Dimineaţa, aprilie 1906 (Anul 3, nr. 773-799)

1906-04-01 / nr. 773

Si­hi bată 1 Aprilie 190t> ASTĂZI: Si­latn­g (IB Aprilie) 1806 Calendar: OK't'OUUV : Sfântul Epartie ,1 CATOLIC : Harcelia Soarele pe sare 5 ore 39 «a., apune 6 ore 35 m. prea frumos,­ liniștit și călduros persistă în toată țara. Temperatura a depășit pre­tutindeni în cursul zilei plus 20 gr. aju­n­­wi gînd la plus 23 gr. la Buzău­, R.­Vîlcea și Tg.-Jifi, cea m­ai coborită temperatură plus 2 gr. la Strehaia, Alexandria și Roman. Barometrul staționar. N’a plouat nicăeri. SpectacolB T. Toate spectacolele sunt suspendate din cauza săptrânînei patimilor. I2EMEXT. Autorități. — Toate autoritățile sunt închise judiciare. — Instanțele judecătorești închise. Expoziții.— Palatul Ateneului.— Expo­ziția de pictură a d-lui Dim­i­trie Serafim și a societăței „Tinerimea artistică“. 3Erepțiunile VezuTSm1ni­­­sm. CL l.U. > la SEKEUW fiflBES Observatorul vezuvian, de unde se observat­ toate fenomenele vulcanu­lui. O depeșă anunță că a fost acoperit de lavă UN EXEMPLU DE IMITAT „Adeverul“ a adus la vreme ști­rea că Academia română a refuzat, la o licitațiune, un preț­ exagerat dat de unul din ofertanți pentru o moșie de ale­eî scoasă la licitație, pe motiv că viitorul arendaș, pen­tru a-­și scoate prețul cel mare dat ca arendă pentru moșie plus cîști­­gul, va apăsa pe țărani. Exemplul acesta este foarte fru­mos și ar trebui să fie imitat, dacă nu de particulari, , cari nu vor să știe de soarta țăranilor de pe mo­șiile lor, cel puțin de instituțiunile publice și de către stat, de eforii și de toate așezămintele de mină mortă. Toate aceste instituțiuni ar tre­bui să refuze un cîștig prea mare, dar care e obținut de pe urma mun­­cei istovitoare a țăranilor. Ele ar trebui, pentru aceasta, să institue regulamente cari să oblige pe aren­dașii moșiilor lor de a nu încărca pe țărani cu contracte de tocmeli agricole prea grele și cari, afară de aceasta, să mai conțte clauze speci­ale pentru îmbunătățirea soartei ță­ranilor. 1­ Dacă statul, Domeniul Coroanei, Academia, eforiile și toate celelalte așezăminte publice ar lua asemenea măsuri, situațiunea țărănime­ s’ar îmbunătăți repede, fiindcă numărul moșiilor stăpînite de toate aceste in­stituțiuni este foarte mare. Cel d­intîiu căruia îi incumbă în mod firesc de a lua inițiativa în a­­ceastă direcție este bine înțeles sta­tul și, în al doilea rînd, Domeniul Coroanei, întru cît mai arendează moșiile sale la particulari. Statul, adică ministerul domeniilor, aren­dează azi mai toate moșiile sale; numai puține sînt lucrate în regie. In loc de a căuta însă să îmbună­­țească soarta țărănimo­­șiile care locuește in satele de pe moșiile sale, impunînd arendașilor măsuri anumite față de țărani, statul nu caută decît la cîștig, lăsînd pe săteni la voia întîm­plărea, adică la voia arendașului. Tot ce urmărește statul prin moșiile sale este să ob­­ție cît mai mult cîștig; lui îi este indiferent in ce ch­ip o să-șî scoată arendașul prețul arenzilor din ce în ce mai uroate. Poate să stoarcă a­­rendașul cît o voi pe țărani, să’i plece cît mai mult la pămînt, să le impue condiții cît mai împovără­toare de muncă — toate acestea nu au­ nici o importanță pentru statul, proprietar al moșiilor. Veniturile să’î crească și încolo meargă lucrurile cum ar merge. Așa fiind, putem să ne mai mi­răm oare sau să ne indignăm că proprietarii rurali nu vor să știe ele țăranii lor și de starea acestora, numai să capete o arendă cît mai mare ? Starea aceasta de lucruri trebue însă neapărat să se schimbe. Și exem­plul trebue să’l dea, cum am spus, statul. Acesta, sau­ mai bine zis ministe­rul domeniilor, va trebui să studi­eze chestiunea, pentru a vedea în ce mod s’ar putea obliga arendașii ca să nu încarce pe țărani cu con­diții prea grele de muncă, ci, dim­potrivă, să’i ajute pe aceștia să se ridice. Lucrul din urmă s’ar putea obține prin aceea că s’ar îndatora țăranii să’și cultive maî bine locu­rile, să le îngrași, să’șî ție vitele in stare bună și, în general să se o­­cupe mai de aproape cu toate ra­murile gospodăriei săteneștî. O asemenea măsură ar aduce un bine imens, fiindcă, generalizat, ar contribui mult, în mod real, la ri­dicarea țărănimei. Teribila erupție a Vezuviul (Corespondență specială) ROMA, 27 Martie. — Sunt numai cî­­teva luni de cînd nenorocita Italie