Ecoul Moldovei, 1905-1906 (Anul 15, nr. 21-51)

1905-09-06 / nr. 21

ECOUL MOLDOVEI de mare, dar care de­sigur, după soco­tinţa lor va găsi destui creduli cari, ce­­tindu-le sâ se cutremure de grozăviile descrise că le ar fi îndurând jidovimea din România. Iată între altele ce spune : „Antisemitismul a început cu mare „furie de cum a venit conservatorii la „putere; exemplul măcelurilor din llu­­„siâ n'au servit ca să moralizeze pe cei „din România şi sâ lese in pace pe e­­„vrei, după cum ar fi fost de dorit şi „ne aşteptam chiar.—Presa n a fost nici „odată mai brutală ca zilele acestea, „iar unii prefecţi sevîrşesc fapte aşa „de sălbatice, că amintesc guvernul lui „Sturdza şi dovedeşte nemernicia gu­vernului conservator. —Recordul tutu­rora samavolniciilor acuma îl ţine dl. „Văsescu, prefectul de Botoşani, care cre­­­de că misiunea lui ca atare e de a zugru­­„ina pe toţi evrei alungîndu-i de la sate la „oraş, ca sâ poată mai uşor sâ li pue „unghia în gât.—El a expulzat deja „sute de femei, copii şi bătrâni câte de „80 de ani, ba încă i-au şi maltratat în „chip oribil. De aceste samavolnicii nu „scapă chiar evreii bogaţi ca : Fischerii, „Costiner, Juster Berman, Gutmann şi „sute de alţi bogătaşi cari stăpânesc „moşii întinse în Nordul Moldovei şi re­prezintă milioanele niumeroase ale ace­­­lei părţi a ţârei.“ Indrâsneala cu care s’a scris şi pu­blicat rândurile de mai sus e într’ade­­văr uimitoare şi numai jădan trebue să fi fost acela căruia să i poată veni în minte, că pe o aşa cale sâ intarte opi­nia publică din străinătate în potriva noastră, a Românilor, cari din contra, avem a ne în­dută că suntem prea indo­lenţi pentru a ne mai mişca ca sâ pu­nem frîu navalei jidovimei in ţară şi să mai scăpăm satele şi proprietăţile de urgia jidoveasca ! Dar sâ reproducem mai departe cele scrise Berliner Tagblattu sub titlul a­­ratat : „Prefectul Văsescu a alungat fâ­­„râ nici o socoteală pe o văduvă de 40 „ani din Ostopceni, rupându-i coastele: „pe Pincu Cohen l’a bătut de la stâns „împreună cu funcţionarii prefecturei, „aşa că bietul Pincu să află in agonie „la spital­ pe dl. Ma­rer, administra­torul marelui filantrop Costinel l'a ex­­„pulzat fiind­câ n’a putut dovedi cum „că are 1000 de lei.—Numărul celor „expulzaţi din judeţul Botoşani să râ­­„dicâ la 863 de suflete. „In judeţul Dorohoiu evreii sunt ia­­­răşi în pericol de moarte, ca pe tim­­­pul prefectului liberal Pilat, care-i pri­gonea în chip sălbatic.—Ziarele roma­neşti spun că fie liberalii ori conserva­torii la putere, cuvântul de ordine e „că evreii trebuesc exterminaţi, aşa că „bieţii oameni sunt străini în ţara lor !... „şi nici o putere nu li ia apararea şi’i „lasă supuşi la torturi şi sâlbătăcii.— „Europa priveşte cu nepăsare la soarta „evreilor din România­­L In faţa unor calomnii aşa de sfrun­tate, ce ne rămâne de făcut ?