Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)

1905-10-01 / nr. 182

RED AC fi A ȘI ADMINISTRAȚIA * 44 8TRADA LAPUȘNEANU 44 w All Apare In toate zilele de lucru Un număr vechia 50 bani Soarele 1. I a. 26 Luni—Ad. St loan Ev­ 6.24 5.42 27 Marți—Mart. C’alistra­ 6.26 5.40 28 Mere.—Cui Bariton 6.27 5.38 y *TV 10 team—Sera 11 Anul Xlll So. 182 SÎMBATA 1 OCTOMBRIE 1905 Zis LX conservator Consiliul general de «Di­strucție S’a văzut din presă cită vâlvă s’a făcut cu atitudinea consiliului general de instruc­ție în chestia discuțiunei pro­gramelor analitice ale școa­lelor normale primare. Se întrevedea de la început că în dosul dorului de a dis­cuta programele analitice pre­zentate de comisia întocmită de minister, se ascunde pri­lejul de a manifesta politicește contra actualului ministru, care mai ales în ceea ce pri­vește reorganizarea școalelor normale și-a luat o atitudine cu totul personală și hotărîtă. De alt­fel și consiliul era ast­fel alcătuit că se putea aștepta la așa ceva. Cei chemați în primul loc a discuta cu competență pro­gramele erau d-nii C. Meis­­ner și Sol. Haliță. Or, cel de al doilea cu nedrept a luat parte în consiliu, de­oare­ce în momentul chemării sale încetase de a fi membru al corpului didactic al școalelor normale, unde prin cumul de atribuțiuni, fostul ministru de Culte, d. Haret, i-a dat două însărcinări în acelaș consiliu, unde de drept era membru ca inspector general—dar asta în vremurile bune, iar a doua calitate de reprezentant al unei școale normale—ca man­ta de vreme rea, cum a și fost. D-sa fiind acum profesor de seminar nu mai putea lua parte la lucrările unui con­siliu general, secția primară. Dar greșala s’a făcut de dl. director al învățămîntului primar, dl. Dobrescu, care a mai făcut și va mai face încă multe bulete ministrului nostru, prin felul său de a concepe rostul în minister al unui mandarin între partide. Ceilalți membri din consi­liu—afară de d-ra Verghi Miller directoara Asilului, secția normală — sunt tot li­berali și junimiști, și anume: C. Brudariu (Iași,) Alex. Rai­­ciu (Buzeu), Matei Dobrovici (Bîrlad­), și care fără a-și da samă de rostul și atribuțiu­­nile legale ale consiliului, s’au raliat cu matadorii consiliu­lui și au votat că atribuțiu­­nile consiliului sînt de a dis­cuta și organizarea învăță­­mîntului. Pentru cine n’a venit în consiliu cu idee preconcepu­tă era și este evident ca lu­mina zilei, că un consiliu ge­neral e chemat a-și da avizul asupra programelor prezen­tate de ministru, cum și a-și formula indicațiunile metodice a­­supra aplicării acestor pro­grame. Că programele oglindesc în ele organismul școalei, e un adevăr, dar înjghebarea organismului cade în sarcina ministrului, și consiliul ge­neral cel mult poate lua cu­noștință de cadrele acestei organizări, fără a impieta cîtuși de puțin asupra aces­tor prerogative, specifice pu­­terei ministeriale. In adevăr ministrul de ins­trucție a dispus ca pe viitor în școlile normale să se pri­mească elevi cu 2 clase gim­naziale. Majoritatea membri­lor consiliului erau hotărîți contra acestei inovări și deci nu ar fi votat programele. Tot ministrul de instrucție a hotărît organizarea anului ultim de la școalele normale, ca să corespundă mai bine chemărei sale, unificînd în tendințe pe cele 3 elemente rurale: preotul, învățătorul și notarul. Membrii consiliului general își făcură rezervele lor asupra utilității acestui ultim an, și deci și din acest punct de vedere n’ar fi votat reformarea programelor. Din cele arătate se vedea clar că nu se putea aștepta la alt desnodămînt de­cît acel ce s’a întîmplat, consiliul luîndu-și atribuțiuni contrare legei și în literă și în șpritul ei, lucrările lui au fost în­chise cu avizul negativ dat asupra programelor. Precum ca să se știe* * * ZITTCT­XTXTTE „Noi sîntem dintr’o rasă de