Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)
1903-10-01 / nr. 191
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA { IAȘI 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 Apare in toate zilele de lucru Un număr vechi, 30 bani -Soco**> O problupă Socială Procesul Socolescu a pus la ordinea zilei o veche chestiune , acea a judecătorului de instrucție. Presa întreabă s’a alarmat de cele dovedite cu ocazia acestui proces pe socoteala unui judecător de instrucție, faimosul d. Săbăreanu, care a instruit și afacerea fraudelor. Toate ziarele până și cele liberale, cari tot caută să-l acopere au fost emoționate și au condamnat practica această tâlhărească de a căuta să facă lumină. Iată, spre pildă, ce spune Independența, cel mai obedient dintre toate ziarele liberale. Dacă asemenea moravuri ar fi practicate in cabinetele judecătorilor de instrucție, nu s’ar găsi nimeni ca să le aprobe.—Oricare ar fi greutățile sarcinei, ce incumbă judelui-instructor, e de neadmis ca să aibă recurs la procedee barbare pentru a descoperi adevărul. De altfel, care ar fi valoarea morală, puterea probativă a unei mărturisiri smulsă prin violență ?— Magistrații instructori, prin firea lucrurilor sunt duși să facă tot ce-i cu putință pentru a obținea probe în sensul convingerei lor. Poate că aduc prea multă ardoare în îndeplinirea datoriei lor de acuzatori. Nu se zice acuma că un curent s’a stabilit în public în favoarea acuzatului tocmai din cauza înverșunărei arătate de parchet?— Oricum, fără intra în examinarea faptelor, a (elementele lipsindu-ne), vroim să afirmăm alături de ceilalți confrați via aversiune, pe care ne-o inspiră practice primitive ca acele, cari se atribue, (desigur, pe nedreptătul) d-lui jude-instructor Săbăreanu.“ Nu voim să cercetăm dacă în acest disprețuitor ton, cu care oficiosul francez vorbește de d. Săbăreanu, nu întră și desgustul omului, care a întrebuințat pentru o operă murdară pe un complice josnici de altmintrelea, nici nu avem nevoe de mari cercetări pentru a stabili aceasta. Aceșă cu prisosință din chipul cum vorbește ziarul Brătienilor despre d. Săbăreanu, cum și din faptul că relevă o asemenea acuzare. Trebue să aibă o convingere bine stabilită, patronii Independenței, despre nevolnicia morală a d-lui Săbăreanu, pentru ca să se poată găsi asemenea grave acuzațiuni în ziarul oficios. Să lăsăm de-o parte această chestiune, cît și acea a pericolului pentru societatea noastră, pe care-1 prezintă societățile de asigurare, pericol bine dovedit cu ocazia procesului Socolescu, voim numai să spunem cîteva cuvinte despre rolul judecătorului de instrucție. E evident că latitudinea, pe care legea le-o acordă e excesivă. Această putință de a aresta fără răspundere și de-a conduce instrucția după plac, nu poate fi admisă, pentru o societate, în care grija demnităței și a siguranței individuale joacă un rol principal. Trebue, în acelaș timp un regulator pentru această latitudine, precum și o responsabilitate bine hotărîtă pentru toate cazurile de arbitrar Altmintrelea, ajungem la curată anarhie. Individul lăsat la discreția unui judecător, care de multe ori nu vrea decît să-și clădească o reputație factice de abilitate prin asemenea procedee, va avea momente de revoltă, în care cazul din Larocerouge se va repeta cu toată intensitatea unei contagiuni sociale Nimic mai periculos și mai dureros decît aceste revolte ale individului în