Dimineaţa, septembrie 1921 (Anul 18, nr. 5375-5400)

1921-09-01 / nr. 5375

8 Pagini 1 seu exemplarul în toată țara 3 Pagini Zfar fondat fn 1904 de CONST. MILLE Opinia publică și aplicarea impozitelor - -- O îngrijitoare stare de spirit Momentul aplicarea impozitelor, a creat o stare generală de indispoziție, de neplăcere, de revoltă- Cu toate criticile pe cari le-am adus prin acest ziar legilor d-lui Titulescu, nu am putut, ca ziariști conștiincioși, să nu constatăm adevărul că țara nu poate ieși din greaua încurcătură în care se află fără ca să luăm asupră negrele sarcini. Teribilul quart d’heure a lui Rabelais a sosit și se prezintă nota de plată și a fericitului eveniment al izbândirei idealului național, dar și a tristei gospodării pje care am tolerat-o în urma ei. Evident că realizarea unui ideal nu-i niciodată prea scump plătită, dar trebue să recunoaștem că partea bună a operei ultimilor ani nu ne-ar fi costat atâta și nu ne-ar fi impus sarcini atât de împovărătoare, dacă nu ar fi fost moștenirea veche a unor nenorocite moravuri mari alimentate de psihhoza rămasă pe urma războiului, a dus la o gospodărie a finanțelor statului, la care numai gândindu-te te la groază. Bacă însă realizarea unirei tuturor românilor este meritul generațiunei actuale, tot a ei este răspunderea acestei gospodării de care vorbesc. In teorie guvernanții sunt responsabili de politica pe care o fac, în realitate însă e responsabil poporul întreg care îi tolerează A învățat’o în urma războiului poporul german. O învață grozav poporul rus. Poate că o învățăm și noi, în condițiuni mai puțin dureroase, dar cari ar putea deveni foarte dureroase, dacă în momentul acesta când ni se prezintă nota, am stărui pe calea greșită care ne-a dus la acest rezultat, n’am înțelege că trebue s’o achităm. Mai mult, fiecare zi de întârziere ne mărește odată cu răspunderea și sarcina. Starea valutei noastre ne amintește zilnic aceasta și e momentul să avem urechi de auzit și ochi de văzut. Dar hotărârea cu care am constatat în ziarul nostru aceste adevăruri, nu ne-au adus mulțumirile nimănui. Autorul legilor fiscale ne-a luat în nume de rău că le-am criticat, contribuabilii ne iau în nume de rău că le spunem că, în propriul lor interes, trebuie să plătească. Zilnic îmi vin scrisori de protestare, de critică, din cari nu lipsesc nici cuvintele tari.. Reproduc una din aceste scrisori (eliminând cuvintele tari), pentru că e tipică și arată cum gândesc ori din opinia publică, chemați să plătească Domnule Brănișteanu. La articolul d-tal„ impozitele și economia tarei“ răspund în numele a sute de mii de cetățeni, ce vor fi jefuit în complicitatea ziarelor democratice : 1) închisorile să se umple cu hoții ce au furat, fură și vor fura banul public. 2) Să se stârpească comisiunile, sinecurile, fondurile secrete și alte cheltueli secrete. „ _ după aceia impozitele vor fi bine primite. Când autorul scrisorei spune că vorbește în numele a sute de mii de cetățeni, aceasta nu-i o floare de stil, nici o exagerare. Aceste sute de mii de cetățeni nu i-au dat mandat formal, dar gândesc ca și dânsul, după cum rezultă din multele scrisori ce primim. Și că este ceva just în ceea ce ni se scrie, a recunoscut însuși d. Titulescu, când a spus că nu poți cere cetățenilor impozite grele, dacă nu le faci întâi proba că nici un ban nu se mai risipește, că nici o cheltuială inutilă nu mai există. Intr’o asemenea atmosferă însă, ca cea ce se degajează din scrisorile ce primim, se înțelege că aplicarea impozitelor va avea de luptat și cu alte dificultăți decât cele inerente unei reforme care schimbă fundamental toată practica trecutului și intervine atât de adânc in viața financiară și economică a națiunei, pe lângă că e legată de un formalism complicat și inaccesibil culturei cetățeanului mediu. Față cu această situațiune, poate oare presa să rămână indiferentă, poate ea măcar face eter cu adversarii cu orice preț ai impozitelor și încuraja o stare de spirit