elita“. Epoca Ca rasa lor cea de elită, Zădarnic vor să se mîndrească, Căci ea nu poate fi privită Ca rasă omenească. JJ------L­-«g8—— DIN FAPTELE ZILEI Programele școalelor Normal». Consiliul permanent al Instrucțiu­­­nei Publice luînd în discuțiune pro­gramele analitice ale școalelor Norma­le­­ primare in ședințele de la 27 și 28 Sept. a. c. a admis în provizor ca pro­punerile astfel prezentate să se aplice chiar de acum, de la 1 Octombrie, cu modificările ce le va introduce con­siliul, iar clasele IV și V să meargă după vechiul program. Cum remaniarea programelor e de așa natură că nu surpă întru nimic economia școalei, aplicarea lor chiar de la 1 Octombrie a. c. va fi bine ve­nită. Intre alte modificări, asupra că­rora s’a oprit Consiliul permanent e că în locul Istoriei Civilizațiunii ome­nești, care se prevăzuse în clasele V și VI-a, s'a oprit ca în clasa V-a să se facă, ca și în prezent, Istoria Ro­­mînilor în afară de Regat, iar la cla­sa VI-a s’a pus Istoria civilizațiunei la Romîni, cuprinzind istoria așezemin­­telor, clasele sociale, organizarea pute­rilor publice in stat, dările, circulația banilor, cultura, viața publică și pri­vată, etc. etc. Tot odată consiliul a aprobat ca și spiritul în care se predă Istoria Ro­­mînilor să fie schimbat, că de unde noi ne criticam trecutul țărei noastre, în dauna ori­cărei bune educațiuni naționale, să se prefere sistemul ex­plicativ al faptelor, expunînd sistemele vechi sociale, administrative și politice, sub care au trăit oamenii, nu răsunetul ce asemenea sisteme au avut în sufle­tul celor loviți ori interesați după vremuri. Consiliul permanent și-a amînat lu­crarea pe luni 3 Oct. a. c. cînd va întră în studiul amănunțit al pro­gramelor. Conferințele corpului didactic primar. Cu începerea lunei Octombre vor incepe conferințele parțiale ale insti­tutorilor și cercurile culturale ale În­vățătorilor. In vederea acestor conferințe, mi­nisterul de instrucție a trimis o cir­culară revizorilor școlari, punîndu-le in vedere să facă cunoscut instituto­rilor să se pregătească din vreme. Subiectele cari se vor discuta vor fi propuse de inspectoratul invăță­­mîntului primar și în curînd va fi a­­dus la cunoștința celor interesați­ de amiciție între Franța și Germa­nia. Lungile tratative au fost încoro­nate de succes și d. Rouvier se poa­te felicita, că a ferit țara de la o mare primejdie. Indicerea acordului marocan a fost salutată cu bucurie de presa franceză, toate ziarele fiind unanime în a declara că Franța a scăpat teatura dintr’o mare nenoro­cire. Nu numai că s'a înlăturat prin a­­cordul acesta un conflict serios între două țări de­o­potrivă de puternice, dar Franța a cîștigat, fără ceartă, tocmai aceea ce voia în chestiunea marocană. Curioase ni se par acum destăinu­irile, ce vin din partea engleză, după atîta vreme, ce­ a trecut de la destăi­nuirile ziarului „Matin“. Ziarul lon­donez „Daily Chronicle“ cu data de el­ spune, că nu sunt adevărate des­tăinuirile lui Delcassé, publicate de ziarul «­Matin», în privința ajutoru­lui, ce Anglia ar fi promis Franței, dacă aceasta ar fi făcut razboiu cu Germania. Numitul ziar zice că An­glia n’ar putea să debarce nici 25 miie de soldați în Germania. „Matin* spunea, că trebuia să debarce o sută de mii. Tot din Londra se telegrafiază zia­rului „Cölnische Zig“, că pretinsele destăinuiri ale ziarului „Matin“ în chestia Marocului fac mare senzație in Anglia; ele sunt primite cu ne­încredere și sub rezervă. De­și tîr­­ziu, tot e necesar a se ști, ce efect au avut în Anglia destăinuirile pu­blicate de ziarul „Matin“. Desmințirea, ce se aduce de ziarele engleze, explică in destul însemnăta­tea acordului franco-german cu pri­vire la Maroc. Conferința, ce se va ține in curînd pentru rezolvarea aces­tei serioase chestiuni, va apropia pe cele două țări, după cum a declarat