Făclia, aprilie-iunie 1967 (Anul 21, nr. 6349-6425)

1967-05-26 / 6395. szám

LA C. A. S. ■ Lucrătorii gospodăriei agri­cole de stat Apahida au obți­nut în ultimii ani progrese în­semnate în îmbunătățirea ac­tivității economico-financiare. In anul trecut unitatea a rea­lizat în întregime producția globală planificată și a depă­șit producția marfă. La sfîrși­­tul anului însă a fost realizat un beneficiu de numai 412.000 lei față de 2.406.000 lei cît a fost prevăzut, datorită depăși­rii cheltuielilor de producție la unele produse, cauzate de de­­­ficiențe în organizarea muncii și nefolosirii cu randament ri­dicat a bazei tehnico-materia­­le existente. Pe baza măsurilor preconi­zate pentru îmbunătățirea ac­tivității economico-financiare era normal ca muncitorii, teh­nicienii și inginerii din aceas­tă unitate să se mobilizeze în acest an pentru a valorifica cît mai bine rezervele ce exis­tă în vederea sporirii și ren­tabilizării producției, astfel ca realizările să constituie o bază de plecare pentru obți­nerea unor rezultate superioa­re în noul cadru organizatoric ce se va crea pentru unitățile­­ agricole de stat. Cu toate acestea activitatea economico-financiară a gospo­dăriei în primul trimestru al acestui an s-a încheiat cu o pierdere de 1.214.000 lei deter­minată îndeosebi de nereali­­zarea unor indicatori în sec­torul creșterii animalelor. Din dezbaterile ce au avut loc în cadrul recentei ședințe lărgite a organizației de ba­ză, care a analizat sarcinile ce revin unității pentru traduce­rea în viață a Hotărîrii C.C. al P.C.R. din 27—28 martie privind îmbunătățirea condu­cerii, planificării, finanțării și organizării gospodăriilor a­­gricole de stat, a reieșit că re­zultatele necorespunzătoare din prima parte a anului se datoresc faptului că au persis­tat o serie de lipsuri în orga­nizarea mun­cii și a produc­ției, care au dus la nerealiza­­rea sarcinilor de plan în unele sectoare principale și la depă­șirea cheltuielilor. Datorită faptului că conducerea și in­ginerul zootehnist Grigore Șo­fron care răspunde direct de sectorul zootehnic nu au acor­dat suficientă atenție îndru­mării și controlului, producția de lapte pe primul trimestru a fost de numai 2.585 hl față de 3.200 hl cît a fost prevăzut. In timp ce în anul trecut în primul trimestru producția de lapte obținută de la o vacă furajată a fost de 833 litri, în aceeași perioadă a acestui an s-au obținut abia 652 litri. Nu s-a realizat nici sporul zilnic de creștere în greutate plani­ficat la unele categorii de ti­neret bovin, juninci și tineret porcin. Așa de exemplu, la vi­țeii din grupa 0—6 luni spo­rul a ajuns la numai 640 gra­me față de 730 grame cît a fost prevăzut, iar la juninci sporul zilnic planificat nu s-a realizat cu 112 grame. In același timp însă s-au de­pășit mult cheltuielile de pro­ducție, iar ca urmare prețul de cost al unui hectolitru de lapte a fost cu 50 lei mai ma­re decît cel prevăzut; de ase­menea kilogramul de spor în greutate la vițeii de categoria 0,6 luni a costat 23 lei în loc de 12,04 lei planificat. Așa după cum arăta în cu­­vîntul său tovarășul inginer Ilie Harfaș, o cauză a rezulta­telor nesatisfăcătoare ale uni­tății o constituie nefolosirea eficientă a timpului de lucru de către unii lucrători