Epoca, februarie 1926 (Anul 43, nr. 1-24)

1926-02-24 / nr. 20

\ a­m­. am — so­ so in toată tara. 2 LEI EXEMPLARUL ANUNCIURI: Se primesc la Administrația ziarului și toate Agențiile de p­ublicitate BIMGTIA ȘI MINIIN­STINȚIA B­âit E­isabeta No. 20 Stat II Fondator: NICOLAE FILIPESCU. - Director: Gr. N. FILIPESCU De unde pornește anarhia ,poziția a cerut Regelui să nu acorde d-lui Brătianu alegerile co­munale- Regele n’a ținut seamă de acest deziderat Alegerile au avut loc iar rezultatul îl cunoaștem, in­­nainte însă de a merge la vot, toa­te partidele din opoziție s’au anga­jat să dezolle din prima zi, note CCHS­ W comunale alese prin frau­dă, și după o lege destinată să asi­gure preponderența partidului libe­ral or care ar fi rezultatul. Guvernul a dobândit 30 la sută din sufrag­i in București, totuși gra­­ție membrilor de drept, selecționați pe sprânceană el domi­nă viitorul consiliu al Capitalei. In asemenea condiții, opoz­iia nu avea altă cale de urmat, decât să hotărască înlăturarea acestor con­­sili. Țara prin verdictul ei, adevă­rat pleb­icit, a ratificat modul de a vedea al partidelor în luptă cu guvernul. Cum se disolvă aceste consilii? Legea este formală. Ea nu autori­ză dizolvarea lor de­cât cu asenti­mentul consiliului superior. Ori acest consiliu fiind numit de liberali, nu va da, după toate pro­babilitățile, viitorului guvern care­ uita autorizației Atunci! Atunci nu rămâne de­cât o cale: să trimeți la pi­mbare actualele con­silii, fără a te sinch­iî de ce scrie legea liberală­ Oricare guvern va fi nevoit să procedeze astfel dacă nu vrea să fie robul d-lul Brătianu, și va tre­bui să fină­ure aceste consilii în­­nainte de alegeri, deci înante de a putea modifica legea, pentru a nu avea în Senat o treime de libera­l, tr­iai șî în Maturul Corp, de susn­u­­mitele consilii. Nu se poate tăgădui to­uși, că a­­ceastă procedură oricât de inevita­­bilă ar fi ea, nu este mai puț­i ile­gală. Prin slăbiciunea arătată, d-l ui Bră­tianu de ani de zile, se creiază si­tuată quasi revoluționare. Anarhia în țara românească nu vine de jos ci de sus- GRIGORE FILIPESCU « Războiul Civil La noi ca și aiurea, alegerile, fie comunale, fie pentru parlament, au dat și dau loc la frământări neo­bișnuite între cetățenii aceleași țări. De­sigur, s’au produs ciocu­ri de idei și adesea chiar de fapte. De data aceasta la noi, și în mod excepțional, date fiind împrejurări­le in cari se dă lupta electorală pentru comună, violentele erau de prevăzut. Mai întâi surpriza în care s-a găsit țara, în momentul anunțării pestor alegeri, a produs o pertur­bare­­ ce iese di­n comun. In adevăr, legea administrativă fusese votată încă de astă vară, iar guvernul se părea că înclină a face alegerile pentru comună în Septembr­e trecut, pr­i urm­are cu câteva luni înainte de expirarea mandatului corpurilor legiutoare, care trebuia să coincidă cu căde­rea guvernului. Totuși alegerile nu s’au făcut în­­nainte de Ianuarie 1926. Motivul care l-a decis pe guvern să nu facă alegerile comune ® cu­rând după promulgarea legei ad­ministrative, a fost dezastrul ce-I suferise în alegerile pentru Came­­rile Agricole. Și era firesc să fie astfel. Prea era proaspătă în memoria cetățe­nilor impresia acestor alegeri. Când în ianuarie cade ca din senin bomba alegerilor comunale, toată lumea a fost surpr­insă de îndrăzneala guvernului de a silui conștiința cetățenească chiar în mo­mentul când urmează sa se retra­gă de la conducerea trebiior statu­lui. Era firesc să se producă o reacțiune puternică în masa popu­lară, care să preîntâmpine îndrăs­­nieala, și mai presus samavolnicia, pe care, se presupune că o va în­trebuința guvernului cu ocazia aces­tor alegeri făcute in mod excep­tional la sfârș­tu­l