contele Bü­low în înterviewurile a­­cordate ziarelor franceze cu ocazia discuțiunilor urmate pe tema apro­­pierei germano-ruse. Din Madrid se telegrafiază, cu pri­vire la conferința marocană, că cer­curile politice cred, că d. Montero Rios va prezida conferința de la Al­­gerisas și că d. Echegaray va ține interimul președinției consiliului de miniștri. Conferința se va întruni în luna Decembrie, după ce toate Puterile vor fi dat adesiunea lor. Privitor la conferința marocană a vorbit deputatul socialist Jaurès, în discursul ce l-a ținut zilele acestea la Limoge ,asupra politicei externe a Franței. Dînsul a zis că diplomația engle­ză, franceză și germană au comis mari greșeli în incidentul marocan. D. Delcassé vroia să devină un om de revanșă și să-și atribue meritul de a repara violațiunea dreptului ; de aceea socialiștii au cerut depărta­rea lui. D. Jaurès aprobă marele eveniment al alianței anglo-japoneză și speră că nu va izbuti alianța franco-ruso­­germană. Bazîndu-ne insă pe declarațiile foar­te importante ale contelui Bü­low, a­­lianța franco-ruso-germană apare ca foarte firească, tocmai în urma alian­ței anglo-japoneză. Conferința marocană va dovedi dacă Franța și Germania au interes să se apropie una de alta in mod sincer și pentru tot­deauna, punînd baze trainice alianței Statelor conti­nentale din Europa. D. Jaurès prevăzind aceasta, de­si­gur se teme de neizbînda ideilor so­cialiste într’o puternică unire a tutu­ror Statelor europene, care’l fac ziarele opoziției în jurul terenurilor petrolifere, este zadarnic. Atît guvernul, cît și parlamentul nu se vor preta, suntem siguri, la combinații patriotice care ar putea să păgubească statul român, și ori­éit, coarda națională ar putea să sbîrm­e cît de tare în concertul opo­­ziționist, partidul conservator care deține azi puterea și are respunde­­rea situației, nu va permite să se trafice cu averea țărei. BULETINUL EXTERN Chestiunea Marocană După cum știm, ziarul ,,Matin* a făcut în chestiunea marocană niște destăinuiri grave, după cari Delcassé fostul ministru de externe al Fran­ței, ar fi declarat, că era pregătit să declare războiu Germaniei, cînd a­­ceasta n’ar ceda Franței în chestia Marocului. In urma acestor senzaționale des­tăinuiri s’au urmat lungi tratative între cele două țări în chestiunea a­­mintită, silindu-se guvernul francez a dovedi Germaniei nu numai că nu urmărește gînduri dușmănoase, față de vecina sa, ci, urmînd o politică loaială, din contra să întrețină și să întărească pe cît va putea legături „Petroliștii“ opoziției Cu cît se apropie timpul activită­­ței politice și a deschiderei parla­mentului, cu atît mai toate gazetele opoziției încep a lașa pe al doilea plan toate celelalte chestiuni impor­tante, spre a nu se ocupa excluziv decit de chestia petroliferă. S’ar părea că afacerea petrolului ar avea de hotărît nu numai asupra soartei guvernului, ba chiar poate și asupra țărei; rezolvarea ei ar fi o chestie de a fi sau a nu fi a națiu­­nei romînești. Este de altmintrerea un obicei vechi la liberali, de a lega soarta pa­triei, cu acea a afacerilor care inte­resează pe bogătașii partidului, ast­fel că, în această materie, adevărații petroliști sunt chiaburii liberali-na­­ționali, pe cînd altă dată golanii erau acei cari constituiau ceata petrolistă Noi credem însă, că dacă în ches­tie, interesele, fie ale chiaburilor sau ale golanilor partidului liberal-națio­­nal, vor trebui să se ciocnească de acele ale statului,­­tot zgomotul pe ECOURI -Uvrăvăliile din Praga au fost ** închise în ziua de 27 Sep­tembrie. N’a apărut nici un ziar. Dis de dimineață se adunară toți lucră­torii pentru a forma o procesiune la dieta provincială. Procesiunea a fost măreață. Mai mult de 70 000 oameni mer­geau în rînduri de cite opt. Procesiu­nea în frunte cu steaguri roșii ajun­­gînd la localul dietei, trimise o de­­putațiune la mareșalul țărei, înmunin­­du-i o adresă în care se cere sufra­giul universal. După aceea procesiu­nea se reîntoarse în aceiași ordine, ploua în mod torențial. In intr­eg orașul domnește o dispo­­zitiune sărbătorească, de­oare­ce în toate atelierele lucrul a încetat. 