contra unei așa de apăsătoare tiranii sociale. S. Frasin fefacerea »Sașotă Liberalul publică un documentat articol asupra Afacerei Bașotă, un articol de polemică cu d. Alexandru Gr. Cantacuzino. Nu ne-am amesteca cu această polemică, dacă Liberalul, la sfîrșit, nu ar spune cîteva cuvinte și despre noi. Liberalul începe prin a spune că „ziarele liberale se ocupă de această afacere“, iar Liberalul publică o serie de articole și zilnic o întrebare; aceasta, în ă, nu-l împedică să afirme că nu are „intențiunea a duce o campanie pe această temă pentru că ea nu ne putea conduce la nimic“. Apoi, autorul anonim al articolului din Liberalul documentează : Este sau nu adevarat că d. Take Ionescu a fost reprezentantul casei școalor ? Este sau nu adevărat ?... Spune articolul 16 din legea Casei Școalelor că ea are dreptul de privighere? Și apoi conchide triumfător. „Și care era rostul acestei supravegheri ? A păzi ca voința fondatorului să fie urmată întocmai,ca instituțiunea școlară să funcționeze și să fie administrată conform voinței fondatorului Anastasie Bașotă“. Nu ni se poate spune că nu am rezumat exact toate argumentele Liberalului. Iată ce nu va pril ji a răspunde odată pentru totdeauna Liberalului, care declară că nu duce campanie și totuși duce. Voința testatorului e să nu se amestece de fel statul în instituția de la Pomîrla. Mai mult, în testamentul lui Anastase Bașotă această dorință are ca sancțiune reîntoarcerea intregei averi moștenitorilor, în ziua cind această clauză ar fi calcată. In ziua cind aceasta se va întîmpla, cine va fi aparat interesele comunităței, acel care va fi contribuit ca testamentul să fi desființat cu totul sau acel, care va fi căutat să facă școala de agricultură în conformitate cu intenția testatorului, în locul liceului imposibil de azi ? Prior. Din neghioiiile d-lui Haret Conservatorul relevează două circulări ale d-lui Haret, cu adevarat fenomenale. Să cităm : Am arătat într’un articol precedent cum d. Haret și-a nesocotit propria sa lege, cum d-sa, în ciuda dispozițiunilor categorice ale art. 17 din legea învățământului secundar, a ordonat, prin glasul oficial al inspectorului său general cl. I. Miculescu, să se înscrie in cl. 1 gimnazială cite 75 elevi in loc de 60 cîți prevede legea , in fine, cum față de pilda cea rea vomită de sus, contigentul clasei I s’a urcat in unele școale pănă la cifra scandaloasă de 100 copii. Rezultatele triste ale acestei nechibzuite dispozițiuni au alarmat atît de mult întreaga lume școlară, incît diaret devenind, se vede, conștient de marea sa greșală, s’a hotărât să îndrepte lucrurile cum s'e putea mai bine. In acest scop, a convocat in cabinetul său, pentru ziua de 15 Septembrie curent, pe d-nii Adamescu, Gîrboviceanu, Coculescu, Miculescu, Fintînaru etc. și, adresîndu-se luminilor 10 bani.Seria II Anul XI No. 191 MERCURI 1 OCTOMBRIE 1903 Ziar conservatos / Di Viva (a liri ac/ acestor ilustrațiuni, le-a cerut soluțiunea care să scape ministerul de răspundere și școala de dezastru. Concluziunea dezbaterilor savantului colegiu a fost rezumată intr-o circulară, fenomenală prin conținutul ei, trimisă, de indată, tuturor direcțiunilor școalelor secundare. lat’o dar, copiată cu exactitate, pentru ca lecțiunile, care iese dintr’însa să - 1 slujească la cit mai mulți . Domnule Director, Ministerul a constatat că și anul acesta la unele școale s’au admis peste numărul de 60 elevi. Pentru a reveni la lege și a goli clasele de excesul de populațiune inutilă care face, de atîția ani ca invățămîntul secundar să fie așa de înapoiat, subsemnatul vă pune in vedere , că anul acesta să nu tolerați nici o abatere de la regulament in cl. I și I să eliminați fără excepție pe toți din această clasă cari până la la 15 curent, nu’și vor fi achitat taxa. Dv. ne veți raporta special asupra acestui lucru până la 18 curent. p. ministru. Adamescu. 