guvrnării. Guvernul liberal, depozitarul celor mai învestite metode electo­rale, ca și a celor mai demne de disprețul oprobiului publi­c, nu s‘a dat în lături de a înfmța cu o ci­nică îndrăzneală lupta electorală, cu ajutorul jandarmer­ei șî a ad­ministrației, cea mai venală din câte au fost până azi în România. Efectele acestei înfruntări s-au văzut și se văd de câtva timp, de când lupta electorală, în creștere între maximul cs­ 1 va atnge în z­ua de 19 Februarie, se desfășoa­ră după cele mai vechi, dar și cele mai m­oderne metode liberale. Din toate unghiur­le tarei se sem­n­alează în dauna opozite, repre­zentanta glasului real al opniei pu­blice. Ma­sterul de Interne și chiar M. S. Regele pr­­esc vești din cele mai alarmante. Lupte în toată re­gula între oamenii păzitî de stat— jandarmii șî funcțonari de o par­­te — dar sub ordinele guvernului și cetățenii de altă parte, cu răni­țî și chiar morți-Lupta aceasta între frați, între cetățenii aceluiaș neam, este ca și cum ar fi o luptă de cotropire, pe viață și pe moarte între cele două tabere vrăjmașe, străine una de alta. Când vezi că își știe m­or­tățilea străine de neamul nostru, se ali­pesc în această luptă de tabără ca­re reprezintă op­ta publică, cons­tați că guvernul și-a perdut capul, iar prin felul cum procedează cons­tați asemenea că­ tendința lui este să dslănțue războiul cvil. Așa cum vin știrile din cuprin­sul țării este evident că suntem în plin războiu civil. Când D-zeu vrea să pedepseas­că pe c­­eva, îi ia întâi mințile. Gu­vernul actual d-a pierdut mințile, să dea D-zeu însă ca perdut să fie numai el, nu și neamul pe care-l reprezintă. Intodeauna, șî în toate tarile, rasboiele civile au adus dezastre. Istoria este plină de exemple. Neamul românesc fi-va cruțat de un astfel de dezastru, consecință imediată a războiului civil, pe ca­­re‘l deslănțite in acest moment gu­vernul liberal? CONST. TH. MOROȘANU fost senator ■RMNHNK,--•» -gfigfjjgBBr­............. III.LIi­ilLNHH Cum decads Magistratura Amestecul magistratur­ei in măs­luirea alegerilor, este, din nenoro­­drept o veche și tristă realitati. Intervenția magistraturei insă în reclama electorală, îngăduind că in numele unui tribunal și sub semnă­tura primului său președinte să se atace și să se defaime „opoziția u­­nită“. aceasta încă nu se întâmpla­se nin­ acum, l a fost dat legenda­rului prim președinte și tribunalului de Gorj să o facă si­ne asta. Afișe mari, începând cu firma „TRI­UNALUL JUDEȚ- GORJ“ și sfârșind ca: ,JPRIM-P­REȘEDINTE TITU GÂRBOV­ICEANU" si in cari între altele stă scris: „Pentr­u a demasca op­iiei publice șarlataniu­s la care opoz­tia unită a recurs“... placardau zidurile orașului Târgu Jiu si împodobea vitrinele magazi­nelor si în special vitrinele Băncii Comerțului in oficina căreia sa fi­ef­uiseră. Timp de­ 3 zile s'a reclamat în com­una primului președinte, fără să fi luat vre-o măsură, în ziua alege­rilor, sesizat de o cerere scrisă, re­cunoscând totul și dovedind cu un exemplar scos cu gesturi de cabotin din sertarele biuroului său prim-pre­zidential că este in curent cu tot, a refuzat să ia vrero măsurii. După multe ezitări și după foarte tenace inzistente, nevoit să recunoască in scris adevărul celor reclamate, rea­­mintindu sî probabil, de carabinierii lui Offenbach, s’a hotărât in sfârșit sa.. . t­imează jalba în original la parchet, și să-și spele astfel mâinile ca Pilot. Si astfel, alege­rti­, pilite de a­­tâte alte fraude sau săvârșit in ad­­mosfera imposibilă creată de afișe­le cu aparentă de acte oficiale, cari făceau și din Tribunalul de Gorj a­­gentura electorală a guvernului. Cazul a fost adus, insă, telegra­fic, la cunoștința M. S. Regelui, ca să nu mai poată fi mușamalizat. Ti­­caloria era prea mare ca să rămâ­nă fără u­r­mări. Vântul purificator va trebui să sufle în curând cu vio­lență de uragan pentru ca toată plea­va îngrămădită prin favoritism și slugărnicie în tribunalul de Gorj și Maiurea, să fie aruncată afară. 