Epoca, februarie 1926 (Anul 43, nr. 1-24)
1926-02-24 / nr. 20
\ am. am — so so in toată tara. 2 LEI EXEMPLARUL ANUNCIURI: Se primesc la Administrația ziarului și toate Agențiile de publicitate BIMGTIA ȘI MINIINSTINȚIA Bâit Eisabeta No. 20 Stat II Fondator: NICOLAE FILIPESCU. - Director: Gr. N. FILIPESCU De unde pornește anarhia ,poziția a cerut Regelui să nu acorde d-lui Brătianu alegerile comunale- Regele n’a ținut seamă de acest deziderat Alegerile au avut loc iar rezultatul îl cunoaștem, innainte însă de a merge la vot, toate partidele din opoziție s’au angajat să dezolle din prima zi, note CCHS W comunale alese prin fraudă, și după o lege destinată să asigure preponderența partidului liberal or care ar fi rezultatul. Guvernul a dobândit 30 la sută din sufragi in București, totuși grație membrilor de drept, selecționați pe sprânceană el domină viitorul consiliu al Capitalei. In asemenea condiții, opoziia nu avea altă cale de urmat, decât să hotărască înlăturarea acestor consili. Țara prin verdictul ei, adevărat plebicit, a ratificat modul de a vedea al partidelor în luptă cu guvernul. Cum se disolvă aceste consilii? Legea este formală. Ea nu autoriză dizolvarea lor decât cu asentimentul consiliului superior. Ori acest consiliu fiind numit de liberali, nu va da, după toate probabilitățile, viitorului guvern care uita autorizației Atunci! Atunci nu rămâne decât o cale: să trimeți la pimbare actualele consilii, fără a te sinchiî de ce scrie legea liberală Oricare guvern va fi nevoit să procedeze astfel dacă nu vrea să fie robul d-lul Brătianu, și va trebui să finăure aceste consilii înnainte de alegeri, deci înante de a putea modifica legea, pentru a nu avea în Senat o treime de liberal, triai șî în Maturul Corp, de susnumitele consilii. Nu se poate tăgădui touși, că această procedură oricât de inevitabilă ar fi ea, nu este mai puți ilegală. Prin slăbiciunea arătată, d-l ui Brătianu de ani de zile, se creiază situată quasi revoluționare. Anarhia în țara românească nu vine de jos ci de sus- GRIGORE FILIPESCU « Războiul Civil La noi ca și aiurea, alegerile, fie comunale, fie pentru parlament, au dat și dau loc la frământări neobișnuite între cetățenii aceleași țări. Desigur, s’au produs ciocuri de idei și adesea chiar de fapte. De data aceasta la noi, și în mod excepțional, date fiind împrejurările in cari se dă lupta electorală pentru comună, violentele erau de prevăzut. Mai întâi surpriza în care s-a găsit țara, în momentul anunțării pestor alegeri, a produs o perturbare ce iese din comun. In adevăr, legea administrativă fusese votată încă de astă vară, iar guvernul se părea că înclină a face alegerile pentru comună în Septembre trecut, pri urmare cu câteva luni înainte de expirarea mandatului corpurilor legiutoare, care trebuia să coincidă cu căderea guvernului. Totuși alegerile nu s’au făcut înnainte de Ianuarie 1926. Motivul care l-a decis pe guvern să nu facă alegerile comune ® curând după promulgarea legei administrative, a fost dezastrul ce-I suferise în alegerile pentru Camerile Agricole. Și era firesc să fie astfel. Prea era proaspătă în memoria cetățenilor impresia acestor alegeri. Când în ianuarie cade ca din senin bomba alegerilor comunale, toată lumea a fost surprinsă de îndrăzneala guvernului de a silui conștiința cetățenească chiar în momentul când urmează sa se retragă de la conducerea trebiior statului. Era firesc să se producă o reacțiune puternică în masa populară, care să preîntâmpine îndrăsnieala, și mai presus samavolnicia, pe care, se presupune că o va întrebuința guvernului cu ocazia acestor alegeri făcute in mod exceptional la sfârștul