Dimineaţa, ianuarie 1909 (Anul 6, nr. 1751-1778)

1909-01-26 / nr. 1774

TtinT 26 ianu­arie 1909 Jubileul Unirei Principatelor Primul discurs al regelui Gazai pentru Gaza Mîine Glume țărănești de IOAH ADAM lăta cîteva amănunte asupra faimosului „Th­o rus“ care va da un singur concert la Ateneu la 7 Februarie. „Two rus“ este una din cele mai celebre asociațiuni din lume pentru muzică de cameră. Cei trei artiști care o compun, d-ra Vera Maurina și d-nii Michael și Joset Press,­­sînt virtuozi reputați și fiecar dintr’inși- a obținut, ca solist, înainte de a­ forma această asociație, care se bucură azi de o reputație universală, succese mari in principalele centre muzicale. Tecrica și rafinata artă a renu­mitei pianiste Vorni.Maurina­, vir­tuozitatea ex­ecepțională a violo­nistului­ Michal Press și splendida sonoritate și temperamentul artis­tic al violoncelistului Josef Press sunt universal sărbătorite. Reuniu­nea acestor trei mari artiști­­ pen­tru interpretarea capodoperilor muzicei de cameră în formă de „Trio“ a provocat c­el mai viu entuziasm la Berlin, unde primele concerte ale acestei asociații au fost­­ date. De atunci celebrii ar­­tiști s’au produs cu acela­ș succes peste tot: la Paris, la „Sociéte Philharmoniques“,, la,­Lond­ra,, Ho­­ara, Viena, etc. pBa schimbată: „Eu aci o duc nu­­nmi Intr’o petrecere de patru zle. Și eî trebuie să petreacă... pe cînd pe struț hărțuit ca o fiară!“ Iancu vrea să spună o vorbă fie mîngîiere, dar un servitor a­­pare în ușă zicînd: — „Conașulle a venit domnișo­­­riu­ Floreja­“" — „Cine? Cine a venit?" întrea­ga stăpînul case­ uluit, necrez în­urechilor. — „Domnișorul Floarea, fiul jB-voastrăi...“ Dar pînă să termine bine fraza «șa e dată în lături și în prag Bars un tînăr svelt cu o figură fială, care respiră un aer de se­­­neție. Tînărul arunca pardesiul de pe braț și se reped­e printre cel­e Luî­inși la tatăl sau să-l stringă a piept. Părintele se ridică de pe scaun Cu un aer rece, am­enință­­tor, și cu un gest arata ușa, stri­vind. — „Afară!“ — „Tată!“, exclamă tînărul ui­mit și oprit în loc- Tata dragă!" Dar Eugen II arătă din nou așa: — „Afară. Ești tu fugi... de la fltudiî, și ai apoi nerușinarea să SS arăți înaintea mea?!“ ȘS Eugen îl întinde hîrtia cu bi­­sfrtul sosit din Viena... Tînărul abia o ved­e și fata lui I­O luminează cînd zice zîmbind: — „Aha, știți, am făcut farsa »Sta ca să nu se ghicească înco­tro mă duc.“ , •— „Dar de ce-a! venit încoace? — „Am venit pentru duelul ia­ tale tată...“ — „Ce duel? Nu e nici un duel. Ticălosul nici nu vrea să se bată măcar !“ — „Știu din ziare... Am citit prima lui declarație, mi-am în­chipuit că n’o să se desprin­tă.. și am venit aci, i-am dus o scrisoa­re de provocare: eram în trăsură și așteptam afară, dacă mă refuza întram și îl împușcam acolo­“ — .,Ei și ce a­m făcut?!“ întreabă părintele, abia așteptînd să iasă cuvintele di­n gura fiului sau. „Ce iți făcut?.“ — „Am stat pînă m­i-a răspuns; m­i-a scris o scrisoare prin care Îmi cerea să trimit martorii mei Să se întâlnească­ cu aî ]ul. I-am trimes. S’au înțeles și mîine mă bat Cu el.“ Omul cu statura erculeană se uită la fiul sau, nedumerit: el ■ vrea să-l dojenească și simte cum O vijelie de cuvinte mustrătoare se ridică din pieptul lui, cum toate mustrările îi năvălesc pe buza și e gata să izbucnească, dar o licărire umedă îî trece prin odhî, fața îî e cuprinsă de om, trem­ur Inarei î mu­șcă totuși mușchii. Părintele șovăie, apoi deschide brațele,­ fără, să poată arosti un cu­vînt, îl strînge la pi­ept și uriașul izbucnește în­­.pline ca un copil, tremurind din tot cor­pul. Cei doi­amici spectatori se pri­vesc zîmbind, apoi își duc batis­tele la ochi și-și șterg lacrimile, simplu, fără jenă... pe cînd părin­tele și fiul se sărută, se privesc, unul pe altul prin pînza­ de apă ce le impedica vederile. VALÎX15 S»OP Nu știm cu ce impresie va fi ră­­­mas publicul de la serbările făcute in cursul zilei de ert. De nn lnem, în­să, suntem­ convinși, că străzile prin­cipale ale Capitalei și calea Victo­­riei în special, grație d-lui Vintilăi Brătianu, au prezentat aseară o în­fățișare tristă și mai mult de r­ ît­v­ rîtă. Intinerec aproape general pe toată calea Victoriei, in afară de ilu­minațiile cîtorva cluburi politice și particulare. La palatul regal s'a făcut o ilumi­nație mai mult de­cit sărăcăcioasă iar fundația universitară Carol I nu a fost iluminată nici măcar de for­mă cu iluminația sărăcăcioasă a pa­latului regesc. In ce privește pră­văliile toate s’au ilustrat printr'un complect în­tuneric, primarul Capitalei neavind grijă să facă apel la comercianți pen­tru a ilumina, ca să se