și a­­ceasta din lipsa unui control exigent la locul de muncă. De multe ori programul de lucru la grajduri nu a fost respec­tat, existînd numeroase cazuri cînd îngrijitorii au întîrziat sau chiar au absentat nemoti­vat. Totodată au existat și de­ficiențe în permanentizarea îngrijitorilor. Datorită insuficientei îndru­mări a acestui sector și-au fă­cut loc neglijențe în privința bunei gospodăriri a furajelor. O mare risipă de furaje per­sistă și în momentul de față, depășindu-se în acest fel con­sumul specific, ceea ce duce la ridicarea prețului de cost. Astfel, pentru producerea u­­nui hectolitru de lapte în tri­mestrul I s-a consumat cu 12 U.N. mai mult decît era pre­văzut; asemenea depășiri au fost înregistrate și la creșterea în greutate a tineretului bovin și la porcine. La acest consum ridicat de furaje a contribuit și faptul că în gospodărie nu au fost luate măsuri pentru pregătirea corespunzătoare a furajelor înainte de a fi admi­nistrate în hrana animalelor. Nu s-a realizat nici efecti­vul de bovine planificat, în bună parte datorită numeroa­selor mortalități înregistrate. In această perioadă au pierit 19 animale, iar alte 5 au fost sacrificate de necesitate. Ma­joritatea acestor pierderi s-au înregistrat la vițel din cauza furajării necorespunzătoare a vacilor în timpul gestației și neasigurării unor condiții bu­ne de adăpostire a vițeilor. Față de rezultatele dobîndi­­te în anul trecut a regresat și combinatul avicol din ca­drul acestei unități. In pri­mul trimestru al anului pro­ducția totală de ouă a fost de numai 2.514.000 bucăți față de 2.860.000 buc. cît a fost pre­văzut. Producția de ouă în primele trei luni a fost mai mică cu 911.000 buc. decît cea realizată în aceeași perioadă a anului trecut. Deși față de o producție de 48 bucăți ouă cît a fost planificat pe o găină s-a realizat numai 39 bucăți, consumul de furaje a fost de­pășit cu 83 grame pe fiecare ou obținut. După cum spunea tovarășul Ioan Cosma, conta­bilul șef al unității, în perioa­da la care ne referim, față de un beneficiu de 476.000 lei planificat la acest combinat s-a înregistrat o pierdere de 75.000 lei. In luna aprilie au fost obținute rezultate ceva mai bune, în sensul că a cres­cut producția de ouă și a scă­zut consumul de furaje. Insă cu toate acestea ele nu se ri­dică la nivelul posibilităților. Inginerul Virgil Nemeș, con­ducătorul tehnic al combina­tului, arăta că o cauză princi­pală a nerealizării indicatori­lor prevăzuți este faptul că în anul trecut nu s-a putut asigu­ra înlocuirea efectivului de găini care depășesc vîrsta de 550 zile, cu altele tinere, de­oarece combinatele avicole de la Sighișoara, Băicoi și Creve­­dia le-au livrat numai 37.838 păsări tinere din cele 72.700 cît era necesar. In mare parte la această situație au contri­buit însă și furajele care în numeroase cazuri au fost de­ficitare în unele elemente nutritive ca: albumină diges­­tibilă, săruri minerale și altele. Rezultatele economice și fi­nanciare slabe obținute de gospodăria de stat din Apahi­da în prima parte a acestui an, demonstrează că în unitate nu sunt folosite nici pe depar­te resursele existente pentru creșterea și rentabilizarea pro­ducției, că nu s-a urmărit cu perseverență nici măcar înde­plinirea măsurilor