Evenimentul Zilei, ianuarie 2007 (Anul 16, nr. 4679-4707)

2007-01-16 / nr. 4692

ZIUA LUCEAFĂRULUI Veronica Micle îi spunea lui Eminescu „Mai îngerașule“ /v In corespondența inedită publicată de Polirom, cei doi iubiți folosesc diminutive drăgăstoase i Simona Chițan A­nul acesta, Editura Poli­rom va reedita cores­pondența inedită dintre Mihai Eminescu și Ve­ronica Micle, „Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit“, cu scrisori din arhiva familiei Gra­­ziella și Vasile Grigorcea. Ediția în­grijită, cu transcriere, note și pre­față de Christina Zarifopol-Ilias, a apărut în 2000 într-un format de lux, de peste 500 de pagini, cu scrisorile poetului în facsimil. Datorită succesului, cartea în care Veronica i se adresează lui Emi­nescu cu „Măi îngerașule“ și „Mi­tule iubit“, a fost reeditată tot în 2000, în format de buzunar. După ce urmate de istorici literari răscoliseră în fondul­­ de manuscrise depus de Titu Maio­­rescu la Academie, în biblioteci și colecții private, în arhivele din Ipotești, Botoșani, Iași, Cernăuți, Blaj, Viena sau București, grație Christinei Zarifopol-Ilias, aceste scrisori reprezintă o incredibilă restituire documentară. „E vorba despre 108 scrisori, complet ne­cunoscute până atunci specialiș­tilor și publicului larg. La fondul epistolar compus din 66 de scri­sori (13 ale lui Eminescu, 48 ale Veronicăi Micle și 5 atribuite de zelosul Octav Minar), s-au adău­gat dintr-o dată, printr-o senza­țională completare, 93 de scrisori trimise de Eminescu Veronicăi și 15 pe care ea i le-a adresat poetu­lui - toate fiind păstrate de succe­sivele moștenitoare ale văduvei lui Ștefan Micle“, spune criticul Daniel Cristea-Enache. Se iubeau cu adevărat Scrisorile dintre îndrăgostiți aduc detalii importante fie prin noutatea lor, fie pentru că ajută la confirmări sau la lansarea unor ipoteze neluate până acum în calcul. Unele dintre ele sunt impre­sionante, dezvăluind suferințele și frământările poetului bolnav. „In ciuda suișurilor și a cobo­­râșurilor, cei doi protagoniști se iubeau cu adevărat. Legenda jocului amoros duplicitar - când cinic și plebeu, când nemilos-rafinat, când, pur și simplu, mincinos, centrat exclusiv pe plăcerea carnală, al amândurora­­ întreținută de o întreagă specie de biografi, este infirmată în mod categoric“, crede Christina Zarifopol-Ilias­­ uicea mea .. .minus .r,e MIHAI EMINESCU CA rmîhî „Depărtarea asta ne strică rău“ „Măi îngerașule. Așa te-aș săruta ș-așa te-aș desmierda ș-așa aș veni la tine de repede, dacă n-aș fi bolnav , dacă nu m-aș teme ca acest ger nemaipomenit să mă îmbolnă­vească și mai rău. Puiuțul meu cel scump și iubit­­ ce faci tu? îți trimit deosebite Tararale, Farfa­­rale și Scrâncioabe* și te rog să mă ierți că nu-ți scriu mai des­­ câne ce sunt fără de inimă. Depărtarea asta ne strică rău. De s-ar mântui odată afacerile tale și și de-aș găsi și eu ceva mai sigur decât tâmpenia Timpului, ca să fim odată un trup și un suflet­­ auzi tu? Iartă scrisoarea mea gro­biană de alaltăieri, dar să știi tu că oricine ar vrea să mi te iee pe tine, singura mea avere și singura mea fericire din lume, e un om de nimic care merită spânzurătoare și epitetele cele mai proaste. Iartă, dar tu știi că de câte ori îmi vorbești de curtezani, îmi înfigi un ghimp în inimă. Puiuțule, rău nu pot veni încă, că sunt bolnav, dar așa-mi ești de dragă, așa că nu știu cum să ți-o mai spun. (...) Te sărut măcar în gând de mii de ori și rămân al tău pentru vecii-vecilor București 14 ianuarie 1880 EmilT IPOTEȘTI Versuri acasă la Eminescu Andreea Archip­ arrl­ppa arrhiniSIPV7 rr La Ipotești, ziua poetului Mihai Eminescu a fost marcată ieri de un concurs interactiv la care au participat zeci de elevi: „Copil fiind...