plîn­­gea îngrozită dezastrul din Calabria și iată că din nou calamitatea sub forma unei teribile ploi de foc se abătu asu­pra nenumăratelor sute și orașe din ve­cinătatea Vezuviului. Prin telefon se răspîndi azî știrea în Roma că vulcanul așa de temut odini­oară, a izbucnit din nou cu o furie nes­pusă transform­înd în ruine fumegînde orășelele împrejmuitoare. Eri seară, Duminică 26 Martie- la o­­rele 8 seara craterul central ce se credea răcit de atîția ani începu să arunce blocuri de lavă arzătoare asu­pra orășelului Boscotrecase. Locuitorii îngroziți părăsiră sub ploaia de cenușe și da scinte­ casele lor, fie­care c­u ce putură salva mai prețios di­n avutul lor. în cîteva ore, monstrul ar­zător distruse linia ferată, drumul funi­cular, observatorul de pe munte, linia telefonică și telegrafică procura și splen­didul nou hotel clădit de curînd la poa­lele Vezuviului. Cutremurul de păm­int se succeda merour cu mici întreruperi. Orășelul Torre d'Annunziata în mo­mentul cînd răscru­t e și el amenințat de fluviul de foc care în curînd îl va co­pleși. * NEAPOLE, ora 12 noaptea.— Panica aoi e grozavă. A fi sosit regele și regina Engliterei in cel mai strict incognito. Ducele și ducesa D’Aosta au­ venit de asemeni în automobil cu marea du­cesă de Schleswig-Holstein și au por­nit spre Boscoverdo oprindu-se lîngă unul de lavă și culegind mai multe pie­tre vulcanice. NEAPOLE, ora 1.— Deja Neapole la „Torre del Greco“ nu se mai poate merge decît cu trăsura, drumul de fier fiind întrerupt. Populația orașului țipă disperată. Lava a ajuns deja în case, o o panică de nedescris, mii și mii de oameni aleargă î ne­bun­iți de spaimă spre orășelul Porției. Dar și acolo plouă ce­­nușe și sotntet. Marea o turburată și toată încîntătoarea plaje­i cenușie sub acest inspăiusîntător flagel al Italiei. * CASTELL A3! ARE Di ITALIA. 28 Martie ora 3.—Astă noapte la ora 12,30 un îngrozitor cutremur de pămînt făcu pe locuitori să fugi îngroziți din casele lor. Eșițî în stradă un spectacol de ne­descris îi așteptata Alergînd încoace încolo sub o ploaie de cenușa și de foc locuitorii orașelor deja distruse, în număr de­ vr’o 10 mii căutau adăpost ini Custeliamare. Năvăliră in biserici ce­rând ajutorul sfinților icoanele fură scoa­se și plimbate pe străzi, la bubuitul cutremurului și sub ploaia de cenușe ce cădea în continuu­. Deodată un zgo­mot teribil, îngrozitor, îi făcu să cadă pe toții, cu fețele la pămînt crezând că sfirșitul lumei se apropie. Se scufundase vîrful craterului central al Vezuviului, care în­ acest moment pare un munte dominat du un lac de foc. La Neapole de asemeni plouă cenușe și locuitorii sunt cuprinși de o spaimă nespusă. De la anul 79 nu s’a mai văzut o catastrofă așa de îngrozitoare și nimic nu se poate face, nici un ajutor ome­nesc nu e eficace în contra devastato­rului element. Nenorociții ale căror case au­ fost dis­truse rătăcesc plingînd, fără adăposturi și alimente. Primarii din Neapole și Castellamare Stabia au­ dat porunci, bru­tarilor să lucreze noapta și zi, și la pri­mării se împarte pîine victimelor flage­lului. * CER 14M­OLA 28 Martie.­Azi dimineața dela 7 la 11 ore, a domnit o mare în­tunecime, orașul a fost luminat cu elec­tricitate ca noaptea, plouă mereu­ ce­­nușe și cerul e acoperit. Stratul de ce­nușa a ajuns la 5 centrimet­ri și cade, cade mereu. Din fericire oamenii au­ a­­vut timp să-și salveze mare parte din avutul lor și pe drumul ce duce in spre Neapole se vă­d sute de cete cu oameni avind în brațe obiecte preți­oase. * pff NEAPOLE, 28 Martie.—Escadra A­­driaticei a fost concentrată toată la Nea­­poli și la dispoziția autorităților au­ fost puse toate vapoarele precum și cele ale Navigațiunei generale. In Roma emoțiunea e de nedescris. Jurnalele sînt zmulse din mîinile vîn­­zătorilor, apar ediții peste ediții. Vul­canul e merent în­ierbe­re, orașul Pom­pei redat lumine­i de sub lava ce îl co­pleșise odiniaoră, se îngroapă din not­ sub cenușe și foc. Pare că un blestem nemai­auzit s’ar fi dezlănțuit asupra nenorocitei Italia și nu se pot calcula încă perd­erile pri­cinuite precum nu se poate prevede ce nenorociri noui va aduce ziua de mîine. Iu ori­ce caz ett vă voitt ține la cu­rent cu cele ce se vor mai întîmpla. Faimen­tim ca D-rofi să ne învrednicească a ve­dea pe colegul nostru sărbătorind o tot atît de