16 Septembrie 1903. Neadevăruri mai sfruntate, mai mult cinism și barbarie, numai cu greu s’ar fi putut aduna într’un spațiu atît de restrîns. Observați prima frază a circularei din care d. Haret spune că „a constatat", că a aflat și d-sa așa din în■ tîmplare, din zvon public, „că și anul ■ acesta s’au admis la unele școale in cl. is peste numărul de 60 elevi. Un singur minut nu i-a trecut d-lui Haret prin minte că elevii săraci, pe cari d-sa vrea să-i elimine din școale ■ ca „elemente inutile”, sunt tocmai școlarii cei mai sîrguitori. Nu vorbim de logică, de dreptate, de umanitate. Din fericire nimeni n’a putut fi expulzat din cl. I a gimnaziilor, unde clasele au rămas tot așa de populate , ca și mai înainte. Directorii, oameni cuminți, apucaseră a da termen de plată părinților până la 21 Septembrie, așa că circulara d-lui Haret, trimisă în ziua de 17 și cu efect retroactiv pe ziua de 15, a mers, cu tot respectul care i se cuvenea, să sporească numărul caraghiozlîcurilor din arhi■vele școlare. Cuvîntul odată dat de di■rectori, nu mai putea fi luat înapoi, ci fără o gravă atingere a prestigiului. Totul ar fi mers chiar de minune, ■ dacă duhul cel rău n’ar fi ispitit mi■nistrul să mai trimeată directorilor ■ încă o circulară, așa concepută, încit ■ prima rămîne palidă pe lingă aceasta din urmă. E prea comică ca să n’o I reproducem aci. Iat-o, copiată după „Voința Națională“* de la 21 Septembrie, în părțile ei esențiale : Domnule Director, „ Se știe că ministerul instrucțiuneii a luat măsuri etc etc. Deoarece, în urma acestui ordin, ■ de la liceul Sf. Sava s’au eliminat jumătate din elevi, ministerul a admis ■ să se reprimească un număr limitat de elevi, care vor plăti taxele, drept pedeapsă, însă, că nu s’au conformat regulamentului, ministerul decide ca acestor elevi să li se pună nota zero i la toate materiile pe trimestrul I. — Pekea, spune deodată prezidentul. — Ordinați. — Știi tu ce m’am gîndit eu ? — Dacă mi-ați spune, oi ști, răspunde d. Pekea rîzînd cu hohot». — Să găsim o piesă, care să aducă noroc teatrului. • — Cum ? Eu cunosc o mulțime , spre pildă. Mascota. — Nu, altceva, o piesă cu o moară. — De ce ? — Ca să ne vie și nouă apa la moară. — Da, răspunde d. Peltea, dar este și un proverb rău. — Care ? — Că fug șoarecii, cînd arde moara. — Ei și ? — Și apoi, ne vom aprinde pac în cap cu piesa. — Iar 1.. Dar unde avem noi paci — Eu nu știu. Numai—curioasă coincidență !—d. Pennea privește cu o fixitate singulară capul d-lui Pennescu, pe cînd d. Pennescu face acelaș lucru cu capul d-lui Pennea. Tăcere. Șfichiu. I Așadar, pentru o zi de întârziere a taxei școlare, d. Haret poruncește directorilor să pue copiilor „nota zero la toate studiile pe timestrul ”. De directori, de profesori, de părinți și de copii, pedeapsa ministrului a fost întîmpinată cu un omeric hohot de rîs. Nota zero e în adevăr tot ce poate fi mai ofensiv, pentru rațiunea peremptorie că această notă nici măcar nu există în regulamentul școalelor secundare. Articolul 58 din regulament spune lămurit că „notele arată meritul răspunsurilor școlarilor și se reprezintă cu numerile întregi de la 1 ■ (unu) până la 10 (zece)“. Și apoi, ce ideie trebue să-și facă lumea despre un șef al școalelor, care pedepsește o întîrziere a părinților dela îndatoririle lor fiscale, cu o notă fictivă pusă copiilor la studiu ? 