Făclia, aprilie-iunie 1973 (Anul 27, nr. 8206-8283)

1973-05-29 / 8255. szám

PAGINA 2 FĂCLIA Cercurile științifice studențești de la Universitate —­in căutarea profilului formării cercetătorului Pornind de la cîteva date statistice existente la sediul A.S.C. a Universității, date conform cărora în Universitate ar funcționa 54 de cercuri științifice Studențești, la care ar participa 1.643 de studenți (aproximativ 30 de studenți in­tr-un cerc), am încercat să aflăm in ce măsură aceste cercuri acoperă o nevoie reală, în ce măsură ele sînt organisme vii, active, în procesul de învățămînt. La puțin timp după încheierea sesiunii de comunicări ști­ințifice a studenților, sesiune la care au participat exclusiv membrii cercurilor, bilanțul global este îmbucurător, ra­portul dintre numărul de studenți care au prezentat lucrări la sesiune și numărul total al studenților este de 1/4 față de 1/10, raportul din anul trecut. Activitatea cercurilor s ritmicizat în pragul sesiunii de comunicări — ne spune Li­­viu Dărăban (anul II Fizică). Lucru îmbucurător, întrebarea este însă dacă ritmul se va menține și după sesiune. Pentru ca aceasta să se întîmple, „lucrările de cerc tre­buie să fie axate pe tematici aplicative­" (Iosif lug. anul IV Fizică). Trebuie cunoscute mai întîi necesitățile de ultimă oră ale întreprinderilor,­­iar apoi, lucrarea odată elaborată trebuie să-și găsească aplicare la locul pentru care a fost concepută. In vederea acestei duble mișcări a fost înființat Centrul studențesc de studii, cercetări și proiectări, centru care nu și-a dovedit încă eficiența, cel puțin în privința facultăților din Universitate, ba capitolul „contracte înche­iate, la care participă și studenții“, figurează doar Faculta­tea de chimie, cu contracte în valoare de 2.070.000 lei. Studenții nu cunosc programu­l de cercetări al întreprinderi­lor, (situație semnalată de Tereza Roșca, anul II Studii econo­mice), deci nu pot decît să propună niște teme care pro­babil interesează producția. Faza a doua a procesului de legare a activității cercurilor științifice de practică, faza încheierii propriu-zise a contrac­telor, este și mai dificilă. „Există la Facultatea de fizică perspectiva unor contracte cu întreprinderea „Clujeana" și cu „înfrățirea" din Oradea — ne spune Radu Pintea, anul II Fizică —, dar în general întreprinderile au rezerve. Sem­nificativ este faptul că la sesiunea de comunicări științifice a studenților nu a participat nici un reprezentant al vreunei întreprinderi din Cluj sau din țară. Rezervele sunt explica­bile, de altfel, dacă ne gîndim că programul de cercetări al cercurilor științifice se suprapune programului de cercetări al întreprinderii și nu se îmbină armonios cu acesta. Cercurile științifice sînt însă în primul rînd „cercuri de inițiere" (Iosif Iug). Avînd în vedere acest caracter al lor, ne-a mirat participarea firavă a anilor I la cerc. „Am vrea să lucrăm la un cerc — ne spun Bartha Gyöngy și Dezső Wencel, anul I Chimie —, dar asta cere un bagaj de cunoș­tințe mult mai mare decît cel propriu studentului din anul I“. Aceeași opinie am întîlnit-o la un grup de studenți din anul I Filosofic: „E muncă multă, discuțiile se poartă la un nivel net superior; după ce asistă la o ședință de cerc, studentul, din anul­ I pleacă descurajat și de cele mai mul­te ori nu repetă experiența". Și situația se lămurește, avînd în vedere faptul că marea ma­j­ori­tate a lucrărilor prezentate la cerc sînt fragmente din lucrările de diplomă aflate in pregătire (de