Dimineaţa, ianuarie 1909 (Anul 6, nr. 1751-1778)
1909-01-26 / nr. 1774
TtinT 26 ianuarie 1909 Jubileul Unirei Principatelor Primul discurs al regelui Gazai pentru Gaza Mîine Glume țărănești de IOAH ADAM lăta cîteva amănunte asupra faimosului „Tho rus“ care va da un singur concert la Ateneu la 7 Februarie. „Two rus“ este una din cele mai celebre asociațiuni din lume pentru muzică de cameră. Cei trei artiști care o compun, d-ra Vera Maurina și d-nii Michael și Joset Press,sînt virtuozi reputați și fiecar dintr’inși- a obținut, ca solist, înainte de a forma această asociație, care se bucură azi de o reputație universală, succese mari in principalele centre muzicale. Tecrica și rafinata artă a renumitei pianiste Vorni.Maurina, virtuozitatea execepțională a violonistului Michal Press și splendida sonoritate și temperamentul artistic al violoncelistului Josef Press sunt universal sărbătorite. Reuniunea acestor trei mari artiști pentru interpretarea capodoperilor muzicei de cameră în formă de „Trio“ a provocat cel mai viu entuziasm la Berlin, unde primele concerte ale acestei asociații au fost date. De atunci celebrii artiști s’au produs cu acelaș succes peste tot: la Paris, la „Sociéte Philharmoniques“,, la,Londra,, Hoara, Viena, etc. pBa schimbată: „Eu aci o duc nunmi Intr’o petrecere de patru zle. Și eî trebuie să petreacă... pe cînd pe struț hărțuit ca o fiară!“ Iancu vrea să spună o vorbă fie mîngîiere, dar un servitor apare în ușă zicînd: — „Conașulle a venit domnișoriu Floreja“" — „Cine? Cine a venit?" întreaga stăpînul case uluit, necrez înurechilor. — „Domnișorul Floarea, fiul jB-voastrăi...“ Dar pînă să termine bine fraza «șa e dată în lături și în prag Bars un tînăr svelt cu o figură fială, care respiră un aer de seneție. Tînărul arunca pardesiul de pe braț și se repede printre cele Luîinși la tatăl sau să-l stringă a piept. Părintele se ridică de pe scaun Cu un aer rece, amenințător, și cu un gest arata ușa, strivind. — „Afară!“ — „Tată!“, exclamă tînărul uimit și oprit în loc- Tata dragă!" Dar Eugen II arătă din nou așa: — „Afară. Ești tu fugi... de la fltudiî, și ai apoi nerușinarea să SS arăți înaintea mea?!“ ȘS Eugen îl întinde hîrtia cu bisfrtul sosit din Viena... Tînărul abia o vede și fata lui IO luminează cînd zice zîmbind: — „Aha, știți, am făcut farsa »Sta ca să nu se ghicească încotro mă duc.“ , •— „Dar de ce-a! venit încoace? — „Am venit pentru duelul ia tale tată...“ — „Ce duel? Nu e nici un duel. Ticălosul nici nu vrea să se bată măcar !“ — „Știu din ziare... Am citit prima lui declarație, mi-am închipuit că n’o să se desprintă.. și am venit aci, i-am dus o scrisoare de provocare: eram în trăsură și așteptam afară, dacă mă refuza întram și îl împușcam acolo“ — .,Ei și ce am făcut?!“ întreabă părintele, abia așteptînd să iasă cuvintele din gura fiului sau. „Ce iți făcut?.“ — „Am stat pînă mi-a răspuns; mi-a scris o scrisoare prin care Îmi cerea să trimit martorii mei Să se întâlnească cu aî ]ul. I-am trimes. S’au înțeles și mîine mă bat Cu el.“ Omul cu statura erculeană se uită la fiul sau, nedumerit: el ■ vrea să-l dojenească și simte cum O vijelie de cuvinte mustrătoare se ridică din pieptul lui, cum toate mustrările îi năvălesc pe buza și e gata să izbucnească, dar o licărire umedă îî trece prin odhî, fața îî e cuprinsă de om, tremur Inarei î mușcă totuși mușchii. Părintele șovăie, apoi deschide brațele, fără, să poată arosti un cuvînt, îl strînge la piept și uriașul izbucnește în.pline ca un copil, tremurind din tot corpul. Cei doiamici spectatori se privesc zîmbind, apoi își duc batistele la ochi și-și șterg lacrimile, simplu, fără jenă... pe cînd părintele și fiul se sărută, se privesc, unul pe altul prin pînza de apă ce le impedica vederile. VALÎX15 S»OP Nu știm cu ce impresie va fi rămas publicul de la serbările făcute in cursul zilei de ert. De nn lnem, însă, suntem convinși, că străzile principale ale Capitalei și calea Victoriei în special, grație d-lui Vintilăi Brătianu, au prezentat aseară o înfățișare tristă și mai mult de r îtv rîtă. Intinerec aproape general pe toată calea Victoriei, in afară de iluminațiile cîtorva cluburi politice și particulare. La palatul regal s'a făcut o iluminație mai mult decit sărăcăcioasă iar fundația universitară Carol I nu a fost iluminată nici măcar de formă cu iluminația sărăcăcioasă a palatului regesc. In ce privește prăvăliile toate s’au ilustrat printr'un complect întuneric, primarul Capitalei neavind grijă să facă apel la comercianți pentru a ilumina, ca să se dea