dea stradăi principale a orașului caracterul ace­la mai deosebit, pe care-l merită ju­bileul celui mai mare act din itela­t­ria noastră națională. Nici cel puțin vecinicile și banale­le arcuri cu gaz cari se pun de obi­cei la parăzile oficiale între felina­­reia de pe calea Victoriei, nici aces­tea nu au fost puse aseară și aceas­ta iarăși grație administrației noas­­tre comunale. Publicul a fost cu drept cuvînt scandalizat, iar deputații moldoveni, cari rămăsese în Capitală anume pentru serbările Unirei, nu găseau cuvinte cu cari să critice mai aspru modul sărăcăcios în care adminis­trația a prezintat Bucureștii cu prile­­j­­ unei zile de marea însemnătate națională a celei de er­. — a. m Participarea Ligei Culturale Semicentenarul „Unirei Principa­telor“ a fost sărbătorit în­­ Capitală în mod deosebit. In­stituțiunile de stat și particula­re au fost pavoazate cu brad și dra­pele tricolore. Magazinele au fost în­chise. Cetățenii au îmbrăcat hai­nele de sărbătoare și s’au îndrep­tat spre Cișmegiu cu cocarde trico­lore pe piept. Această sărbătoare națională a fost anunțată Capitalei eri dimi­­nată prin 21 salve de tun. In grădina Cișmigiu. — Formarea Cortegiului După cum era stabilit in program, societățile și corporațiunile de me­seriași cu drapele, împreună cu membrii Ligei și cetățeni, s'au în­trunit ori dimineață în grădina Ciș­­migiu. Deși timpul era întunecat și arăta ploae, totuși cîteva mii de persoa­ne au venit la procesiune spre a sărbători ziua de ori. Între orele 9 și 10 au sosit tind pe lună membrii societăților și cor­­por­ațiunilor cari au răspuns la che­marea Ligei. La orele 10 se pune In mișcare cortegiul, care era astfel format: bustul Domnitorului Cuza, așezat intr’un car de triumf tras de șase care. Un sătean îmbrăcat în haine romînești sprijinea bustul, de o par­te și de alta a carului se aflau alți 12 săteni. Apoi veneau rînd pe rînd: o fanfară particulară, societățile: Carpați, Tăbăcari, Armonia, Reuni­unea Frăției, Peleș și Vîrful cu dor, Frații români din Dacia Traiană, Uniunea studenților, internaționa­la societățea legătorilor de cărți, Ve­chea societate a fucționarilor comer­ciali, Școala și societatea construc­torilor romini, Fericirea, Gutten­­berg, Arta culinară, Dezvoltarea, a maseurilor din Ro­mînia, Lucră­torilor croitori de la­­ atelierul cen­tral, bărbierilor, Izvorul, Egalitatea, Floreasca, Calfelor de măcelărie, Mitropolitul Filaret, Vechea socie­tate a cooperativei de bâuturi spir­toase, Voința, Zimbru, Clubul me­seriașilor, Lăptarilor din Romînia, Mina și Pădurea, Societatea birjari­lor „Fulgerul“, precum și următoa­rele corporațiuni de meseriași: do­gari și scărari, tîmplari, brutari, croitori,, plăpămari, curelari,­­ zu­­gari, mecanici, etc., precum și un foarte mare număr de cetățeni. Cortegiul astfel format și urmat de peste 10.000 persoane, a parcurs bulevardul Elisabeta, calea Victoriei până la biserica Sf. Gheorghe. In drum spre biserica Sf. Gheor­ghe. — Te-demnul. — Sfințirea drapelului. In tot parcursul muzica, corurile și cetățenii au intonat cîntece pa­triotice. Poliția procesiune! a fost făcută de către 50 de comisari, luat­ dintre membrii Ligii și alte per­soane. In piața de la intersecția stradei Lipscani cu strada Bărăției și calea Văcărești, s'a încins o horă în ju­rul „Lupoaicei“ monument dăruit de către Italia­ Romîniei, cu ocazia Expoziției naționale. Monumentul era împodobit cu steaguri romane și italiene.­­ La orele 10 și jumătate, cortegiul ajunge la biserica Sf. Gheorghe, care în curînd este tixită de lume. In piața Sf. Gheorghe adastă de ase­menea foarte multă lume. Se oficiază apoi de către arhie­reul Calist un Te-deum, față fiind­ comitetul Ligei, d-nil. Sava Șomă­­nescu, Em. Antonescu, I. Slavici, P. Grădișteanu, Mircea, St. Bogdan, D. Butculescu, etc., etc. Cu această ocaziune s’a sfințit și drapelul Li­gel, naș fiind d. Sava Lomonescu. D-sa într'o simtilă cuvintare, în­credințează steagul comitetului Li­gel și tinerimea, spunînd să-l ducă la glorie. D. Gh. Lazăr, din partea studen­­țimei universitare mulțumește d-lui Sava Șomănescu pentru cuvintele măgulitoare adresate studențimei și îl asigură că studențimea va fi tot­deauna la înălțimea chemării sale. Hora Unirei.— Spre Ateneu.