explicabilă, dar cu atât mai primejdioasă, cu cât fiecare trebuie să-și dea seamă că fără refacerea finanțelor statului, finanțele fiecărui cetățean în parte sunt amenințate de ruină, țara însăși tulburată în existența ei, și că această refacere nu se poate realiza fără grele jertfe din partea fiecărui cetățean ? Impozitele d-lui Titulescu sunt criticabile și întru cât se va dovedi în practică că criticile ce li s’au adus sânt justificate, vor trebui să fie modificate. Dar nu există nici un om în lume care să poată obține refacerea finanțelor României, de care depinde însănătoșirea ei economica, normalizarea ei socială, fără ca să impute biruri grele. Nota trebuie plătită. Să ne bucurăm că ea conține și posturi cari merită cu adevărat cheltuiala, iar din faptul că plătim și greșelile, să tragem învățătură pentru viitor. Să controlăm noi cetățenii ce se face cu banul public, cum am controla ce se face cu propria noastră avere. Astfl democrația se va înrădăcina și urmașii noștri nu vor mai putea păți ce pățim noi. BRANIȘTEANU © fericire Bucurreștiul murdar, neîngrijit, nespălat și flămânzit, a avut și el parte ori de câteva cllpe de fericire. Pe ziua de cri nu se afla nici un ministru în București. Toți erau plecați. Unii în concediu, alții nu inspecții iar ceilalți guvernau țara da la Sinaia. Era o fericire. Sălile de audiențe ale minKpterelor erau goale și s-aui putut odihniți bieții ușieri, care,de fapt se surmenează mai mult decât toți, căci miniștrii dacă vor, acordă, audiențe. Ușierii sunt însă nevoiți să pripească mereu. Nici o hârtie nu s’a rezolvat, nici o afacere nu s’a încheiat. Nu s'a făcut nimic bun pentru țară, dar nu s’a făcut nici rău, — ceea ce e enorm de mult. Dar fericirea aceasta, ca toate fericirile, n’a durat decât vre o câteva ore. Spre amiază a sosit în goana automobilului, un ministru care fusese în inspecție în Ardeal. Cine a inventat automobilul nu s’a gândit de sigur, că ar putea face atâsta rău omenire!... mister walk Conflictul traco-turc Demonstrațiile din Germania Franța și încoronarea emirului Feysal Articolele lui Keynes Muncitorii și conferința dezarmării ¥ încă acum câteva zile. „Times” anunțase că știrile de pe frontul grecesc asupra înaintărei forțelor lui Papulas sunt exagerate. Acum se comunică din sursă kemalistă că lupta angajată de două zile la sud de Quenkson, afluent al Saharianului, și la nordest de deșertul Sale, s’a terminat printr’un eșec al armatei grecești, și că trupele turcești au pornit contra-ofensiva. Dacă această știre se confirmă, atunci ne putem îndoi dacă d. Teololas, ministru de război al Greciei, care a invitat pe atașatul militar britanic să-l viziteze în 5 Septembrie la Angora, va putea fi prezent la întâlnire. Și nici cealaltă proorocire a d-sale făcută ziariștilor, cum că războiul greco-turc va lua sfârșit într'o lună, nu pare a trebui să se realizeze, îndârjirea celor doi adversari lasă să se prevadă, dinpotrivă, că conflictul e încă departe de a se apropia de sfârșit. ★ Precum era de prevăzut, asasinarea lui Erzberger a provocat mari demonstrași din partea muncitorilor germani. La Potsdam ca și la Berlin au avut loc ciocniri între socialiști și naționaliști. Social- democrați și comuniștii pregătesc întruniri în massă prin toată Germania spre a protesta contra atentatelor teroriste. Cancelarul a declarat că situația politică este foarte serioasă și republica amenințată. Guvernul a oferit un premiu de o sută mii de mărci pentru prinderea asasinilor. O telegramă particulară anunță că s-ar fi arestat doi indivizi bănuiți de a fi săvârșit atentatul. încoronarea emirului Feisal ca rege al Irakului (Mesopotamia), făcută sub auspiciile Marii Britanii, nu lasă indiferentă opinia franceză care amintește că emirul a manifestat intotdeauna ostilitate față de Front, și că generalul Gouraud, înalt comisar al Siriei a trebui acum un an să-l expulzeze din Damasc. E probabil că societatea națiunilor, în adunarea ce se va ține la Geneva la