stradăi principale a orașului caracterul acela mai deosebit, pe care-l merită jubileul celui mai mare act din itelatria noastră națională. Nici cel puțin vecinicile și banalele arcuri cu gaz cari se pun de obicei la parăzile oficiale între felinareia de pe calea Victoriei, nici acestea nu au fost puse aseară și aceasta iarăși grație administrației noastre comunale. Publicul a fost cu drept cuvînt scandalizat, iar deputații moldoveni, cari rămăsese în Capitală anume pentru serbările Unirei, nu găseau cuvinte cu cari să critice mai aspru modul sărăcăcios în care administrația a prezintat Bucureștii cu prilej unei zile de marea însemnătate națională a celei de er. — a. m Participarea Ligei Culturale Semicentenarul „Unirei Principatelor“ a fost sărbătorit în Capitală în mod deosebit. Instituțiunile de stat și particulare au fost pavoazate cu brad și drapele tricolore. Magazinele au fost închise. Cetățenii au îmbrăcat hainele de sărbătoare și s’au îndreptat spre Cișmegiu cu cocarde tricolore pe piept. Această sărbătoare națională a fost anunțată Capitalei eri diminată prin 21 salve de tun. In grădina Cișmigiu. — Formarea Cortegiului După cum era stabilit in program, societățile și corporațiunile de meseriași cu drapele, împreună cu membrii Ligei și cetățeni, s'au întrunit ori dimineață în grădina Cișmigiu. Deși timpul era întunecat și arăta ploae, totuși cîteva mii de persoane au venit la procesiune spre a sărbători ziua de ori. Între orele 9 și 10 au sosit tind pe lună membrii societăților și corporațiunilor cari au răspuns la chemarea Ligei. La orele 10 se pune In mișcare cortegiul, care era astfel format: bustul Domnitorului Cuza, așezat intr’un car de triumf tras de șase care. Un sătean îmbrăcat în haine romînești sprijinea bustul, de o parte și de alta a carului se aflau alți 12 săteni. Apoi veneau rînd pe rînd: o fanfară particulară, societățile: Carpați, Tăbăcari, Armonia, Reuniunea Frăției, Peleș și Vîrful cu dor, Frații români din Dacia Traiană, Uniunea studenților, internaționala societățea legătorilor de cărți, Vechea societate a fucționarilor comerciali, Școala și societatea constructorilor romini, Fericirea, Guttenberg, Arta culinară, Dezvoltarea, a maseurilor din Romînia, Lucrătorilor croitori de la atelierul central, bărbierilor, Izvorul, Egalitatea, Floreasca, Calfelor de măcelărie, Mitropolitul Filaret, Vechea societate a cooperativei de bâuturi spirtoase, Voința, Zimbru, Clubul meseriașilor, Lăptarilor din Romînia, Mina și Pădurea, Societatea birjarilor „Fulgerul“, precum și următoarele corporațiuni de meseriași: dogari și scărari, tîmplari, brutari, croitori,, plăpămari, curelari, zugari, mecanici, etc., precum și un foarte mare număr de cetățeni. Cortegiul astfel format și urmat de peste 10.000 persoane, a parcurs bulevardul Elisabeta, calea Victoriei până la biserica Sf. Gheorghe. In drum spre biserica Sf. Gheorghe. — Te-demnul. — Sfințirea drapelului. In tot parcursul muzica, corurile și cetățenii au intonat cîntece patriotice. Poliția procesiune! a fost făcută de către 50 de comisari, luat dintre membrii Ligii și alte persoane. In piața de la intersecția stradei Lipscani cu strada Bărăției și calea Văcărești, s'a încins o horă în jurul „Lupoaicei“ monument dăruit de către Italia Romîniei, cu ocazia Expoziției naționale. Monumentul era împodobit cu steaguri romane și italiene. La orele 10 și jumătate, cortegiul ajunge la biserica Sf. Gheorghe, care în curînd este tixită de lume. In piața Sf. Gheorghe adastă de asemenea foarte multă lume. Se oficiază apoi de către arhiereul Calist un Te-deum, față fiind comitetul Ligei, d-nil. Sava Șomănescu, Em. Antonescu, I. Slavici, P. Grădișteanu, Mircea, St. Bogdan, D. Butculescu, etc., etc. Cu această ocaziune s’a sfințit și drapelul Ligel, naș fiind d. Sava Lomonescu. D-sa într'o simtilă cuvintare, încredințează steagul comitetului Ligel și tinerimea, spunînd să-l ducă la glorie. D. Gh. Lazăr, din partea studențimei universitare mulțumește d-lui Sava Șomănescu pentru cuvintele măgulitoare adresate studențimei și îl asigură că studențimea va fi totdeauna la înălțimea chemării sale. Hora Unirei.— Spre Ateneu.