Dimineaţa, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 3531-3560)

1914-01-14 / nr. 3543

asmai."—ttp. a&it — v 0-8-10-12 PAGINI PUBLICITATEA concedată exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE SCHULDER ft Comp. Str. Karageorgevici 9, Etaj 1._Taraton */ Cu cele din urmă știri din lumea întreagă Directors CONST. MILLE Biureurile ziarului: str. Sărindar No. 11. — București ABONAMENTE CU FU: An aa Lei IS.— ; • Inni Lel B Inni Lel 5. — Pentan •Mints.i« prețul este Indell TELEFON 4 LINII Wo. • «4/lOț 34/73; 14/99; « 40 Criza bulgară — Regele Ferdinand în luptă cu poporul său — Regele Bulgariei a comis o mare greșală. A dizolvat Sobrania, aleasă de curînd, și care, pentru intîia oară reprezenta într’adevăr voința poporului bulgar. A dizolvat’o fiindcă guvernul nu avea în noua Cameră o majoritate care să-i înregistreze fără murmur toate actele. Ultimele alegeri au dat opoziției un număr covîrșitor de mandate. Succesul acesta nu a fost al opoziiției obicinuite cu sistemul de ocîrmuire al regelui Ferdinand, ci al unei opoziții noui, îndreptate împotriva intregei clase dominante din taratul bulgar. Opoziția aceasta era prea hotărîtă ca să poată ajunge la vreo înțelegere cu guvernul. Compusă din oameni noui, neîntinați de viața politicei meschine a partidelor de guvernămînt, opoziția aceasta a respins ramura de măslin plină de seva otrăvitoare a compromisurilor, pe care i-a întins’o guvernul. S’au încercat tot felul de presiuni asupra opoziției bulgare. Guvernul n’a reușit nici pe această cale. Opoziția n’a cedat nici față de amenințarea că Sobrania va fi dizolvată. In cele din urmă guvernul Radoslavoff și-a realizat amenințarea și cu toate că nouăle alegeri vor provoca o perturbare în Bulgaria întreagă, Sobrania a fost dizolvată și se vor face alegeri noi. Speră guvernul bulgar că pe această cale îșî va regăsi Sobrania căutată. Sobrania în care să aibă o majoritate de mameluci in taxa cărora ..țarul“ Ferdinand să nu mai fie nevoit să citească mesagiul cu capul descoperit. . . Desigur că guvernul bulgar ișî pune în primul rînd toate speranțele în lipsa de scrupule în alegerea armelor de care se va sluji în noua campanie electorală. Corupția și arbitrajul nu sînt arme necunoscute în lupta politică a partidelor de guvernămînt bulgare. In această privință nu este nici o deosebire între ceea ce este dincoace sau dincolo de Dunăre. La noi și în Bulgaria, banul și pumnul sînt factori consacrați în alegeri. Deosebirea începe însă de îndată ce este vorba de înrîurirea acestor mijloace de luptă. Trebue să recunoaștem că In Bulgaria ele au mai puțină trecere ca la noi. Totuși ele își vor încerca tăria, care, mai cu seamă după războiu, a pierdut mult la vecinii noștrii. Totul pare însă a prevesti o nouă înfringere a guvernului în alegeri. O țară care a dat zeci de deputați socialiști și țărani nu mai poate cădea sub povara arbitrajului unui guvern. In Bulgaria, mulțimea a dat dovadă de maturitate politică și această maturitate poporul bulgar nu și-o va pierde fiindcă ea nu convine unor guvernanți compromiși. Nouile alegeri se vor face într’o atmosferă agitată, ele vor decurge ln liniște sau tulburare, după atitudinea pacinică sau războinică a guvernului. Ceea ce este însă cert e că guvernul nu pe această cale va cîștiga autoritatea pe care n’a avut’o în Sobrania dizolvată. * m # M. SĂRĂȚEANU * Nouă campanie electorală va avea urmări nebănuit de adinei în spiritul poporului bulgar. El va avea acum prilejul, cel dintîiu prilej, să dea o luptă izvorîtă din ciocnirea de interese dintre Coroană și țară. Nu miniștrii, curteni ai regelui Ferdinand, ci regele însuși este azi în joc. El este acela asupra căruia