aici, participarea aproape exclusivă a anilor III și IV la cercuri). Eli se pare fericită rezolvarea găsită de cercul Istoria literaturii române de la Facultatea de filolo­gie: „începătorilor li se propune să prezinte recenzii, lucrări mai ușoare, care însă îi introduc în specificul muncii de cerc" (Virgil Suciu, anul II Filologie). O soluție ne-a fost sugerată de lectorul Simion Simon, președintele comisiei profesionale pe Universitate: „S-ar putea înființa cercuri speciale pentru anii I, cercuri „de acomodare", unde începătorii­ să aibă ocazia unui prim con­tact cu aparata­jul de specialitate, să-și însușească un stil de muncă. Eventual, studenții anilor­­ să lucreze sub în­drumarea unor studenți din anii mai mari, știut fiind că raportul de la student la student inhibă mult mai­ puțin decît cel de la student la cadru didactic“. Tot pentru îmbunătățirea activității cercurilor științifice studențești s-au făcut și alte propuneri, aflate de data aceas­ta la poli opuși. O primă propunere: activitatea de cerc să fie consemnată în programul de învățămînt ca obligatorie, facultativă fiind alegerea ramurii (și aici s-ar impune di­versificarea cercurilor). O altă propunere: intrarea într-un cerc să se facă pe bază de concurs, deci cercul să cuprindă un număr mic de studenți, dar nivelul la care se lucrează să fie dintre cele mai ridicate (și în acest sens am aflat de la Gelu Todea, anul IV Psihologie, că la cercul de psiholo­gie participarea este condiționată de o medie peste 8). O ultimă întrebare se referea la soarta lucrări prezentate la cerc. Lucrările bune sunt selectate („și poate că în acest proces de selecție ar trebui să se aibă mai mult în vedere opinia membrilor cercului" ( Gelu Todea) pentru a fi prezentate la sesiunea de comunicări științifice. Lucrările premiate au șansa de a merge mai departe, la o sesiune pe țară. Celelalte, însă, și ele bune, avînd în vedere selec­ția premergătoare,­­ nu mai au nici o perspectivă. O soluție ne-a fost sugerată de studenții de la Psihologie și de cei de la Filologie. Cu puțină înțelegere și bunăvoință din partea organelor de conducere ale facultăților, aceste lu­crări, dactilografiate în citeva exemplare, și-ar putea găsi locul in biblioteci și, întocmindu-se un fișier special, să fie la dispoziția tuturor celor care vor dori să se cunoască. Monica PĂUN Ultimul spectacol cu „Boe­ma“ de Giacomo Puccini la Opera Română din Cluj ne-a oferit patru debuturi: în ro­lul Mimi, pe soprana Maria Mureșan, în Marcello pe Ma­rius frubculescu, în Musetta , Margareta Finățeanu și in Schaunard pe Alexandru Kö­­peczi. . Exceptînd inerentele scăpări muzicale pe care le prile­juiește debutul într-o operă cu multă mișcare scenică, pre­zența scenică a celor patru artiști a fost binevenită, a­­tît prin faptul că ei au con­stituit o echipă artistică nouă, cit și prin valoarea lor privi­tă individual. Vocea frumoa­să a Măriei Mureșan își gă­sește posibilitatea de desfășu­rare și nu­ s-a dezmințit nici în Mimi; excepting unele ine­galități ale timbrului și pute­rii vocii în registrul acut, ro­lul este corect însușit, cu multă sensibilitate. Margareta Finățeanu este expresivă vo­cal, vocea penetrează în sală, dar insistă oarecum prea mult asupra notei de superfi­cialitate a Musettei, fără să-i găsească și latura de anumită gingășie sufletească. Marius Trub­ulescu își urmează linia ascendentă, vocală, caracteri­zată prin calitate și egalitate a registrelor, cu un joc de scenă degajat, linie artistică prin care s-a impus și în alte