începutul lunei viitoare, va avea să se ocupe de statutul Mesopotamiei și de modul în care Marea Britanie și-a îndeplinit mandatul. Intr-un al doilea articol reprodus de oficiosul german „Deutsche Allgemeine Zeitung“, economistul Keynes susține că aliații im vor rated impune Germaniei mulți ani tributul lor, va veni momemut, după dânsul, când învingătorii nu vor mur fi în stare să exercite o presiune pentru executarea obligațiunilor contractate de imperiul german. Ca și primul articol în care Keynes prezicea falimentul apropiat al Germaniei, noile sale expuneri sunt viu contestate de presa franceză care protestează contra acestui sistem de a încuraja pe germani să miși împlinească angajamentele sub pretextul unui expozeu științific. * Președintele federației muncitorești din Statele Unite a adresat un apel către muncitorii țărilor cari vor lua parte la conferința dezarmării din Washington ca să alepe ca partidul muncitoresc să fe reprezintat in delegații, muncitorii având cel mai mare interes ca povara înarmărilor să fie ușurată; el amintește că prima protestare contra înarmărilor a pornit de la muncitori înoăerari tn Gholm Danțig. Fiind arestați câțiva funcționari ceferiști din Cholriv, care voiau sa oprească Un tren care transporta alimente în Rusia, restul funcționarilor au intervenit pentru eliberarea arestaților și au înconjurat localul polițienesc amenințându-i cu devastarea. O echipă de polițiști eșind să respingă pe asaltatori...s’a încins o încăerare, în care câțiva funcționari și-au găsit moartea. (Rador). Oglinda zilei — Ce e șivoiul ăsta de apă murdară... — A plouat puțin și s’a spălat Bucureștiul... Când s’au depus în parlament legiie financiare ale d-lui ministru de finanțe, ne-am exprimat temerea că aplicarea acestor legi va înttâmpina o serioasă dificultate în lipsa unui bun și priceput aparat de percepere. Legea nouilor impozite dă atribuțiuni din cele mai delicate pe mâna unor oameni caw în majoritatea cazurilor, nu pot fi la înălțimea valului ce li se atribue. Dovada că am avut dreptate In formularea temerilor noastre, e cazul destul de elocvent, care ni se semnalează din Vasfnal. Se știe că, impozitul pe cifra afacerilor impune tuturor comerrcianților să libereze la fiecare vânzare câte un bon pentru marfa pe care o vineze. Ei bine, percepția din Vaslui a făcut cunoscut depozitarilor de ziare să libereze cumpărătorilor câte un bon pentru fiecare număr de jurnal pe care-l vând! Pretenția percepției din Vaslui e esce^ivă șî nu acesta e spiritel legel d-lui Titulescu. Iată de ce, credem că e datoria organelor centrale să dea explicațiuni cât mai lămurite organelor fiscale în privința modului de a proceda. Altfel vom avea în toată țara o harababură de natură să compromită însăși reforma. NESTOR E acelaș cântec pretutindeni. Traiul e scump și nu e nici un semn serios de ostenire. Chiar în Ardeal unde vitele nu lipsesc, unde recolta a fost mai bună ca în alte părți, unde există și o industrie oarecare și exploatări de mine, lumea se plânge amarnic de scumpete. Noi ca noi, am trecut prin multe, trecem și vom mai trece, ne-am deprins să suferim, dar ne stă grozav la inimă că provinciile anexate să sufere mai puțin, și dacă o îmbunătățire nu e cu putință peste tot deodată să înceapă măcar de acolo. Și plângerea ardelenilor e aceiași, pricina acestei stări rele de lucruri e identică cu cea de la noi: lipsa transporturilor. Când lipsesc transporturile în zadar mai există bogății naturale sau producție locală, că de ele nu se pot bucura decât cel mult tot localnicii. Asta ar trebui să fie grija de căpetenie a guvernului, să organizeze transporturile, nu să se ocupe de comerț și de export, cu atât mai vârtos că mijloacele de transport sunt toate concentrate în mâinile lui. Aceasta ar fi trebuit să-i fie grija cea mare dintru început și anume din trei puncte de vedere: Să înmulțească materialul rulant și de tracțiune, să organizeze o circulație rațională și echitabilă și mai cu