— Fa­milia princiară aclamată. — Lar palatul regal. Terminându-se solemnitatea din biserică, mulțimea încinge din nou o horă a Unirei la care se prinde oam­eni din toate straturile socie­tate­. Apoi se formează din nou corte­giul, de data aceasta în frunte se află muzica, apo­l studențimea uni­versitară care tocmai venise de la îe­deumul de la biserica Radu-Vo­­dă, Liga culturală, carul alegoric cu bustul lui Cuza, apoi societățile și corporațiile. De abea s’a pus în mișcare corte­giul și o ploae deasă și măruntă a început a cădea, cu toate acestea pa­trioții nu s’au depărtat și nici pu­blicul care aștepta pe stradă nu s’a retras. După ce cortegiul a parcurs strada I. C. Brătianu s’a îndreptat spre Universitate. La statuia lui Mihaiu­ Viteazul s’a depus o coroană de flori naturale. Aci a vorbit studentul Ma­­linchi și s’a jucat o horă. Cortegiul a luat-o apoi pe calea Victoriei; corurile au cîntat în par­curs cîntece patriotice. In dreptul Pasagiului Roman, cor­tegiul a fost ajuns de pe urmă de către trăsura regală în care se afla principele moștenitor și principele Carol, cari se întorceau de la mi­tropolie. La cîteva clipe a trecut o altă trăsură în care se afla principe­sa Maria și principesa Elisabeta. Familia princiară a fost acla­mată. In fața palatului regal cetățenii s’au descoperit, muzica a intonat „Imnul regal”, iar apoi studenții au încins o horă. Regina, în costum national, rege­le, principii Ferdinand și Carol, pu­­­neau la manifestație de la feres­trele din sala tronului și au stat tot timpul pînă cînd cortegiul s’a depărtat. Festivitatea de la Ateneu Sala Ateneului avea un aspect, cum numai la zile de sărbătoare se poate vedea. Pe scenă eră corul societăței ,„Ho­,­ra“, sub conducerea d-lui Juarez Movilă. Tot aci s’a așezat bustul lui. Cuza și drapelul Ligel. Celelalte dra­pele, împreună cu delegațiunile cari le-au adus, au fost în cite o lojă. Serbarea s’a deschis la orele 11 și un sfert, de către corul societă­­ței „Hora”, prin intonarea cîntecu­­lui „Deșteaptă-te române”. D. G. Bogdan-Duică vorbește des­pre însemnătatea zilei de 24 Ianua­rie și importanța „Unirei”. D-sa a­­rată pe cei ce au fost dușmanii U­­nirei, între cari citează pe țarul Ni­­colae I al Rusiei, care avea prin­cipii diametral opuse intereselor ța­rei noastre. Napoleon III nu a dat concurs dezinteresat, pentru că in­­tr’un timp era să ne ofere Austriei în schimbul Sardiniei. Acum s’ar putea zice, că prieten ne-a fost îm­păratul Frantz Josef, și aceasta din­­tr'o concepție politică. Un­ student: „Vorbește-ne și de Cuza, d-le profesor”, intrerupere­ ca­­re a fost primită de azistență cu aplauze. D. Bogdan Duică, răspunde că a vorbit și de Cuiza și continua ară­­tî­nd­ împrejurările in cari s’a făcut „Unirea”. Termină spunînd că ziua de 24 Ianuarie este una din cele mai însemnate ale istoriei noastre, Conferința d-nei Ianculescu de He­ns.— Cuvîntarea reprezentanțulor meseriașilor. D-na Tanculescu de Heus, citește o interesantă conferință asupra in­­semnătăței actului „Unirei”, reali­zată de Alexandru Ion Cuza. Conferențiara termină spunînd „Dela Nistru pîn’ la Tisa. intr’un cuget și 'ntr’un gind, tot românul u­­nitu-s’a“. I D. Gh. Stănescu, delegatul clubu­lui meseriașilor și în numele pre­ședinților, face o legătură între 1821 1848 și 1859 spunînd că cele dintâ­­ două date au preparat pe cea din urna. Spune că meseriașii au luat ini­țiativa de a ridica o statue lui Cuza în București, pentru care fapt s'a deschis o listă de subscripție. Vorbește apoi de războiul de In­dependență și de proclamarea rega­tului, datorită regelui Carol. Ter­mină spunînd că: „falnicul Carpat și bătrînul Prut nu vor mai fi ho­tare sub Carol al II-lea. Vorbește apoi d. V. Vespasiani, din partea societăței italiene Dante Alighieri. D. Butculescu mulțumește comi­tetului Ligel pentru delegația ce l-a dat și tuturor celor cari i-au dat con­cursul la reușita serbărei de azi. D-na Romanescu, artistă a Tea­trului național, citește din loja ate­­neiștilor: „Hora horei", versuri o­­c.­­..ouăle datorite d-nei Steara. D-na Smara spune că de datoria fiecărui bun român e de a subscrie pentru monumentul lui Cuza. Se în­scrie cu 100 lei. D. Mirea Dumitrescu face aurt la toți bunii patrioți spre a contri­bui la ridicarea monumentului înte­­meetorului Romîniei moderne. Sub­scrie 200 lei. Se mai înscrie: d-na Butculescu cu 100 lei și d. D. Butculescu cu 500 lei. Festivitatea de eri s'a terminat la orele 2 și un Sfert, încheindu-se prin intonarea „Horei Unirei" de către cor. Entuziasm și manifestații patrio­tice au fost caracteristice serbărei de eri. Publicul s’a retras, iar societă­țile și corporațiile de meseriași s’au îndreptat spre Ligă, un­de s'a depus steagul sfințit eri. de aci fiecare s’a dus la sediile respective. S’a rem­­arcat că Societatea mace­­do-ramîdă din Capitală nu a fost reprezentată oficial la serbarea de eli. # Ni se spune că d. dr. Leonte pre­ședintele zisei societăți ar fi­ refu­zat categoric orice participare. Cu toate acestea un mare număr de romîni macedoneni au ținut să participe la serbarea de ori care es­te a întregei națiuni. — Casin. După amiază In sula Senatului, sub președin­ția de onoare a d-lui C. Demetres­­cu­ Iași, rectorul universitate­, stu­denții, cetățenii și membrii Ligei au asistat la o serbare. Corul studenților a intonat „Pe al nostru steag e scris Unire”. Studentul Gh. Lazăr, într’o fru­moasă dizertație a vorbit despre „Unirea Principatelor”. „Hora Unire!