— Familia princiară aclamată. — Lar palatul regal. Terminându-se solemnitatea din biserică, mulțimea încinge din nou o horă a Unirei la care se prinde oameni din toate straturile societate. Apoi se formează din nou cortegiul, de data aceasta în frunte se află muzica, apol studențimea universitară care tocmai venise de la îedeumul de la biserica Radu-Vodă, Liga culturală, carul alegoric cu bustul lui Cuza, apoi societățile și corporațiile. De abea s’a pus în mișcare cortegiul și o ploae deasă și măruntă a început a cădea, cu toate acestea patrioții nu s’au depărtat și nici publicul care aștepta pe stradă nu s’a retras. După ce cortegiul a parcurs strada I. C. Brătianu s’a îndreptat spre Universitate. La statuia lui Mihaiu Viteazul s’a depus o coroană de flori naturale. Aci a vorbit studentul Malinchi și s’a jucat o horă. Cortegiul a luat-o apoi pe calea Victoriei; corurile au cîntat în parcurs cîntece patriotice. In dreptul Pasagiului Roman, cortegiul a fost ajuns de pe urmă de către trăsura regală în care se afla principele moștenitor și principele Carol, cari se întorceau de la mitropolie. La cîteva clipe a trecut o altă trăsură în care se afla principesa Maria și principesa Elisabeta. Familia princiară a fost aclamată. In fața palatului regal cetățenii s’au descoperit, muzica a intonat „Imnul regal”, iar apoi studenții au încins o horă. Regina, în costum national, regele, principii Ferdinand și Carol, puneau la manifestație de la ferestrele din sala tronului și au stat tot timpul pînă cînd cortegiul s’a depărtat. Festivitatea de la Ateneu Sala Ateneului avea un aspect, cum numai la zile de sărbătoare se poate vedea. Pe scenă eră corul societăței ,„Ho,ra“, sub conducerea d-lui Juarez Movilă. Tot aci s’a așezat bustul lui. Cuza și drapelul Ligel. Celelalte drapele, împreună cu delegațiunile cari le-au adus, au fost în cite o lojă. Serbarea s’a deschis la orele 11 și un sfert, de către corul societăței „Hora”, prin intonarea cîntecului „Deșteaptă-te române”. D. G. Bogdan-Duică vorbește despre însemnătatea zilei de 24 Ianuarie și importanța „Unirei”. D-sa arată pe cei ce au fost dușmanii Unirei, între cari citează pe țarul Nicolae I al Rusiei, care avea principii diametral opuse intereselor țarei noastre. Napoleon III nu a dat concurs dezinteresat, pentru că intr’un timp era să ne ofere Austriei în schimbul Sardiniei. Acum s’ar putea zice, că prieten ne-a fost împăratul Frantz Josef, și aceasta dintr'o concepție politică. Un student: „Vorbește-ne și de Cuza, d-le profesor”, intrerupere care a fost primită de azistență cu aplauze. D. Bogdan Duică, răspunde că a vorbit și de Cuiza și continua arătînd împrejurările in cari s’a făcut „Unirea”. Termină spunînd că ziua de 24 Ianuarie este una din cele mai însemnate ale istoriei noastre, Conferința d-nei Ianculescu de Hens.— Cuvîntarea reprezentanțulor meseriașilor. D-na Tanculescu de Heus, citește o interesantă conferință asupra insemnătăței actului „Unirei”, realizată de Alexandru Ion Cuza. Conferențiara termină spunînd „Dela Nistru pîn’ la Tisa. intr’un cuget și 'ntr’un gind, tot românul unitu-s’a“. I D. Gh. Stănescu, delegatul clubului meseriașilor și în numele președinților, face o legătură între 1821 1848 și 1859 spunînd că cele dintâ două date au preparat pe cea din urna. Spune că meseriașii au luat inițiativa de a ridica o statue lui Cuza în București, pentru care fapt s'a deschis o listă de subscripție. Vorbește apoi de războiul de Independență și de proclamarea regatului, datorită regelui Carol. Termină spunînd că: „falnicul Carpat și bătrînul Prut nu vor mai fi hotare sub Carol al II-lea. Vorbește apoi d. V. Vespasiani, din partea societăței italiene Dante Alighieri. D. Butculescu mulțumește comitetului Ligel pentru delegația ce l-a dat și tuturor celor cari i-au dat concursul la reușita serbărei de azi. D-na Romanescu, artistă a Teatrului național, citește din loja ateneiștilor: „Hora horei", versuri oc...ouăle datorite d-nei Steara. D-na Smara spune că de datoria fiecărui bun român e de a subscrie pentru monumentul lui Cuza. Se înscrie cu 100 lei. D. Mirea Dumitrescu face aurt la toți bunii patrioți spre a contribui la ridicarea monumentului întemeetorului Romîniei moderne. Subscrie 200 lei. Se mai înscrie: d-na Butculescu cu 100 lei și d. D. Butculescu cu 500 lei. Festivitatea de eri s'a terminat la orele 2 și un Sfert, încheindu-se prin intonarea „Horei Unirei" de către cor. Entuziasm și manifestații patriotice au fost caracteristice serbărei de eri. Publicul s’a retras, iar societățile și corporațiile de meseriași s’au îndreptat spre Ligă, unde s'a depus steagul sfințit eri. de aci fiecare s’a dus la sediile respective. S’a remarcat că Societatea macedo-ramîdă din Capitală nu a fost reprezentată oficial la serbarea de eli. # Ni se spune că d. dr. Leonte președintele zisei societăți ar fi refuzat categoric orice participare. Cu toate acestea un mare număr de romîni macedoneni au ținut să participe la serbarea de ori care este a întregei națiuni. — Casin. După amiază In sula Senatului, sub președinția de onoare a d-lui C. Demetrescu Iași, rectorul universitate, studenții, cetățenii și membrii Ligei au asistat la o serbare. Corul studenților a intonat „Pe al nostru steag e scris Unire”. Studentul Gh. Lazăr, într’o frumoasă dizertație a vorbit despre „Unirea Principatelor”. „Hora Unire!