—De si­gur că se strângem din umere, vor zi­ce cei mai mulţi, caii privesc întinde­rea pericolului jâdovesc cu o indiferenţâ nemai pomenit de mare. Totuşi paharul de amărăciune ce ni l’au pregătit jido­vimea internaţională, susţinută de o sa­mă de oameni din mijlocul nostru, pen­tru cari patria şi naţionalitatea nu în­­samnă nimic faţă cu umanitarismul, cre­dem că s’a umplut peste măsura şi că e timpul să ne trezim din buimăciala în care trăim de un timp, şi sâ ne re­culegem pentru a opune resistenţa nă­zuinţelor jâdanilor, ca prin calomnii şi asmuţirea popoarelor străine, tributare finanţelor lor, sâ ne silească a le acor­da drepturi spre a lua în stăpânire în­tregul pământ al ţarei, iar pământenii să devie un popor de floţi al jidovilor stăpînitori. Ceia ce ne uimeşte, e că sub guvernul actual, în sinul căruia sunt ci­ţi­va jîdoviţi de marcă s’au îm­­nămintenit o mulţime de jidani. D­in­ o Misi Insului de Ccomercianţii, industriaşii şi meseriaşii din acest oraş. — Milioa­nele de tei pe articole de comerţ trecute anual de popor­aţi­a romina a Iaşului in pungile străinilor, în general Evrei. — Remediul acestui rău. a) Poporaţiunea totală a oraşului Iaşi în 1005 e de 80.000 (suflete), iar pe naţionalităţi : 30.000 Romîni, 40.000 Evrei, şi 10.000 alte neamuri: Armeni, Bulgari, Catolici (în deobştie), Greci, Lipoveni, Otomani etc. Observaţiune. Progresul inmulţirei Evreilor în oraşul Iaşi, după statisticile oficiale, în timpul dela 1803 încoace. La 1803 erau în Iaşi 500 evrei, la­­1849 erau 5.000, la 1879 erau 30.000. la 1900 erau 30.000, iar astăzi in anul 1905 sunt în Iaşi 40.000 evrei. Este de notat că, înmulţirea Evreilor în Romînia (mai cu samă în Romînia- Moldova) a atras-o golul lăsat de Ro­iului pe tărimul comercialo-industrial, de jum. secol încoace 1). b) Numărul comercianţilor în oraşul Iaşi e de 3.400, între cari : 250 Romîni, 3.900 evrei şi 150 alte neamuri. c) Sunt 60 categorii comerciale în oraşul Iaşi,­­dar numai la 15 din a­­cestea i­au parte şi Romîni, în proporţie însă foarte redusă faţă de streini.2)D­in categorii comerciale : Romîni, Evrei, alte neamuri. Lemne p. fioc 1, 36.1 Cu încălţăminte 1, 30,— Drogişti 1, 12,— Brînzari 1, 20,2 Cofetari 1,­ 12 d­) La restul de 45 categorii comer­ciale in Iaşi (lit. c), nu e nici un ro­mân : dăm aci dintre aceste categorii numai acelea cu întreprinzători de la 10 inşi în sus . Cu haine gata 7~, Lipscani-Manufact.145.— c) In oraşul Iaşi sunt 4200 meseri­aşi între cari : 050 romîni, 3.000 evrei, şi 250 alte neamuri ; faţă însă de ca­tegoriile industialo-meseriale ocupate de Romînii Iaşului, aceiaşi stare ca în ramurile comerciale (tablourile ante­rioare). f) 6000.000 lei trecuţi anual în pun­gile streinilor—în general evrei—de de către Romînii Iaşului, pe articole de comerţ . Am văzut că în oraşul Iaşi sunt (ac­tualmente) 30.000 suflete rRomîni(40.000 Evrei, şi 10.000 alte neamuri) , cele 30 mii suflete romîni obţin de­sigur 6.000 căpiţe de familie conducătoare , şi—deci: Pe articolele de comerţ—de tot soiul, notînd pentru strictul necesar zilnic—­­al fie­careia din cele 6 mii capete de familie romîni ai Iaşului, cît şi pentru trebuinţele la deosebite ocasiuni : căsă­torii, naşteri, zile onomastice. Anul nou, baluri, concerte, petreceri familiare, în cursul anului,­­ luînd terminal mediu cel mai economicos de 1.000 lei pe an de capul de familie (din cele 6 mii), iată cifra de 6.000.000 anual trecută din avutul Romînilor oraşului Iaşi în pungile streinilor de neamul romînesc. Dar şi majoritatea clădirilor din Iaşi sunt proprietăţi evreeşti (centrul ora­şului mai tot ; nu numai particulari— mulţi—plătesc chirie pe case evreilor, însuş statul şi comuna, chiar primăria Iaşului stă în case evreieşti. Şi comuna Iaşi e cea mai înglodata in datorii ca ori­care