“ executată de câr a fo­st al treilea punct din pro­gram, după­ care a urmat confe­rința d-lui profesor universitar D. On­ciul. Serbarea s-a terminat prin „Im­nul Regal”. * Serbarea de la Senat terminată. Studenții au eșit și au manifestat la statuia lui Mihai Viteazul. Trei studenți au cînt­at cu vi­orile „Hora Unire!“ iar publicul a încins o horă în jurul statuei. In­ corpore, studenții cîntînd „Deșteaptă-te Romine“, au luat-o pe calea Victoriei- La Teatrul Na­țional, palatul regal și Liga au jucat „Hora Unire­“. Apoi s’au Îna­poiat tot pe calea Victor­iei și s’au dus la berăria Mircea, unde au fost foarte bine primiți de către patron. Pe urmă, studenții s’au strîns In fața poștei de unde s’au răs­pândit,— d. Mim de li­teas Serbarea zilei de 24 Ianuarie. Din seara Ateneul a fost în plină sărbătoare, mărea sală de spectacol a fost arhi­plină de un numeros pu­blic, format­ în mare parte din mem­bri ai societățil­or­ Ateneului român, istorică romînă și Liga culturală, cari au evutat in mod deosebit să sărbătorească marele eveniment al unirei prinici­palelor și jubileului de 500 ani de la unire. * Serbarea a început prin „imnul național” ciitat de corul societăței „Carmen” sub c­onducerea d­-lui Chiriac. D. Toipilescu, profesor universi­tar, și-a dezvoltat conferința despre însemnătatea zilei de 24 ianuarie, arătînd fascile prin care a trecut U­­nirea, însemnătatea acestei uniri pentru voi și aducînd elogii bărba­ților cari lau secundat pe Al. I. Cu­za întru săvîrșirea ei. După­­ aceasta corul societăței „Carmen" a mai executat cîteva cîntece naționale ca „Deșteaptă-te romile“, „Horă Unirei", «te. Serbarea s’a terminat la orele 12. Const. Unirea Principatelor în Capitală ^erijările m­Mtenini de 50 de ani Biserica în doliu Mitropolitul primat, așezat in jilț (după o fotografie a atelierului Julietta)“ DiscoFsul reoilDi Carol pentru Cuza­ d­ei Masa dela palaiuî regal Cu prilejul aniversărea celor cinci­zeci de ani de la Unirea Principatelor, aseară a avut loc la palatul regal o masă de 49 de tacîmuri. La orele 3 precis regele și re­gina, urmați de principele Ferdi­nand și prințul Carol și-aui făcut intrarea în sală, făcînd cerc pî­nă la ora 8 și jumătate cu persoa­nele prezente și s­ intreținîndUrse cu fie­care In parte. Obiectul dis­cuției a fost, în general, moartea mitropolitului primat și a preșe­dintelui Senatului, suveranul ma­­nifestîndu-și mîhnirea că serbări­le jub­lleului Unire! au coincidat cu îndoitul doliu de eri. ■1. La orele s și jumătate s'a înde­­put masa. R­egele a luat­­ loc in ca­pul mii­el, aii­ă la dreapta sa pi d .T.I. Rosetti, cumnatul lui Vodă- Cuza, și la strigă pe d. M. Vere­cii­ de, președintele Camerei. Ordinea In care au luat loc la mană persoanele prezente, a fost cea­­ următoare: In­­ treapta regelui, după d. Th. Rosetti, principele Carol și apoi d-nii Titu Maiorescu, general G. I. A­gh­elescu, C. Nacu, C. Dis­­sescu, M. Vlădescu, C. Stoicescu, V. G. Morțun, Alex. Marghiloman, d-na Eliza Greceanu, damă de o­­noare a prințesei Maria, d. Ionel Brătianu, d. general G. Manu, d-m Maria Poenaru, d-nii I. N. Lahovari, î. Kalinde­ru, l. Isvora­­nu, i. Grădișteanu, dr. Gr. Rîmni­­ceanu, loc.-colonel M. Baranga, loc-colonel A. Magheru, maior Gr. Berindei și general L. Mavrocor­­dat. In strigă regelui după d. M. Fere­­chide, d-nii Anton Carp, C. O­­lăhescu, Alex. Djuvara, N. Eleva, Alex. Grant, B. Missir, P. Foni, Tom­a­ Stelian, Take Ionescu, d-na ZOe­hengescu, d. P. P. Carp, d-nii Spiru Haret, general Budișteanu, general A. Averescu, E. Porumba­ru­, Al. .4. Boldărău, I. A. Mitescu, comandor IV. Grăceski, locot.-col. P. Greceanu, maior R. Totoceanu, bdinian G. Manu și general Alex. Robnicu.