“ executată de câr a fost al treilea punct din program, după care a urmat conferința d-lui profesor universitar D. Onciul. Serbarea s-a terminat prin „Imnul Regal”. * Serbarea de la Senat terminată. Studenții au eșit și au manifestat la statuia lui Mihai Viteazul. Trei studenți au cîntat cu viorile „Hora Unire!“ iar publicul a încins o horă în jurul statuei. In corpore, studenții cîntînd „Deșteaptă-te Romine“, au luat-o pe calea Victoriei- La Teatrul Național, palatul regal și Liga au jucat „Hora Unire“. Apoi s’au Înapoiat tot pe calea Victoriei și s’au dus la berăria Mircea, unde au fost foarte bine primiți de către patron. Pe urmă, studenții s’au strîns In fața poștei de unde s’au răspândit,— d. Mim de liteas Serbarea zilei de 24 Ianuarie. Din seara Ateneul a fost în plină sărbătoare, mărea sală de spectacol a fost arhiplină de un numeros public, format în mare parte din membri ai societăților Ateneului român, istorică romînă și Liga culturală, cari au evutat in mod deosebit să sărbătorească marele eveniment al unirei prinicipalelor și jubileului de 500 ani de la unire. * Serbarea a început prin „imnul național” ciitat de corul societăței „Carmen” sub conducerea d-lui Chiriac. D. Toipilescu, profesor universitar, și-a dezvoltat conferința despre însemnătatea zilei de 24 ianuarie, arătînd fascile prin care a trecut Unirea, însemnătatea acestei uniri pentru voi și aducînd elogii bărbaților cari lau secundat pe Al. I. Cuza întru săvîrșirea ei. După aceasta corul societăței „Carmen" a mai executat cîteva cîntece naționale ca „Deșteaptă-te romile“, „Horă Unirei", «te. Serbarea s’a terminat la orele 12. Const. Unirea Principatelor în Capitală ^erijările mMtenini de 50 de ani Biserica în doliu Mitropolitul primat, așezat in jilț (după o fotografie a atelierului Julietta)“ DiscoFsul reoilDi Carol pentru Cuza dei Masa dela palaiuî regal Cu prilejul aniversărea celor cincizeci de ani de la Unirea Principatelor, aseară a avut loc la palatul regal o masă de 49 de tacîmuri. La orele 3 precis regele și regina, urmați de principele Ferdinand și prințul Carol și-aui făcut intrarea în sală, făcînd cerc pînă la ora 8 și jumătate cu persoanele prezente și s intreținîndUrse cu fiecare In parte. Obiectul discuției a fost, în general, moartea mitropolitului primat și a președintelui Senatului, suveranul manifestîndu-și mîhnirea că serbările jublleului Unire! au coincidat cu îndoitul doliu de eri. ■1. La orele s și jumătate s'a îndeput masa. Regele a luat loc in capul miiel, aiiă la dreapta sa pi d .T.I. Rosetti, cumnatul lui Vodă- Cuza, și la strigă pe d. M. Verecii de, președintele Camerei. Ordinea In care au luat loc la mană persoanele prezente, a fost cea următoare: In treapta regelui, după d. Th. Rosetti, principele Carol și apoi d-nii Titu Maiorescu, general G. I. Aghelescu, C. Nacu, C. Dissescu, M. Vlădescu, C. Stoicescu, V. G. Morțun, Alex. Marghiloman, d-na Eliza Greceanu, damă de onoare a prințesei Maria, d. Ionel Brătianu, d. general G. Manu, d-m Maria Poenaru, d-nii I. N. Lahovari, î. Kalinderu, l. Isvoranu, i. Grădișteanu, dr. Gr. Rîmniceanu, loc.-colonel M. Baranga, loc-colonel A. Magheru, maior Gr. Berindei și general L. Mavrocordat. In strigă regelui după d. M. Ferechide, d-nii Anton Carp, C. Olăhescu, Alex. Djuvara, N. Eleva, Alex. Grant, B. Missir, P. Foni, Toma Stelian, Take Ionescu, d-na ZOehengescu, d. P. P. Carp, d-nii Spiru Haret, general Budișteanu, general A. Averescu, E. Porumbaru, Al. .4. Boldărău, I. A. Mitescu, comandor IV. Grăceski, locot.