roluri. Surprinzător de sigur pe el a fost Al. Köpetzi, membru al corului Operei Ro­mâne, distribuit în Schaunard. Dar nu numai debutanții, tot spectacolul a fost pătruns de o notă de reușită artis­tică. In sală, insă, spectacolul prin puținii spectatori, ne-a trezit o anumită tristețe. Să fie de vină programarea lui la numai o săptămînă după ce „Boema" avusese doi oaspeți japonezi, deci la un interval prea scurt? Să motivăm lipsa publicului prin meciul de fot­bal reluat de televiziune? Un lucru este însă și mai dureros: în loja artiștilor sau î n sală, doi-trei colegi, care au venit să urmărească mun­ca de luni de zile, de altfel absolut meritorie, a celor ce au debutat. Dacă nici artiștii Operei nu sunt solidari în fa­ța unui eveniment de acest fel, atunci să nu ne mire fap­tul că publicul devine indi­­­ferent. Și totuși, să nu ne lăsăm cuprinși de amărăciune. In loja vecină, un tovarăș bătea măsura pe marginea lojei de clte ori simțea că lucrurile pot lua o întorsătură neplăcu­tă pe scenă. La rangul doi și unu, în staruri, aceiași oameni care întotdeauna vin, nu se lasă seduși de alte interese, decit de dragostea față de o­­peră. Umilul meu condei le ex­primă cea mai nestăvilită ad­mirație! Emil MUREȘAN HULII ARTIȘTI... PUTINI SPECTATORII Peisaj montan: VALEA IERII Fotografia: R. NEGREA Octavian BOUR. „CARICATURA - CULTIVAREA SIMȚULUI CRITIC SI ESTETIC” Recent, la Ljubljana, Iugoslavia, a avut loc cea de a treia Bienală internațională de umor fără cuvinte. Au fost prezenți nume­roși umoriști din Europa, între care cunos­cuții Bozo Ifos și Branko Conic (Iugoslavia), Claude Raynaud (Franța), Vlasta Zabransky (Cehoslovacia), Ronald Searle (Anglia), Jenő Dallos (Ungaria), Vitali Peskov (U.R.S.S ), Ju­rg Furrer (Elveția), Bas Mitropoulos (Gre­cia), Panaiot Ghelev (Bulgaria), Semih Bal­­d­oglu (Turcia), Dante Petrini (Italia), Ergy Lipinski (Polonia), și alții. Caricatura fără cuvinte din țara noastră a fost reprezentată de A. Poch, Constantin Cazacu, Constantin Ciosu și Octavian Bour Octavian BOUR — vechi colaborator al „Făcliei“, participant la numeroase expoziții clujene, naționale și internaționale, autor al volumului de caricaturi F­ără cuvinte — a deschis sîmbătă o expoziție personală la Ca­sa ziariștilor din București. I-am adresat, cu acest prilej, cîteva întrebări: — Octavian Bour, nu-ți prea place să li se spună desenelor tale — caricaturi... — Termenul s-a devalorizat, lumea consi­deră, îndeobște, caricatura o ghidușie — cu mai mult sau mai puțin umor —, un­ desen caraghios, care deformează prin exagerare și are și o poantă. — Înțeleg că ai o părere mai bună despre caricatură, mai ales despre caricatura fără cuvinte. De ce renunți la sprijinul textului? —■ Fiindcă am absolvit Institutul de arte plastice „Ion Andreescu". — Cunosc absolvenți ai acestui institut ca­re știu să spună glume, chiar cu destulă vir­tuozitate. .. — Dar, în acel moment,­ nu sunt plasticieni. Tablourile, gravurile, sculpturile, obiectele din ceramică sau textile au, cel mult, titlu — nu foarte necesar —, nicidecum explicații literare, care să povestească obiectul respec­tiv. — Iar dacă un tablou nu are nevoie de anecdote și cimilituri, de ce să fie necesare unui desen umoristic?