­­ Regina a ocupat mijlocul mesei avină in fată pe principele Fer­­dinand. * Singurul toast care s'a ridicat, a fost acel al regelui Carol. Suveranul a început prin a spune că, conform tradiției vechilor Dom­nitori ai țărei, cari adunau în jurul l or la momente orele și la zile mari bărbații de seamă ai țărei, astfel și regele Carol a chemat acum în jurul sau pe sfetnicii da azi și de azi pen­tru a sărbători Unirea principatelor române, Moldova și Muntenia. In aceste momente, a spus regele, gindul său se îndreaptă în primul­ lună către d. D. A. Sturdza, bărba­tul de stat și sfetnicul credincios, care a pus o jumătate de veac mun­ca sa fără preget in serviciul țărei si care, fiind bolnav și departe de fă­ră, nu poate participa la serbările U­­nirei. După aceia regele a făcut apoi a­­pologia Unirei, spunînd că actuunî Unirei principatelor se datorește Romînia de azi. Dacă nu se făcea Unirea, a conti­nuat, suveranul nu s’ar fi făcut v*.a­legerea sa ca Domnitor al Romîniei, dinastia Hohenzoller nu s’ar fi în­tronat in țară, nu am fi avut inde­­­penitența și nici regalitatea. In legă­tură cu aceasta regele a pus în evi­dență marele merite ale generației care a făcut Unirea dînd dovada u­­nui cald și luminat patriotism prin sacrificiile ce a făcut. Suveranul și-a terminat cuvinta­­rea spunînd că închină pentru Cu­za, acel al cărui nume a fost desti­nat să întrunească sufragiile unani­me al fărei în marele act al săvirși­­rea Unirei, și a mai închinat încă, pentru generația care a lucrat la re­­lizarea Unirei și de la care genera­­țin­e noni trebue să ia pildă țpeptru­ a țiine un succes mai departe lupta de întărire și înălțare a Romîniei. Acesta e discursul în care regele Carol a vorbit pentru prima oară de Vodă Cuza. La orele 9 și jumătate masa a­ luat sf­îirșit. După masă regele a făcut din iîbi cerc cu persoanele prezente pî­­nă la ora 10, cînd familia regală s’a retras.­­ Cu această ocazie este de remar­cat că din cei optzeci de miniștri pe cari i-a avut regele Carol, în cursul domniei sale, patru­zeci și trei mai sînt în viață.. Dintre aceștia, trei­zeci și doi au răspuns la invitație pentru masa de aseară și unsprezece au lipsit scutindu-se că nu au putut participa. La viajo s'a servit următorul: Menu Potage â la d’Orléans Petites croüfttades ä la Mongelas Türbau de .poisisan normande Jambon de Prague â la Mîreille Chaujfroid deijpjerdrea’U) bi la ChainJ- tilly Spongade au Kirsch Cronicile „Dimineței" (De/a colaboratorii noștri speciali din Paris) OPERA LUI COQUELIN Această operă e casa «de bătrîne­țe a comedianilor, unde a murit fiarele artist E un, ajutor fără de seamăn,, cere aduce o serioasă mîn?îiere în familia comediani­lor. Aceștia sînt ca­ fluturii strălu­citori, cari nu trăesc de­cit o va­ră. Pe­­ numele și pe ființele lor se coboară uitarea, de îndată ce vocile lor au tăcut, de îndată ce hohotele lor de rîs nu mai ammu­­zează sau chiar numai cînd alți mai tineri vin să „împrospăteze“ ochii și spiritul publicului, căruia îi place tot mai mult schimbarea și noutatea. Cine să-și aducă aminte de co­median ! Numai vreo cu­iva, prin talentul lor special, prin încăpățâ­narea fără rost a spectatorului sau printr’o reclamă bine făcută, iz­butesc s­ă se impue memoriei; cei­lalți însă, cari au muncit două­zeci de­ ani ca să trăiască, și să gustig §i pe­­ al lor, sînt repede ui­tați și la sfîrșitul lor nu găsesc mă­car un ccorț umbros unde să-și o­­dihnească bâtrînețea fără de glo­rie. Actorul, actrița, îmbătrînesc m­ai de grabă de­­cit alți munci­tori; apoi, ei n’au dreptul să fie ofiliți „Relele“ pot fi „trecute“; ba tocmai în această împrejurare sunt plătite mai bine. Ariilor de experiență sunt puși dublu la socoteală­. Deși timpul și-a desăvârșit opera lui crudă, ele au ca să strălucească aureola tre­cutului ; ele produc asupra publi­cului efectul apusului de soare; cînd îl privești țintă, clipești și norii nu se mai văd. Artistul. Comedianul, e adesea neprevăzător, ca tot ceilalți mun­citori. Trebuii să intervie opera admirabilă a mutualitaței, ca să gindească­ pentru acel curi lin­­ gin­desc. Cînd comedianul a îmbătrânit, mizeria lui pare mai neagră de cit. a altor muncitori, El care în toată viața lui a fost pe rînd fi­nanciar, burghez, prinț­ el care a debitat­ atîtea­ tirade asupra justi­ției, gloriei, avere!, dragoste!, nu­­mai­e, dupa ce a căzut pentru ul­tima oară cortina, decît un bătrîn nenorocit, chinuit de amintirea succeselor vechi, copleșit sub greutatea regretelor. La teatru, îl susținea iluzia: în fiecare seară, în timpul repre­zentației, era aruncat într’o altă viață, care­ îi făcea să uite totul: neplăceri, nedreptăți,, supărări, dureri fizice chiar. Acuma, în rea­litatea rece și neînduplecată, se vede sing­ur, bătrîn, nenorocit. Era devoe deci, un culcuș pentru Păsările cari au cîntat și au rîs • odinioară, era nevoe de un adăpost­, de pace, de siguranța zilei d­e mîine. Opera aceasta a făcut'o marele lor camarad Coquelin, dispărut. Casa­­ com­ediatei]di e clădită în­­tr’un loc minunat, în mijlocul a­­celei văi a lui Morin, care, cu ch­i­­piile ei frumoase, cu­rturile eî fie­care, c­ă o