frumoasă aniversare și în servici­ul Academiei. In urmă d. Sturdza a enum­ăra­t ședin­țele care s’afi ținut, ordinare, publice și solemne, comunicările ce s’au­ făcut, cum și lucrările de seamă ce s’afi adus, la în­deplinire, ca: reglementarea decernării premiilor, stabilirea condițiunilor pentru arendarea moșiilor Academiei, rapoartele diferitelor comisiuni, acordarea premiilor și altele. Leziunea Academiei In ședința din urmă, dela 28 Martie, cu care s'a închis seziunea generală a Academiei române, d. secretar general D. A. Sturdza a citit­ o­ amănunțită ex­punere a lucrărilor Academiei in seziu­­nea din acest an. D-sa a arătat partea vie ce ia Aca­demia la viața noastră literară și șton­ți­­fică, atrăgând tot mai mult la sînul ei talentele recunoscute și nuon puteri de muncă. Ea și-a asigurat astfel încrede­rea tuturor, cum și bunăvoință înal­tului ei protector, regele, și a familiei noastre regale. Recunoscătoare pentru această atențiune, Academia își aduce totdeauna aminte cu profundă gratitu­dine de întemeietorul statului român. Așa, la 14 Martie, aniversarea primului pătrar de veac de la încoronare, Acade­mia a adresat regelui urări călduroase, la care suveranul a răspuns în termenii cei mai grațioși, înainte de a face rezumatul activi­tății membrilor, a reamintit cuvîntarea rostită la deschiderea seziunii, da d. I. Kalinderu, venerabilul președinte al a­­cademiei. Domnul Kalinderu, convins că legătura limbii și culturei române dintre noi și frații noștri de peste ho­tare trebue încontinu­t întărită, a dat suma de 4000 de lei, pentru ca Academia să delege pe un cunoscător, care să stu­dieze la fața locului starea actuală a ro­­mânilor din peninsula balcanică, așa incit opera alcătuită să fie o călăuză pentru istorici și bărbații politici, ca și pentru economiști și etnografi. Tot cu această­ ocaziune Academia a luat cunoștință cu plăcere despre un moment însemnat din viața activului ei președinte, despre îm­plinirea a 40 de ani de activitate publică De cînd d-sa se află în Academie au­ putut constata toți munca și devotamen­tul neclintit cu care a contribuit la pro­pășirea celei mai înalte instituțiuni cul­turale naționale, ne-am simți prin urmare fericiți — a adăugat d. Sturdza — și do­ I^eaeist ci fricei Leaeul unui aoiitoF japonez „Daily Telegraph“ primește următoarea știre de la corespondentul Irit d­in Tokio : Bacteriologul și medicul japonez d-rul „Tshigami“ a expus în fața societății japoneze medicale metoda găsită de el pentru vindecarea tuberculozei. D-rul Tshigaim a experimentat mai mulți 11 cu antidotul Ini și declară că un sfert dintre cei tra­tați prin metoda Ini au fost com­plect vindecați de tuberculoză. Metoda lui a fost experimentată în douăzeci de spitale japoneze, cum și în lazarete militare și ma­rine, și a dat rezultate satisfăcă­toare. Dările de seamă a 7 spitale ja­poneze arată că din 219 bolnavi 79 s’au vindecat complect, la 89 starea sănătăței s’a îmbunătățit simțitor, 15 au murit și 45 au re­­nunțat la cură dintr’um motiv sala altui. Noua metodă e bună numai pen­tru primul stadiu al boalei și dă re­zultat după cinci sene șase luni de tratament. Alegerea dela Suceava Pașcani, 29 Martie.­ De mult timp nu s’a mai văzut în localitatea noastră o așa agitație electorală ca în prezent. Astăzi s’a ținut în sala de tir o mare întrunire publică a partizanilor colone­lului Giurăscu, candidatul guvernului la colegiul al 3-lea de deputați de Su­ceava. Ati vorbit col. Giurăscu și dop. C. Popovici. Mvino se face alegerea de­legaților în localitate și in împrejurimi, votarea se face în 2 secțiuni. S’att împărțit manifeste atît din par­tea candidatului guvernamental cît și din partea d-lui Leb. Moruzi, candidat independent susținut de d. Nicu Catar­­giu și alții. In vederea alegerea delegaților de mîine, pentru­ a se evita tulburări, au­ sosit 3 corpuri de infanterie din regi- mentul 16 Fălticeni din care o compa­nie a rămas în localitate, iar 2 în co­munele vecine; deosebit ele asta s’au concentrat un mare număr, de jandarmi­­, rurali și milițieni. Se prevăd turba țării. Hrișcam în magistratură Pe ziua de 1 Aprilie s’a fi făcut ur­­­mătoarele schimbări între magistrații­­ din Capitală : D. Popescu-Muscel, actual judecători sindic, me­mbru de ședința în locul d-lui Peretz, înaintat președinte ; D. Eftimie