guvrnării. Guvernul liberal, depozitarul celor mai învestite metode electorale, ca și a celor mai demne de disprețul oprobiului public, nu s‘a dat în lături de a înfmța cu o cinică îndrăzneală lupta electorală, cu ajutorul jandarmerei șî a administrației, cea mai venală din câte au fost până azi în România. Efectele acestei înfruntări s-au văzut și se văd de câtva timp, de când lupta electorală, în creștere între maximul cs 1 va atnge în zua de 19 Februarie, se desfășoară după cele mai vechi, dar și cele mai moderne metode liberale. Din toate unghiurle tarei se semnalează în dauna opozite, reprezentanta glasului real al opniei publice. Masterul de Interne și chiar M. S. Regele presc vești din cele mai alarmante. Lupte în toată regula între oamenii păzitî de stat— jandarmii șî funcțonari de o parte — dar sub ordinele guvernului și cetățenii de altă parte, cu rănițî și chiar morți-Lupta aceasta între frați, între cetățenii aceluiaș neam, este ca și cum ar fi o luptă de cotropire, pe viață și pe moarte între cele două tabere vrăjmașe, străine una de alta. Când vezi că își știe mortățilea străine de neamul nostru, se alipesc în această luptă de tabără care reprezintă opta publică, constați că guvernul și-a perdut capul, iar prin felul cum procedează constați asemenea că tendința lui este să dslănțue războiul cvil. Așa cum vin știrile din cuprinsul țării este evident că suntem în plin războiu civil. Când D-zeu vrea să pedepsească pe ceva, îi ia întâi mințile. Guvernul actual d-a pierdut mințile, să dea D-zeu însă ca perdut să fie numai el, nu și neamul pe care-l reprezintă. Intodeauna, șî în toate tarile, rasboiele civile au adus dezastre. Istoria este plină de exemple. Neamul românesc fi-va cruțat de un astfel de dezastru, consecință imediată a războiului civil, pe care‘l deslănțite in acest moment guvernul liberal? CONST. TH. MOROȘANU fost senator ■RMNHNK,--•» -gfigfjjgBBr............. III.LIiilLNHH Cum decads Magistratura Amestecul magistraturei in măsluirea alegerilor, este, din nenorodrept o veche și tristă realitati. Intervenția magistraturei insă în reclama electorală, îngăduind că in numele unui tribunal și sub semnătura primului său președinte să se atace și să se defaime „opoziția unită“. aceasta încă nu se întâmplase nin acum, l a fost dat legendarului prim președinte și tribunalului de Gorj să o facă sine asta. Afișe mari, începând cu firma „TRIUNALUL JUDEȚ- GORJ“ și sfârșind ca: ,JPRIM-PREȘEDINTE TITU GÂRBOVICEANU" si in cari între altele stă scris: „Pentru a demasca opiiei publice șarlatanius la care opoztia unită a recurs“... placardau zidurile orașului Târgu Jiu si împodobea vitrinele magazinelor si în special vitrinele Băncii Comerțului in oficina căreia sa fiefuiseră. Timp de 3 zile s'a reclamat în comuna primului președinte, fără să fi luat vre-o măsură, în ziua alegerilor, sesizat de o cerere scrisă, recunoscând totul și dovedind cu un exemplar scos cu gesturi de cabotin din sertarele biuroului său prim-prezidential că este in curent cu tot, a refuzat să ia vrero măsurii. După multe ezitări și după foarte tenace inzistente, nevoit să recunoască in scris adevărul celor reclamate, reamintindu sî probabil, de carabinierii lui Offenbach, s’a hotărât in sfârșit sa.. . timează jalba în original la parchet, și să-și spele astfel mâinile ca Pilot. Si astfel, alegerti, pilite de atâte alte fraude sau săvârșit in admosfera imposibilă creată de afișele cu aparentă de acte oficiale, cari făceau și din Tribunalul de Gorj agentura electorală a guvernului. Cazul a fost adus, insă, telegrafic, la cunoștința M. S. Regelui, ca să nu mai poată fi mușamalizat. Ticaloria era prea mare ca să rămână fără urmări. Vântul purificator va trebui să sufle în curând cu violență de uragan pentru ca toată pleava îngrămădită prin favoritism și slugărnicie în tribunalul de Gorj și Maiurea, să fie aruncată afară. 