21 Septembrie, 1903 p. ministru, V. Lascar. *ooo* Tot repertoriul.— EFEMERE D. Pennescu e gînditor. După ce-și trece mîna prin favorite, își așează pantalonii, se ține de stomac și strigă : — Să vie d. Pekea. D. Pekea întră. — Buna ziua, Coane Costică. Cum vă aflați cu sănătatea. — Ia, mă doare capul, răspunde Primarele continuînd a se ținea de burtă. D. Pekea se așeză pe un scaun, împreună minele și face toată degetele cele mari privind țintă pe d. Pennescu, care se înfruntă. D. Pennescu meditează. ?—"CKți Profesorii in judecată D. Haret, înainte de a pleca in concediu, a trimis in judecată pe următorii profesori și lr.si.tutori Iată lista profesorilor: Bicur Spirescu, I. Lupulescu, M. I utunaru acum iată și pe acea a institutorilor: Gh. Nicolau, D. N. Glodeanu, Ghiță Ptescu, Vasile Gădineanu și lomsen Lungu. Am transcris aceste nume, pentru că ele vor avea însemnătatea lor, in lupta care se dă acum i contra regimului d-lui Sturdza. A mai fost o dare in judecată, a profesorilor eșeni in cap cu Gh. Mîrzescu, in timpul opozițiunei unite. Se știe cum s'a terminat acel proces , cu achitarea triumfală a profesorilor, achitare, care a fost unul din premergătoarele prăbușiri regimului Ioan Brătianu. Nici nu ne îndoim că și actuala urmărire, începută de către veninosul d. Haret, in contra profesorilor ploeșteni, se va termina tot la fel , nici nu se poate altfel : in contra profesorilor eșani lot se putea articula ceva, era un act iscălit, care se putea interpreta ca ireverențios față de capul statului. Acum, însă, ar fi cu adevarat monstruos, ca să se condamne niște profesori pentru faptul că, in calitate de cetățeni, au luat parte la o manifestare naționalistă, spre a protesta in contra ororilor din Macedonia. Această aberație nu poate încăpea decît in strîmptul creer al adeptului d-lui Sturdza, și mai veninosul domn Haret. §1>. , ■ ■———-------- Mitima — Oara 4 p. m. — S ub titlul: O infamie, cetim în Conservatorul: Am luat cunoștință astăzi, din ziarele din provincie, despre o mișeleasca calomnie, ce un ziar colectivist și-a permis la adresa mea. Este vorba de o pretinsă înțălegere intre mine și d. N. Filipescu în contra d-lui Take Ionescu Țin să constat cu mulțumire că o asemenea josnică manoperă n'a găsit crezămînt în nici o localitate din țară, ceea ce dovedește că toți prietenii noștri cunosc bine atît realitatea raporturilor mele politice cu ilustrul nostru fruntaș Take Ionescu cît și sentimentele de dragoste și amiciție ce ne leagă Dacă vă scriu astăzi este numai spre a constata disprețul, cu care mica infamie a gazetei colectiviste Propaganda a fost primită de presa conservatoare, căreia îi adresez viile mele mulțumiri. Bine voiți, d-le prim-redactor, a primi încredințarea înaltei mele considerațiuni. General I. Lahovari Elvira Vrănceanu a fost numită suplinitoare la școala primară .Principele Ferdinand. cl .000 sosește decretul prin ** " * care d. N. Gane este numit efor la spitalul sf. Spiridon Putem spune că plecarea d-lui ABONAMENTUL Pe an an 24 lei, pe 6 luni 12 lei I»e 