stabilite în acest scop. Deși producțiile prevăzute nu sunt realizate, se înregistrează serioase depășiri ale cheltuielilor din cauza ne­glijenței ce există la unele locuri de muncă și a slabului control făcut de către condu­cerea gospodăriei (director in­giner Viorel Crăciun). Crearea condițiilor necesare pentru trecerea la noua formă de organizare și conducere a unităților agricole de stat im­pune ca și în această unitate să fie luate fără întîrziere mă­suri care să ducă la folosirea judicioasă a bazei tehnico-ma­­teriale și a forței de muncă, valorificarea mai eficientă a rezervelor ce există pentru creșterea producției agricole, micșorarea cheltuielilor și creșterea rentabilității. Gh. RUDAREANU CARE -S SURSELE PIERDERILOR DIN PRIMUL TRIMESTRU ? ÎN RAIONUL GHERLA Mai multă atenție lucrărilor de întreținere! Ploile bogate și căldura au favorizat răsărirea și dezvolta­rea plantelor de cultură dar și a buruienilor. Pentru a asigura recolte sporite cooperatorii—fe­l pe cuprinsubrni­toRfliul sub îndrumare organelor și organizațiilor­­ de partid af fosttn­ceput aplicarea lucrărilor de întreținere. In data de 23 mai prașila I la sfecla de zahăr era executa­tă pe 1.936 ha (81 h/a din supra­față), iar prașila a II-a pe 240 ha. Au mai fost prășite întîia oară 254 ha cu floarea-soarelui și aproape 500 ha cu porumb. Anul acesta conducerea coo­perativei agricole din Cămăraș dovedește că este preocupată mai mult decât în trecut de or­ganizarea muncii și implicit de soarta recoltei. Astfel la cultu­ra sfeclei de zahăr pe întreaga suprafață de 170 ha s-a aplicat îngrășarea suplimentară cu 50 kg uree la ha, pe 115 ha a fost încheiată prașila a II-a, rănitul și buchetatul. De asemenea cooperatorii au reușit să aplice prima prașila și pe 140 ha cu porumb și 30 ha cu soia. Su­prafețele cele mai însemnate prășile le au cooperatorii din brigăzile conduse de Petru Ca­­dar, Grigore Negru și Vasile Uțu. Astfel de lucrări au fost apli­cate pe suprafețe însemnate și în alte unități. In unitatea ve­cină, din Cătina, sfecla de za­hăr a fost prășită a doua oară pe 80 ha din 146 ha pe care s-a aplicat și îngrășarea suplimen­­. Uwil­ cu 100—150 kg.Azotat de amoniu ți­'ița. Tot aici pe 150 kVa’Vu ponttflb s-a aplicat o­ lu­crare cu sapa rotativă. Prașila a II-a la sfecla de zahăr și­­ la cultura porumbului au în­ceput să fie aplicate cu forțe sporite și în cooperativele agri­cole din Gădălin, Crișeni, Mo­­ciu, Suatu și Bonțida. Totuși, ce s-a realizat în pri­vința aplicării lucrărilor de în­treținere la prăsitoare este des­tul de puțin, deoarece lanurile din multe unități arată destul de îmburuienate. Ne referim în special la lanurile de porumb și de sfeclă de zahăr ale coo­perativelor agricole din Geaca, Sucutard, Borșa, Căian, Țaga și altele. Problema cea mai im­portantă a momentului de față este de a se trece cu toate mijloacele mecanice, cu trac­țiune animală și manuale la a­­plicarea lucrărilor de întreți­nere pe toate suprafețele culti­vate cu prășitoare care, făcute la timp, asigură premiza obți­nerii unor producții sporite la ha și venituri mai mari pentru cooperatori. Timpul să fie folosit cu eficiență maximă! Combinatul de celuloză și hirtie-Dej (Urmare din pag. I)­ teze — și au observat că este