Evenimentul, aprilie-iunie 1923 (Anul 31, nr. 595-665)
1923-04-01 / nr. 595
Anul al XXXI No. 595 (45) REDAGȚIA Șl ADMINISTRAȚIA IAȘI.—PIAȚA UNIREI Proprietar: PETRU P. BOGDAN ZIAR COTIDIAN Duminică 1 Aprilie 1925 INSERȚII ȘI RECLAME (Un număr vechi 2 Lei Abonamente : Pe Un an 300 lei Director: RUDOLF SUȚU Inc’un avorton „îmi iau toată răspunderea“,— acestea sunt cuvintele pe care d. Ionel Brătianu le rostește la ocazii presupuse solemne. Inutil să spunem că formula e numai o vorbă în vînt, căci dictatorul de la Florica știe că niciodată nu e tras la răspundere, pentru că mereu se derodează. Așa a fost cu răspunsurile din prima parte a campaniei , d. Brătianu fugea de ele neluînd parte la ședințele Parlamentului unde se putea să i se ceară socoteală. Am văzut că și de răspunderea Constituției șeful guvernului nu e bucuros, de vreme ce nici până astăzi ,nu se cunoaște autorul avortorului constituțional. Dar și în chestii mai mărunte guvernul fuge de răspundere, dovada că nu are încredere in „competința“ sa. Priviți ce se petrece cu legea chiriilor. Mai întâi ea a fost adusă prin surprindere în ultimul moment. D. Ion Th. Florescu făcea pe misteriosul. Spunea numai în stânga și în dreapta că legea sa va fi o adevărată revelație. Din indiscrețiile pe suși ministrul Justiției avea cami îngrija să le facă rezulta că proectul așa cum îl redactase d. Florescu era acceptabil și mulțumitor pentru toată lumea. Ce se întâmplă însă ? La Senat, proectul depus de ministrul Justiției capătă o altă redactare, care îl modifică radical în folosul exclusiv al proprietarilor. Cum d. Florescu ține mai mult la portofoliu decât la proect, a acceptat tot ce-a vrut Senatul. O veagitație începe în Capitala, în urma votului de la Senat. Agitația impresionează viu Camera, care se arată ostilă proectului, așă cum a fost modificat de Maturul Corp. Urgența cerută de ministrul de Justiție este respinsă. Unele secții refuză să’l discute, declarîndu-l inacceptabil. Primul-ministru aleargă din secție în secție, cerând deputaților să-l admită, făgăduind că în viitoarea sesiune a Parlamenttului guvernul va veni cu o altă lege studiată. Va să zică, timp de un an guvernul n’a avut timpul să studieze chestiunea și se prezintă Parlamentului cu un proect care stîrnește indignarea schilod, chiar a propriilor săi partizani din Adunarea deputaților. Cum suntem însă în ajunul expirărei contractelor de închiriere, intransigența Camerei se va potoli și rezultatul va fi că Țara se va alege cu un nou avorton legislativ, de pe urma căruia sunt în perspectivă alte agtații și frămîntări. Ce leac suprem guvernul va recurge iar la baionete. Așa se guvernează Țara sub competenta conducere a partidului liberal. STATUL SPOLIATOR Până la desmințirea sau până la modificarea disposițiunei de a se urca cu de 7 ori chiria la prăvălii, remăne bine stabilit că indirect statul spoliază pur și simplu pe cetățean, ori de câte ori are prilejul, fără să-și dea seamă că el e cel dintâi care ar trebui să apere și să sprijine pe viețuitorii din marele regat. Urcând chiria de 7 ori la prăvălii, patronii firește vor trebui să plătească noua chirie, însă o vor plăti tot pe spinarea bieților cetățeni, de la cari vor lua mai mult nu de 7 ori ci, acum având motiv puternic de a’și scoate chiria la care i’au supus statul, de 10 ori și mai mult chiar. Aceasta însamnă că statul încearcă să ușureze traiul ? In loc să’l ușureze, vedem din zi în zi că tocmai dânsul îl urcă și expune lumea la mizerii din ce în ce mai mari. Cum de n’au putut înțelege deștepții legiuitori, că, de fapt nu va fi niciodată negustorul care va plăti de 7 ori chiria din 1916, ci tot bietul cetățean, funcționarul necăjit, lefegiul