2000 de delegați au aranjat procesiunea pînă la amiazi. Nu s’a întîmplat nici un incident. M­­are sensație face un articol ^ » ^apărut în „New­ York He­rald“, in care politica lui Delcassé e jlamiti ca primejdioasă în cel mai nalt grad ; indiscrețiunile fostului ministru de externe sunt calificate de înaltă trădare. Numitul ziar arată cit de pericu­­oasă era, situațiunea politică a Fran­­cii în momentul cind Delcasse, silit de Rouvier a demisionat din cabi­net, și cu­ de mult ,era compromisă pacea Europei in Iunie trecut. Primejdia s’a văzut abia după ce a trecut. "•P­atimile mîntuitorului. W­estimp s’a reprezentat la Nancy, pentru prima oară, drama „Patimilor Mîntuitorului“, în întregul ei. Mai mult de 2.500 de spectatori se înghesuiau în parcul sf. Maria, unde s’a dat această reprezentație, printre care mulți Parizieni și oa­meni din împrejurimi. 3 nebunirea unui Conte. Contele Achille Balbi, des­cendent din cunoscuta familie veche de patricieni care locuia în constra­­da San Apostoli din Veneția a fost cuprins alaltăeri de un acces subit de nebunie. După amiază, el eși în stradă cu picioarele goale și fără pă­lărie, năvăli asupra tuturor vitrinelor întilnite in cale, distruglnd tot ce-i căzu în mină. Apoi alergă cu un cuțit în mină intr’o strada îngustă, amenințînd cu moartea pe toți trecătorii cari căutau să se apropie de dinsul spre a’l de­­zarma. Locuitorii fură atît de spăimîntați în­cit într’un moment dat întregul cartier era parcă mort. Abia prin intervenirea unui fachino ou’agios, dlementul conte a putut fi dezarmat. O nouă revistă japoneză. O revistă originală a înce­put să apară în Japonia , „Tegami Zaosh­i“. Editorii voeac să învețe pe japonezi cum să facă corespondență, dînd, modele de scrisori de tot felul. Printre articolele din primul număr s­nt cîte­va modele de scrisori sen­timentale pe lingă scrisori de afaceri. Revista critică obiceiul japonezilor de a amesteca sentimentele în afacerile curat comerciale și roagă pe conce­tățenii lor să se iasă de acest obicei care-i face ridicoli în fața străinilor U­n teatru pentru copii.­­ La începutul lui Noembrie c, se va deschide la Viena un teatru pen­tru copii. Representațiile vor avea loc cu piese speciale pentru copii în vîrstă de la 7—9 ani, în vîrstă de la 9—12 ani și pentru copii de 14 ani. înaintea fie­cărei reprezentații se va aduce la cunoștința publicului pentru ce categorie de copii se dă reprezen­tația. Antreprenorul teatrului este cu­noscutul ziarist din Viena Weiss. D­upă ultimele rapoarte, primite de la diferite consulate, mi­nisterul domeniilor publică următoa­rele informațiuni cu privire la recolta griului: In resumat, Austro-Ungaria va avea es timp o recoltă mai bună ca cea de anul trecut. CARNETUL MEU FLORI ȘI LACRIMI E în Spania.— Dona Clara și Ed­­gard, pe o noapte frumoasă de vară, coboară încetișor treptele somptoase ale mărețului castel, alunecînd pe aleia din grădină.... ,0, ce farmec are noaptea cînd senină-i bolta­­ atinsă, „Cînd în ținte sclipitoare neagra pînză este prinsă, „Cînd plăpînde frunzulițe vin purtate ’ncet de vînt „Și atît de lin murmură al iubitului cuvînt­­ Bătăile de inimă ale dragostei dintăi săltau sinul feciorelnic al frumoasei cas­telane, ce se prinsese în dragoste ne­­bună cu frumosul, mîndrul și viteazul cavaler Edgard. Și, în farmecul nopței senine, își șoptesc insinuant cuvinte de iubire, se leagănă alene pe aripele vi­sului lor, fac jurăminte pentru vecini­­cie, cavalerul povestește vitejii fără seamăn și în cele din urmă pleacă