Evenimentul, iulie-septembrie 1894 (Anul 2, nr. 413-484)
1894-07-01 / nr. 412 (413)
ANUL II— No. 412 >, t ■ IESAOȚÎA la tipografia «Evenimentului» Strada Cîoiia Mo. 51« Pentru inserții și reclame redacția nu respunde ADMINISTRAȚIA: strada Golia No. 54. Bl NUaiB 10 Bill Z 1 A R G O T I D I A N Director politic r *k cri >■ o * i^'p Q î T \j> n, olsi / ii i v?U, 9 Abonamentul: Pe an....................t.....................Lei 24— Tî Pe> luni 12 lei.—Plata abonamentului înainte . Pentru străinătate se adaugă porții. IU Inserțiuni, Reclame și Anunciuri •• ijfjj Pe pagina 1 linia gamond 4 fr. pe pag. II 2 fr. pag. in 50 b, pag.IV linia garm ofld 25 b. * Era IVouă de duminică incearcă, intr’un mod pieziș și rușinos, de a spală oarecum păcătosul consiliu comunal pe care, din nefericire, il posedăm. Intențiunea, desigur, e generoasă — o recunoaștem—dar ar trebui ca confratele nostru să respecte cat de puțin adevărul in această operațiune, pe care a intreprins-o. A zice precum o face organul junimist din localitata: «Sub actualul consiliu s’a început clădirea Teatrului, a Abatorului, a Feredeului, s’au făcut studii aproape complecte pentru alimentarea orașului cu apă suficienții, s’a publicat darea in întreprindere a eclerajului etc.» Este un neadever sfruntat care ar putea primle rori ’undo, in afna de acest oras, ai căruia locuitori cunosc cu toții cum s’au petrecut lucrurile. U’avem de păi a consulta registrele primăriei și «Monitorul comunal» pentru a constata de cine și sub cine s’au început lucrările atat ale abatorului, cat și ale feredeului, cu cari se fahade Era Nouă. Nu’i de ajum ca, datorită unei intimpuri fericite, sa te găsești pe un scaun comunal atunci când se pune prima sau ultima peatra, pentru a putea revendica meritul unei lucrări. Meritul aparține acelora cari cei intăi au emis ideia, cari au făurit aceasta ideie, i-au dat un corp,au pus-o in stare de a fi aplicată, au dus-o, in sine, Liliman. Faptul material al presenței unui gogoman oarecare pe scaunul de primar sau de consilier municipal, atunci când această ideie se execută in mod material, nu importa câtuși de puțin. Tot atât de bine ar putea argumenta și zidarul care zvârle cel iritai strop de tiyicuială, la pornirea unui monument, revendicăndu’și pentru dansul meritul construcțiunei concepută de alți i Seci. Consultați dosurile primăriei și discutuile consiliului comunal și veți constata că sub consiliul liberal din 1891 s’a decis și votat atât construirea amatoriului, cat și cea a feredeului turcesc. Planurile feredeului turcesc, făcute de d. inginer Savul, poarta iscălitura subsemnatului, care pe atunci mă găseam ajutor de primar. Ele au fost discutate și votate de consiliul comunal liberal și dacă a tribuit un așa lung spațiu de timp pentru a putea fi puse in aplicare, aceasta nu face altă ceva decat a arata dacă oVrată mai mult capacitatea administrativa a conservatorilor cari in orice lucrare pun o activitate de culbec. In ceia ce privește chestia a baronului, n’aveți iarăși de cat a 3 9 consulta dosarul pentru a vedea că, timp de 20 ani, toate consiliile comunale cari s’au succedat la comună și-au frăit capul fără a putea da o soluțiune acestei chestiuni. Mai mult decat atâta, veți putea constata că nu s’a găsit o administrație comunală'' in acest periool de timp, care să poată alcătui un proiect clar și limpede de licitare pentru aleatoriu. Consiliului comunal liberal din 1891 ii revine netăgăduit acest merit. Sahei s’a hotazât și s’a votat facerea abatorului, adoptați dusă un proiect de licitație clar și lămurit, care să specifice și dimensiunile, și localitatea, și disposițiunile, și aranjamentul amănunțit atât al abatoriului și a tărgăvii de vite anex, cât, și a sistemului de alimentare cu apă necesar acestui aleatoriu. Acest proiect a fost presentat consiliului de subsemnatul și votat in unanimitate. Licitația a fost anunțată in toate ziarele europene și pe baza acestei licitații se fac lucrările de astăzi. Cui dar revine meritul acestei lucrări : consiliului comunal liberal care a votat o, sau trântorilor de ’azi cari picura de somn ’in sala primăriei ? Vechiul consiliu liberal din 189 i a votat asemenea și concedat, in mod definitiv, in ceia ce’i priveaconcesiunea pentru iluminarea orasului cu gaz aeriform și electricitate, cu prețul fabulos de eftin de 18 bani metrul cub, prețurile orașului Paris. A trebuit să vie nevolnicii de astăzi pentru a zadarnici, in gelosia lor stupidă, o lucrare atât de avantagioasă pentru oraș, restituind concesionarului garanția, pentru marea lui bucurie și mulțumire. Dacă ar mai fi existat incă câteva luni consiliul comunal liberal, astăzi lașul ar poseda o iluminare sistematică in raport cu importanța orașului. Să se noteze că consiliul comunal liberal din 1891, care a avut meritul netăgăduit al inițiativei si alcătuirei tuturor acestor lucraii, "a avut o durată foarte scurta, a bea de căteva luni. A încercat, după aceasta, șleahta de la primărie de a da din nou in licitația iluminarea