“. Ca într-o com­petiție sportivă, copiii școlilor generale din Ipotești, Crevicești și Stâncești s-au adunat la Me­morialul Ipotești cu pancarte, ecusoane și poezii învățate pe de rost. Echipele „Floare albastră“, „Luceafărul“ și „Lacul“ au răs­puns la întrebări despre viața poetului, au recitat și și-au susținut favoriții. Gătiți cu cămăși albe și pantaloni negri, ca la o serbare de sfârșit de an, elevii și-au „exer­sat“ emoțiile recitând poezii de Eminescu. Concursul a început sobru cu filmarea unei slujbe dintr-o biserică pe versurile poeziei „Rugăciune“. Fiecare echipă s-a prezentat printr-un vers sugestiv, tran­sformat în slogan: „Cobori în jos Premiul „Eminescu“ pentru tineri La Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“, decernat duminică seară la Botoșani, câștigătorii au fost desemnați de două jurii. Primul, din care a făcut parte și Nicolae Manolescu, a decis să acorde Premiul Opera Omnia poetului Adrian Popescu. Cel de-al doilea juriu a decis ca tinerele debutante Livia Roșca și Rita Chirian să primească Premiul Opera Prima. Acest al doilea juriu a fost format din Al. Cistelecan, Ioan Holban, Daniel Cristea-Enache, Mircea A. Diaconu și Vasile Spiridon, luceafăr blând“, „Lacul codrilor albastru“ și „Te-ai dus dulce minune“; în vâltoarea con­cursului, echipa „Lacul“ a pierdut sacoșa cu ecusoane, dar a depășit repede momentul rostind „Odă în metru antic“, „Sara pe deal“ și „La steaua“ La final, elevii au răspuns întrebărilor despre viața poetului și opera acestuia, fiind răsplătiți cu premii surpriză. LIVIA ROSCA 1­0­­1 Marți, 16 ianuarie 2007 I Evenimentul zilei ăjîlIMkluj „M-am născut din nou“ ,Mițule iubit și al meu scump și drăgălaș. Tu câte odată ești înger, acuma ai fost fiind­că fără să mă aștept am primit scrisori de la tine. Mițule, nu te supăra dacă cu o veselie nebună care mă caracteriza îți spun că m-au apucat hachițele cochetăriei, dar ce vrei? - speranța că am scăpat - știi tu de ce - mă face să-mi ies din piele, mi se pare c-am născut din nou, am inceput a mai prinde puțin la viață și putere, toate-mi par bune și frumoase. (...). Eminule, scrisoarea ta e foarte posomorâtă, mi-i da voie fără să te superi dacă te voi acuza pe tine oricât de rău ți-ar merge, tu vrei singur să ridici la nesfârșit piatra lui Sisif. (...)Eminescul meu chem­, spune-mi și răspunde numaide cât­­ e ordin împărătesc - mai iei tu medicamentoasele tale? Și cu aceasta am onoare­a te înștiința că mă așteaptă așternutul și mă duc să mă culc singură, singurică cu gândul la scumpul meu. 12 Martie 1880 lași Veronica“ ft*m­**‘ H4***­*J~ t* 4f j*6+U**t *3**. «*/ d* jdrxlî A £ Lc0k £ & Jt­m UJH­ itt.