9 4 PAGINII Un scandalos act de favoritism Ce sunt reg­­e pentru alții și ce sunt pentru Barb­u Știrb­ey — Indigenarea D-nei toxihail — Pornind campania împotriva lui Barbu Știrbey, „Epoca“ a pus ca lozincă faptul că acest funest per­sonagiu care este o rușine pentru viața publică a României, datorită influenței clandestine de care se bucură este și scos de sub legi și proclamat pe deasupra tuturor le­gilor. Pentru a afirma încă odată ve­racitatea acestui fapt, suntem ne­­voiți pentru astăzi a suspenda cam­pania obicinuită a jafurilor comi­se în avutul public de banda pa­­tronată de „cavalerul negru“ de la Buftea, relevând un scandalos act de favoritism prin interpretarea favorabilă de către consiliul de miniștri, în urma raportului făcut de către însuși cumnatul său I. I. C. Brătianu, a unui text de lege care fusese în mod constant inter­pretat absolut defavorabil împo­triva tuturor persoanelor care în­cercaseră să se folosească de el. Dovada acestui revoltător favo­ritism excepțional ne-o face în­­suși „Monitorul Oficial“ de eli și iată de ea e vorba. In anul 1924, Parlamentul actual, pentru a pune în concordanță dis­­poz­țiunile vechei legi de împă­mântenire cu textul nouei Consti­tuții liberale, votează noua „lege privitoare la dobândirea și pierde­­rea naționalităței române“, lege promulgată prin înaltul Regat din 24 Februarie 1924. Decret în aceas­t lege, ca abrogare de la normele legiurilor anterioare, după cari femeia măritată dobân­dește natonalitatea soțului, se in­troduce art. 38, care spune: Art. 38 . Românca devine străină prin căsătoria sa cu un străin, ex­­ceptându-și cazul când, după le­gea soțului, ea nu dobândește na­țional­tatea acestuia,­­ sau când și-a rezervat naționalitatea româ­nă prin contractul matrimonial sau, în lipsa acestuia, printr’o declara­ție expresă, făcută în formă auten­tică, înainte sau cu prilejul con­tractarei căsătoriei. In urma acestei legi, care venea după cum am spus mai sus, că stab­lească o derogare de la princi­pul general, o sumă de persoane interesate, s’au adresat autorități­lor, după normele recunoscute de lege, pentru zile, conform a-și val­‘cita dreptu­­l spozițiunilor legel votate de către Camerile actuale. Astfel suntem in măsură să cităm o serie de cazuri precise . In 1925, luna Februarie, adică un an după promulgarea lege! la care ne refer­ea, d-na Weiler, născută Ch­izu, româncă măritată după un străin, intervine pentru a opta șî a i­ se recunoaște cetățenia română. După d-in Weiler, Intervin în acesș sens d-nele Florica Cervany și Mog, ambele românce de origină născute Rădoi, și cer prin minis­­terul de justiție valorificarea drep­turilor lor, conform legei de curând votate. Deja ministerul de justiție, cu tot avizul favorabil al comisiunei de hatma­­zare, toate treele cereri, trec rând pe rând la preș­denția consi­liului de miniștri pentru obtinerea jurnalului de aprobare. Consiliul de miniștri re­fuză insa categoric să a­­probe tus­trele cereri, sub motiv că nu cores­­pund cu litera legei, de­oarece cererile de opțiu­­ne pentru cetățenia ro­mâna, sunt posterioare momentului­­ contractu­rei căsătoriei. In special d. Al. Cons­­tantinescu se înscrie în mod hotărât împotriva le­galităței acestor cereri, cu toată opinia ministru­lui de justiție că legea vo­tată poate fi interpretată și în mod favorabil. Deci toate aceste trei cereri rămân îngropate la pre­zidenția consiliului de mi­niștri, lovite de decizi­u­­nea negativă a guvernu­lui. Intre