vorba de un număr mic de oameni — să curme învoirile care se solicită în general de aceeași categorie de muncitori sau funcționari, să nu mai ad­mită întîrzieri ș.a.m.d. Oamenii combinatului au luat deci ho­­tărîri care, după calculele con­ducerii, se vor solda cu 4 000 tone de celuloză, cu 1.500 tone de hîrtie și cu o economie im­portantă în plus. Cu ocazia șe­dinței în care au discutat mo­dalitățile folosirii mai com­­plete a timpului de lucru, in­ginerul Teofil Kotzer, șeful sec­ției de celuloză, a mai adăugat încă 500 tone de celuloză la angajamentul colectivului. Pe baza întăririi disciplinei în muncă, bineînțeles. Acestea sunt rezervele care au putut fi evidențiate și cal­culate. Mulți și-au exprimat convingerea că in combinat sunt multiple rezerve „incalcu­labile“, dar care se văd, se simt și cauzează, de multe ori, du­reri de cap. Concret, este vor­ba de modul cum este asigu­rat transportul muncitorilor la locul de muncă de către mi­jloacele de transport în comun, și cu trenul (se spune că sunt oameni, oaie .­4Ln_cauza. 1B­e­rsu‘ lui trenurilor sunt nevoiți a ve­ni la lucru cu mult înainte de ora stabilită sau a pleca spre domiciliu cu mult după orele de serviciu. Se pierde timp, u­­neori din cauza reparațiilor, din cauza imperfecțiunii sau lipsei aparatelor de control și de măsură, din cauza aprovi­zionării tehnico-materiale a lo­curilor de muncă etc. Este pozitiv că și aceste re­zerve au fost depistate, se vor­bește despre ele, iar conduce­rea întreprinderii și-a propus să le rezolve. Se întrevăd și efectele acestor măsuri. Cum am mai menționat, potrivit ultimului angajament, Combi­natul va da în acest an în plus 4 500 tone de celuloză, 1 500 tone de hîrtie și 15.000.000 lei economii (mult mai mult decît prevedea angajamentul inițial). Modul cum a răspuns colec­tivul Combinatului de celuloză și hîrtie din Dej la Hotărîrea partidului cu privire la folo­sirea mai completă a timpului de lucru se poate califica — fără rezerve — drept o garan­ție că scopul principal pe care și l-a propus, atingerea para­metrilor proiectați cu un an mai devreme, va fi transformat în fapte (Urmare din pag. 1) zile, dar trebuie să spun că nu prea găsesc timp să umblu prin secție, așa cum fac alții, îmi cunosc meseria și, cu toa­te acestea, mi se pare că cele 480 de minute sunt uneori scurte. Cred că noi, șefii de e­­chipă, precum și maiștrii, ar trebui să aducem un aport și mai mare la supravegherea lu­crului și organizarea mun­cii“ — ne spunea strungarul Törös Kelemen. De aceeași părere au fost maistrul Eresei Edmund și in­ginerul Zdrenghea Paul, șeful secției. Măsurile luate în ul­timul timp de conducerea sec­ției dovedesc că folosirea com­pletă a timpului de producție a devenit o necesitate atît pen­tru creșterea cîștigului indivi­dual al muncitorilor, cît și pentru uzină. Cu cîtva timp în urmă se pierdea multă vreme cu pro­gramarea fabricației, cu ascu­țitul sculelor, cu debitarea ma­terialelor pe schimburi și p’e­­pere, cu transportul în hale al forjatelor, laminatelor și al turnatelor, cu lipsa de asigu­rare a locurilor de muncă cu desene și S.D.V.