-col. P. Greceanu, maior R. Totoceanu, bdinian G. Manu și general Alex. Robnicu. Regina a ocupat mijlocul mesei avină in fată pe principele Ferdinand. * Singurul toast care s'a ridicat, a fost acel al regelui Carol. Suveranul a început prin a spune că, conform tradiției vechilor Domnitori ai țărei, cari adunau în jurul l or la momente orele și la zile mari bărbații de seamă ai țărei, astfel și regele Carol a chemat acum în jurul sau pe sfetnicii da azi și de azi pentru a sărbători Unirea principatelor române, Moldova și Muntenia. In aceste momente, a spus regele, gindul său se îndreaptă în primul lună către d. D. A. Sturdza, bărbatul de stat și sfetnicul credincios, care a pus o jumătate de veac munca sa fără preget in serviciul țărei si care, fiind bolnav și departe de fără, nu poate participa la serbările Unirei. După aceia regele a făcut apoi apologia Unirei, spunînd că actuunî Unirei principatelor se datorește Romînia de azi. Dacă nu se făcea Unirea, a continuat, suveranul nu s’ar fi făcut v*.alegerea sa ca Domnitor al Romîniei, dinastia Hohenzoller nu s’ar fi întronat in țară, nu am fi avut indepenitența și nici regalitatea. In legătură cu aceasta regele a pus în evidență marele merite ale generației care a făcut Unirea dînd dovada unui cald și luminat patriotism prin sacrificiile ce a făcut. Suveranul și-a terminat cuvintarea spunînd că închină pentru Cuza, acel al cărui nume a fost destinat să întrunească sufragiile unanime al fărei în marele act al săvirșirea Unirei, și a mai închinat încă, pentru generația care a lucrat la relizarea Unirei și de la care generaține noni trebue să ia pildă țpeptru a țiine un succes mai departe lupta de întărire și înălțare a Romîniei. Acesta e discursul în care regele Carol a vorbit pentru prima oară de Vodă Cuza. La orele 9 și jumătate masa a luat sfîirșit. După masă regele a făcut din iîbi cerc cu persoanele prezente pînă la ora 10, cînd familia regală s’a retras. Cu această ocazie este de remarcat că din cei optzeci de miniștri pe cari i-a avut regele Carol, în cursul domniei sale, patruzeci și trei mai sînt în viață.. Dintre aceștia, treizeci și doi au răspuns la invitație pentru masa de aseară și unsprezece au lipsit scutindu-se că nu au putut participa. La viajo s'a servit următorul: Menu Potage â la d’Orléans Petites croüfttades ä la Mongelas Türbau de .poisisan normande Jambon de Prague â la Mîreille Chaujfroid deijpjerdrea’U) bi la ChainJ- tilly Spongade au Kirsch Cronicile „Dimineței" (De/a colaboratorii noștri speciali din Paris) OPERA LUI COQUELIN Această operă e casa «de bătrînețe a comedianilor, unde a murit fiarele artist E un, ajutor fără de seamăn,, cere aduce o serioasă mîn?îiere în familia comedianilor. Aceștia sînt ca fluturii strălucitori, cari nu trăesc decit o vară. Pe numele și pe ființele lor se coboară uitarea, de îndată ce vocile lor au tăcut, de îndată ce hohotele lor de rîs nu mai ammuzează sau chiar numai cînd alți mai tineri vin să „împrospăteze“ ochii și spiritul publicului, căruia îi place tot mai mult schimbarea și noutatea. Cine să-și aducă aminte de comedian ! Numai vreo cuiva, prin talentul lor special, prin încăpățânarea fără rost a spectatorului sau printr’o reclamă bine făcută, izbutesc să se impue memoriei; ceilalți însă, cari au muncit douăzeci de ani ca să trăiască, și să gustig §i pe al lor, sînt repede uitați și la sfîrșitul lor nu găsesc măcar un ccorț umbros unde să-și odihnească bâtrînețea fără de glorie. Actorul, actrița, îmbătrînesc mai de grabă decit alți muncitori; apoi, ei n’au dreptul să fie ofiliți „Relele“ pot fi „trecute“; ba tocmai în această împrejurare sunt plătite mai bine. Ariilor de experiență sunt puși dublu la socoteală. Deși timpul și-a desăvârșit opera lui crudă, ele au ca să strălucească aureola trecutului ; ele produc asupra publicului efectul apusului de soare; cînd îl privești țintă, clipești și norii nu se mai văd. Artistul. Comedianul, e adesea neprevăzător, ca tot ceilalți muncitori. Trebuii să intervie opera admirabilă a mutualitaței, ca să gindească pentru acel curi lin gindesc. Cînd comedianul a îmbătrânit, mizeria lui pare mai neagră de cit. a altor muncitori, El care în toată viața lui a fost pe rînd financiar, burghez, prinț el care a debitat atîtea tirade asupra justiției, gloriei, avere!, dragoste!, numaie, dupa ce a căzut pentru ultima oară cortina, decît un bătrîn nenorocit, chinuit de amintirea succeselor vechi, copleșit sub greutatea regretelor. La teatru, îl susținea iluzia: în fiecare seară, în timpul reprezentației, era aruncat într’o altă viață, care îi făcea să uite totul: neplăceri, nedreptăți,, supărări, dureri fizice chiar. Acuma, în realitatea rece și neînduplecată, se vede singur, bătrîn, nenorocit. Era devoe deci, un culcuș pentru Păsările cari au cîntat și au rîs • odinioară, era nevoe de un adăpost, de pace, de siguranța zilei de mîine. Opera aceasta a făcut'o marele lor camarad Coquelin, dispărut. Casa comediatei]di e clădită într’un loc minunat, în mijlocul acelei văi a lui Morin, care, cu chipiile ei frumoase, curturile eî fiecare, că o priveliște așa