Antonescu, actual procu­ror, judecător sindic în locul d-lui Po­­pescu-Muscel ; D. G. Cristescu, actual supleant, pro­curor in locul d-lui Antonescu ; D. N. loanid, actual ajutor de jude­cător, supleant în locul d-lui Cristescu; D. Petrescu Comneni, doctor în drept, ajutor de judecător, în locul d-lui loanid; D. N. Metaxa, judecător la ocolul Buftea, în aceeași calitate la ocolul 7 din Capitală, post din nou­ creat; D. V. Nicolaescu, licențiat în drept, ajutor la ocolul 7 din Capitală. D. Zaharescu, prim-președinte la trib. Iași, înaintat consilier la curtea de apel din acel oraș. D. Ur­lățeanu, președinte la trib. Co­­vurluî, înaintat prim-președi­nte la I­­și. D. Algiu, președinte la trib. Vlașca tran­sferat la trib. Ilfov, in locul d-lui Flo­­rescu, înaintat prim-președinte. D. N. Bădescu-Boșioru, președinte la trib. Buta­n, transferat la trib. Prahova. D. Oprescu, președinție la trib. Pra­hova transferat la trib. Muscel, în loc vacant. D. Negrescu, președinte la trib. Tul­­cea, transferat la trib. Patna. D. Peretz, judecător la trib. Ilfov, îna­intat președinte la trib. Vlașca. D. Corneliu Botez, numit președinte la trib. Covurluitt. Scandal in lumea mare iin Paris Actul de naștere al contesei O mare impresie face la Paris cearta izbucnită între două familii din înalta aristocrație franceză. E vorba de contesa Florența de Pour­­tales. Familia Pourtales este bine cu­noscută și reprezentată atît in Franța cît și în Germania. Primul Pourtales înobilat a fost Jeremias Pourtales, pe care Frederic cel mare, regele Prusiei, l a ridicat la rangul de conte. Contele Bernhard Pourtales, s-a că­sătorit acum zece ani cu miss Florence Kirkm­an Drouillard, o fată de o frumu­sețe răpitoare și cu o zestre foarte mare, de mai multe milioane. Căsătoria între aristocratul francez și frumoasa americană nu fu însă fericită. După un tratat mai îndelungat, cei doi soți fură Siliți să se despartă, de­și aveau­ trei copii. Romanul contese! Abia divorțată și tînărul conte Ro­ger de Martimorey ceru mina frumoasei americane. Contele Roger, care e amo­rezat nebun de d-na Florence, nu are însă vrîsta pentru a se putea căsători fără voia mamei sale. Și mama lui re­fuză învoirea. Ti­nărul aristocrat, care vrea să ia cu orice preț pe aleasa inimea lui, se ho­tărî să treacă peste opoziția mamei lui și să-i adreseze ceea ce legea numește „somațiunile respectuoase“, rămînînd ca tribunalul sa judece că opoziția ma­mei este Kd­emeinică. Advocatul bătrînei contese de Mor­timorey a sfătuit însă pe aceasta să ceară de la tribunal anularea somațiuni­­lor respectoase, deoarece din acte lip­sește un act foarte însemnat: actul de naștere al Florenței. Fosta contesă de Pourtales a pus însă și ea un advocat mare, pe Labori, care a arătat că Florența nu are act de naș­tere, că ea singură nu știe precis anul nașterea ei, deoarece în America unde e născută, nu se prea obișnuia cu ani­ în urmă să se scoată sau­ să se păstreze cu atenție actele de naștere. Lucrurile au­ rămas aci, tribunalul hotărînd să se pronunțe mai tîrziu­ asu­pra chestiunei. Viitoarea contesă și-a atins însă sco­pul, ea a reușit să forțeze pe iubita fiu­lui ei să nu-șî declare anul naștereî, punînd-o astfel într’o poziționa foarte­­delicată și penibilă. Featru peeisionar. In conformitate cu dispozițiunile art. 42, din regulamentul legei generale de pensiuni, în luna Aprilie a. c. pensionarii din București sunt obligați să prezinte serviciului pensiunilor, iar cei din județe, administrațiunilor financiare, un certifi­cat liberal de la primăria comunei unde domiciliază, prin care să se constate că sînt în viață, că locuesc în acea comună, semnificîndu-se strada, și No. casei, și că nu ocupă nici o funcție sau­ delegațiune permanentă salariată de stat, județ, co­mună sau­ altă administrațiune de utili­tate publică. Văduva pensionară va dovedi în ace­lași mod, că este in viață, specificîndu­­se strada și No. casei, că ocupă sau­ nu vreo funcțiune, că nu s'a remăritat, și că capii minorii­ de va fi avînd, cîn­t în viață, trăesc împreună cu dînsa, sau­ în locul în care s-a așezat și că nu s’a fi căsătorit. Tutorul orfanilor va dovedi de aseme­nea că pot i opuși sub tutela sa, se află în viață, locul unde domiciliază, strada și No. casei, și că nu s’aui căsătorit, nici u­­nul și că nu ocu­pă vreo funcțiune sala­riată