-uri. Acum, aceste preocupări au­xiliare au fost preluate în ma­re parte de o grupă de pregă­tire a fabricației, condusă de un inginer. Grupa are sarcina să pregătească fabricația pen­tru toate formațiile de lucru din secție cu 3—4 zile înainte de începerea lunii. S-au con­fecționat lăzi cu scule care se găsesc la fiecare șef de echi­pă, s-a înființat o ascuțitorie centralizată și cîte trei poli­­zoare la fiecare secție. Ponta­­jul muncitorilor se face direct la maistru, prin șeful de e­­chipă. Deși aceste măsuri au fost luate nu de mult timp, prime­le rezultate au și început să se arate prin creșterea coeficien­tului de utilizare a timpului de lucru.­­ Luarea acestor măsuri, precum și activitatea politică de masă vor fi eficiente — a­­firmă tov. Andrei Albu, secre­tarul organizației de bază, — numai dacă vom urmări în mod permanent ca lucru­rile să fie duse pînă la capăt. Așa-zisa pierdere „fa­tală“ a unor ore destinate pro­­ducției și-a dovedit lipsa de consistență tocmai prin efor­tul colectivului de a-și înlătura propriile neajunsuri. Acțiunea de recuperare a timpului pier­d­­ut a ridicat vălul sub care se ascundea comoditatea, chiuilul, inerția. Uzina Tehnofrig \ FĂCLIA PAGINA 3 Recoltarea sparcetei la C.A.P. Turda Nouă. Joia dupa-masa închis... Ne amintim din basmele din copilărie de sfînta Vineri, sfîn­­ta Sîmbătă, sfînta Duminică etc. Povestea a înzestrat aces­te personaje cu multe cali­tăți. Intre altele, întrețineau gratuit (în poveste nu se pre­cizează din ce venituri) cu mincare și apă diferite vietăți necăjite. Organele comerciale din Aiud, respectiv conduce­rea cooperativei „23 August“, responsabilii de magazine și vînzătorii venerează de un timp cu multă pietate ziua de joi, mai precis după-masa zilei. Ca să o înscrie în suita zilelor ce se bucură de mai multă considerație, trebuiau să-i găsească o calitate care N­OTE să o distingă de predecesoare­le sale. Fără prea multă fră­­mîntare de minte, au găsit-o și au decretat: „Joia după-ma­­să, toate magazinele vor fi în­chise“. Așa că a încerca să cumperi ceva în această zi după-masa de la magazinele din centrul Aiudului înseam­nă să-ți faci singur dureri de cap. Din circa 18 unități pe ca­re le poți număra în centru, ușă lingă ușă și vitrină Ungă vitrină, 15 sînt închise. Rămîn deschise o alimentară cu auto­servire, de cîțiva metri pe­o gară C.F.R. frumoasă. Clădire cochetă, zugrăvită proaspăt. In apropiere — bănci, ronduri de flori, ver­deață, arbuști tunși migălos. Trecînd în revistă involuntar acest peisaj, te uiți la ceas: „La ce oră vine trenul? Poate mai am timp să dau o fugă pînă în apropiere“. Privești peretele din fața ta (de pe pe­ron), pereții din sala de aștep­tare, din fața casei de bilete. Parcă în alte locuri există... Te oprești asupra unui anunț: „Informațiile se primesc de la casa de bilete. Condica de su­trați, o unitate a O.R.V.O.F. și una de­pline. Este vorba deci, de strictul necesar. Ea celelal­­te unități Alimentara (două), de confecții, parfumerie, în­­călțăminte, librărie, articole pentru copii, foto, anunțuri foarte frumos caligrafiate, ce-i drept, și așezate pe aceeași li­nie orizontală, te avertizează cinci apeși cu mina pe planța ușii, „închis“. Nu știm dacă această tradi­­ție de dată relativ recentă va rezista mult timp, gestii și reclamații se găsește tot aici“. Dar, intre timp, ca­sierul notează o lungă convor­bire telefonică sau, pur