9 4 PAGINII Un scandalos act de favoritism Ce sunt rege pentru alții și ce sunt pentru Barbu Știrbey — Indigenarea D-nei toxihail — Pornind campania împotriva lui Barbu Știrbey, „Epoca“ a pus ca lozincă faptul că acest funest personagiu care este o rușine pentru viața publică a României, datorită influenței clandestine de care se bucură este și scos de sub legi și proclamat pe deasupra tuturor legilor. Pentru a afirma încă odată veracitatea acestui fapt, suntem nevoiți pentru astăzi a suspenda campania obicinuită a jafurilor comise în avutul public de banda patronată de „cavalerul negru“ de la Buftea, relevând un scandalos act de favoritism prin interpretarea favorabilă de către consiliul de miniștri, în urma raportului făcut de către însuși cumnatul său I. I. C. Brătianu, a unui text de lege care fusese în mod constant interpretat absolut defavorabil împotriva tuturor persoanelor care încercaseră să se folosească de el. Dovada acestui revoltător favoritism excepțional ne-o face însuși „Monitorul Oficial“ de eli și iată de ea e vorba. In anul 1924, Parlamentul actual, pentru a pune în concordanță dispozțiunile vechei legi de împământenire cu textul nouei Constituții liberale, votează noua „lege privitoare la dobândirea și pierderea naționalităței române“, lege promulgată prin înaltul Regat din 24 Februarie 1924. Decret în aceast lege, ca abrogare de la normele legiurilor anterioare, după cari femeia măritată dobândește natonalitatea soțului, se introduce art. 38, care spune: Art. 38 . Românca devine străină prin căsătoria sa cu un străin, exceptându-și cazul când, după legea soțului, ea nu dobândește naționaltatea acestuia, sau când și-a rezervat naționalitatea română prin contractul matrimonial sau, în lipsa acestuia, printr’o declarație expresă, făcută în formă autentică, înainte sau cu prilejul contractarei căsătoriei. In urma acestei legi, care venea după cum am spus mai sus, că stablească o derogare de la principul general, o sumă de persoane interesate, s’au adresat autorităților, după normele recunoscute de lege, pentru zile, conform a-și val‘cita dreptul spozițiunilor legel votate de către Camerile actuale. Astfel suntem in măsură să cităm o serie de cazuri precise . In 1925, luna Februarie, adică un an după promulgarea lege! la care ne referea, d-na Weiler, născută Chizu, româncă măritată după un străin, intervine pentru a opta șî a i se recunoaște cetățenia română. După d-in Weiler, Intervin în acesș sens d-nele Florica Cervany și Mog, ambele românce de origină născute Rădoi, și cer prin ministerul de justiție valorificarea drepturilor lor, conform legei de curând votate. Deja ministerul de justiție, cu tot avizul favorabil al comisiunei de hatmazare, toate treele cereri, trec rând pe rând la preșdenția consiliului de miniștri pentru obtinerea jurnalului de aprobare. Consiliul de miniștri refuză insa categoric să aprobe tustrele cereri, sub motiv că nu corespund cu litera legei, deoarece cererile de opțiune pentru cetățenia româna, sunt posterioare momentului contracturei căsătoriei. In special d. Al. Constantinescu se înscrie în mod hotărât împotriva legalităței acestor cereri, cu toată opinia ministrului de justiție că legea votată poate fi interpretată și în mod favorabil. Deci toate aceste trei cereri rămân îngropate la prezidenția consiliului de miniștri, lovite de deciziunea negativă a guvernului. Intre timp d. Vintilă Brătianu