cade răspunderea dizolvare! Sobraniei. El a preferat doar să se despartă de reprezentanții voinței poporului, decit să renunțe la un guvern care reprezintă voința sa personală. Sărutarea din urmă: SARAH BERNHARDT, într’o ultimă creațîune: Sarah Bernhardt a debutat la Théâtre-Franțais în 1862 cu Iphigenia. Debutul acesta ca și cele imediat următoare au trecut neobservate. Nu prea promitea și după ce mai jucă în două piese se retrase din teatru pentru a nu mai apare pînă în 1866 cînd joacă la teatrul Porte-Saint-Martin după care prin protecțiunea lui Camille Doucet ajunse la Odéon. Aci jucă roluri în genuri diferite și personalitatea sa artistică începu să iasă la iveală. In Le passant (Trecătorul) de Fr. Coppée obținu un adevărat triumf care se accentua în interpretarea reginei din Ruy-Blas. După acest rol se angaja la Comedia Franceză plătind o despăgubire scenei precedente. In acest timp interveni războiul franco-german și Sarah Bernhardt se înscrise printre damele de caritate. Pe noua scenă debuta în 1873 cu Mademoiselle de Belle-Isle. Debutul nu î fu fericit. Arată însă minunate calități în Fedra și succesul continuă în Zaira, Andromaca, Roma învinsă și Nunta lui Figaro în care £ ggăsi sacegul creațiunei din Le passant (Trecătorul) și însfîrșit în Emani în care interpretarea Bonei Sol entuziasmă pe Victor Hugo. In 1875 deveni societară a comediei Franceze. După o călătorie pe care o făcu la Londra întreaga Comedie, începură turneurile. Sarah Bernhardt avu mult de lucru pînă cînd izbuti să cucerească publicul englez. Primită rece la început, dobîndi un frumos succes în l’Etrangère (Străina). Reîntoarsă la Paris făcu publicul să încerce o deziluzie în V Aventurière. Supărată, Sarah demisiona, lucru care produse un proces de pe urma căruia fu condamnată să plătească Comediei 100.000 lei despăgubiri. Marea artistă cu „vocea de aur“ se întoarse în Anglia de unde pori pentru un turneu în Statele Unite sub conducerea unui mare impresar și în condițiuni excepționale. In urmă colindă Italia, Danemarca, Rusia etc. In cursul acestor călătorii se căsători la Londra cu artistul Jaques Damala. In 1882 cumpără teatrul Porte- Saint-Martin și jucă Dama cu Camelii, cretă pe Jemma i din Nana- Sahib a lui Jean Richepin care jucă, pentru circonstanță, în propria sa piesă. După un nou turneu în America, în 1893, Sarah Bernardt luă direcțiunea teatrului Rennaisanse unde cresă La Femme de Claude, Princesse Lointaine (Princesa de departe) etc. Sarah Bernhardt era în acest moment în plină glorie. Se uitară toate pentru a se ține socoteală numai de marile ei calități de extraordinară tragediană. Făcu turneuri peste turneuri, veni și la noi și pretutindeni fu sărbătorită, înființa la Paris un teatru propriu și jucă în toate părțile numai în acest teatru mu sau foarte rar. La Paris se spune că cine vrea s’o vadă trebue să plece în Mexic unde o va găsi mai ușor decât la Paris. Se spune că a dus o viață foarte zgomotoasă și în jurul acestei vieți s’a făcut mai mult zgomot decit trebuia. Am văzut-o la București și în urmă la Paris. Mărturisesc că mi-a plăcut mai mult la Paris decît în noî și clar — deși lucrul pare nefiresc — mi s’a părut mai tînără și mai în plină forță artistică. Pe cit se pare de altfel aceasta e chiar o calitate excepțională a marei tragediene. Fiindcă nu se mai poate spune că Sarah e tînără. E chiar, departe de a fi. Și cu toate acestea e mereu tînără. S’ar părea că anii — cel mai mare dușman al actorului—nu sporesc vîrsta acestei artiste care mereu joacă, face turneuri, crează roluri. Nu e multă vreme decit în Jeanne Duce a lui Tristan Bernardt Sarah Bernhardt a creat un rol minunat personificînd devotamentul