de drăguță pensionarilor, că ei pot să-și spue ca in vremurile fericite ale „premiererer”: „Directorul a ararijat bine lucrurile, ultimul nostru act o să se joace într’un decor foarte frumos“. Castelul. Un adevărat castel, cu fațada primitoare care se ridică în mijlocul unei grădini mari, e la Pont-aux-Darmés, aci el azilul pă cel oferit artiștilor. El e condus de d. Hollacher, cel maî bun dintre oameni. El diricide casa cu dreptate; aplică regulamentele cu blîndețe, căci sînt și regulamente: ele erau necesare. Fiecare își păstrează independența, dar fiecare trebue să se supui reguler; aceasta înlătură orice discuțiune. La Point-aux-Dames se trăește, după adltea enervări, nedreptăți, gelozii, comedianul se odihnește, își aduce aminte. Artistul are nevoe de liniște, de tihnă și le are, căci amărăciunea nu trece pragul casei de bătrînețe. Aci se pot evoca în voe zilele de odinioară, cari apar mai frumoase, din cauza depărtare!; aci încălzește soarele fraternității artistice, care dil spin,'a bucurii celor cari, credeau că nu mai au de așteptat nici un bine. Să vorbim acum de lucruri materiale. In acest așezămînt, sînt 20 de camere pentru doamne, 20 de camere pentru domni și zece pentru medoglî; toate sînt mobilate în acelăși fel. Mai sunt apoi 14 camere pentru funcționari, două camere izolate pentru bolnavii și apartamentele directorului și supraveghetorilor. Nu peți să-ți aduci mobilele tale la Pont aux-Danes, căci, chiar dacă unele ai fi în stare bună, s’ar putea introduce piste Ibpuite, a căror vecinătate nu mai părintă hu fc. Totuși, dacă nu poți să-ți aduci patul și scrinul, poți Să nu te desparți de „amintirile“ tale, adică de miile de nimicuri cari umplu scrinul trecutului, portrete, misturi, chiar coroane 1 ultimele luciri cari mai luminează viata artistului. Nici crini, nici pisici, căci acestea sunt pricini de ceartă. Cu despre păsări, porcul are destule. Fiecare pensionar primește cinci lei pe lună pentru micile lui plăceri: i se acordă, apoi, un credit de șaizeci de lei pe lună la un magazin de confecțiuni pentru îmbrăcămintea lui. Cînd intră la Pont-aux Dames, artistul trebue să renunțe la pensia de cinci sute de tei pe care i’-a făcut’’ asociația artiștilor dramatici, dar dacă, pentru vre-un motiv oaresare, părăsește casa, poate să se bucure din nou de ea. Ca să fie admis în acest așezămînt nu trebue să aibă nici mijloace personale, nici părinți cari pot să i le dea. Dacă, după admiterea lui, se ■«*, flă că are vr e o avere sau că copiii lui stau destul de bine ca sa-l ajute, e șters de pe lista pensionarilor. Casa e fondată pentru COI care au nevoe de ea; prin urmare, nu poate să-șî deschidă ușile decît acestora. Pont-aux-Dames are o bibliotecă în care artiștii găsesc numeroase lucrări pe cari pot să și le ia in camera lor. Mesele au loc la ora 11 și la ora 6. Pot esi vara, la ora 6 dimineața, iarna, la ora 7. Pot să se întoarcă la ora 10 seara. Artiștii pot să facă călătorii cu autorizația directorului. De altfel, ei sînt absolut liberi: binele nu-i bine de rit însoțit de libertate; pentru opiniile religioase e tolerantă absolută in genere, adăpost, odihnă, susținere, a avor frățesc, iată ce e în această casă care plînge astăzi pe idnefucatorul ei dispărut, Suzanne Caron Paris, *1 Ianuarie. TTOÎITEAIÂ Capon de Styrie red -1 Salade Petits pots h la Nesselrode Pouding glacé á la Nesselrode Dessert * In tot timpul mesei a cîntat muzica baterilor,ului 2 de Ploești, care a executat numai arii naționale româești. Iată și bucățile executate de muzică: Marșul Sinaia de Ventura; Scena pastorală de Elinescu; Kunta țărănească de Vest; Hora Unirei și Hora timpului de Flechtenmacher ; și, în cele din urmă, cunoscuta și frumoasa compoziție Buciumul carpaților a d-lui G. Dinicu. . A. V. In țară iași înfățișarea orașului IAȘI, 24 Ianuarie. — Orașul este splendid pavoazat. Tunurile și clopotele bisericilor anunță serbarea. La orele 8 dimineața, studenții se adună în piața Unirei și în sunetele muzicei militare, încing hora. Apoi cu toții se duc la cimitirul Eternitatea, unde depun o coroană pe mormîntul lui Kogălniceanu. După ce se oficiază, în capela cimitirului, un parastas pentru odihna sufletului marelui bărbat de stat, rostesc cuvîntări studenții Savin, Veliceanu, Andriescu, Marcu, bucovineanul Palievici și dobrogeanul Papacostea. Studenții se reîntorc spre piața Uhirei, dar ajungînd în dreptul muzeului anatomic, studentul Ifrim rostește o entuziastă cuvîntare, relevînd importanța acestei clădiri în mișcarea pentru unirea