să aducă mare iubitei. Clara rămîne visătoare și gîndind la dragu­l, își cîntă focul dragostei, scăl­dată în ploaia de raze ale lunei. O, tu lună și voi stele, Povestiți amorul meu, Să dispară zile rele, Să v’ascult mereu, mereu... Voi, care de mult pămîntul ,­ priviți cu-atîta dor, Spuneți și vă cred cuvîntul, Ce-i mai dulce ca amor ? Luna dispare. Din mijlocul aleei de arbori se desfășoară ca o umbră, în­­veșmîntatâ în negru, Bianca, castelana care învățase durerile ca și deziluziile iubitei, aceia căreia cavalerul Edgard li răpise cinstea, cernindu-i inima pen­tru vecie. Urmează o scenă emoționantă în care, după ce Clara și Bianca, prietenele de altă dată, se recunosc, aceasta din ur­mă povestește Clarei întreaga gamă de suferințe prin care a trecut, fără ca nici una și nici cealaltă sa bănuiască cu ceva că înșelătorul nu era altul de­cit Edgard. Prietenele își zic rămas sun, se despart și, Edgard apare. In locul Clarei găsește insă pe Bianca. Fatalitatea pusese față în față pe înșe­lată și pe trădător. Momentul e dramatic. Bianca și Ed­gard se recunosc, iar Clara atrasă de zgomotul scurtei explicațiuni, intervine in discuție. O luptă sufletească groaz­nică se naște în nenorocita Bianca;­­ e lupta între ura contra înșelătorului cavaler și fericirea prietenei sale, pe care ar zdrobi-o cu un singur cuvînt. Caracterul distins al Biancă­i e pus din nou în relief. Se sacrifică iarăși și pri­vind la cei doi cum urcă fericiți trep­tele castelului, în prada unei teribile sbuciumări, exclamă : O, de ce, tu, nemiloasă soartă, ai lăsat oa ’ fire» Să nu semene, sem­nul să zîmbească lingă nori, v­oi’n aceeași clipă, Doamne, oolo lacrimi ’ aci flori !... Strigătul acesta e rupt din sufletul nenorocitei aceștia, întrupare minunată a suferinței și durerei. Aci se încheie poemul dramatic Lacrimi și Flori, da­torit distinsului meu confrate Mihail Mora. E o lucrare de o vădită valoare, în care acțiunea e bine condusă, in care momentele patetice alternează treptat și sistematic cu cele dramatice. Versu­rile de o rară perfecție și frumusețe, cu ritmul bogat și cadențat care-ți a­­lintă auzul, Flori și Lacrimi, a fost presentată Comitetului teatral și se va reprezenta chiar în viitoarea stagiune. Ii urez cel mai desăvîrșit succes care, de altfel, pare de pe acum asi­gurat. Mircea Aldea. ABONAMENTUL Pe «x­xi 24 lei t pe 8 lxxi 12 lei pe 8 lxxi 6 lei In străinătate pe un an 3­0 lei înuneluri, inserții și reclame 60 bani findul In pag. III j 29 Joi—Cuv. Chirufli^ iJ 30 Vineri—Păr. 1 Sîmb.—Apost.­~"Ai A " In Germania numeroasele ploi au adus mari pagube însemnate atît cerealelor cît și cartofilor, ceea ce va mări de­sigur, importul de grîne. In Franța, după toate probabilită­țile recolta nu va putea face în­des­tul față trebuințelor interne. Spania face mereu cumpărări cari se vor continua, de­sigur, până la finele campaniei. De­și Englitera are o recoltă ne­favorabila, va avea ca tot­deauna, ne­­voe de mari cantități de importat. In Rusia, recolta a dat rezultate foarte variabile. Pe cînd unele pro­vincii din centrul Imperiului sînt a­menințate de foamete, altele au un excedent care va fi de­sigur absorbit de consumațiunea internă, lăsînd pu­țin loc exportațiunei. In definit­iv, recolta mondială grnului din 1905 va fi inferioară celei de anul trecut, deficitul se va res mți mai ales pentru țările importatoare din Europa. Țările exportatoare vor trebui însă să țină seamă de crește­rea din ce în ce mai mare a pro­­ducțiunei Americei de sud. CARIERA Lull -SCHIȚĂ­­ — Ve­ți astîmpăra voi azi, sau tre­­bue să vă dau afară? acolo face-ți duet, cu­ vă place ! Ce copii nerușinați, nu­mai dracu poate să vă dea de leac ! Papa «orie, și lor puțin le pasă! Doamne, Doamne, ce păcate am fă­cut eu pe lumea asta ?!... Ast­fel vorbea copiilor săi într’o după amiază Cucoana Lina