priveliște așa de drăgu­ță pensionarilor, că ei pot să-și spue ca in vremurile fericite ale „premiererer”: „Directorul a a­rarijat­­ bine lucrurile, ultimul nostru act o să se joace într’un decor foarte frumos“. Castelul. Un adevărat castel, cu fațada primitoare care se ridică în mijlocul unei grădini mari, e la Pont-aux-Da­rm­és, aci el azilul pă cel oferit artiștilor. El e condus de d. Hollacher, cel m­aî bun din­tre oameni. El diricide casa cu dreptate; aplică regulamentele cu blîndețe,­­ căci sînt și regula­mente: ele erau necesare. Fiecare își păstrează indepen­dența, dar fie­care trebue să se supui regu­ler; aceasta înlătură orice discu­țiune. La Point-aux-Dames se trăește, după adltea enervări, nedreptăți,­ gelozii, comedianul se odihnește, își aduce aminte. Artistul are ne­­voe de liniște, de tihnă și le a­­re, căci amărăciunea nu trece pragul casei de bătrînețe. Aci se pot evoca în voe zilele de odinioa­ră, cari apar mai frumoase, din cauza depărtare!; aci încălzește soarele fraternității artistice, care dil spin,'­a bucurii celor cari, cre­­deau că nu mai au de așteptat nici un bine. Să vorbim acum de lucruri ma­teriale. In acest așezămînt, sînt 20 de camere pentru doamne, 20 de ca­mere pentru domni și zece pentru medoglî; toate sînt mobilate în a­­celăși fel. Mai sunt apoi 14 camere pentru­ funcționari, două camere izolate pentru­­ bolnavi­i și aparta­mentele directorului și suprave­­gh­etorilor. Nu peți­­ să-ți aduci mobilele ta­le la Pont aux-Dan­es, căci, chia­r dacă unele ai fi în stare bună, s’ar putea introduce piste Ibpuite, a căror vecinătate nu mai p­­ărin­­tă hu fc. Totuși, dacă nu poți să-ți aduci p­atul și scrinul, poți Să­ nu te desparți de „amintirile“ tale, adică de miile de nimicuri cari umplu scrinul trecutu­lui, portre­te, misturi, chiar coroane 1 ultime­le luciri cari mai luminează via­ta artistului. Nici crini, nici pi­sici, căci acestea sunt pricini de ceartă. Cu­ despre păsări, porcul are­ destule. Fiecare pensionar primește cinci lei pe lună pentru micile lui plă­ceri: i se acordă, apoi, un credit de șaizeci de lei pe lună la un magazin de confecțiuni pentru îmbrăcămintea lui. Cînd intră la Pont-aux Da­mes, artistul trebue să renunțe la pen­sia de cinci sute de tei pe care i’-a făcut’’ asociația artiștilor dra­matici, dar dacă, pentru vre-un motiv oare­sare, părăsește casa, poate să se bucure din nou de ea. Ca să fie admis în acest așeză­­mînt nu trebue să aibă nici mij­loace personale, nici părinți cari pot să i­­ le dea. Dacă, după admiterea lui, se ■«*, flă că are vr­ e­ o avere sau că co­piii lui stau destul de bine ca sa-l ajute, e șters de pe lista pen­sionarilor. Casa e fondată pentru COI care au nevoe de ea; prin ur­­mare, nu poate să-șî­­ deschidă u­­șile decît acestora. Pont-aux-Dam­es are o bibliote­că în care artiștii găsesc nume­roase lucrări pe cari pot să și le ia in camera lor. Mesele au loc la ora 11 și la o­­ra 6. Pot esi vara, la ora 6 dimi­neața, iarna, la ora 7. Pot să se întoarcă la ora 10 seara. Artiștii pot să facă călătorii cu­ autorizația directorului. De altfel, ei sînt absolut liberi: binele nu-i bine de rit însoțit de libertate; pentru opiniile religioase e tole­rantă absolută in gen­ere, adăpost, odihnă, sus­ținere, a­ avor frățesc, iată ce e în această casă care plînge as­tăzi pe idnefucat­orul ei dispărut, Suzanne Caron Paris, *1 Ianuarie. TTOÎITEAIÂ Capon de Styrie red­ -1 Salade Petits pots h la Nesselrode Pouding glacé á la Nesselrode Dessert * In tot timpul mesei a cîntat muzica baterilor,ului 2 de Ploești, care a executat numai arii națio­nale româești. Iată și bucățile executate de muzică: Marșul Sinaia de Ventu­ra; Scena pastorală de Elinescu; Kunta țărănească de Vest; Hora Unirei și Hora timpului de Flech­tenmacher ; și, în cele din urmă, cunoscuta și frumoasa compoziție Buciumul carpaților a d-lui G. Di­­nicu. . A. V. In țară iași înfățișarea orașului IAȘI, 24 Ianuarie. — Orașul este splendid pavoazat. Tunurile și clo­potele bisericilor anunță serbarea. La orele 8 dimineața, studenții se adună în piața Unirei și în su­netele muzicei militare, încing ho­ra. Apoi cu toții se duc la cimi­tirul Eternitatea, unde depun o co­roană pe mormîntul lui Kogălni­­ceanu. După ce se oficiază, în ca­pela cimitirului, un parastas pentru odihna sufletului marelui bărbat de stat, rostesc cuvîntări studenții Sa­vin, Veliceanu, Andriescu, Marcu, bucovineanul Palievici și dobrogea­nul Papacostea. Studenții se reîntorc spre piața Uhirei, dar ajungînd în dreptul mu­zeului anatomic, studentul Ifrim rostește o entuziastă cuvîntare, rele­­vînd importanța acestei clădiri în