliul urban T.­Severin au votat fiecare cîte 400.000 lei pentru linia ferată Baia-T.­Severin. Acest traseu de­scris mai sus, ar servi nu numai pentru exploatarea mineralelor din Baia, dar și tuturor Mehedințieni­­lor și Gorgienilor, și s’ar da o dezvoltare portului orașului Seve­rin. Cr­ed că toți oamenii de bine se vor grupa în jurul acestei ide­i, care va fi fecundă în rezultate, și se va învia orașul T.­Severin, care prin poziția sa lăturalnică este menit a dispare, dacă nu ne vom îngriji de viitorul sau economic. 1905, Februarie. G. Băicoianu Linia ferată Oaia de arad­ă­ Corcova-Severin D. G. Băicoianu, fost deputat, ne trimite spre publicare următorul articol căruia îî facem cu plăcere loc : De mult timp comercianții din Severin se plîng de lipsa de dara­­verî. Cauza e­ste că Severinul fiind n extremitatea județului, lingă Du­nare, este izolat ca desăvîrșire de populațiunea­ rurală, care ar putea să-î alimenteze comerțul. Portul orașului Severin e scăzut de cind ungurii au prohibit expor­tul vitelor noastre in Austro-Unga­­și de cînd au pus taxe­ exorbi­tante asupra șlepurilor încărcate cu cereale, care traversează cana­lul Porților de fier, cu declarații pentru export în Austro-Ungaria. Pe d altă parte, nu există nici un județ în țară ca Mehedințiul, unde să fie m­ai multe puncte de export pe Dunăre a produselor agricole și forestiere. Astfel se face export prin punctele Vîrciorova, Sîîrșova, Bateți, Crivina, Țigănași, Isvoa­­rele, Gogoși, Balta-Verde, Gruia, Garla Mare, Pristal, cari toate a­­cestea atrag desfacerea produselor agricole din localitățile dimprejur in alte puncte. Abia cu mare greutate am putut încărca cu oare­car­e restricțiune cu­prinsul produselor agricole și fo­restiere prin punctul Hirgova gi s’a Știri din străinătate Circulă zvonul că regele Oscar al Suediei va abdica de pe tron. Dacă șt­iea aceasta se va confirma va fi o dovadă că Norvegia se va despărți definitiv de Suedia și va forma un stat independent aparte. Se mai afirmă apoi că Parlamentul Norvegian are intențiunea, pentru a grăbi despărțirea să institue un guvern provizoriu. * A doua zi după serbarea numită „Mardi gras“ din Paris, funcționa­rul însărcinat cu supravegher­ea o­­perațiunei măturatului ser­pentinelor a constatat că numai pe marile bu­levarde s-au aruncat 180.000 de ca­­n­txi­ de confetti reprezentînd o va­­loare de 90.000 foi. Laboratoriul din Paris exam­inînd 1299 eșantilioane de lapte a găsit că numai 97 aveau lapte bun, iar celelalte erau cu lapte falsi fu­at. Tolstoi a terminat în cursul a­­cestor luni drama Hadji Murat care reprezintă scene din viața cauca­zienilor și acum lucrează la termi­narea a două nuvele mari: „După bal“ și „Divinitate și Umanitate“. In aceasta din urmă, Tolstoi pre­zintă pe un r­evoluționar rus Lis­­sogub care, în închisoar­e, se cor­­n­vertește la creștinism și se pune să predice evanghelia. Aceste trei lucrări nu vor fi publicate de­cît după moartea lui Tolstoi. * Amiralitatea engleză a pus la studiu un nou fel de torpiloare că­rora s-a aplicat sistemul bărcilor automobile. Avantajul noului torpi­lor este că are o viteză cu mult superioară torpiloarelor actuale. ■* Asupra măcelurilor din Baka în­cep să sosească amănunte in groii­.

Next