anunță modificarea meșei timbrului, prin al cărui proect succesiunile streinilor în România sunt lovite de taxa de 50 la sută. Și spre marea surprindere a tuturora, dar mai ales a acelora cari fără calculele meschine ale acestei noi lovituri de ordin material, văzuseră drepturile tăgăduite prin votul consiliului de miniștri, ne pomenim, în Monitorul Oficial cu data recentă d a 21 Februarie 1928, cu următorul jurnal al Consiliului de miniștiri : Jurnal al consiliului de miniștri Consiliul de miniștri în ședința sale la 22 Ianuarie 1926. Luând în deliberare referatul d-lui președinte al consiliului de miniștri sub No. 158 din 22 ianuarie 1926 privitor la naturalizarea d-nei Eliza Boxsball, româncă de origină, devenită supusă engleză prin căsătorie, domiciliată în București . Examinând actele aflate în dosarul cauzei primit la președinția consiliului de miniștri cu adresa ministerului justiției No. 4.440 din 1926 din care se constată: a) Că solicitanta, născută Știrbey, după cum dovedește cu extractul de naștere No. 114 din 1898 al comunei Dărmănești, județul Bacău este majoră; b) Că, cu autorizația soțului, a făcut declarație autentificată de tribunalul Ilfov, secția de notariat la No. 19 243 din 1925, prin care renunță la supușenia engleză; c) Că are bune purtări după cum dovedește cu certificatele prefecturii poliției Capitalei, grefelor judecătoriilor urbane București și tribunalului Ilfov, secția I—IV, toate din 1925 ; d) Dă pe temeiul acestor acte comisiunea de naturalizări, sprijinită pe art. 38 din lege care admite principiul naționalităților diferite în căsătorie, opinează a se acorda numitei doamne naturalizarea. Ținând seama că d-na Boxshall întrunește condițiunile cerute de art. 10 din lege și că împotriva naturalizării sale nu s-a prezentat nici o întâmpinare înaintea consiliului, Decide: Pe temeiul art. 7 din Constituzione și art. 7 și 19 din legea pentru dobândirea și pierderea naționalității române, se acordă naturalizarea d-nei Eliza Boxshall, domiciliată în București, calea Victoriei No. 119. Ion I. C. Brătianu, General de corp de armată Artur Văitoianu, Br. C. Anghelescu, General Traian Moșoiu, General de divizie George Mărdărescu, N. N. Săveanu, N. D. Chirculescu, Tancred Constantinescu, I. Inculeț. No. 121. Ceia ce prin urmare fusese« tăgăduit in mod constant tuturor persoanelor cari solicitaseră mai înainte beneficiul prevederilor legei pe bază de interpretare, se recunoaște imediat când e vorba de Barbu Știrbey și familia lui. Exemplul de mai sus face încă odată dovada vie, că Barbu Știrbey este clasat deasupra tuturor muritorilor din această țară- OMUL NOSTRU Guvernul la ariergardă! Asgurând o retragere onorabilă Și cu cât mai puține defectuni, spre epu.zacea.exil, .stă azi pe porțiunea spinoasă a celei din urma arirgarde. Victoria guvernului rep . t . n tu...u.. rurale sub egida incoloră a Îs cetățenești sau sub blânda, și imupțiala onestitate a „bărbatlor de încredere“ trași pe sfoară la sorțul partidului (!) ne amncește victorile germane trâmbițate de cunoscuta agenție germană Wolff, cu puțin înante de izbucnirea iremediabilei înfrângeri finale pe frontul de vest. SUCCESE SUSPECTE $1 EȘECURI SIMPTOMATICE O anchetă sumară întreprinsă cu ocaziunea sosirei rezultatelor a adus opiniei publice o consolatoare edificare iar regimului ștampilarea definitivă a valorii succeselor ce speculează asupra cifrelor câștigate în comunele rurale. Constatarea noastră pe cât de reală pe atât de concludentă,, ne arată că în comunele unde alegerile au fost prezidate de magistrați și unde cel puțin aparența legalității a fost salvată, succesul a fost al opozției unite