timp d. Vintilă Brătianu anunță modifi­­carea meșei timbrului, prin al cărui proect suc­cesiunile streinilor în Ro­mânia sunt lovite de taxa de 50 la sută. Și spre marea surprin­dere a tuturora, dar mai ales a acelora cari fără calculele meschine ale a­­cestei noi lovituri de or­din material, văzuseră drepturile tăgăduite prin votul consiliului de mi­niștri­, ne pomenim, în Monitorul Oficial cu data recentă d­ a 21 Februarie 1928, cu următorul jur­nal al Consiliului de mi­­niștiri : Jurnal al consiliului de miniștri Consiliul de miniștri în ședința sa­­le la 22 Ianuarie 1926. Luând în deliberare referatul d-lui președinte al consiliului de miniștri sub No. 158 din 22 ianua­rie 1926 privitor la naturalizarea d-nei Eliza Boxsball, româncă de origină, devenită supusă engleză prin căsătorie, domiciliată în Bu­curești . Examinând actele aflate în do­sarul cauzei primit la președinția consiliului de miniștri cu adresa ministerului justiției No. 4.440 din 1926 din care se constată: a) Că solicitanta, născută Știr­be­y, după cum dovedește cu ex­tractul de naștere No. 114 din 1898 al comunei Dărmănești, județul Bacău este majoră; b) Că, cu autorizația soțului, a făcut declarație autentificată de tribunalul Ilfov, secția de notariat la No. 19 243 din 1925, prin care re­nunță la supușenia engleză; c) Că are bune purtări după cum dovedește cu certificatele pre­fecturii poliției Capitalei, grefe­lor judecătoriilor urbane Bucu­­rești și tribunalului Ilfov, secția I—IV, toate din 1925 ; d) Dă pe temeiul acestor acte comisiunea de naturalizări, spri­jinită pe art. 38 din lege care ad­mite principiul naționalităților di­ferite în căsătorie, opinează a se acorda numitei doamne naturali­zarea. Ținând seama că d-na Boxshall întrunește condițiunile cerute de art. 10 din lege și că împotriva na­turalizării sale nu s-a prezentat nici o întâmpinare înaintea consi­liului, Decide: Pe temeiul art. 7 din Constitu­zione și art. 7 și 19 din legea pen­tru dobândirea și pierderea națio­nalității române, se acordă natu­ralizarea d-nei Eliza Boxshall, do­­miciliată în București, calea Vic­toriei No. 119. Ion I. C. Brătianu, General de corp de armată Artur Văitoianu, Br. C. Anghelescu, General Traian Moșoiu, General de divizie George Mărdărescu, N. N. Săveanu, N. D. Chirculescu, Tancred Constanti­­nescu, I. Inculeț. No. 121. Ceia ce prin urmare fusese« tă­găduit in mod constant tuturor persoanelor cari solicitaseră mai înainte beneficiul prevederilor legei pe bază de interpretare, se recunoaște imediat când e vorba de Barbu Știrbey și familia lui. Exemplul de mai sus face încă odată dovada vie, că Barbu Știr­­bey este clasat deasupra tuturor muritorilor din această țară- OMUL NOSTRU Guvernul la arier­gardă! As­gurând o retragere onorabilă Și­ cu cât m­ai puține defect­uni, spr­­e epu.zace­a.e­x­i­l, .s­tă azi­ p­e porțiunea spinoasă a ce­lei din urma arirgarde. Victoria guvernului rep . t . n tu...u.. rurale sub egida incoloră a Îs cetățenești sau sub blânda, și imup­țiala onestitate a „bărbat­lor de în­credere“ trași pe sfoară la sorțul partidului (!) ne am­ncește victo­­r­ile germane trâmbițate de cunos­cuta agenție germană Wolff, cu puțin înante de izbucnirea ireme­diabilei înfrângeri finale pe frontul de vest. SUCCESE SUSPECTE $1 E­­ȘECURI SIMPTOMATICE O anchetă sumară întreprinsă cu ocaziunea sosirei rezultatelor a a­­dus opiniei publice o consolatoare edificare iar reg­imului ștampilarea definitivă a valorii succeselor ce speculează asupra­ cifrelor câștiga­te în comunele rurale. Constatarea noastră pe cât de reală pe atât de concludentă,, ne arată că în comunele unde alege­rile au fost prezidate de magistrați și unde cel puțin aparența legalită­ții a fost salvată, succesul