și simplu, este plecat in alt bi­rou și tu ești grăbit. Nu este, socotim, o muncă supraomenească afișarea mer­sului trenurilor și aici, așa cum se găsește in toate gările. Să ne ierte șeful gării din A­­iud că, neavind posibilitatea să notăm această sugestie în condică, i-o transmitem pe a­­­ceastă cale. V. CALOMFIR La ce era vine trenul ?! PINA ÂTIM LUCRAM ca m­ ACUM Fie-mi permis să încerc a zugrăvi cîteva tablouri vivan­te, cum se spune, care vor să înfățișeze aspecte din activi­tatea întreprinderii orășe­nești de transport în comun. — Ora 5.30 dimineața. De-a lungul liniei troleibuzului 2, în fiecare stație, așteaptă gru­puri de oameni ai muncii ca­re, pe drept cuvînt, speră să ajungă în jumătate de oră la „Spicul“, de pildă, sau la „Te­rapia“, sau cine știe la care întreprindere ori instituție. Cu scurgerea, de data aceasta cî­­tuși de puțin lentă, a minu­telor, neliniștea oamenilor crește. Vehiculul nu se arată în zare. Oare vor întîrzia? Cîțiva pesimiști opresc un taxi și dispar în mare viteză. Dar se vede că s-au pripit. Se ivește troleibuzul. Insă pas de te urcă, are pur și simplu un aspect de strugure ... — Ora 24. Sosește în gară trenul accelerat 307. Cîteva sute de călători se ivesc în fața gării încărcați de baga­je, cum îi stă bine călătoru­lui. Insă la această oră, în afară de trei-patru taxiuri, nu există nici un mijloc de trans­port. — Duminică dimineața. Autobuzul spre cabana Făget­­ pleacă supraîncărcat, cu pes­te 100 de persoane (nici o exagerare) care, pînă ajung la camping, sînt sleite de for­țe și li se face lehamite pînă și de frigăruile pe care le-au pregătit... Și așa mai departe. In urma Hotărîrii C.C. al P.C.R. și a Consiliului de Mi­niștri privind folosirea efec­tivă a celor 8 ore de lucru, hotărîre dezbătută în toate unitățile, a început și la I.O.T.C., cum se spune, o viață nouă. Incepînd cu tov. director V.„Maksay și isprăvind cu impiegații, dispecerii și taxa­toarele, toată lumea și-a spus cuvîntul și, în măsura posi­bilităților, s-a trecut la fapte. Iată cîteva spicuiri dintr-o discuție avută de curînd cu directorul întreprinderii. — Dacă sînteți amabil, co­municați cititorilor noștri u­­nele dintre măsurile luate în urma dezbaterii Hotărîrii în întreprinderea Dvs. La înce­put ni se arată o serie de complicate statistici... — Iar mai concret, ne spu­ne directorul Maksay, am luat cîteva măsuri operative, cum ar fi: dotarea liniei 12 cu încă 5 autobuze și prescur­tarea traseului totodată, ceea ce, de fapt, înseamnă crește­rea numărului de autobuze cu 7! Am amenajat o stație modernă de degresare care permite un flux mai rapid de folosire rațională a parcului de vehicule. Pentru ca trolei­buzele să nu mai circule „în gol“ de la garaj spre căpătul liniilor — și abia de acolo să intre în lucru, am luat mă­suri ca la capătul­­ liniei 3 și în curînd al­ liniei 1, să sta­ționeze, noaptea, pite Iit tro­­leibuze, pentru ca la ora 4.45 să intre direct în circuit... Pe­ anumite linii care deser­vesc marile unități industria­le am luat măsuri să se pre­lungească orarul de retrage­re cu circa un sfert de oră. — Alte măsuri, mai impor­tante, eventual? — Am făcut un sondaj în 100 de întreprinderi și insti­tuții, rugind să ni se comu­nice orarele exacte ale înce­perii lucrului pe schimburi. — Adică ... — Un exemplu, Clujeanu ne-a comunicat că de la 1 iu­nie schimbul I va fi împărțit, ca să zic așa, în cinci sub­­schimburi între orele 5—7, cu diferență de 30 de minute ... Și alte unități ne-au comuni­cat același lucru. Pentru că altfel, este, într-adevăr, o problemă (cam tîrziu desco­perită, dar, vorba ceva, mai bine mai tîrziu decît nicio­dată — n.n.)