iar numai acolo unde bărbații de încredere s’au dovedit demni de încrederea guvernului, acolo a fost numai un schimbacru de alegeri, prezidat de arbitrar și bunul plac și unde rezultatele au fost consemnate conform „consemnului” central Acest fapt nu este el îndeajuns de semnificativ ? Numai constatarea sa simplă valorează rezultatul final mai mari de pentru cât toate dosarele administrat ei mai mult dcât toate dovezile ce s’ar aduce în apărarea valirităt acestor alegeri de tristă memorie. LUPTA FINALA Dar pe pozițiunea celei din urmă ariergarda, d. Brătianu se retranșează — desigur pentru prea scurtă vreme: d-sa are de salvat însă cel mai scump tezaur din toată armata sa constituțională. Reforma electorală. După ce în Senul guvernului a impus un proect majorica ca concepție , după ce în comisiune s'a studiat principiul arondismentului, guvernul isprăvește trista metamorfoză prin a se fixa asupra intodncenei în legea proporționalei cât mai largi, pentru a îngădui partidelor de opoziție cât de slabe, de a-și trimite reprezentanți in parlament, vede că spectrul epocei, când numai cină reprezentanți ai partidului liberúasttan in parlament, drapelul idealismului învins, apare haotic șefului autocrat, în lumina zilei de mâine și din conederațiuni eminamente, egoiste și meschine, e foarte modern ca țara noastre să se bucure în viitor de o lege electorală din cele mai democratice Să se știe insă că NU din vina dlui Brătianu. TIER THIERY 7 mmih 1926 In nesfârșitele discuțiuni referitoare la durata actualului Parlament, atât marii pontifi, cât și cei mai calificați jurisconsulți, s’au încurcat In ni’o sumedenie de calcule, din care ne am ales că, nici azi nu se spune cu preciziune data expirărei mandatelor furate la 1022. . Actualul guvern a venit la cârma Statului în Ianuarie 18 anul 1922. La 7 Martie acelaș an a fost convocat Parlamentul — iar până la 3 Aprilie s’a făcut toată bucătăria, balotagiile, validările, comisiile, secțiile etc. Ori ce se întâmplă—parlamentarii au luat diurnele cu începere dela 7 Martie 1922. Deci s’a făcut un stat de plată cu începere dela 7 Martie, dată care marchează începutul legislaturei Logica cea mai elementară spune că, la 7 Martie 1926 nu se mai poate face stat de plata diurnelor, pentru că, ar fi să înceapă pe al cincilea an de legislație. Așadar ultima zi a guvernului, dacă îngroașe obrazul până la sfârșit, este S Martie 1926. E.C. ______jgercqri 24 Febnuare 1926 In străinătate: 4 Lil EXEMPLARUL ANUNCIURI: Se primesc la administrația ziarului și toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA L-mi Elisabeta Ho. S0 Etaj II Soarta Poloniei In Anglia, se duce, în timpul de față, o campanie nemaipomenită împotriva Poloniei, care a cerut să aibă și la un loc permanent în Consiliul Societății Națiunilor. In această chestiune trebue să spunem adevărul fără nici un înconjur, și trebue să-l spunem tot, pentru ca să putem înțelege de unde vine animozitatea poporului englez și până la ce punct angajează politica noului stat. Se știe că guvernul britanic, a căutat întotdeauna, să se ferească să ia un aRantament formal, fie el cât de mic, prin care să-și ia o responsabilitate cu privire la frontierele Europei orientale. Această rezervă ne indică, până la evidență că, pentru Angia, pacea nu este deloc sigură, în partea de lume de care vorbim, și mai ales, este și mai clar că frontiera Germaniei dinspre Polonia nu este definitivă și va fi cea dintâi care va fi rectificată.. De aici, s-a născut și în Germania idea generală, că, adevărata pace nu va fi, decât atunci, când i se vor reda Silezia de Sus și coridorul Dantzigului. Cu alte cuvinte, pentru