de stat, județ, comună sau altă ad­­ministrațiune de utilitate publică. Procuratorii vor trebui să producă un certificat cu mențiunile de mai sus, în ce privește persoana pe care o reprezintă la primirea pensiunei. Sub nici un motiv nu se va libera vreun bon de pensiune, acelora cari nu vor prezenta certificatul indicat mai sus. Suspendarea mișcărei studenților — întrunirea de orî — erî la ora 4 p. m., a avut loc în sala Eintracht din Capitală, o nouă întruni­re a studenților universitari pentru sus­pendarea mișcărei începută în urma e­­venimentelor dela 13 Martie curent. D. Marcel Opreanu a luat cel dinții cuvîntul, aducînd la cunoștința studen­ților întrunițî rezultatul audienței, ce împreună cu ceilalți delegați a avut la d. Vlădescu, ministrul instrucțiunei pu­blice. Ministetrul a promis arată d-sa, că va da studenților deplina satisfacțiune po­sibilă că s’a început deja anchetă în această privință. Senatul universitar a zis oratorul, a cerut ministerului desființarea „Asocia­ți­unei generale a studenților universi­tari“, a cărei atitudine cu prilejul eve­nimentelor știute, a fost neleală. De asemeni, senatul a intervenit să se dea satisfacțiune studenților, intru­cît pretențiunile lor sînt pe deplin în­dreptățite. In ceea ce privește pe d. Davilla, di­rectorul teatrelor,—adaogă d. Opreanu,— sînt indicii pozitive că el va fi îndepărtat. Indice, îndemnînd să se suspende miș­carea, pînă ce li se va da sat.»facțiunea promisă, spre a se dovedi că studențimea nu e lipsită de spiritul de ordine și are încredere în autorități. Dealtminteri mișcarea se va putea re­începe cu aceeași­­ energie, de îndată ce se va vedea că satisfacțiune nu se dă. După ce au­ mai vorbit studenții Filoti și Constantin Popescu s’a votat urmă­toarea „Studențimea universitară, întrunită în sala Eintracht, în ziua de 30 Martie, luînd cunoștință de rezultatul audienței, pe care comisiunea anume însărcinată a a­­vut-o la d. ministru al instrucțiunei pu­blice și de răspunsul dat de domnul ministru, că se va da toată satisfacția Moțiune AMANTE DE REGI — Amoruri« Ssrnpfträt©*« — w ■ Baccioe în­ mine vid «a batet de gre­coaice frumoase.—Napoleon și in­­ti­t­ii in­ fată de balet —Dragostea dtîeektî de Moray pentru o dansa­toare de la operă.— Moarte» d»ce­­sei de Alba, sora Eugeniei.— Do­liul cel mare al împărătesei. Bacciocii, roșiu de rușine și de du­rere, alergă la Napoleon să se plîngă de cele pățite, dar Eugenia, pentru a­ evita orice explicațiune, plecă iar, fără să înștiințeze pe nimeni, în Scoția pen­tru a-și restabili sănătatea. Napoleon nu se mai supără de data aceasta de plecarea fără de veste a­ so­­ției sale, deoarece absența ei iî per­mitea să continue fără împedicare viața de flăcăii ușuratic. Baccioehi se întorsese tocmai nu de­mult din Orient de unde adusese cîteva grecoaice foarte frumoase, toate femei tinere, bine crescute trupește, cu ma­niere alese și cu tenul roz. El le adu­sese special ca să formeze din ele un balet pentru desfătarea personală și ex­clusivă a stăpînului său­. Napoleon, de ob­icei,fi de nesăturat în asemenea privințî, primi să împartă gra­țiosul harem cu intimii lui. La fiece seară, supăratul se dilecta, împreună cu prietenii lui, la jafurile și dansurile orientale ale răpitoarelor gre­coaice, cari apăreai­ așa de decoltate în­cît pînă la goliciune nu era nevoie de­cît de o grațioasă filfîire a gazelor sub­țiri și străvezii cu cari era acoperit tra­sul lor. Numai ducele de Morny, fratele vi­treg al lui Napoleon, care, în materia asta nu era mai prejos ca acesta, nu ținea să se folosească de baletul orien­tal pe care împăratul i-l punea în mod frățesc la dispoziție. Moray era amorezat. — Mulțumesc, Sire ! răspunse el în­­tr’una din zile, cînd Napoleon îl ofe­rise să vie la balet. Nu vreau­ să-ți tul­bur plăcerea. Diseară am de făcut o­f bwwf5wm1mpb8bh5b1bb c51m­­hb^£ 1m­mmm­í și dreptatea posibilă, declară, in urma­ acestui răspuns asigurător, că suspendă mișcarea și așteaptă acordarea satisfac­­țiuni­i promise. „Totdeodată“ studențimea declară, că atunci cînd se va vedea că dreptatea așteptată nu se face, va reîncepe lupta pentru a ajunge la izbindă. întrunirea aceasta a luat sfîrșit la ora, 6 p. m. Rop vieită de o »ouă debutantă de la operă, o pasăre rară, o fată de un farmec șt cpatra căruia nu se poate lupta. O pro­fer