8 luni 6 lei. in străinătate pe un an S0 lei ■—‘$OS-----: Anunduri, inserții și reclame 50 bani rîndul G&ne de la prefectura de județ este provocată de un număr de ordine ale d-lui Vasile Lascar, speciale pentru prefectura de Iași și care au făcut imposibilă remînerea d lui Gane în fruntea județului. Iarăși putem spune că dacă d. Al. Gane, dul d-lui Nicu Gane, nu vine prefect de județ, cauza este că clubul colectivist se teme de prea marea putere a dinastiei Gane. — 3). Ioan Corjescu solicitat a primi prefectura de județ a refuzat a primi aceasta, în mod hotărîtor. n vedere că in Basarabia bîntuie febra aftoasă, guvernul român a luat dispoziția ca vitele din țară să nu poată fi exportate decît avind certificate de sănătate emise de medicii veterinari de la locul de proveniență, misterul instrucțiunei publice a dispus ca învățătoarele din județ, să fie șezători săptăminale pentru soțiile și fiicele sătenilor. I. Toma, învățător la șc. din com. Mînzătești a fost transferat la șc. din comuna Osoi, în locul d-lui D. Mardare. Dim. Sachelarescu, revisorul nostru școlar a terminat astăzi inspectarea școalelor din comunele din plasa Bahlui-Cârligătura, a aprobat d-nei Ecatarina Flexi, institutoare la Tg.Frumos un concediu de 10 zile. Școala din comuna Forăști cor Gropnița a fost închisă pentru 20 zile, din cauza epidemiei de scarlatina. Zilele aceste se va comunica lista învățătorilor care au fost premiați la exposiția agricolă a corpului didactic primar rural din Iași. Au obținut un concedi de 15 V/ * zile, d-na Eug. Dimitriu institutoare la șc de fete No. 10. n com. Bucium s’a declarat epidemia de anghină difterică, iar în Tg. Frumos epidemia de scarlatină.stăzi cu trenul de 5 a plecat prin punctul Ungheni, in Rusia, comisiunea de remontă compusă din d-nii colonel Boteanu și căpitan veterinar Möge. 6 Comitetul diriguitor al „Asociației artiștilor“ în ședința de aseară au decis organisarea unei serii de serate literare musicale. Tr astăzi au depus legiuitul ju Vrămînt d-rele A. Bogdănescu și Fl. Vatavu, numite învățătoare in județul nostru. cw tin Răducăneni sosesc amănunte îngrozitoare ale unei crime comise de locuitorii acestei comune. Se știe că moșia Răducăneni, proprietatea d-nei Catargi, a fost dată in arendă la doi tovarăși: Marcu Nastase și Herșcu Lazarovici. Acum două luni Marcu Nastase a fost împușcat de locuitori. Iar alaltă ori noapte locuitorii au ucis și pe Herșou Lazarovici și au dat apoi foc casei, astfel încît și cadavrul ars. Autoritățile și parchetul de Huș: anchetează la fața locului. Lucrările reconstruirea localului punctului vamal au fos adjudecate asupra d-lui Aba Sfarț â a cursul lunai Septembrie ,au eliberat de prefectura județului 163 de bilete de liberă petrecere. m % % 89. calea Robilor, romanul d lui S Prasin, a apărut astăzi în librării și se vinde cu 3 lei volumul. Concertul d-nei Lucreția Bârsan Sîmbătă în 27 Septembrie d-na Lucreția Bârsan, absolventă cu mare distincție a Conservatorului din Iași, la clasa de cint, a dat un concert în sala teatrului în scopul de a-și înlesni plecarea în străinătate spre a debuta acolo pe vreun mare teatru european. D-na Lucreția Bârsan este o artistă desăvirșită căreia i-ar trebui numai cîteva luni de petrecere in Italia sau Franța spre a-și însuși mai bine rostirea în limbile acestor țâri și apoi a stăluci printre stelele romane care împodobesc arta occidentală. Domnia sa este