! Piața 1 Mai, de pildă, un nucleu indus­trial puternic, necesită trans­portul a 5.510 salariați numai pentru schimbul I! Dacă nu s-ar eșalona pe mai multe ore intrarea în lucru, cu posibi­litățile pe care le avem n-am putea face față ... — Ultima remarcă insinu­ează că aveți unele greutăți. — Exact. — Care ar fi? — Parcul de autobuze și troleibuze încă nu este sufi­cient. Ducem, apoi, lipsă de conducători auto și de trolei­buz. — Ați făcut în această pri­vință vreun efort, pentru a remedia lipsurile? — Publicitate de angajare, școli de calificare și în pre­zent studiem și alte mijloace prin care am putea mulțumi cerințele publicului. După cum se vede, I.O.T.C., întreprindere pe care cluje­nii sunt mai supărați decît pe orice altă instituție, face efor­turi, caută, experimentează, cere părerea oamenilor mun­cii. Am rămas însă cu impresia că se dă o prea mare atenție tabelelor, rapoartelor, situații­lor și o mai mică atenție efor­tului de a rezolva prompt, inteligent și eficace, pe teren, situația aceasta care nu este cîtuși de puțin senină. O a­­dresă a unei întreprinderi a comunicat noul orar după ca­re va începe lucrul și în în­cheiere „stilistul“ respectiv a notat cu candoare: „Pînă a­­tunci (1 iunie — n.n.) vom lucra ca pînă acum“! Dorim I.O.T.C.-ului ca a­­ceastă laconică și mult grăi­toare „perlă“ de stil să nu i se potrivească cîtuși de puțin. Pavel AIOANEI S-a încheiat campionatul regional de fotbal Seria Someș: Gloria Bistrița — Someșul Be­­clean 4—0, Progresul Răscruci — Vulturul Mintiul Gherlei 1—0, Energia Mănăstirea — Rapid Jibou 0—3, Steaua roșie Zălau — Vic­toria Uriu 2—1, C.I.L. Gherla — Tehnofrig Cluj 3—2, Progresul Năsăud — Hîrtia Prun­dul Bîrgăului 7—1. Moții Abrud — Arieșul Cîmpia Turzii 0—3 Cimentul Turda — Locomotiva „16 Februarie­ Cluj 0—1. Victoria Someșeni — Vlădeasa Hue­din 3—5. CLASAMENTE Seniori Primul joc pentru desemnarea echipei cam­pioane a regiunii Cluj (seniori) se va disputa duminică pe terenul C.F.R. din strada Mași­­niștilor, la ora 11, între echipele C.F.R. Cluj și Gloria Bistrița. In deschidere, la ora 9,30, se vor întîlni formațiile de juniori C.F.R. Cluj și C.I.L. Gherla. CLASAMENTE Seniori 1. C.F.R. 22 14 6 2 60—10 3^ 2. Unirea 22 11 9 2 47—19 3] 3. Arieșul Cîmpeni 22 10 6 6 32—20 2­­4. Arieșul C. Turzii 22 10 6 6 20—19 21 5. Minerul 22 10 5 7 27—28 2E 6. Olimpia 22 8 7 7 26—37 2­­ 7. Locomotiva 22 9 3 10 31—29 21 8. Victoria 22 7 6 9 25—26 2C 9. Chimia 22 6 7 9 36—38 ÎS 10. Cimentul 22 4 7 11 21—30 1£ 11. Vlădeasa 21 4 4 13 23—58 12 12. Moții 21 5­0 16 23—57 10 Juniori 1. C.F.R. 22 21 0 1 1 23—16 42 2. Unirea 22 16 1­5 79—22 33 3. Minerul 22 12 3­7 59—49 27 4. Locomotiva 22 12 1 9 41—42 25 5. Victoria 22 10 4 8 51—33 24 6. Olimpia 22 11 1 10 43—50 23 7. Arieșul C. Turzii 22 9 3 10 33—37 21 8. Cimentul 22 9 3 10 30—41 21 9. Chimia 22 5­5 12 23—59 15 10. Vlădeasa 21 5 3 13 23—58 13 11. Moții 21 5 2 14 19—67 12 12. Arieșul Cîmpeni 22 2­0 20 20—70 4 ULTIMA n­im I <MT 4.