seamă să stabilească o gestiune foarte cinstită. Din lustrele puncte stăm cât se poate de prost față de nevoile țării dar dintr’al treilea stăm chiar prost de tot. Până ce nu vom vedea realizate acestea orice încercări de refaceri ,și de reveniri treptat la viața normală sunt de prisos. Toate bunăvoințele și toate activitățile se vor l ori sfărâmându-se de lipsa mijloacelor de transport, ele care supt temelia vieței economice moderne. Ardealul are în privința aceasta orie excepțională căci mijloacele utile îi lipsește cu desăvârșire. Pentru Ardeal deci chestia transporturilor pe uscat ieste vitală, deja rezolvarea ei îi atârnă propășirea sau darea înapoi. Orice neglijență sau insuficiență în mersul regulat, abundent și cinstit al căilor ferate îi pot fatale. E și o lăture importantă patriotică la mijloc nu numai de pâine. O înțelege ministerul comunicațiilor și o înțeleg domnii din capul direcțiunii căilor ferate ? INDEX Tot despre popi Mărturisesc că articolul de ori din „Dimineața“ sub titlul „In țara popilor", m’a amuzat și m’a interesat foarte mult dar nu m’a mirat câtuși de puțin. Ceia ce povestește autorul că s’a întâmplat la Temișoara Se întâmplă mai pretutindeni însă nu i-a fost lui dat să le cunoască decât acolo. Ce voiți, preoții noștri s’au molipsit și ei dela Statul sub oblăduirea căruia se află și de la care primesc plată. Când Statul nostru ne administrează prost, vede de armată, de școală și de Justiție, numai cu un ochiu, și acela încă miop, adică când Statul nu-și îngrijește de îndeplinirea îndatoririlor lui primordiale iar în schimb provoacă scandaluri publice și pagubă țării prin aprovizionări, refaceri din oficiu și comerț de import-export, care nu-s de căderea și de priceperea lui — de ce voim ca slujbașii, mireni sau clerici să-șî facă datoria? Se apucă și el de încartiruiri. ’de centrale muncitorești, de gazete la altele, pentru care n’au menire 9t plata din bulget, lăsând în părăsire, ca preoții din Temișoara, funcție oficială cu care sunt trecuți în budget Leacul e simplu dar totuși greu de aplicat fiindcă lumea de la noi e plină de tradiții și de prejudecăți. Să vă spun ce s’a întâmplat în Franța în privința aceasta, după câte citesc în „Revue des Deux- Mondes", într’un minunat articol al vicontelui d’Avenel. De la 1801 și până la 1906, adică de la concordat și până la ruperea totală a relațiilor dintre Stat și Biserică, au fost numai certuri și conflicte între cele două mari autorități, pe care publicul le plătea foarte scump. Dela 1906 însă, Biserica devenind o instituție liberă intr'un Stat liber prin suprimarea bugetului cultelor, O liniște admirabilă a domnit în Franța din punct de vedere religios, clerul a început să-și facă datoria ca niciodată cu unul ce trebuia să trăiască direct de la mâna credincioșilor, și se constată acum în Franța, în țara clasică a liberei cugetări, o extraordinară renaștere a spiritului religios care, lucru curios, nu neliniștește de loc, ba chiar nici nu preocupă pe necredincioși. Acelaș fenomen se petrece și în America. Cine are urechi de auzit, să audă, și cine are ochi de văzut, să vadă. IT. ■ ■ 1 cerșetoriei Mâine, 1 Septembrie. Începe să se pună în aplicare legea contra cerșetoriei și vagabondagirului. De o carnează legea se va aplica numai în Capitală, rămânând ca apoi, treptat ea să se întindă și în restul orașelor țării. Direcția asistenței sociale în sarcina căreia s’a dat aplicarea acestei legi, a luat toate măsuriie pentru a caza primele serie de cerșetori caW vor fi ridicați de pe străzi. Aceia dintre cerșetori cari sunt valizi și capabili ,încă de a munci, vor fi plasați, sub auspiciile Asistenței școase, la munci potrivite cu aptitudinile lor. De altfel, peste foarte scurtă vreme vor începe să funcționeze primele două colonii de muncă înființate, uma la Rădicătneni în județul Fălciu, cealaltă la Turnu Roșu. Cerșetorii cari nu mai sunt capabili de muncă, vor fi internați de asistența socială în ospicii. . Dar pentru