a fost al opozției unite iar numai acolo unde bărbații de încredere s’au do­vedit demni de încrederea guver­­­­nului, acolo a fost numai un schim­bacru de alegeri, prezidat de arbi­trar și bunul plac și unde rezulta­­­tele au fost consemnate conform „consemnului” central Acest fapt nu este el în­deajuns de semnificativ ? Numai consta­tarea sa simplă valorează rezultatul final mai mari de pentru cât toate dosarele administrat ei mai mult dcât toate dovezile ce s’ar a­­duce în apărarea val­irităt aces­tor alegeri de tristă memorie. LUPTA FINALA Dar pe pozițiunea celei din urmă ariergarda, d. Brătianu se retran­­șează — desigur pentru prea scur­tă vreme: d-sa are de salvat însă cel mai scump tezaur din toată ar­mata sa constituțională. Reforma electorală. După ce în Senul guvernul­ui a impus un proect majorica ca con­cepție , după ce în comisiune s'a studiat principiul arondismentului, guvernul isprăvește trista metamor­foză prin a se fixa asupra int­odn­­cenei în lege­a proporționalei cât mai largi, pentru a îngădui parti­delor de opoziție cât de slabe, de a-și trimite reprezentanți in parla­ment, vede că spectrul epocei, când numai cină reprezentanți ai parti­dului liberú­­asttan in parlament, drapelul idealismului învins, apare haotic șefului autocrat, în lumina zi­lei de mâine și din conederațiuni eminamente, egoiste și meschine, e foarte m­odern­ ca țara noastre să se bucure în viitor de o lege elec­torală din cele mai democratice Să se știe insă că NU din vina d­lui Brătianu. TIER THIERY 7 mmih 1926 In nesfârșitele discuțiuni referi­toare la durata actualului Parlament, atât marii pontifi, cât și cei mai ca­lificați jurisconsulți, s’au încurcat In ni’o sumedenie de calcule, din care ne am ales că, nici azi nu se spune cu preciziune data expirărei manda­telor furate la 1022. . Actualul guvern a venit la cârma Statului în Ianuarie 18 anul 1922. La 7 Martie acelaș an a fost convocat Parlamentul — iar până la 3 Aprilie s’a făcut toată bucătăria, balotagiile, validările, comisiile, secțiile etc. Ori ce se întâmplă—parlamentarii au luat diurnele cu începere dela 7 Martie 1922. Deci s’a făcut un stat de plată cu începere dela 7 Martie, dată care marchează începutul legis­laturei Logica cea mai elementară spune că, la 7 Martie 1926 nu se mai poate face stat de plata diurnelor, pentru că, ar fi să înceapă pe al cincilea an de legislație. Așa­dar ultima zi a guvernului, dacă îngroașe obrazul până la sfârșit, este S Martie 1926. E.C. ______jgercqri 24 Febnuar­e 1926 In străinătate: 4 Lil EXEMPLARUL ANUNCIURI: Se primesc la administrația ziarului și toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA L-mi Elisabeta Ho. S0 Etaj II Soarta Poloniei In Anglia, se duce, în timpul de față, o campanie nemai­pomenită împotriva Poloniei, care a cerut să aibă și la un loc permanent în Con­siliul Societății Națiunilor. In această chestiune trebue să spu­nem adevărul fără nici un înconjur, și trebue să-l spunem tot, pentru ca să putem înțelege de unde vine ani­mozitatea poporului englez și până la ce punct angajează politica nou­lui stat. Se știe că guvernul britanic, a că­utat întotdeauna, să se ferească să ia un aRantament formal, fie el cât de mic, prin care să-și ia o responsa­bilitate cu privire la frontierele Eu­ropei orientale. Această rezervă ne indică, până la evidență că, pentru Angi­a, pacea nu este de­loc sigură, în partea de lume de care vorbim, și mai ales, este și mai clar că frontiera Germaniei dins­pre Polonia nu este definitivă și va fi cea dintâi care va fi rectificată.. De aici, s-a născut și în Germania ide­a generală, că, adevărata pace nu va fi, decât atunci, când i se vor reda Silezia de Sus și coridorul Dan­­tzigului. Cu alte