mulțumirea Germaniei trebuește sacrificată Polonia. Guvernul francez, care caută să fie un drum drept între princpiul de la Locarno, sau mai bine zis, între alianța universală, și echilibrul tradițional al tratatelor, opune ideii engleze, adevăratul sens al Societății Națiunilor. Dacă Polonia se va prezenta Consiliului, prezența sa va face imposibile conflictele care o privesc, deoarece afacerile ei vor fi tratate cu ea și’n fața ei. Dacă Polonia nu va fi primită, în ziua când ar izbucni vreun conflict atunci va fi mai greu să fie chemată și poate n’ar mai fi nici timpul suficient ca intervenția să fie eficace. Argumentul acesta pledează suficient ca Polonia să fie primită, mai ales că, nimeni nu contestă dreptul la viață a statului vecin. Suferițele îndurate de această națiune dau dreptul, ca măcar acum, să trăiască liberă și liniștită, pe pământul care l’a avut în plină proprietate până la dezmembrarea ei. Este dreptul ei, numai că, chiar în afară de Germania mai sunt și alte națiuni de părerea ei, care contesta Poloniei actualele frontiere. A se da Poloniei un loc permanent, ar însemna să i se garanteze intangibilitatea teritoriului și a statului polonez, pe câtă vreme ea, este considerată ca o construcție provizorie și chiar jenantă. Chestiunea este foarte delicată, și existența Poloniei este pusă la grea încercare. Franța însă, va căuta să facă toate posibilitățile ca să garanteze integritatea și existența aliatei sale. Paradisul Medical necunoscut de până mai ieri, d. dr. /. Costinescu, primarul a cărui cădere vertiginoasă la făcut dintr’odată celebru, plânge astăzi, zadarnic, pe zidurile cetății ce singur a condamnat-o pieirii. Dar lacrimile acestea de ambiție civică îi vin prea tărzii spre ce imai fi de folos. D-rul Costinescu a amurgit... Număr de ochelari așa de tare spre a-i străfulgera priveliștea realităților încă o dată, pentru d-sa nu mai există. In strângerea umezită a genelor, lostul primar nu poate decât să-și deplângă lăuntric, paradisul pierdut !... Este îndeobște cunoscută, conduita rău famată a foștilor membrii cari compuneau comisia interimară a Capitalei la începutul guvernării liberale. Sistemul lor de a jefui banul cetățenesc era fără mască. Venalitatea temperamentului lor era acela spărgătorilor de nămaza mare. Nici un pic de obraz, nici o rușine ! iși poate oricine închipui la ce maximum de îndrăzneală ajunsese banda organizată in comisie interimară a Bucurescului, dacă înșiși liberalii, dați-vă seama, Brătienîi, au fost siliți să-i mazilească. Pe tărâmul acelor arumeti de pricopseală s’a instituit alunei comisia interimară de sub prezidenția d-lui dr. I. Costinescu, comisie care trebuia să dezinfecteze cuibul rapacilor trimiși în călugărie anonimă (spre a-i ten, inai și, de rigorile penale), și să cimenteze o casă, vrednică, a unei municipalități cinoste, de care Capitala simțea absolută nevoe. Și nu se poate plânge d. dr. Costinescu că populația bucueșteană, flămânzită de predecesorii săi, nu i-a făcut o primire din cele mai încrezătoare. In locul agenților liberali, vechi borfași din timpul romantismului nostru aUtoral, noua listă de consilieri comunali conținea nume de negustori de recentă vază comercială și reprezentanți ai altor profesiuni, bresle de netăgăduită constienție publică Și tocmai aceasta, poate, a adus în eroare buna credință a d-lui dr. Costinescu. și a înșelat amar începerea cetățenilor. Căci rest Jusele au fost dezastroase. Peste puțin, a doua comisie interimară era și ea complect liberalizată. Incorectitudinile s’au proptit in copite si și-au făcut vânt pe pista degradării banului obștesc. Din viteza verdelui