cu leafă mică, care de abea trăește și de la cari, negustorii vor căuta de acum înainte să le dea și sufletul ? Fiecare negustor îți va trânti fără sfială în obraz orice, spunând ritos : „m’a urcat la de 7 ori chiria din 1916, prin urmare nu mai pot vinde chilogramul de zahar de astăzi înainte nici cu 50 lei“. Tot astfel va fi cu toate articolele de hrană, de îmbrăcăminte, de toaletă, la restaurante, etc., etc. Cel mai spoliator e statul și, în cazul Și în împrejurările de astăzi, actualul guvern, care n’a făcut de când e la putere, decât rău, îngreuind viața enorm, scumpind totul pentru că n’a luat din vreme, măsuri, băgând vrajbă , între proprietari și chiriași, căci îi poartă din an în an numai cu legi stulpide cari nu duc la nici un rezultat, în loc ca sa fi făcut totul, ca să ajute la noi construcții, la clădiri, la refacerea clădirilor, cum e de pildă nenorocitul de la Palat Administrativ din Iași, etc., etc. Guvernul acesta are pe suflet întreag de o situație nenorocită actuală, cu viața atât de scumpă, cu o ură—pănă la un punct firească—de ambele părți—între proprietari și chiriași, cu manifestațiile studențești, pornite de la început din îndemn liberal, cu ajutor bănesc liberal, pentru ca astăzi, după trecerea hcopului cu Constituția, să vedem cum sunt duși cu duba la Penitenciar aceiași studenți, din ordinul acelorași liberali și câte și câte de aceste, din cauza relei administrații și a unei proaste guvernări. Dar, vom reveni. INTER ARMA... Știm că forma noastră de guvernământ este monarhic constituțională, adică șeful statului este un monarh, care își exercită anumite atribuțiiuni ce îi sunt specificate și limitate prin art. 93 și 05 din constituție, iar în art. 96 se spune curat că „Regele nu are alte puteri decât acelea date lui prin constituție“. Prin urmare, nici Regele, nici guvernul și nici țara nu poate schimba forma de guvernământ, fapt care este considerat de codul penal ca o crimă. Art. 127 zice : „Constituția de față nu poate fi suspendată nici in totul nici in parte“ adică toate principiile și formele în ea prevăzute, trebuesc observate cu cea mai mare stricteță, sub un regim regal, un regim care nu-și face o glorie din „arbitrar" și „anarhie“ care nu râvnește să uzurpe puterea și s’o întrebuințeze după plac și nu contra regilor, care garantează drepturile cetățenilor și limitează acțiunea celor care îi reprezintă în stat. Ne întrebăm: a fost sau nu constituția suspendată ? Dar a fost. Cea dintâi și mai gravă suspendare a fost aplicarea în 1916 a legei asupra stării de assediu din 1864, care fusese în totul abrogată prin constituția din 1866 și anume prin art. 129, care zice: „Din ziua punerei în vigoare a Constituției de față, sunt abrogate toate dispozițiile din legi, decrete, regulamente și alte acte contrarii cu cele așezate de ea". In adevăr, art. 24, relativ la presă, exclude cenzure, arestul preventiv, autorizarea prealabilă, regimul avertismentelor, oprește suspendarea sau suprimarea și prevede ca singură instanță pentru judecarea delictelor de presă, juriul, cu erupție pentru delictele contra șefului statului și a familiei sale. Cu toate acestea, praf s-a ales de aceste garanții constituționale și toate aceste drepturi ale cetățenilor au fost înnăbușite de guvern de la războiu încoace, dând delictele de presă în competența Tribunalelor militare, care sunt compuse din ofițeri ce sunt chia t dependenți de șeful statului, adică s’a dat puterei executive atribuțiuni rezervate puterei judecătorești și astfel s’a făcut un pas mare spre concentrarea puterilor din stat în mâna monarhului, adică : s’a desființat viața de stat constituțională, înlocuindu-se cu alta, care nu se poate