­ înțeleg și subscriu- Dar nu pot să nu remarc faptul că majori­tatea cititorilor publicațiilor nu sunt destul de familiarizați cu acest gen de caricatură, mai ales că unele ziare și reviste abundă în caricatura de celălalt gen. — Ai spus bine „cititori“, adică oameni ca­re mai mult citesc decât privesc. Caricatura este o specie mai nouă decît ghicitoarea, stri­­gătura, snoava, proverbul, anecdota, calam­burul, epigrama, satira, fabula și celelalte rude literare ale sale. Mai gîndește-te ce bine sînt reprezentate aceste specii în folclo­rul nostru, în timp ce în arta plastică popu­lară caricatura, ca specie bine conturată, lipsește cu desăvîrșire. Este un exemplu de felul cum tradiția, obișnuința, exercițiul duc la o situație paradoxală: unii oameni întîm­­pină dificultăți la înțelegerea umorului gra­fic, deși fiind mai direct, adresîndu-se ochiu­lui, poate fi înțeles de oameni de pe toate meridianele (și de stadii de civilizație nu extrem de îndepărtate), deși vorbesc limbi diferite — în același timp umorul literar pu­­nînd, uneori, piedici insurmontabile în tradu­cere. In fine, caricatura poate fi receptată șî de un copil care nu știe scris-ctîtul. — Deci, revendici caricatura în exclusivi­tatea artelor plastice?... — O caricatură bună — un desen umoris­tic reușit — nu are nevoie de „cîrjele“ și „protezele“ unui text. Ca să te convingi, des­chide un ziar, acoperă textul de sub carica­tură fără să-I citești, privește desenul și în­cearcă să vezi dacă-ți spune ceva. E cea mai simplă dovadă că acea caricatură nu are va­loare, fiind doar o ilustrație a textului. — Care este rostul specific al caricaturii față de pictură, să zicem? — Nu-mi place să teoretizez, să dau rețete altora. — Nu te sfii, de vreme ce nu ești convins că le va urma toată lumea... — Foarte general vorbind, este o atitudi­nea față de oameni și relațiile dintre ei, pe care n-o pot exprima altfel. — Probabil in categoria „relațiilor" dintre oameni incluzi și desenele care „discută" des­pre arta graficii... — Te referi la desenele care știu că-ți plac mai mult decit toate, cele publicate în cartea Fără cuvinte. Acea investigare a șanselor specifice graficii de a-și fi suficientă sieși a fost o etapă. I-au urmat ciclul Creioane și cel al Poluării, ambele neîncheiate încă. Aici se verifică poate mai mult acele rosturi ale caricaturii, de care vorbeai, fiind meditații asupra lumii literare, asupra relației om­­mediu. — Caricaturile tale sunt, unele umoristice, altele satirice. Ești ceea ce se numește „om cu umor“? —• Nu prea am umor — dacă te referi la cel verbal sau scris... — Crezi în valoarea socială a umorului și satirei? *— Cred, dar nu intr-ar­ efect imediat al lor. Firește, unele tipuri de caricaturi pot, de exemplu, să urce sau să coboare prestigiul unui om sau al unei instituții. Mai important mi se pare efectul cumulat în timp: cultiva­rea simțului critic și estetic. — Ce-ți dorești mai mult? — Să nu-mi pierd umorul, cu­ îl am. — Ce crezi că am mai putea discuta în acest interviu? — In acest interviu — chimic, sau foarte multe altele. Despre umorul fără text, des­pre grafica publicațiilor, despre grafica pu­blicitară, despre afișe. — Ești mulțumit de felul cum sunt aprecia­te caricaturile tale? — In general, da. Cred, însă, ca Se face prea puțin, în presă, pentru cultivarea cari­caturii de valoare, pentru cultivarea artei umorului fără cuvinte. Ilie CALIAN REQUIEM Inițiativa Filarmonicii clu­jene și a dirijorului Dorin Pop de a programa executa­rea în concert a Requiemului de W. A. Mozart, merită în­treaga prețuire a iubitorilor muzicii, cărora această lucra­re le este destul de puțin cu­­noscută. Monumentala lucra­re permite cunoașterea uneia din laturile cele mai origina­le și semnificative ale stilului­ mozartian tîrziu. Requiemul pentru cor-or­­chestră și soliști vocali, este cea din urmă creație a lui Mozart și reprezintă unul din cele mai strălucite exemple ale măestriei genialului com­pozitor. Concepută în 12 părți, lucrarea a fost doar parțial terminată de Mozart, această sarcină fiind realizată de ele­vul său Xaver Susmayer du­pă moartea compozitorului. Grandioasa lucrare vocal simfonică, destinată a fi cîn­­tată la ceremonii funebre, re­dă cu o deosebită forță evo­catoare tragicul, durerea sfi­­șietoare în fața morții, dar și eroica afirmare a voinței o­­mului în luptă cu ea.