tuturor grecoaiceior din lu­me. Mă duc să depun la picioarele ei expresiu­­nea actuvației nor mele nesfârșite. Te las să te bucuri la pace de balet. Și­, zîcînd acestea, el părăsi pe împă­rat și pe tovarășii săi de petrecere,­ pentru a se duce la operă. * Dar să ne reîntoarcem la Eugenia. După cîteva săptămîni de rătăcire prin Scoția, în tovărășia frumosului o­­fițer de gardă, care era tare ca un Hercule, Engerda se întoarse sub aco­­perămîntu­l conjugal și veni tocmai la vreme ea să închidă ochii surerei ei muribunde, ducesei Ana de Alba. Ea iubise mult pe această unică soră, deși o impedicase, ce e dreptul însă fără voia ei, să ia pe ducele de Alba și moartea ei o cufundă într’o jale a­­din­că. Eugenia nu se putu mîngîia vreme îndelungată de pierderea sorei ei și, apucata de remușcări, renunță pentru un timp la petreceri și amoruri extra­­conjugale și începu să frecventeze totu des bisericesc. Multă vreme, Eugenia, atinsă de moartea surorei ei, nu primi pe nimeni în audiență, nu se duse nicăoli, nu luă parte la nici o festivitate și purtă nu­mai haine negre , un doliu adine. Tristețea ținu cu­ ținu, dar firea ei nu întîrzie să revie iar și s’o împingă din nou­ la exceso de tot fel­). Eugenica, un temperament aprins și pasionat, cădea lesne dintr’o extremă în ceala­rtă. Din bisericoasă, ea deveni iar fri­volă, se aruncă din nou­ în brațele A­­morului și al luxului și începu să ducă aceeași viață ca un trecut. Un cunoscător al sufletului omenesc a zis doar odată că frivolitatea este sora bigotismului. (Va urma) uz toate aceste birji și spre acest scop, șeful biroului de servitori, care are și sarcina supravegherei birjilor, a făcut Mercuri noapte un control prin Capitală, fiind ajutat de mai mulți agenți. Dacă insă măsura e lăudabilă, ea a fost executată cu multă barbarie. In­­tr’adevăr, în curtea poliției s’au văzut stând ori toată ziua, in soare, nemiocațî și nebăuți, o mulțime de cal de noapte pe cînd stăpâni lor erau arestați. Pină tîrziu­ după amiază, birjile adunate Mer­cur! noapte, tot se mai vedeai­ stiidt în curtea poliției, în plin soare. Noi credem, că birjarii nu trebuiau arestați, de­oarece nu-s hoți nici pun­gași și nici bietele animale nu era ne­­voe să fie ținute nem­încate și nebăute. Se putea găsi un alt mijloc, de a se rezolva chestia controlului birjelor, cam­ toate az­ un număr. Mai mulți birjari indignați de proce­deul poliției ne­ au­ atras atenția asupra acestei barbarii, rugîndu-ne să interve­nim prin pub­icitate pe lîngă de prefect de poliție, ca să tempereze zelul su­balternilor săi. Mizeria și Capitală înființarea unui birou­­le binefacere Rugăm persoanele a căror adresă am dat-o la ziar și în favoarea cărora am solicitat atenția cititorilor „Diminețeu", să ne aducă la cunoștință ajutoarele ce le-ar fi primit acasă. Cei zece lei, pe cari ni i-a trimis la redacție d. Segaller, girantul filialei din București a casei Yost, i-am distribuit astfel : 5 lei unei nenorocite P. A., din str. Ocolului 6 și 5 lei bătrînei Leonca Radu, fostă spălătoreasă, care zace a­­cum bolnavă, avînd pe lîngă dinsa și o fetiță orfană. * In lista celor ee merită a fi ajutați, rugăm pe cititorii noștri să noteze și pe patru copii, între 7—14 ani, cari au­ fost ca și părăsiți de tatăl lor in str. Voe­­vozi 49. Tatăl lor Gh. C., fost funcționar, de vreo doi ani fără slujbă acum a ple­cat la Focșani, de unde e de loc, după ce s’a u­rît un timp pe aci prin Bucu­rești fără a putea cîștiga mai nimic. Acești copii sînt lăsați la voia întîm­­plărei, fiind ajutați de cîțîva vecini mi­loși. Acum în ajunul sărbătorilor se află cu zdrențe pe ei și de multe ori ne­­mîncațî. * Deoarece constatăm bunăvoința citi­torilor noștri de a ajuta pe cei desmoș­­teniți de soartă și pentru ca ajutoarele să fie distribuite ca sistemă, nu unuia prea mult și altuia nimic , de asemeni pentru a se putea controla și da aju­torul la timp celor ce au­ nevoe de dân­sul, ne gîndim să organizăm un Birou de binefacere pe lîngă ziarul Dimineața. Pentru acest scop vom apela mai ales la bunăvoința doamnelor, cari azt mai multă delicateță sufletească și cari azt și mai mult timp, pe care să-l poată sacrifica pentru cei vn noroc. Vom reveni după Paști, arătînd mo­dul cum credem noi, că s’ar putea or­ganiza acest birou­ de binefacere. Controlul birjilor Bucureștiul are