matern : ultima sărutare înaintea eșafodului. Și acum aș face o comparație. Nu știu dacă Sarah Bernhardt a pornit dintr’o școală profesională cum a pornit d-na Marioara Voiculescu. Viata lor însă se cam aseamănă, și amândouă sînt directoare de teatru. Și mai e ceva comun ia aceste doua femei: talentul. Nu poate decît să ne bucure. Dinu Dumbravă I ! /ianuarie» 1814 NUVELELE „PIMTNEȚII“ Idilă de LIA HIRSU Aluneca barca pe marea liniștită ca un lac. Barcagii au lăsat lopețiie din mîinî și privesc și ei în întuncebecul nopții, fiecărei cu gîndurile lui Un copil de-al barcagiului sită și el cuminte, îmtr’un colț și privește. Sau poate doarme-O noapte înstelată. Fără lună. Sclipesc luminițe cerești într’un belșug neînchipuit. Calea laptelui, sau atât de frumos numită de popor „drumul oilor“ taie o dungă ușoară, alburie prin belșugul de stele. Pânzele întinse ale bărcii folosesc ușor, arare ca aripile unei păsări , ostenite. In barcă, pe covorul de pluș întins peste băncile înguste, doi îmdrăgostițî își mărturisesc în șoapte, povestea unei iubiri curate-Marea nemărginită, adormită, intr’un murmur deabia înțeles, pare că-i îmbie la mărturisiri. E o noapte fermecată, o noapte ca’n povești, o noapte cum nu a mai fost, clipa sublimă a întîei mărturisiri de iubire„Te iubesc“, murmură deabia auzit tânărul strângând ușor mîinile mici și calde ale dragei lui. „Tu sufletul trupu, simți tu cam trasare întreaga mea făptură la glasul tău drag, o. atît de drag... Cînd mă gîndesc că pînă mai erî nu te cunoșteam, nu te văzusem șî totuși puteam să mă bucur de viață, să rid.. Acum deabia înțeleg cu adevărat viața. Cît de asemănătoare erau zilele unele cu altele. Și acum... Cum tresare sufletul smeu la fiecare murmur al valului,la fiecare rază de soare, la zgomotul ușor al pasului täu. Ce dragă *011 ești..“. Copila tăcea. In vraja frumoasei nopți de vară, în murmurul duios,și adormitor al undelor, glasul celui drag îi suna ca o muzică dumnezeiască în sufletul tînăr și curat. Auzea și parcă nu 'ntelegea. Lira- i bea o undă caldă învăluindu-i inima, dar nu pricepea. Pe albul nepătat al acestui suflet , de copilă cuvintele frumoase auzite în frumoasa noapte de vară, se mai tipăreau pentru totdeauna. Și niciia jdată nu se va uita. ”" In graiul ei meșteșugit, spunea : „Ce cuvinte frumoase îmi spui! Și sunt adevărate. Știu el. Uite, vezi dacă m’ași încredința vreodată că m’am mințit, ași...“ Și copila nu știa să spună ce aș face. Rămase gînditoare și tăcută-El îi vorbea mereu. Ea nici nu-1 auzea, își urmărea mereu un ginii urît, venit așa, pe neașteptate„Dacă nu m’ai mai iubi“ zise ea I deodată cu glas hotărât, gravă, ca și cînd vorbele ce avea să sortească ar fi fost un jurăimint făcut în noaptea de vară, „dacă nu m’ai iubi.. ași muri.. M’ași zvîrli în mare**, adaugă ea apoi zînîțakud dureros fă* iră să știe de ce. Tînărul tresări și-î fu frică. O iubea acum, își da bine seama de simțirea lui frumoasă, dar mai iubise și altădată, spusese și altora aceleiași cuvinte calde în nopțile frumoase de vară-Și s’a fî iritat. De mult și de multe ori- Dar celelalte nu-î luaseră cuvintele decît în înțelesul pe care trebuia să-l aibă, ca un ce vremelnic, fermecător și trecător. Și cuvintele t pe cari ar fi vroit să le mai spună se opriră deodată pe buzele lui îngălbenite. înțelegea din glasul și firea ei că aceia pe care o avea alături, era altfel. Barca aluneca mereu. Ei tăceau , înfiorați. Copila simțind de acuma pare că durerea unei suferinți care va să vie; el, urmărind în minte o icoană grozavă, ocopilă frumoasă, cu ochii închiși de veci, plutind nemișcată pe umese liniștite ale mării- Citiți în pag. II-a: O viață 'de Const. Miile A.