­­Serio­zitatea cu care este tratată a­­ceastă temă filozofică, forța muzical dramatică, și măes­­tria limbajului muzical — au înscris această creație mozar­­tiană în repertoriul universal de concerte. De o sobrietate majestuoasă — Requiemul este alcătuit din pagini corale emoționante — redînd sentimente contras­tante, de la duioșie și recu­legere la nețărmurită durere, de la nădejde și împăcare la spaimă și disperare. Toate a­­cestea sunt redate printr-o muzică de neîntrecută frumu­sețe, dovada unei geniale in­spirații, ce se desfășoară cu o amploare crescîndă spre un final grandios — atît prin construcția care angajează toate resursele orchestrei și ale vocii umane, cît și prin bogăția­­ de idei artistice pe care le revarsă. Muzica plină de măreție a Requiemului impresionează, deopotrivă, in ansamblul coral-orchestral ca și în părțile solistice. Executarea în concert a li­nei , lucrări de un asemenea grad de complexitate, a pre­supus din partea întregului ansamblu de interpreți multă exigență și un înalt pro­fesionalism. La pupitru, Dorin Pop s-a dovedit un artist capabil de o intensă vibrație interioară, desfășurată in limitele unei scări de nuanțe din cele mai sensibile. Corul (atent pregă­tit de Florin Mihăiescu) a re­levat tot timpul tonul potri­vit de evocare. Cvartetul vo­cal compus din Virginia Ma­­nu-sopran, Edita Simon­alto, Mihai Zamfir-tenor și Ionel Pantea-beas, demonstrînd o a­­finitate pentru stilul mozar­tian, a produs o bună impre­sie prin calitatea glasurilor, omogenitatea și cursivitatea frazelor muzicale. Audiția s-a bucurat de unul din cele mai frumoase succese. Mariana CRISTEA Două decenii de activitate rodnică la Stațiunea experimentală horticolă Cluj Se împlinesc zilele acestea 20 de ani de cînd a luat fi­ință Stațiunea horticolă Cluj, cu scopul de a sprijini dez­voltarea producției horticole în această zonă a Transilva­niei. Bucurîndu-se de ajuto­rul prețios și substanțial pri­mit din partea partidului și guvernului. Stațiunea și-a dezvoltat­ an de an baza teh­­nico-materială și în mod co­respunzător activitățile de cercetare și de producție. In anii care au trecut de la înființarea stațiunii s-au ridi­cat numeroase construcții moderne care au contribuit la consolidarea bazei mate­riale de cîmp și laborator Și dezvoltarea activității de Cer­cetare și producție, s-au înfi­ințat plantații experimentale și de producție de pomi și ar­buști fructiferi, care depășesc în prezent 500 ha, o plantație de vie în suprafață de 36 ha, s-a amenajat 100 ha teren iri­gat pentru legume în cîmp și s-au construit peste 60 000 mp de sere și răsadnițe pentru culturi de flori și legume. Colectivul cadrelor de cer­cetători a crescut ca număr de la 3 la începutul activită­ții stațiunii, la 13 în prezent Acestora li se mai adaugă 7 cadre cu pregătire superioară care deservesc sectorul de producție și economic și nu­meroase cadre cu pregătire medie. Beneficiind de aceste con­diții, colectivul stațiunii a reușit în decursul celor două decenii