altă comună din Regat „graţie cîtorva administraţii mai dincoace Deci din punctul de vedere economic, laşul este în mina evreilor, (ca şi cele­­alte 5 oraşe, 13 târguri şi 1 sat men­­ţionat în notiţa primă—mai sus). Trebue s’o declarăm că, nu avem de bănuit nimic streinilor comercianţi că­rora le oferim cele 6 milioane lei anual, căci dînşii ocupă de jum. de secol în­coace golurile lăsate de romîni pe tă­­rîmul comercialo-industrial , dar pină cînd oare voeşte romînitatea oraşului Iaşi a fi tributară numai streinelor din ce­tatea sa? Au doar aşteaptă Romînii a­­cestei cetăţi, ca ai tuturor celorlalte oraşe ale României în cari mai tot co­merţul e în minele evreilor, sâ vină aceştia a îndemna pe Romîni la a face comerţ şi industriaşi ? ! In curînd vom publica un proect de statut cu o expunere de motive amă­nunţită după care ar trebui să se călău­­zască Romînii laşului —etc. întru a avea în minele lor comerţul local, spre a avea burghezim­ea romînă, în fine întru a se emancipa economiceşte , a fi stă­­pîni conaţionalii Romîni ai laşului pe majoritatea celor 6 milioane lei anual. V. Săghinescu. ----------• • 5?*—--------------­Asupra constituirei unei asociaţii ge­nerale a tuturor Românilor din oraşul şi judeţul Iaşi pentru emanciparea e­­conomicâ şi naţionalizarea comerţului şi industriei române. Intr’o astfel de asociaţiune trebue să între, sub pedeapsă de a nu avea ea nici­­ un efect bine-făcător, mai întâi doue ca­tegorii de oameni şi anume : o parte, cari sâ aibă bani cât de mulţi şi pe cari să-i destineze pentru scopul societăţei, nu cu preţul de a-i perde, dar nici de a-i specula, ci cu condiţia de a servi cauza, chiar cu riscul de a nu aduce nici un beneficiu, adică nici o dobândă proprietarilor lor ; altă parte, şi aceea va fi cea mai numeroasă, va fi compu­să din oameni, cari au trebuinţă de a fi ajutaţi la nevoile lor. In această ca­tegorie întră suma întreagă a asociaţi­lor sub titlul de consumatori. Asociaţiu­­nea va oferi beneficii, sub formă de pre­ţuri reduse, tuturor Românilor, cari ar veni sa consume articolele de cari dis­pune asociaţiunea. Alte categorii de oameni se impun ne­apărat asociaţiunei şi anume : oameni capabili în ramura comerţului, indus­triei, ingineriei, architecturei agricul­­turei şi derivatelor sale, ca silvicultura, exploatarea minelor de petrol şi de pea­­tră, pescăria etc. Fie­care din asociaţi va participa bă­neşte cu oricât de mult cura şi cu ori­cât de puţin va avea. Dacă cei ce dis­pun de bani au venit în asociaţie cu gând ca să facă odată emanciparea po­sibilă, atunci li se impune să se expună la sacrificii. Banii pe cari-i au depuşi pe la casele de speculaţiune trebuie a şi-i retrage de acolo, şi a-i afecta pen­tru această asociaţiune. Apoi, dacă asociaţiunea are de scop emanciparea economică, trebuie căutate mijloacele cele mai nimerite, şi chipul de a găsi de unde sâ se înceapă, cu ce să înceapă, şi când se înceapă. Timpul când să înceapă este când îşi va vedea complectat un capital îndes­tulător, şi care îndată se poate aduna dacă cei ce au bani pe la bănci şi ca­se de scont i-ar retrage spre a-i pune în serviciul cauzei de faţă. De unde să se înceapă ? De la materii­le prime, cami cele dintâi trebuie, dacă se poate, luate cât mai curând din mâ­­nele străinilor. Asta ar însemna a lovi râul chiar în