sopranologiere în felul Adelinei Patti și a Luigei Tetrazzini, execută vocaligi, triluri staccate cu o voace argintie, tinără și susținută, fără cel mai mic tremur, cu o curățenie de intonație și un timbru așa de simpatie încît te lasă in uimire. Variațiile de Rhode, aria din Rigoletto și acea din Lucia, cele mai mari greutăți ce s’au scris vre-odată pentru voace de femee, par pentru domnia sa jucării, cu atîta virtuozitate și măestrie le execută. A cîntat și două arii românești : Rîndunelele de Mezetti, eminentul profesor al d-nei Bârsan, pe cuvinte de Rira și Floare de soc de Caudella pe cuvinte de Anna Conta-Kernbach, ambele bucăți de pasiune, în care se desvălue alt colț al talentului eminentei artiste, cintecul cald și pornit din inimă, în care este nu mai puțin desăvirșită ca în arta fioriturilor. D-na Lucreția Bârsan a fost ajutată de d-nul Zirra, un foarte bun bariton, ca viitor, deși abia de un an elev al Conservatorului, precum și de micul ei copil de bani Mircea Bârsan care a executat pe o violină minusculă o Fantasie cu o exactitate de intonație, un simțimînt al ritmului și o minuire a arcușului, care au electrizat sala întreagă. Modul cum micul artist a mulțumit publicului pentru ovațiunile ce i se făceau a stîrnit în sală o veselie ne mai pomenită, dar Mircea Bârsan nu s'a intimidat de loc, a venit și și-a făcut cele 3 complimente regulamentare, apoi punîndu-și violina sub suoară s'a întors și a eșit din sală cu un pas grav și cadențat întocmai ca un om mare. Cu acest prilej am ascultat orchestra Conservatorului, înjghebată proaspăt de eminentul director al școalei, d. Gavril Muzicescu care, după ce a creat neîntrecutul cor mitropolitan a ținut să facă din Conservatorul de Iași o răsadniță de artiști pentru alimentarea teatrului— și a reușit pe deplin după cele ce am auzit acea sară : o Uvertură de Nicolas și Cinquantain de Gabriel- Mari. Lume bineînțeles puțină, foarte puțină. Era o reprezentație dată de artiști români; mai mult, era vorba de a se încuraja o artistă română, cu care lașul se mîndrește Era vorba de a-i asigura viitorul I dacă ar fi fost o Richter, Schultz, o Regnier sau Hading, teatrul ar fi fost plin. Bineînțeles că cine lipsea em tocmai așa numita tată ,socială, tocmai oamenii care disau de bani, dar care fiind cu sufletul înstrăinat se interesază foarte puțin de tot ce poate face fața și mindria neamului. D-na Bârsan n’a putut decit să fie descurajată vazînd cum e imbrățișată de cercul orașului, în care și-a făcut viața, cind străinătatea va fi consacrat talentul ei, atunci vor veni și Romînii să o audă, căci le va fi rușine a nu o face, dar și atunci o sfătuim să nu cînte sau joace pe teatre române cari flosează timpanul prea fin al elitei sociale cu accentul acestei limbi barbare cari se numește limba românească și care e bună cel mult la vorbit cu slugile. In ce har am ajuns ? ! A. D. Xenopol. — m m »111 . Cum s’a logodit Carmen Sylva D-ra Helena Văcărescu, publică o cauterie interesantă, un The Strand Magazine in care, vorbind de regina Elisabeta a Romîniei redă o frumoasă descriere, pe care însăși regina a făcut-o asupra logodnei sale. „Trebue să distrug una din iluziile biografilor Carmen Sylves, scrie Helena Văcărescu, o eroare nevinovată, care se repetă mereu. Căsătoria reginei Rominiei n’a fost o căsătorie din iubire, însăși regin', cin totdeauna gata să pipstescă cum a avut ocazie să-și cunoasca viitorul soț.