mișcarea pentru unirea principate­lor. Te-Deumul la mitropolie și în cele­lalte biserici In vremea aceasta, la mitropolie se oficia un Te-Deum, în prezența tuturor autorităților civile și mili­tare, a studenților elevilor școalei fiilor de militari, elevilor conserva­­torului ș­i al școalei de bele­arte. Armata­ e în mare ținută. Ser­viciul religios a fost oficiat de că­tre arh­iereul Ghenadie, înconjurat de eterul și corul mitropolitan. După terminarea serviciului di­vin, trupele au defilat, intr’o ordine perfectă, înaintea generalului Tătă­­răscu. In drumul spre cazarmă, sol­dați! regimentul­ 13 de infanterie au intonat cîntece patriotice. Ei au fost viu aclamați de public. Comanda parade! a ,avut-o d. co­lonel Stoenescu. Elevii liceului Național au asis­­tat la Te-Deumul de la biserica Sf. Ștefan. Aci a vorbit studentul Bo­tez. Elevii liceului internat au a­­sistat la Te-Deumul oficial la bise­rica Sf. Treime. Plecarea elevilor de la liceu s’a făcut într’o ordine perfectă. La biserică a vorbit stu­dentul Negură. Elevii seminarului au aizistat la serviciul divin de la biserica Sf. Haralamb. In numele lor a vorbit studentul Isăceanu. Școala profesională de fete a asis­­tat le Te-Deumul de la biserica Tal­­palari. Elevii gimnaziului Ștefan cel Mare au luat parte la serviciul di­vin oficiat în biserica Sf. Lazăr. Aci a vorbit profesorul Cireș. Elevele externatului de fete au asistat­­ la serviciul divin oficiat în biserica Bărboiul, unde a vorbit părintele Știubei. In piața Unirei In timpul acesta terminându-se Te-Deumurile oficate în bisericile enumărate mai sus, toată lumea, e­­levii și elevele școlilor, se îndreap­tă în spre piața Unirei. Vin, de a­­semenea, societățile din Iași: socie­tatea Cuza-Vodă, care și-a serbat astăzi sfințirea drapelului, la bise­rica Sf. Spiridoni Nașii drapelului au fost d-nii Nicu Cananaü și Se­bastian Moruzzi. La biserică a vor­bit d. Ionescu. La societatea Fraterna romînă, a vorbit d. Șurcaș. La societatea Mina și Pădurea, a vorbit d. Al. Botez. La­ societatea Moldova, a vor­bit d. C. N. Botez. La societatea Frăția a vorbit d. Feiering, la so­cietatea Jubileul Carol I a vorbit d. Ionescu, la societatea personalu­lui tramvaiului a vorbit d. Mihail, la societatea Sf. Cruce a vorbit d. Nicolau. Toate societățile acestea, cu dra­pelele lor, se adună în piața Uni­rei, cari, cu publicul ce se adunase mai înainte, cu elevii și elevele școalelor, formează o măre de ca­pete. Casele, ferestrele, balcoanele și acoperișurile din jurul pieței sunt pline de lume. Se improvizează o tribună și studentul Ifrim rostește o entuziastă cuvântare, care a mișcat adine pe toți cei de față. Studentul Ifrim a lăudat persona­litatea lui Cuza-Vodă, criticind pe aceia cari vor să întunece meritele primului domnitor al Romîniei. „Studențimea vrea ca în Iași, în piața Unirei, să se înalțe monu­mentul lUI Cuza-Vodă. Aci trebue să se așeze monumentul lui Cuza, monumentul Unirea să se ridice la Focșani. Și dacă în piața Unirei, se va ridica un alt monument de­cît al lui Duga, studenții își iau an­gajamentul ca să strice libaptea, a­­ceia ce bărbații politici vor clădi ziua". In piața Unirei mai vorbesc: un elev de la seminar, un delegat al meseriașilor și un student bucureș­­teanute ' După aceasta se încinge o horă formidabilă, moastră, cum nu s'a mai pomenit prin Iași. La un moment dat, studenții ri­dică în brațe pe căpitanul în re­zervă Palade, fost căpitan pe vre­mea lui Cuza-Vodă. Se naște un entuziasm indescriptibil. La ora 1, cînd vă comunic a­­cestea, lumea n’a părăsit încă piața Unirei. La orele 10 de dimineața a avut loc un serviciu religios la templul Neuschotz. A oficiat cantorul Orn­­stein în asistența tuturor membri­lor comunităței templului și a e­­levelor orfelinatului. In urmă rabi­nul dr. Niemrower a rostit o fru­moasă cuvlntare ocazională scoțînd în evidență marea însemnătate a actului de la 24 ianuarie 1859, pre­mergătorul celorlalte două mari acte ale națiunei. Independența și Re­galitatea. La orele 12 , avul loc­u­r ____ Pustia un banchet dat de societatea „Cuza-Vodă" care și-a sfințit astăzi drapelul și la care au fost invitați delegații tuturor societăților de bi­nefacere din localitate. Banchetul a fost prefeidat de d. Nicu Cananäv, Sebastian Moruzi și dr. Zosin. Primul toast a fost ridicat de d. Sebastian Moruzi care a glorificat actul Unirei și a îndemnat pe mem­brii diferitelor societăți a continua pe calea de bine și de muncă. D. Nicu Canănău­ a rostit o scurtă dar frumoasă cuvîntare arătînd ce se poate face prin unire și felici­­tînd societatea care și-a dat numele de „Cuza-Vodă”, în amintirea celui mai