cuvinte, pentru mulțumi­rea Germaniei trebuește sacrificată Polonia. Guvernul francez, care caută să fie un drum drept între princpiul de la Locarno, sau mai bine zis, între a­­lianța universală, și echilibrul tradi­țional al tratatelor, opune ideii engle­ze, adevăratul sens al Societății Na­țiunilor. Dacă Polonia se va prezenta Con­siliului, prezența sa va face imposi­bile conflictele care o privesc, deoa­rece afacerile ei vor fi tratate cu ea și’n fața ei. Dacă Polonia nu va fi primită, în ziua când ar izbucni vre­un conflict atunci va fi mai greu să fie chemată și poate n’ar mai fi nici timpul su­ficient ca intervenția să fie eficace. Argumentul acesta pledează sufi­cient ca Polonia să fie primită, mai ales că, nimeni nu contestă dreptul la viață a statului vecin. Suferițele îndurate de această na­țiune­­ dau dreptul, ca măcar acum, să trăiască liberă și liniștită, pe pă­mântul care l’a avut în plină pro­prietate până la dezmembrarea ei. Este dreptul ei, numai că, chiar în afară de Germania mai sunt și alte națiuni de părerea ei, care contesta Poloniei actualele frontiere. A se da Poloniei un loc permanent, ar însemna să i se garanteze intangi­­bilitatea teritoriului și a statului po­lonez, pe câtă vreme ea, este consi­derată ca o construcție provizorie și chiar jenantă. Chestiunea este foarte delicată, și existența Poloniei este pusă la grea încercare. Franța însă, va căuta să facă toate posibilitățile ca să garanteze integri­tatea și existența aliatei sale. Paradisul Medical necunoscut de până mai ieri, d. dr. /. Costinescu, primarul a cărui cădere vertiginoasă la fă­cut dintr’odată celebru, plânge as­tăzi, zadarnic, pe zidurile cetății ce singur a condamnat-o pieirii. Dar lacrimile acestea de ambiție civică îi vin prea tărzii spre ce i­mai fi de folos. D-rul Costinescu a amur­git... Număr de ochelari așa de tare spre a-i străfulgera priveliș­tea realităților încă o dată, pentru d-sa nu mai există. In strângerea umezită a genelor, lostul primar nu poate decât să-și deplângă lăuntric, paradisul pier­dut !... Este îndeobște cunoscută, condui­ta rău famată a foștilor membrii cari compuneau comisia interimară a Capitalei la începutul guvernării liberale. Sistemul lor de a jefui ba­nul cetățenesc era fără mască. Ve­nalitatea temperamentului lor era acela spărgătorilor de năm­aza mare. Nici un pic de obraz, nici o rușine ! iși poate oricine închipui la ce maximum de îndrăzneală ajunsese banda organizată in comisie interi­mară a Bucurescului, dacă înșiși liberalii, dați-vă seama, Brătienîi, au fost siliți să-i mazilească. Pe tărâmul acelor arumeti de pri­copseală s’a instituit alunei comi­sia interimară de sub prezidenția d-lui dr. I. Costinescu, comisie care trebu­ia să dezinfecteze cuibul ra­pacilor trimiși în călugărie anoni­mă (spre a-i ten, inai și, de rigori­­­­le penale), și să cimenteze o casă, vrednică, a­ unei municipalități c­­i­no­ste, de care Capitala simțea ab­solută nevoe. Și nu se poate plânge d. dr. Cos­tinescu că populația bucueșteană, flămânzită de predecesorii săi, nu i-a făcut o primire din cele mai în­crezătoare. In locul agenților liberali, vechi borfași din timpul romantismului nostru aU­toral, noua listă de con­silieri comunali conținea nume de negustori de recentă vază comer­cială și reprezentanți ai altor profe­siuni, bresle de netăgăduită const­ienție publică Și tocmai aceasta, poate, a­­ adus în eroare buna credință a d-lui dr. Costinescu. și a înșelat amar înc­e­­perea cetățenilor. Căci rest Jusele au fost dezas­­t­roase. Peste puțin, a doua comisie inte­­rimară era și ea complect libe­ralizată. Incorectitudinile s’au prop­tit in copite si și-au făcut vânt pe pista degradării banului obștesc. Din viteza verdelui