ca sforțările Asistentei de a stârpi cerșetoria să dea roade bune, ar trebuii ca și publicul să dea tot concursul acestei opere. Ceea ce poate publicul este să nu mai dea cerșetorilor cari întind mână, spun a nu mai încuraja pe aceia cari își fac din cerșetorie o profesie. Acum, când (Citiți continuarea in pag. II-a) (Citiți continuare în pag. II-a Arhitectură Română de Gheorghe M. Cantacuzino Motto: Adevărul se clădește cu piatră Arohitectura veche a țărilor românești nu este cum o spun mult o simplă ramură al artei Byzantine. Ea face parte din marele ciclu de ahitectură care a fost în jurul Constantinople, arhitecturi diferite cu caracterul tot bine definit, înfluențându-se fără a se copia și evoluând independent unele de altele. Trientul era pe atuncea o mare grădină a cărei ultimă și întârziată floare a fost arta voevodatelor românești. Câte suflete atâtea expresii. Pământul României a fost cu trecut de multe influențe și a fost hotarul câtorva. Astfel Moldova esteunctul cel mai înaintat spre orient al influenței gotice și Muntenia cel mai înaintat spre occident al artelor extremului orient Moldova adăpostește meșteri armeni, Muntenia moștenește influențe sârbești și primește influențe italienești. Ștfan cel Mare chiamă meșter! din Brașov sau Praga, câteva secole mai târziu Brâncoveanu zidar din Veneția și Constantinopol. Zugravii veneau de la muntele Athos și corporațiile de pietrar din Germnia sau Italia. sa Această arhitectură atât de eclectică e cu toate acestea proprie nouă, fiindcă atuncea când Voevozii dădeau câte o mănăstire cu meșteri veniți de peste hotare, întrebuințând pentru a spune evlavia lor elemente străine, monumentul care se înălța era cu toate acestea românesc fiindcă era făcut pentru adăpostirea datinilor românești, sub cerul românesc, în priveliștea românească, pentru că obiceiurile noastre cereau cutare sau cutare particularitate proprie nouă, pentru că anotimpurile aruncând astfel valurile lor asupra văilor noastre și bisericile noastre, aceste năvî ce ne duc mândria, trebuiau pregătite anume pentru a înfrunta furtunile veacurilor. Cum și când s’a înjghebat arhitectura românească ?... Laolaltă cu statele românești. O viață socială nu poate fi fără arhitectură precum reciproc nu poate fi arhitectură fără viață socială Arhitectură fiind expresia directă a vetei de toate zilele se va forma după datinile și obiceiurile pacestei vieți va crește cu aspira■fiuti 11 e*Î ca farmi Hiinn rfiiti nile ei, se va îmbogăți sau ruina, a desvolta sau decădea cu această viață. Deci, ori cât de puternice ar fi influențele străine, ori cât de numeroase ar fi elementele străine întrebuințate, chiar dacă meșteri ș i lucrători sunt străin! esența monumentului va fi identică cu aceea a pământului pe care se înalță clădirea, căci datinele sunt mai tari decât orice înrâurire, și le curmă, le transformă, într’un cuvânt și le însușește. Vremea arhaică a lui Alexandru cel Bun, epoca deplină și bogată stăpânire a lui Ștefan cel Mare, vremea marilor nădejdi și visurilor eroice a lui Petru Rareș în care bisericile se înalță mai sus ca nici odată, decăderea subt urmași, renașterea subt Vasie Lupu și Duca, decăderea fanariotă casele boerești cu elemente clasice pe vremea imperiului francez, sunt fiecare expresii precise care adeveresc spusa cronicilor și în care putem privi ca într’o magică oglindă sufletul vremurilor moarte, suflet născut din sărăcie ! Dacă epocile de decăderi, adică de adormire a conștiinței corespund în amândouă principate, cele de mare desvoltare sunt absolut diferite. Pe când arta moldovenească ajunge în plina ei stăpânire sunt Ștefan și Pcdu Rareș, arta muntenească, printr’o singură gradație ajunge la apogeu subt lunga domnie a lui Brâncoveanu. Iată despre trecut. De prezent de greu a vorbi fără patimă căci prezent el nu poate avea niciodată dreptate. ■ * Viitorul? Cum se va înfățișai arhitectura noastră modernă? Profilul orașelor noastre? Numai probleme! Nici un răspuns?!