glorios Domn pe care l’a avut țara. Vorbesc apoi d-nii Irimescu, Ște­­fania, Mihail și alț­ delegat al di­­feritelor societăți. «­La orele 12 și jumătate a avut loc recepția la muzeul anatomic si deschiderea expoziției istorice cu acte și documente ce reamintesc ac­tul Unirei. Și aci a azistat multă lume in frunte cu profesorii «i stu­denții. Au azistat de asemeni și mem­brii­ „societățea medicilor și natu­­raliștilor”, cea mai veche societate din Iași. S’au rostit numeroase cu­vîntări. , * * După amează au avut loc serbări­ școlare la externatul secundar de fete și la școala profesională, a fost cor, recitări, piesete și dans. La trei și jumătate a început șe­zătoarea Ligei Culturale. Sala Tea­trului Național e prea mică pentru a putea cuprinde toată lumea ce venise. A vorbit d. dr. Manicatide, pre­ședintele Ligei, d. A. D. Xenopol, profesor universitar și delegat­ al societăților. Cel din urmă a luat cuvîntul d. Nicolae Iorga, în ca­litate de reprezentant al Secțiunei centrale a Ligei. Toate cuvântările au avut de obiect actul Unirei și au stîrnit un entuziasm indescripti­bil. î După d. Xenopol a luat cuvintul d. Georgel Mîrzescu la numele clubului liberal. D-sa face apolo­gia Unirii, insistînd asupra fap­tului că monumentul ce se va ri­dica pentru „Unire“ va trebui să amintească de toate persoanele ce au­ luat parte la actul de la 1859. D. E. Herovanu a ținut o prea frumoasă cuvîntare în numele patrtidului conservator-democrat, iar d. State Dragomir In numele clubului carpist. Seria cuvîntărilor o încheia 4 Iorga. La orele 5 și jumătate a avut loc o mare întrunire la clubul conser­vator-democrat. Sala clubului ca splendid iluminată și plină de un public foarte numeros. Au vorbit d-ni: dr. Hurmuzescu, Ghibănescu și Bărbulescu, arătînd însemnătatea politică a Unirei. Seara a avut loc o reprezentație de gală la Teatrul Național.­­ La orele 4 d. a. a avut loc un banchet la manufactura de tutun. Au participat toți lucrătorii și lu­crătoarele, precum și tot persona­lul de birou î n frunte cu d. in­giner Teodorescu. S’au rostit cuvântări asupra În­semnătății zilei și după aceea toți au încins o horă. * Dan­sată cîteva amănunte politice in­teresante asupra serbărei de azi. Am comunicat că la orele 3 ju­­mătate a avut loc un festival orga­nizat de „Liga culturală” locală, al cărei președinte e d. dr. Manicatide. De­­ la început se adusese cluburi­lor politice locale invitațiuni, ca să trimită elte un delegat, care să ia cuvîntul la acest festival. Conservatorii democrați hotorise­­ră imediat să trimită un delegat, dar zvonindu-se că celelalte două partide politice de aici nu vor a­­vea delegați, conservatorii demo­crați renunțaseră și dînșii la ideea delegațiunei. Azi dimineața, „Liga" a înștiințat pe d. N. Gananaü, vice președintele clubului conservator democrat că celelalte două partide politice au ho­­tărît să trimită delegați. Clubul con­­serv­a­tor democrat a delegat atunci pe d. Ghibănescu, dar d. Ghibănescu aflînd că se răspîndise zvonul câ unii politici­eni vor organiza mani­festații ostile cu acest prilej, a de­clarat că nu vrea să tulbure o so­lemnitate așa de înaltă și că declină onoarea ce i se tace. Clubul conservator democrat a de­legat în cele din urmă pe d. Hero­vanu, iar cel liberal pe d. Îîosih Mârz­escu. La orele 4, ctnd s’a ridicat corti­na, nu se știa încă cine reprezintă pe ictoneervalionil cârpiși­. Deodată însă a apărut d. State Dragomir, ar­tist al teatrului național și a decla­rat că d-sa e însărcinat a vorbi în numele carpiștilor. In cercurile politice acest fapt e cementat In sensul că carpiș ti­ nici nu s’au gîndit să trimită delegat și că in ultimul moment au recurs la ponscursul d-lui Dragomir. In cercurile junimiste, discursul d-lui Dragomir a provocat indispo­­zițiî, căci, spune ele, d. Dragomir e necontestat un tînăr artist de ta­lent, dar nu era indicat să vorbeas­că. tn numele unui partid politic. A­­ceste cercuri dezăvuiază cuvintarea d-lui Dragomir, înregistrăm aceste zvonuri în mod imparțial, cu rezerva cuvenită. # O curioasă impresie a făcut d. dr. Manicatidi, care ca președinte al „Ligei culturale" și al festivalului S a adresat rîzînd și a spus publi­cului, după terminarea discursuri­lor delegațiilor partidelor politice, că acuma­­ efect s’a isprăvit cu politica, se poate trece la celelalte In cercurile politice, aceste vorbe sunt criticate, căci ele au avut ae­­ni] — se spune — de a ironiza par­tidele politice, cari își trimiseseră desegați numai în urma invitației .»pedale a Ligei. La orele 9 seara a avut loc o re­tragere cu torțe: întregul oraș a fost iluminat. Au fost iluminat*?

Next