Nepomuc, soția arh­ivarului la unul din minis­tere. Copiii grămădiți lângă o masă se jucau, făcind un sgomot asurzitor. — Lino! oe! ș’în odaia mea pro­prie nu e cu putință să aibi nițică li­niște ? apoi știi, asta e cam... cam... Cuvintele rostite, pe nas, de o voce bărbătească din camera de alături, că­zură ca un trăsnet în mijlocul copii­lor. Se făcu o tăcere de mormînt. Puteai bine auzi cum niște pași greci măsură de-alungul odaia vecină. Cei patru copii, în virstă de la 15 pînă la 8 ani, sdrențoși și murdari, se ghion­teau cu un încetișor, rizind pe înfun­date. Muma lor, de o statură mijlocie, nici frumoasă, nici unită, nici tinără, nici bătrînă, slăbănoagă cu fața veș­tejită, cu pieptul uscat, ședea pe un scaun din care paile rupte spinzurau în jos. Cu o mină ea ținea „Misteriile Parisului“ și cu alta s’apăra de muște, cari cu năzuință i se virau îa ochi și gură. Se crede că iubitoare de cîni sunt fetele bătrâne și femeile fără de copii. Fapt curios. Cucoana Lina esă din regula generală, căci iubește cînii săi (și are trei) mai mult de­cât pe copii; ii adoră, dacă-mi dați voie ca să zic așa; nu se desparte de dînșii nici zi nici noapte, și în momentul de față Talma și Lența sunt culcați la pici­oarele cucoanei, iar Normița pe bra­țele ei. Nu e chip­a citi de afurisitele de muște, bolboroși ca intre dinți. Și ce interesantă carte ! După asta se scoală încet, lasă ci­nele jos, pune romanul la o parte și începe a diretica și scutura prin odaie, unde toate lucrurile erau par­că aduse de un puhoi. — Viață ticăloasă, bodogănea dinsa. Toată lumea pleacă pe la băi, pe la țară, numai eu ca o afurisită trebue să stau aici să inghit praful uliților. Chiorul meu de opt ani de cînd îmi cîntă că i se va da un alt post... dar, mi se pare, degeaba e nădejdea... ar­­echivar va muri... Poate dacă i se va primi comedia sau tragedia, cum nai­­bei îi mai zice, la teatru, atunci poate va merge mai bine. — Lino, e gata tot ? s’audi din nou glasul firnțit a lui Nepomuc — Mai îngâdite puțin, răspunse cu Ioana Lina. Narcis, dă fuga de vezi dacă nu se văd musafirii ? Narcis, un băiat ca de vr’o 12 ani, nici cu urechea nu trase. — Ție-ți spui? ridică glasul cu­coana. — Da de ce tot eu ? sd­încea Narcis. Dacă-se și Viorica... Copilița, care privea cum ceilalți trei copii slobozeau bulbuci de săpun, se sculă repede și eși din odae. Cucoana Lina acum ștergea niște chisele și le ump­ea cu dulceață. Copiii lepădase jocul și, folosindu-se de cea mai mică întorsătură de cap la o parte a mamei, băgau pe furiș degetele în dulceață. Coi trei pumni împărțiți între dînșii le astîmpărară pofta. * ♦ * Ziua despre care vorbesc era du­minică, și în fie­care Duminică, Sava adună cîți­va cunoscuți și le citește bucăți și scene din drama sa istorică intitulată: „Căderea Sarmisaghetusei sau Frumoasa Dacă murindă pe mor­mînt­ul soțului său iubit“. De opt ani de cînd începu a scrie drama, de cînd întiia și dată simțise în pept focul sacru, și de atunci nă­dejdea că va putea ajunge celebru nu’l părăsește nici clipă. El și ziua visează drama sa jucată cu o isbîndă strălucită, pe urmă cunune, flori, au­torul aclamat de public, gazetele pline de numele lui, glorie, nemurire și bani, bani mulți pentru a astupa gura și poftele cucoanei. Credințele sale le putu împărtăși și soției, ast­fel ca dlnsa, de­și nu înțelegea nici o boabă în toate scrierile soțului, 1l credea or­bește și i se făcu cea mai mare ad­miratoare, căci în naivitatea sa îl so­cotea plin de talent. Intr’un roman de sensație „ Viața unui om celebru, ea citise cum eroul povestirei, om sărac, se face autor al mai multor opere, devine celebru, bogat, iubit de toți și moare neuitat nici după moarte. Romanul era ilus­trat și ilustrat prost, aproape toate tipurile semănau a caricaturi, oarba întîmplare făcu ca Sava Nepomuc să

Next