principatelor. Te-Deumul la mitropolie și în celelalte biserici In vremea aceasta, la mitropolie se oficia un Te-Deum, în prezența tuturor autorităților civile și militare, a studenților elevilor școalei fiilor de militari, elevilor conservatorului și al școalei de belearte. Armata e în mare ținută. Serviciul religios a fost oficiat de către arhiereul Ghenadie, înconjurat de eterul și corul mitropolitan. După terminarea serviciului divin, trupele au defilat, intr’o ordine perfectă, înaintea generalului Tătărăscu. In drumul spre cazarmă, soldați! regimentul 13 de infanterie au intonat cîntece patriotice. Ei au fost viu aclamați de public. Comanda parade! a ,avut-o d. colonel Stoenescu. Elevii liceului Național au asistat la Te-Deumul de la biserica Sf. Ștefan. Aci a vorbit studentul Botez. Elevii liceului internat au asistat la Te-Deumul oficial la biserica Sf. Treime. Plecarea elevilor de la liceu s’a făcut într’o ordine perfectă. La biserică a vorbit studentul Negură. Elevii seminarului au aizistat la serviciul divin de la biserica Sf. Haralamb. In numele lor a vorbit studentul Isăceanu. Școala profesională de fete a asistat le Te-Deumul de la biserica Talpalari. Elevii gimnaziului Ștefan cel Mare au luat parte la serviciul divin oficiat în biserica Sf. Lazăr. Aci a vorbit profesorul Cireș. Elevele externatului de fete au asistat la serviciul divin oficiat în biserica Bărboiul, unde a vorbit părintele Știubei. In piața Unirei In timpul acesta terminându-se Te-Deumurile oficate în bisericile enumărate mai sus, toată lumea, elevii și elevele școlilor, se îndreaptă în spre piața Unirei. Vin, de asemenea, societățile din Iași: societatea Cuza-Vodă, care și-a serbat astăzi sfințirea drapelului, la biserica Sf. Spiridoni Nașii drapelului au fost d-nii Nicu Cananaü și Sebastian Moruzzi. La biserică a vorbit d. Ionescu. La societatea Fraterna romînă, a vorbit d. Șurcaș. La societatea Mina și Pădurea, a vorbit d. Al. Botez. La societatea Moldova, a vorbit d. C. N. Botez. La societatea Frăția a vorbit d. Feiering, la societatea Jubileul Carol I a vorbit d. Ionescu, la societatea personalului tramvaiului a vorbit d. Mihail, la societatea Sf. Cruce a vorbit d. Nicolau. Toate societățile acestea, cu drapelele lor, se adună în piața Unirei, cari, cu publicul ce se adunase mai înainte, cu elevii și elevele școalelor, formează o măre de capete. Casele, ferestrele, balcoanele și acoperișurile din jurul pieței sunt pline de lume. Se improvizează o tribună și studentul Ifrim rostește o entuziastă cuvântare, care a mișcat adine pe toți cei de față. Studentul Ifrim a lăudat personalitatea lui Cuza-Vodă, criticind pe aceia cari vor să întunece meritele primului domnitor al Romîniei. „Studențimea vrea ca în Iași, în piața Unirei, să se înalțe monumentul lUI Cuza-Vodă. Aci trebue să se așeze monumentul lui Cuza, monumentul Unirea să se ridice la Focșani. Și dacă în piața Unirei, se va ridica un alt monument decît al lui Duga, studenții își iau angajamentul ca să strice libaptea, aceia ce bărbații politici vor clădi ziua". In piața Unirei mai vorbesc: un elev de la seminar, un delegat al meseriașilor și un student bucureșteanute ' După aceasta se încinge o horă formidabilă, moastră, cum nu s'a mai pomenit prin Iași. La un moment dat, studenții ridică în brațe pe căpitanul în rezervă Palade, fost căpitan pe vremea lui Cuza-Vodă. Se naște un entuziasm indescriptibil. La ora 1, cînd vă comunic acestea, lumea n’a părăsit încă piața Unirei. La orele 10 de dimineața a avut loc un serviciu religios la templul Neuschotz. A oficiat cantorul Ornstein în asistența tuturor membrilor comunităței templului și a elevelor orfelinatului. In urmă rabinul dr. Niemrower a rostit o frumoasă cuvlntare ocazională scoțînd în evidență marea însemnătate a actului de la 24 ianuarie 1859, premergătorul celorlalte două mari acte ale națiunei. Independența și Regalitatea. La orele 12 , avul locur ____ Pustia un banchet dat de societatea „Cuza-Vodă" care și-a sfințit astăzi drapelul și la care au fost invitați delegații tuturor societăților de binefacere din localitate. Banchetul a fost prefeidat de d. Nicu Cananäv, Sebastian Moruzi și dr. Zosin. Primul toast a fost ridicat de d. Sebastian Moruzi care a glorificat actul Unirei și a îndemnat pe membrii diferitelor societăți a continua pe calea de bine și de muncă. D. Nicu Canănău a rostit o scurtă dar frumoasă cuvîntare arătînd ce se poate face prin unire și felicitînd societatea care și-a dat numele de „Cuza-Vodă”, în amintirea celui mai glorios