să desfășoare o rod­nică activitate. La baza muncii de cercetare au stat planurile tematice a­­xate pe rezolvarea unui nu­măr mare de probleme ceru­te de sectorul de producție, cu privire specială la structu­ra sortimentelor de specii și soiuri și măsurile agrotehnice cele mai eficiente care pot să asigure recolte mari și de ca­litate superioară și bineînțeles preocuparea pentru crearea de noi soiuri de pomi fructi­feri, viță de vie, legume și flori. Astfel, prin studiile între­prinse pe un număr mare de specii și soiuri de plante horti­­viticole în colecțiile și cultu­rile de concurs din stațiune s-a adus o contribuție impor­tantă la raionarea și micro­­raionarea pomicultură, viticul­turii și floriculturii din cen­trul și nord-vestul Transilva­niei, indicîndu-se cu această ocazie locul unde se vor ex­tinde culturile de pomi, viță de vie, legume și flori, ce so­iuri și specii se vor planta și tehnologia de cultură cores­punzătoare. Studiul a peste 350 soiuri de pomi, arbuști fructiferi și viță de vie, a constituit o con­tribuție de seamă a stațiunii noastre la întocmirea unor lu­crări cu caracter fundamental pentru știința și practica hor­­ta viticolă din țara noastră, cum ar fi Pomologia și Am­­pelografia R.S.R. Prin lucrările de selecție clonală, s-au obținut o serie de clone foarte valoroase, prin capacitatea mare de producție, calitate superi­oară a fructelor și o rezisten­ță sporită față de boli și dău­nători. Dintre acestea amintim 6 clone extrase din 3 soiuri de căpșuni, 10 clone extrase din 3 soiuri de viță de vie, 8 clone de gutui pentru port­altoi de păr și 6 clone de portaltoi vegetativi pentru măr. Tot pentru îmbunătățirea sortimentelor, mai importan­te și cu caracter mai pronun­țat de originalitate, sînt so­iurile nou create în stațiune, dintre care unele sînt deja o­­mologate și promovate larg în producție, altele cu procesul de selecție încheiat, urmînd a fi omologate în etapa imediat următoare, apoi elitele de per­­­spectiva în cursi de valori­ficare și de precizare a valo­rii lor în culturi de concurs. Au fost omologate și pro­movate în producție pînă a­­cum un număr de 14 soiuri de plante horticole dintre ca­re 4 soiuri de pomi fructiferi. La soiurile deja omologate se adaugă alte 4 cu procesul de ameliorare încheiat, în prezent fiind în faza de omo­logare sau de pregătire a do­cumentației in vederea omolo­gării, dintre care 2 soiuri de măr și 2 de viță de vie. In­­ culturile de concurs ale Stațiunii sau la C.I.O.S. e­­xistă mai multe elite din rîn­­dul cărora s-a remarcat cu perspective certe un număr de 29, din diferite specii. Sunt­ de menționat, de asemenea, și posibilitățile largi ce le mai oferă materialul biologic exis­tent în cîmpurile noastre de încercare. Cercetările legate de teh­nologia de cultură a plante­lor hortiviticole au condus, de asemenea, la obținerea de rezultate importante, cu apli­cabilitate largă în producție. Aceste contribuții vizează sta­bilirea complexului de măsuri agrotehnice în livezile tine­re și pe­ rod, în folosirea unor erbicide în pomicultură, viti­cultură și legumicultura, sta­bilirea unor tehnologii de cul­tivare a unor specii de flori în seră și altele. O formă eficientă practicată pentru răspîndirea noului, a constituit-o organizarea de lo­turi demonstrative și ferme pilot în cadrul unor unități de producție, cooperative agricole sau întreprinderi agricole de stat din județele Cluj, Sălaj, Bihor, Maramureș etc.