de măslină ne ram. .automobilelor comunei, rânjeau, nedumeririi tuturora, noi harpagoni, cei pentru a doua oară îmbogățiți de război, cari iscăleau actele de cointeresare cu plaivazuri ministeriale și înăcreau sufletele cererilor drepte cu refuzuri obraznice și așteptări la calendele grecești. D. dr. Costinescu a fost pus în cunoștință, la moment, de faptele nemernice de colaboratorilor săiri dar n’a ținut să ia nici-o măsură de îndreptare, măcar. Când s’a petrecut acel mare scandal cu zahărul, smuls cu gutare atât de josnice din faptele copiilor, d. primar, în loc să cheme justiția să și dea avizul, a invitat la d-sa acasă neescroci, ia convins să-și strângă mâinile prietenește, îndemnăndu-i la o mai echitabilă împărțire a prăzii. Și tâlhării de acestea au fost nenumărate cari, toate au trecut fără vre-o sancțiune, pe subt aripile de curcan vorbitor ale d-lui primar al Capitalei. Negustorimea eleve lista comisiei interimare a cumnatului Brătienilor, era negustorime de război. Ar fi trebuit să se priceapă acest lucru , pierdut.. nimicurile îmbogățite în promiscuitatea comercială de după război, fatal, trebuiau să aplice acelaș principiu de speculă și comisioane grase și în gospodăria comunală. Altceva ce ar fi putut ei să priceapă. Adevărații comercianți bucureșteni, firme cu decenii de cinstită reputație, n’au fost iv 4in considerație de bancruta politică bratienistă al cărei oficiant era d. dr. I. Costinescu. Acum, d-sa n’are decât să plângă. E prea târziu. Medicul fabricat de cap. dela Sinaia, s’a dovedit mai slab medic edilitar, chiar decât ..Doctorul Knok" dela teatrul Regina Maria. Liberalii s’au ales la Ocnele Mari. Țara a întărit astfel afirmația noastră că acolo e locul lor, * Și totuși a fost într'adevăr un loc de unde într'adevăr listele liberale s'au ales din lipsă absolută de contra-candidați, se știe doar că blocul opoziției nu a avut nici odată partizani la Vlăsia. • Răi sunt unii oameni, ...Vorbim despre cei cari țin morțiș să considere ca foarte naturală coincidența de date dintre uciderea banditului Tomescu și căderea guvernului în alegeri B. ȘTIUBE1 RORVIE Ultimul triumf... Erau orele patru dimineața șî rezultatul alegerilor de la Căcarezenii din-deal nu sosise încă la Ministerul de interne. In sala de consiliu care fulgura din toate becurile aprinse, d. George Tazărăscu se plimba agitat și din când în când ducea mâna la inimă, viscer care de când a devenit ministru îi dă legitime motive de neliniște, atât e de adevărat cît măririle detractează organismele... Neacșu al lui Niță Carmi, marele elector al comunii, se va fi lăsat oare convins să voteze cu guvernul? I se trimisese prin prefectură foaia de temperatură a d-lui Ionel Brătianu însoțită de o mare introducere, ultimul induiesediscurs al d-lui Duca la Timișoara, și i se promisese solemn că în caz de reușită a listei liberale, Căcărezeniidin deal vor fi declarați Municipiu onoare ce nu s-a făcut în România Mare decât Bucureștilor. Capitala, Clujul, Craiova, Iașii, Cernăuții, focare de internaționalism și comunism, nu interesau de loc un partid eminamente patriot și național-liberal... In schimb, ce glorie strălucită eă triumfi într'un poetic colț de țară, palpitant de cel mai cald românism? Deodată, când ceasornicul cel mare începu să bată, iar orele cinci, ușa sălii de consiliu se dete brusc de perete și un șef de cabinet se repezi spre d. Tătărăscu, agitând o telegramă: — „Victorie!... Țărănimea română, și-a spus cuvântul!... Trăiască... Dar d. Tătărăscu, după ce aruncă o orbire dezamăgită pe hârtia întinsă o lăsă să-i cadă la picioare. — „Ai confundat... E Cu furiții din vaie". CADET ROUSSEL