Domn pe care l’a avut țara. Vorbesc apoi d-nii Irimescu, Ștefania, Mihail și alț delegat al diferitelor societăți. «La orele 12 și jumătate a avut loc recepția la muzeul anatomic si deschiderea expoziției istorice cu acte și documente ce reamintesc actul Unirei. Și aci a azistat multă lume in frunte cu profesorii «i studenții. Au azistat de asemeni și membrii „societățea medicilor și naturaliștilor”, cea mai veche societate din Iași. S’au rostit numeroase cuvîntări. , * * După amează au avut loc serbări școlare la externatul secundar de fete și la școala profesională, a fost cor, recitări, piesete și dans. La trei și jumătate a început șezătoarea Ligei Culturale. Sala Teatrului Național e prea mică pentru a putea cuprinde toată lumea ce venise. A vorbit d. dr. Manicatide, președintele Ligei, d. A. D. Xenopol, profesor universitar și delegat al societăților. Cel din urmă a luat cuvîntul d. Nicolae Iorga, în calitate de reprezentant al Secțiunei centrale a Ligei. Toate cuvântările au avut de obiect actul Unirei și au stîrnit un entuziasm indescriptibil. î După d. Xenopol a luat cuvintul d. Georgel Mîrzescu la numele clubului liberal. D-sa face apologia Unirii, insistînd asupra faptului că monumentul ce se va ridica pentru „Unire“ va trebui să amintească de toate persoanele ce au luat parte la actul de la 1859. D. E. Herovanu a ținut o prea frumoasă cuvîntare în numele patrtidului conservator-democrat, iar d. State Dragomir In numele clubului carpist. Seria cuvîntărilor o încheia 4 Iorga. La orele 5 și jumătate a avut loc o mare întrunire la clubul conservator-democrat. Sala clubului ca splendid iluminată și plină de un public foarte numeros. Au vorbit d-ni: dr. Hurmuzescu, Ghibănescu și Bărbulescu, arătînd însemnătatea politică a Unirei. Seara a avut loc o reprezentație de gală la Teatrul Național. La orele 4 d. a. a avut loc un banchet la manufactura de tutun. Au participat toți lucrătorii și lucrătoarele, precum și tot personalul de birou î n frunte cu d. inginer Teodorescu. S’au rostit cuvântări asupra Însemnătății zilei și după aceea toți au încins o horă. * Dansată cîteva amănunte politice interesante asupra serbărei de azi. Am comunicat că la orele 3 jumătate a avut loc un festival organizat de „Liga culturală” locală, al cărei președinte e d. dr. Manicatide. De la început se adusese cluburilor politice locale invitațiuni, ca să trimită elte un delegat, care să ia cuvîntul la acest festival. Conservatorii democrați hotoriseră imediat să trimită un delegat, dar zvonindu-se că celelalte două partide politice de aici nu vor avea delegați, conservatorii democrați renunțaseră și dînșii la ideea delegațiunei. Azi dimineața, „Liga" a înștiințat pe d. N. Gananaü, vice președintele clubului conservator democrat că celelalte două partide politice au hotărît să trimită delegați. Clubul conservator democrat a delegat atunci pe d. Ghibănescu, dar d. Ghibănescu aflînd că se răspîndise zvonul câ unii politicieni vor organiza manifestații ostile cu acest prilej, a declarat că nu vrea să tulbure o solemnitate așa de înaltă și că declină onoarea ce i se tace. Clubul conservator democrat a delegat în cele din urmă pe d. Herovanu, iar cel liberal pe d. Îîosih Mârzescu. La orele 4, ctnd s’a ridicat cortina, nu se știa încă cine reprezintă pe ictoneervalionil cârpiși. Deodată însă a apărut d. State Dragomir, artist al teatrului național și a declarat că d-sa e însărcinat a vorbi în numele carpiștilor. In cercurile politice acest fapt e cementat In sensul că carpiș ti nici nu s’au gîndit să trimită delegat și că in ultimul moment au recurs la ponscursul d-lui Dragomir. In cercurile junimiste, discursul d-lui Dragomir a provocat indispozițiî, căci, spune ele, d. Dragomir e necontestat un tînăr artist de talent, dar nu era indicat să vorbească. tn numele unui partid politic. Aceste cercuri dezăvuiază cuvintarea d-lui Dragomir, înregistrăm aceste zvonuri în mod imparțial, cu rezerva cuvenită. # O curioasă impresie a făcut d. dr. Manicatidi, care ca președinte al „Ligei culturale" și al festivalului S a adresat rîzînd și a spus publicului, după terminarea discursurilor delegațiilor partidelor politice, că acuma efect s’a isprăvit cu politica, se poate trece la celelalte In cercurile politice, aceste vorbe sunt criticate, căci ele au avut aeni] — se spune — de a ironiza partidele politice, cari își trimiseseră desegați numai în urma invitației .»pedale a Ligei. La orele 9 seara a avut loc o retragere cu torțe: întregul oraș a fost iluminat. Au fost iluminat*?