de măslină ne ram. .a­utomobilelor comunei, rân­jeau, nedumeririi tuturora, noi harpagoni, cei pentru a doua oară îmbogățiți de­ război, cari iscăleau actele de cointeresare cu plaiva­­zuri ministeriale și înăcreau sufle­tele cererilor drepte cu refuzuri o­­braznice și așteptări la calendele gre­cești. D. dr. Costinescu a fost pus în cunoștință, la moment, de faptele nemernice de colaboratorilor săiri dar n’a ținut să ia nici-o măsură de îndreptare, măcar. Când s’a petrecut acel mare scan­dal cu zahărul, smuls cu gu­tare a­­tât de josnice din faptele copiilor, d. primar, în loc să cheme justiția să și dea avizul, a invitat la d-sa acasă ne­escroci, i­a convins să-și strângă mâinile prietenește, îndem­­năndu-i la o mai echitabilă împăr­țire a prăzii. Și tâlhării de acestea au fost ne­numărate cari, toate au trecut fără vre-o sancțiune, pe subt aripile de curcan vorbitor ale d-lui primar al Capitalei. Negustorimea eleve lista comisiei interimare a cumnatului Brătienilor­, era negustorime de război. Ar fi trebuit să se priceapă acest lucru , pierdut­.. nimicurile îmbogățite în promiscui­tatea comercială de după război, fa­tal, trebuiau să aplice acelaș prin­cipiu de­­ speculă și comisioane gra­se și în gospodăria comunală. Alt­ceva ce ar fi putut ei să priceapă. Adevărații comercianți bucurește­­ni, firme cu decenii de cinstită re­putație, n’au fost iv 4­­in conside­rație de bancruta politică bratie­­nistă al cărei oficiant era d. dr. I. Costinescu. Acum, d-sa n’are decât să plân­gă. E prea târziu. Medicul fabricat de cap. dela Sinaia, s’a dovedit mai slab medic edilitar, chiar decât ..Doctorul Knok" dela teatrul Re­gina Maria. Liberalii s’au ales la Ocnele Mari. Țara a întărit astfel afirmația noastră că acolo e locul lor, * Și totuși a fost într'adevăr un loc de unde într'adevăr listele liberale s'au ales din lipsă absolută de con­­tra-candidați, se știe doar­ că blocul opoziției nu a avut nici odată partizani la­­ Vlăsia. • Răi sunt unii oameni, ...Vorbim despre cei cari țin mor­țiș să considere ca foarte naturală coincidența de date dintre uciderea banditului Tomescu și căderea gu­vernului în alegeri B. ȘTIUBE1 RORVIE Ultimul triumf... Erau orele patru dimineața șî re­zultatul alegerilor de la Căcare­­zenii­ din-deal nu sosise încă la Mi­nisterul de interne. In sala de consiliu care fulgura din toate becurile aprinse, d. Geor­ge­­ Tazărăscu se plimba agitat și din când în când ducea mâna la i­­nimă, viscer care de când a deve­nit ministru îi dă legitime motive de neliniște, atât e de adevărat cît măririle detractează organismele... Neacșu al lui Niță Carmi, marele elector al comunii, se va fi lăsat oare convins să voteze cu guver­nul? I se trimisese prin prefectură foaia de temperatură a d-lui Ionel Brătianu însoțită de o m­are introducere, ultimul induiese­­discurs al d-lui Duca la Timișoara, și i se promisese solemn că în caz de reu­șită a listei liberale, Căcărezenii­­din­ deal vor fi declarați Municipiu onoare ce nu s-a făcut în România Mare decât Bucureștilor. Capitala, Clujul, Craiova, Iașii, Cernăuții, focare de internaționa­lism și comunism, nu interesau de loc un partid eminamente patriot și național-liberal... In schimb, ce glorie strălucită eă triumfi într'un poetic colț de țară, palpitant de cel mai cald românism? Deodată, când ceasornicul cel mare începu să bată, iar orele cinci, ușa sălii de consiliu se dete brusc de perete și un șef de cabinet se repezi spre d. Tătărăscu, agitând o telegramă: — „Victorie!... Țărănimea ro­mână, și-a spus cuvântul!... Tră­iască... Dar d. Tătărăscu, după ce aruncă o orbire dezamăgită pe hârtia în­tinsă o lăsă să-i cadă la picioare. — „Ai confundat... E Cu furiții din­ vaie". CADET ROUSSEL

Next