origina sa; a ataca fiara la gura vizmnei sale, nu în largul pă­­durei sau al câmpului, unde sunt puţi­ne şanse pentru vînâtorul cel mai bun. Cu cari anume din materiile prime ? Cu cele ce au relaţie cu viaţa organi­că a omului, adică: pânea şi carnea; apoi îmbrăcămintea şi încălţămintea; lemnele de foc şi cele de construcţie; construiri de case de locuit şi cumpă­rare de terenuri pe cari să se constru­iască locuinţe pentru cei nu au case proprii. Să specificăm mai de aproape : Pentru pâne sâ se cumpere producte în cantităţi mari, sâ se închirieze mori de apă şi de abur, să se facă­­brutării cooperative, şi toţi lucrătorii să fie coo­peratori şi partaşi la beneficii, iar nu salariaţi. Pentru carne, sa se facă ocoale un­de sa se pună vite destinate tăerei, prin români, şi cu trunchiuri româneşti. Pentru încălţăminte şi îmbrăcăminte să se facă magazii en gros, de la cari cismarii şi croitorii să se aprovizioneze cu marfă. Să se naţionalizeze îmbrăcă­mintea în felul ca ori­care prăvălie en gros sau în detail de-a ascociaţiunei să aibă în primul loc postăvărie din falni­cele ţârei, şi fie­care membru al aso­ciaţiei să aibă şi curajul şi datoria de a purta haine de stofă din ţară, pen­tru ca în acest mod să se dea o puter­nică lovitură luxului, care ne-a cople­şit şi sărăcit. Privească cineva la luxul ce-l desfăşoară femeile şi se va înspăi­mânta. Chiar cele ce nu au­ cu ce face lux, şi pentru a-l putea face, recurg la depravare, la desfrâu, şi societatea ro­mână merge cu aceasta la distrugerea familiei. Plătim scump şi purtăm haine şi încălţăminte proaste şi netrainice pen­tru că ne confecţionăm totul la străini, iar croitorii şi cismarii români sunt în manele angrosiştilor străini. Pentru alte articole de hrană ca : brânza, oanele şi untul, să se cumpere de cu iarnă fruptul stânilor, al ferme­lor , să se cumpere oane prin precupeţi de ai asociaţiei, pentru folosul oraşelor noastre, aşa ca sâ nu aibă speculanţii străini ce exporta în ţâri străine. In fine, fiind­că asociaţia este locală, sâ se facă aşa fel ca produsele judeţului Iaşi să se consume aicea în oraş, şi nu­mai cea ce va prisosi peste trebuinţele noastre sa iasă afară din judeţ. Pentru lemne de foc să se cumpere păduri cu parchete în exploatare şi să se creeze depozite în oraş. Pentru lemne de lucru şi de cons­trucţie, asociaţia să încheie contracte cu cherestelele de la munţi, şi să-şi fa­că cherestele chiar. Asociaţiunea să aibă o secţie de con­strucţie, care să clădiască case după a­­numite planuri şi sâ li dea asociaţilor cu plata prin amortizaţie. De altfel, greutăţi enorme se ridică înaintea noastră, când videm că în a­­tâta amar de ani nu s’a făcut nimica pe calea economică de către Români. Ne lăudăm cu independenţa politică a ') Oraşele (capitalele de judeţe) în cari­e­rul evreilor covîrşeşte încă cu mult­i­rul rominilor—sunt : Bacău, Botoşani, Dorohoi, Fălticenii şi Peatra N.; apoi tirgurile : Buce­­cea, Buhuş, Burdujenii, Hirlău, Herţa, Mi­­hailenii, Panciu, Podu-Iloaie,Podu-Turcului, Severii, Stefăneştii, Suliţa, Tîrgu-Frum­os , iar in satul Cleja (din jud. Bacău) sunt 60 Romîni şi peste 120 evrei. (Bucureştii—cu 40 ani in urmă aveau pină la 15.000 evrei, astăzi au peste 60.000. 2) Cifrele tablourilor ce urm­ează sunt in a­­cord cu statistica Camerei de comerț din Iași.

Next