faima de a poseda cele mai frumoasa birji din lume. To­tuși unele birji de noapte sînt departe de a fi prea luxoase , urcindu te în­­tr’unele dintr’însele­niști chiar să ră­­mîi în mijlocul drumului, fie că nu mai pot trage caii, fie că s’a stricat tră­sura. Poliția a luat măsura de a scoate din fiLMilN IÂȚA „Viața Literară44 Azi apare No. 14 din excelenta re­vistă ,,Viața Literară“ care este atît de bine îmbrățișată de marele public do­ritor de o literatură aleasă. Iată cu­prinsul foarte bogat al acestui număr : Faza glumeață. N­. Chendi. Șarpele în inimă (poezie), G. Coșbuc. „Junimea* — greșală"! Mihail Dragomirescu. Dora (nu­vela), Al. Cazaiman. Pe cînd iubeam (poe­zie), Ion Minulescu. Cronica artistică: Expoziția tinerimei, V. Cioflec. Cronica muzicală : concertul d-nei Anghel, Con­stanța N­odoș. Unui poet (poezie) G. Tu­­toveanu. Cronica literară : poezii de De­­lavrancea, , Cronicar. Cum iubește o fată (nuvelă), Vasile Pop. Greu­ (poezie), Const. Mironescu. Noaptea de­­ Paști (schiță), M. Lunghinu. Din popor : Floarea Paștilor, 8. Fl. Marian. Pungașii de buzunare Nesigura­nța călătorilor pe linia fe­­rată Focșani-Mărășești-Panciu. —. Scene dureroase. — Convorbire ca un agent special­­ de siguranță.—Ce ar trebui de făcut? Constatăm cu multă părere de rău, că pe linia Focșani-Mărășești-Penciu, s’au­ îngrămădit în mod­ uimitor, o serie de pungași de buzunare, organizați sis­­tematic, cari lasă pe călători fără ceas cap­­nice, bani, portmoneuri etc. Zilnic a­­gentul de siguranță din gara Focșani, este asediat cu reclamații­le diferiților pasageri, cari se plîng că îndată ce s’au urcat în trenul ce vine din Mărășești, observă dispariția misterioasă a bani­lor din buzunar, fără a cunoaște autor, pe Un țaran, cu peri albi, ce venia­ din Mărășești, sosind erî în gara Focșani, plîngei și se lovea cu pumnii în cap, deoarece în tren i s’a furat o pungă au 12 lei, ce-î adusese pentru un fiu­ al lui bolnav în spital. D-lui fum Alexandrescu Fost Șef al Siguranței Publice a Capitalei PARTEA II In lagărul hoților (urmare) Surpriza hoților văzîndu-se pri­miți cu o ceremonie la care nu se așteptaseră de loc, șî-o poate ori­cine închipui. A doua zi parchetul îî trimetea cu toată cinstea cuvenită la Văcă­rești, neplăcere de care eî ar fi fost poate acuzițî, dacă nu-i punea dra­cul să-l ia pe Trică de tovarăș, căci ar fi comis spargerea și s’ar fi fă­cut nevăzuți. Indivizi de aceștia, a căror sin­gură îndeletnicire e­moția, sînt o primejdie permanentă pentru sigu­ranța publică. Scăpați din pușcărie, după ce șî-au­ terminat o osîndă, eî nu fac­e de­cît să comită hoții mai mari și mai bine calculate. Tocmai de a­ceea, ori de cîte ori aflam că se va comite undeva o spargere, eu nu împiedecam cu totul pe hoți de a-șî începe execuțiu­nea planului. Ași fi putut firește, să arestez pe Șchiopu și pe Simigiu înainte ca ei să fi spart fereastra. In acest caz însă, n’ar fi fost nici o dovadă în contra lor și ei ar fi rămas liberi, căci legea nu poate pedepsi o intențiune rea decit în cazul cînd ea a început să fie pusă în execuțiune. Și interesul siguran­ței publice e tocmai de a se con­damna hoții, ca să se pună astfel la adăpost averea și viața cetățe­nilor. Dar succesele polițienești în fe­lul acestuia cu introducerea agen­tului Trică printre răufăcători, sînt imposibile pentru hoții care lucrează fără tovarăși. Sînt intr’adevăr unii hoți foarte prevăzători. Ei își exercită această meserie a lor în cea mai mare taină. Către prieteni nu numai că nu se spove­desc, dar nici nu se lasă măcar a fi bănuiți de dînșii. Adesea astfel de răufăcători se introduc prin cer­curi de persoane cunoscute ca ono­rabile, trec și ei înșiși ca atare și așa îndepărtează de la dînșiî bănue­­lile poliției. Un caz tipic în această privință mi l’a oferit hoțul de bună dimi­neață, Christache Popescu, f fiul u­­nui preot dela biserica Antim. Un hoț trecînd drept student Christache Popescu e un hoț de o rară îndrăzneală. El pîndește di­mineața orele cînd stăpânii dorm, iar servitorii sînt ocupați în fundul curței cu scuturatul covoarelor, cu periatul hainelor, etc. In cele mai multe case din Capitală, la aceste ore, e obiceiul ca ușile și ferestrele să fie deschise pentru aerarea ca­merelor. Hoțul poate intra astfel fără nici o grijă într’un antreu, și chiar prin odăi, ca să