altfel califica decât, „absolută“ sau „despotică“. Norodul a primit această schimbare fără murmur și aceasta l-a costat scump căci astăzi este lovit în dreptul de proprietate printr-o lege contrară art. 19 din Constituție, care declară proprietatea de sacră și inviolabilă, după ce prin legi anterioare, ca cea a chiriilor, se atinsese tot atăt acest drept și se văzuse că lucrul merge bine. Nu putându-se suspenda Constituția nici în totul, nici în parte (art. 127), urmează că , pentru „revizuirea ei“, fie in parte, fie în totalitatea ei, trebuesc neapărat observate dispozițiunile art. 128, care zice: „Puterea legiuitoare are dreptul a declara că este trebuință a se supune revizuirii dispozițiile din Constituția anume arătate. După această declarație cetită de trei ori, din 15 în 15 zile, în ședință publică și primită de ambele adunări, acestea sunt dizolvate de drept și se convoacă altele în termenii prescris de art. 95. Adunările cele nouă preced, în acord cu Regele, la modificarea punctelor supuse revizuirii“. Așa s'a făcut in 1915, pentru modificarea art. 19 și a altor articole enumerate anume, relativ la sistemul electoral.• De atunci nu s’a mai făcut o astfel de formalitate și prin urmare țara nu știe de modificarea Constituției, pe care nu putea s’o ceară decât ea prin aleșii ei, iar nu să i se impună. Prin nici un fel subterfugiu nu se poate acoperi lipsa acestui formalism, care rostul lui în mecanizmul constituțional. Când se pretinde contrariul, se suspendă constituția și aceasta constitue abuzul de putere sau lovitura de stat. S’a reușit. Subsolurile au fost smulse din mâna proprietarilor. Pănă să se facă alte legi, va mai veni Zaharov, poate Rockefeller și lucrurile se vor aranja foarte bine, aurul va curge, fericirea va fi la culme, dar pentru cine? Dacă s’a putut face asta, de ce nu s’ar face și asta ? Ce a mai rămas ? Proprietatea urbană. Peste 3-4 ani, după ce lumea se va îngloda fu datorii ca să plătească nouile impozite, se vor cumpără case două de un ban. Dar ce așteaptă proprietatea țărănească ! Lucrul merge bine, încercarea s’a făcut și s’a reușit perfect. Viitorul surâde. Curând vom vedea reeditându-se grozăviile din timpul fanarioților. De aceea e de prisos a ma scrie și a lămuri lumea asupra drepturilor ei. Ea este neputincioasă. Cine are armata, acela e tare, precum s’a văzut și precum vom vedea. De aceea Romanii cu dreptul ziceau : „inter arma silent musae“. N. D. FLORIILE Duminica Floriilor, ce se serbează mâne 1 Aprilie s. n., sosește totdeauna odată cu florile de primăvară, este o serbătoare foarte frumoasă, amintindu-se de Intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalem, istorisită astfel în Evanghelie.... Apostolii au adus lui Hristos —la cererea lui—o asină cu mânzul ei, pe care ei punăndu-și veșmintele lor. El a încălecat, pornind spre Ierusalem din satul Betania, spre a declara public fundarea împărăției sale drepte și mântuitoare și de a serba Paștele aici. Mulțimea mare de lume, ce era în Ierusalim, venită cu ocazia sărbătorei Paștelui, ce se apropia, i-a eșit înainte, unii așternându-și veșmintele lor pe pe cale, alții cu ramuri de finic (smochin) în mână, strigau : „Osana (Ura, Să trăești) Fiul lui David ! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului“ , încât tot Ierusalimul s’a cutremurat și lumea, ce nu-1 cunoștea, întreba : „Cine este acesta ? Iar poporul zicea : Acesta este Iisus, profetul din Nazaretul Galilei !“ Procesiunea religioasă ce se face cu ramurile de salcie verde (mâțișor), în ajunul acestei sărbători este de cea mai înaltă anticitate, repetându-se în tot anul pănă în zilere noastre. In fiecare biserică se sfințesc aceste ramuri (stal