­ . «l #**** n 4 *■»*- '* *M' - , ROBINSONADĂ (Urmare din pag. 1) dru de braț, saluta cu grație în stingă și în dreapta, cînd ne intîlneam cu diferite cunoștin­țe. Și era atît de proaspătă, mi­rosea atît de bine a primăvară — și eram atît de bucuros pri­­vindu-i bluza din mătase, nncit mi-a venit să mă aplec discret și elegant și să o sărut pe tîm­­plă. Dar știam și la acest gest replicat „Vai, dragă, fii serios! Pe stradă?“ Așa că am renun­țat acrindu-mă din nou. La colț s-a oprit cu o colegă și a discutat zece minute. Să nu par nervos, m-am oprit în fața primei vitrine și am fixat cu încăpăținare un fier de călcat, alternativ cu o veioză verde, îngrozitoare. Dar pe semne că am început să tremur de ener­vare și să mă albesc la față, pentru că dumneaei și-a luat repede rămas bun și a revenit lingă mine. — Era ceva important, a ci­ripit. Nu i-am răspuns nimic. Dar, în gînd am văzut cum se cas­că o groapă adîncă în asfalt și am văzut-o și pe ea dispărînd în groapa aceea neagră, iar as­faltul închizîndu-se la loc. Mi-am spus că seamăn la fire cu Fefe din „Divorț italian dar asta în loc să mă calmeze m-a iritat și mai și­ Zmucin­­d-o ușor de braț am pornit pe o stradă ceva mai lăturalnică. Era duminică dimineața, mai mult spre prînz și centrul ge­mea de lume voioasă, ceea ce, contrastînd cu dispoziția mea, pur și simplu îmi făcea rău! Nu am fost și nici nu sînt un om superstițios. Dar se vede că, totuși, tot ceasul rău m-a­ făcut să dau colțul. Pentru că se bosumflase, Rada a luat-o repede înainte și tocmai se pregătea să traverseze. Nu știu precis cum s-au întîmplat lu­crurile, dar îmi închipui că în felul următor, camionul, ve­nind dinspre șoseaua naționa­lă, neavind voie să traverseze centrul, ocolise pe stradela a­­ceea nu prea aglomerată. Cum­ Rada zvîcnise de după colț, în următoarea clipă trebuia să a­­jungă sub roți. Pot să jur că n-am raționat nici o milionime de secundă. Oasele, mușchii, nervii au acționat mecanic, în­tocmai ca în anii mei de mare formă sportivă, cînd într-un sezon am apărat nu mai puțin de patru lovituri de la 11 m. Deși reflexele se leșiaseră, am făcut un salt cu rotire, am atins cu palmele înțepenite șoldurile Radei și cu o zvîcnire disperată am proiectat-o in trunchiul unui arbore tînăr pe care l-a îmbrățișat uluită. Frî­­na a guitat scurt, dar ceea ce mi-a răsunat în creier ca un trăsnet a fost propria-mi gles­­nă care a plesnit sub roata ca­mionului. Și totuși, țin bine minte, ultimul meu gînd lu­cid a fost plin de satisfacție: „S-a dus dracului pulpa de batal! Din vina ei!“ Acum în salonul chirurgiei e liniște. Mă uit cu atenție la piciorul meu care zace în gips și cu toate că știu că Rada s-a strecurat în salon îmbrăcată în halat alb, că stă lingă ușă înlemnită și se uită la mine cu ochi măriți și umezi, mă prefac că habar nu am de toa­te astea. Și aplecîndu-mă pes­te gipsul ce-mi îmbracă picio­rul, desenez pe acest ciudat ambalaj cu creionul chimic o inimă. Apoi îi fac inimii și o gură zîmbăreață în care, din cîteva linii, înfig o țigară fu­­megîndă. Și scriu dedesubt cu litere de tipar: „Dar apro­­pie-te, o dată, nesuferit-o!“■

Next