orașului. Cari simt prețurile ce le-au obținut? Mai au incă obrăznicia nerușinată de a ne vorbi că sub clenii i s’au făcut studii aproape complecte pentru alimentarea orașului cu apă. iei cari fără de sfială, fără pic de roșaă pe frunte, au svăruit 15 mii franci celebrului Scarlăt Vârnav pentru un plagiat stupid al lui Bechman. S’au furat din punga orașului bani cu această chestiune, dar nici o dată nu s’a făcut de “actualul consiliu un studiu nu complect, dar nici chiar cât e fernie.Cea mai bună probă ne-o dă raportul d-lifi Bechman, care repetă, incă o dată, că singura soluțiune este cea indicată de inginerul Castel a 1883-Binevoească dar organul junimist a’și mai înfrâna cătui de puțin tupeul și nerușinarea când vorbește de fapte cunoscute de toți, petrecute in orașul nostru, sub ochii noștri a tuturor și a lăsa la ■> •> o parte claponii sei municipali, iară a’i mai îmbrăcă cu penestreine. A spune ca acest consiliu păcătos, care e rușinea orașului, compus numai din idioți și imbecili, din oameni de scandal și de certa, a făcut ceva pentru acest oraș, este un neadevăr sfruntat, o minciună grosolană, o adevărată batie de joc pentru cetățeni. Acest consiliu de nimic n’a putut face nimic. jos dar urechile, onorabililor ! Cetățenii văcunosc și vă prețuesc la dreapta voastră valoare, știu cu toții că n’ați contribuit câtuși de puțin la lucrările de azi ,și că sunteți numai niște trântori cari voiți să vă mândriți cu meritele altora. Jos urechile, nevolnicilor! George A. Scorțesca. pe care o adoră,Doicu a cheltuit o colosală muncii intelectuală. De aceia pururea o obosit. Duică e omul care disprețuește adânc școala vechie a patriotismului și a naționalismului. Și nici odată pana sa n’a așemut vre-o frază sunătoare, nici odată forma n’a copleșit fondul, deși stilul ereu e poetic, literar,admirabil. In cabinetul seu de lucru, cu ușile încuiate, lungi, pe un sofa,' acoperit de broșuri, volume, acte slutistice, ziare și lui-ai,— Duică, c’au scalpe l irric’o mână direse,1 volume întregi și c'un puiul roșu,intr’aM ,mână, notează, comentează, recti ifii și desemnează hartă viitoare a neamului românesc. Așa studiază Duică chestiile naționale. Și nu pe un sentimentalism trecător. E cunoscătorul cel mai profund al cauzelor noastre naționale și ca atare se discută cu competența omului cugetător și cult. „Cei puțini“ il respectă și admiră dragostea si răbdarea cu care muncește pentru cauze mari, — „cei puțini“ sunt cei deștepți și culți cari pricep și dau justa valoare lucrărilor sale. „Cei urniți“ sunt acei ca tiad de nesfârșita obosală a Directorului. Duică fuga de petreceri, fiind-că nu poate sta culcat. Are o predilecție mare de a sonda părerile eminenților naționaliști.” După ce sondează, —.rade, și apoi devine mâhnit. De aceia dtziguatar de multe, are de gând să părăsească Bucovina și să sâ reîntoarcă, la muncă, in Ardeal. Are un cult pentru tinerimea și clerul bucovinean cum și pentru actualul conducător al românilor, cavalerul Ioan Zotta. N’are nici o altă slujbă decât slujba cauzei naționale. E un polemist puternic, de o logică profundă, ironic și biciuitor cu cei mari și nobili, sincer, și abîțiut cu cei «nici și buni. Nu poate mistui pe acei ce’și pun că e un K. K. in coada titlului. Semne particulare: de ce s’a ferit n’a scăpat, a fost ales K. K. membru der Volksküche von Czernowitz. --------------------------------------------------------------SILUETE GEORGE BOGDAN-DUICA. Directorul «Gazetei Bucovinei.» Din inima Carpaților, adăpat la cea mai sfântă și curată iubire de neam, intr’o zi a apucat drumul spre frumoasa Bucovină. Și din Cernăuți a trimes României vești, și rele și bune, de suferințele și isprăvile Romanului bucovinean. Mai mult Ouită decât Bogdan, directorul „Gazetei Bucovinei“ in scurtă vreme s’a identificat cu' aspirațiunile ' poporului bucovinean. Și in acest proces de identificare cu națiunea VINERI 1 IULIE 1894 ■ frudtfrj Apărătorul lui Caserio Daria unele zile frâne s -, am uimit ș, noi că nn .’.viie... francei va !u.î apararea lui Caaserio. Aceleași ziare ne aduc astăzi síire:» că Avocații, francași refuză de a lua ap»rărea asasinului lui Girnot. La ■•jma acestui refuz, f min.i lui Caserio a .ingaja de apărător pe doctorul Alfred Podreider, un distins av%C»t din Milano. ---------------:*aV .-• <X»“........................... Fantasie de reporter. Deunăzi, desgurat de lupta pentru existența, un cetățean puse capăt zilelor sale. Abea murise omul și reporterul ziarului nostru o și află această noutate de sensa tie. 5 Și, ca toți reporterii, reporterul nostru se și sui în birjă și merse la țintirim, locul ales de defunctul cetățean, pentru a-și curma firul vieței. Acolo află că cetățeanul își alesese latrina ca loc al executare! planului. Forte sensațional! Ș)ar să pui la gazetă sa de latrină, să nu te inspire locul acesta să nu-l poți înlocui cu o variantă nostimă, iată ce supără grozav pe reporterul nostru. Ajunse la redacție. Avea o mină serioasă ca toți reporterii cari aduc