șterpelească ce-i va că­dea la îndemînă. Bine îmbrăcat, fercheș cu un tu­­p?tt fără seamăn, cu cele mai bune dispoziții, Christache Popescu trece din odae în odae ca și cînd ar fi intrat în casa lui­ amic intim. Ajungînd la iatacul unde stăpâ­nul sau stăpîna casei doarme som­nul adinc și dulce al dimineței, el intră și aci și tot atît de fără tea­mă. Dacă găsește ceva obisete de valoare pe dulăpașul de noapte, pe o masă, pe un scaun, etc., le ia, le bagă în buzunar, și-și caută de drum. Dacă însă păgubașul se trezește la timp și deschide ochii, Christa­­che Popescu nu e pierdut. El se grăbește mai întîî să spună un foarte galant bună dimineața, de unde vine și denumirea ce se dă hoților de felul lui: „hoți de bună dimineață“. Pe urmă hoțul iese din încurcătură inventînd o întrebare banală. Așa, de pildă, unui domn Georgescu, în iatacul căruia intrase, îî zise grăbit: — Bună dimineața. Georgescu -in care cameră doarme ?... — In asta. Eu sînt Georgescu, răspunse surprins întrebatul, un om de vre-o 70 de ani. — Nu de d-voastră întreb. Sub­locotenentul Georgescu. — Sublocotenentul ?... Nu știu, nu șade aici. Poate la cucoana de peste drum, că am văzut acolo niște ofițeri.­­— Bine, dar nu e aici numă­rul 32‘? — Nu. Aici e 32 bis. — Ah ! scuzați... ce zăpăceală !.. Și hoțul o șterse repede la sănă­toasa, înainte ca bătrînul să bage de seamă că-i dispăruse de pe masă ceasornicul, portmoneul și un inel de aur cu briliante. Alteori el intră să fure la ora dejunului, cînd atît stăpinii cit și servitorii se află la sufragerie, iar restul casei poate fi scotocit în toată vora. Cu toate acestea, Christache­­ Po­pescu, trăeșt­e totdeauna în cercuri de persoane onorabile și trece drept student în drept, deși nu are decât o clasă gimnazială. Mai interesant însă e faptul, că adesea el a fost recomandat ca stu­dent chiar de către adevărați stu­denți care-l credeau coleg al lor și nu bănuiau­ deloc ca aveau aface cu un rutinat client al pușcăriei. De altminteri, viața ce o duce a­­cest hoț, pare a nu avea decît o singură țintă : să creeze în jurul persoanei lui o bună reputație și să îndepărteze astfel de la dînsul bă­nuielile poliției. De obiceiti el ține cu chirie o­­­dăi mobilate prin case bune, se in­troduce în cercul cunoscuților gaz­dei sale, și petrece, ca să zicem așa, în familie, prevenitor față de băr­bați, galant cu damele, iubit de toată lumea. Uneori, e iubit mai cu seamă de gazda sa, căreia îi servește delicii amoroase în loc de chirie. In pușcărie, Christache Popescu a făcut cunoștință cu foarte mulți indivizi de felul lui. La cunoscut mai întîiu în arestul poliției, a că­lătorit împreună cu el în dubă, de la parchet la Văcărești, a dormit în urmă cu dînșii în aceiași cameră a închisoarei, împărțind cu toții fră­țește pîinea amară a osîndei. Re­devenit însă iarăși liber, el nu și-a m­aî recunoscut nici odată pe acești prieteni cari-l puteau compromite. Pe stradă îî evită totdeauna, in cer­cul lor nu intră deloc, ca și cînd o enormă prăpastie îi desparte de eî. Toate sforțările acestea ale hoțu­lui i-a­i fost însă zadarnice, căci el n’a isbutit să scape ochilor poliției. La început el părea a fi numai unul dintre acei numeroși donjuani de trotuar, cari t­răesc din expediente . Elegant, în muscat la șosea, în lojă la teatru­ totdeauna cu bani in bu­zunar, fă­cîn­d pe galantomul, arun­s cînd cîte odată banii cu o desin­­voltură aproape extraordinară, el a­­vea mai mult aerul urui fecior de bani gata și nimeni n’ar fi putut bănui într’însul pe nemernicul fiu­ al unui biet preot sărac. Nimeni, afară de poliție, bine­în­țeles. Poliția era surprinsă de viața as­ta îndestulată a unui om fără avere, fără cultură și fără meserie, și iși avea ochii îndreptați asupra lu­i. In București însă, asemenea e­­xistențe misterioase se întîlnesc la fiecare pas, iar misterul lor nu mai e astăzi un mister pentru nimeni.. Se știe de toată lumea că X, Y și Z., deși gravi ca niște bărbați de stat, deși sembri ca niște ma­gistrați în momentul pronunțatei sentinței, nu sânt în realitate nici bărbați de stat, nici magistrați, ci duc o existență cu totul josnică, o existență la fel cu a oricărei femei pierdute, primind banii de la cîte o bătrînă bogată și setoasă de desfi­tt, în schimbul cîtorva ore de dragoste mârșavă, degradatoare, scârboasă. (Va urma) 48)

Next