­ ' en Ut! tf tft+i& ****­n­h &*** « fh <7* /$t*F­ i Lja (, 04 j(U y V * ** 4u*#~**. i , ft «i î > tu *<*“ fi W * m*i rt» L, *rț A* »*« JwWrtitt ftut*J** fi - O aJ Ä*» otttu - iKtt'Sr! LMILl FACSIMIL Scrisoarea lui Eminescu către Veronica din 14 ianuarie 1880, redată în volumul „Dulce mea Doamnă/Eminul meu iubit“ Manuscrise necunoscute de Eminescu In jur de 300 de pagini de ma­nuscris, în care s-ar regăsi și „Jurnalul de la Putna“ al lui Mihai Eminescu, au fost găsite în țară și în Statele Unite, a declarat Mircia Dumitrescu, artistul care a con­ceput grafic edițiile facsimilate ale caietelor lui Eminescu, publi­cate sub egida Academiei Româ­ne. Statutul juridic și proveniență manuscriselor nu se cunosc încă. Ieri, la Fundația Națională pentru Artă și Știință, Eugen Simion, fostul președinte al Academiei, a lansat al Vll-lea volum din ediția aceasta. Primul a fost lansat în ianuarie 2005. Anul acesta, ar fi trebuit scoase zece volume, cu un milion de lei oferiți de guvern. Directorul Editurii Academiei, scriitorul D.R. Popescu, a organizat însă două licitații contestate ulterior, iar banii au fost returnați guvernului. Tot în cadrul lansării, Eugen Simion a criticat EVZ pentru publicarea articolului de ieri despre poeziile licențioase considerând că acestea nu-l reprezintă pe poet. (Florentina Ciuverca) LA LICEU Cuvinte-cheie la Eminescu: codrul, „Somnoroase păsărele“, sifilis­ t­Roxana Lupu Dacă ar trece acum pe la Colegiul Național care îi poartă numele, Mihai Eminescu și-ar plânge în pumni geniul pierdut. Câțiva elevi ai colegiului, cu care am discutat, știu despre marele poet: că vorbea cu codrul, că a scris „Rapsodii de toamnă“, că a avut sifilis și că era cam deprimat. A scris „Rapsodii de toamnă“ ale lui Topârceanu Marius Iacob este elev în clasa a IV-a și se pregătea pentru carnavalul „Mihai Eminescu“, organizat ieri de clasa lor. De recitat poezii nu recită nimeni, doar se costumează. „Ne costu­măm în personajele lui Mihai Eminescu. Eu voi fi codrul. Cei­lalți, nu mai știu“, explică Marius. Colega lui, Loredana Zamfir, știe să recite „Somnoroase păsă­rele“ și mai știe ceva: „Eminescu a scris «Rapsodii de toamn㻓. Portarul colegiului nu este de acord: „Ala e Topârceanu, tată!“. „Avea o nevasta, parcă... Veronica!“ La clasele mai mari, de liceu, situația nu merge mai departe de „Somnoroase păsărele“. „Păi, era prieten cu Creangă și mai țin minte «Somnoroase păsărele». Oricum, erau mai greu de înțeles poeziile lui“, este de părere Alexandru Mezei. Prietenul și colegul lui de clasă, Ștefan Daniel, își mai amintește pe ultima sută de metri ceva: „Avea o nevastă parcă, cum o chema... Veronica!“. Maia, 16 ani, a salvat onoarea instituției. Fetei îi place foarte mult „Glossă“ și „Sărmanul Dio­­nis“. Colega ei de clasă, Georgia­na, o completează: „Era cam ro­mantic și mai mereu deprimat“. Caterincă la „Mama lui Ștefan cel Mare“ în fața Colegiului, gașca de șoc, Claudiu Barbu, poreclit Cristophor, Portocală, și Răzvan, cu un rotweiller cât un vițel. Ce știu ei despre Eminescu? Răzvan știe de „Luceafărul“ că este „o poezie foarte amplă“, Cristophor știe o singură poezie, și aceea este o „caterincă“ (n.r. - caterincă â parodie) la „Mama lui Ștefan cel Mare“, iar Portocală știe totuși că „Eminescu ăsta a avut sifilis“. Când vine vorba să apară și ei în poză, toți se codesc. Răzvan spune că a apărut recent la „Știrile Pro TV“, iar ceilalți, au „niște belele“ și nu vor să fie dați la ziar; între timp, gașca a mai aflat o informație despre marele poet. „Dom’le, s-a născut în 1850!“, dezvăluie Cristophor, proaspăt întors de la bustul lui Eminescu aflat lângă liceu.

Next