­­ Numărul loturilor demon­strative organizate a fost va­riabil în diferite etape de e­­voluție a stațiunii, ajungînd la peste 30 și cu o suprafață însumată la peste 1 500 ha. Loturile demonstrative or­ganizate mai nou (C.A.P. Că­­șei, Cîțcău, Luncani, județul Cluj, cele din județele Sălaj și Bihor etc.), urmăresc în special trecerea pe rod a li­vezilor tinere, de sporire a capacitățiii de producție , a plantațiilor de pomi și viță de vie cu potențial scăzut, de promovare a tehnologiei adec­vate în livezile intensive și de modernizare a plantațiilor de viță de vie, legume și flori etc. în fermele pilot de la I.A.S. Cluj și I.A.S. Poiana se urmăresc obținerea unor pro­ducții mari și eficiente, cu rezultate deja apropiate de parametrii stabiliți. In sectorul de producție din stațiune, avînd menirea de a verifica rezultatele experi­mentale pe suprafețe mari, de a demonstra posibilitatea ob­ținerii de recolte superioare la unitatea de suprafață și să sprijine producția unităților agricole cu material săditor de valoare biologică ridicată, se obțin an de an rezultate­­ tot­ mai bune. De asemenea, sectorul de producție din stațiune contri­buie și la aprivizionarea oa­menilor muncii cu importante cantități de legume, fructe și flori. Urmînd indicațiile date de conducerea partidului și sta­tului stațiunea noastră men­ține o legătură strînsă cu în­­vă­țămîntul mediu și­­ superior de specialitate. Această acțiune este concre­tizată prin numărul mare de studenți ai institutelor agro­nomice și elevi de la liceele de specialitate, care își desă­­vârșesc pregătirea profesiona­lă în timpul stagiului de prac­tică efectuat aici, prin efec­tuarea unor lucrări practice din programul de instruire al studenților în laboratoarele și cîmpurile stațiunii, ca și prin cursurile de specialitate pre­date studenților de către cer­cetătorii stațiunii, care sunt și cadre didactice la discipline­le de profil de la Institutul agronomic Cluj. Pe baza condițiilor create, in viitor sfera activității noas­tre de cercetare se va lărgi și îmbunătăți calitativ prin a­­bordarea de noi teme și ex­periențe și aprofundarea celor urmărite astăzi, sub aspect ci­­togenetic, fiziologic, de apro­fundare a bazelor genetice ale ameliorării plantelor horti-vi­­ticole, de cunoaștere și de utilizare a efectelor agenților mutageni în obținerea de for­me noi de plante. Se vor pu­ne, de asemenea, bazele pro­ducerii materialului săditor li­ber de viroze și se vor căuta metode noi de intensificare și de modernizare a culturilor horticole și de ridicare a ponderii lor economice în ca­drul unităților agricole socia­liste. Colectivul stațiunii este a­­nimat de hotărîrea de a munci cu abnegație pentru obținerea de realizări și mai frumoase în viitor, contri­buind astfel la dezvoltarea continuă a horti-viticulturii în țara noastră, la îndeplini­rea înainte de termen a sar­cinilor ce-i revin din preve­derile cincinalului. • Conf. dr. ing. Ștefan OPREA, director științific, ing. Mircea STRAULEA, cercetător la Stațiunea expe­rimentală horticolă Cluj Pe scena Operei Române de Stat din Cluj, dumini­că, 27 mai, a avut loc re­citalul de balet al absol­venților Liceului de core­grafie din Cluj — promo­ția 1973, din care vă pre­zentăm două secvențe. Re­citalul absolvenților s-a bucurat de un frumos succes. UN FESTIVAL INEDIT Sîmbătă după-amiază, în sala Casei municipale de cultură, elevii claselor TI—VIII de la Școala gene­rală nr. 2 din Cluj au pre­zentat un spectacol inedit — festivalul de recitări, cintece, dialoguri, schițe și monologuri în limbile fran­ceză, engleză și germană. A­­proape o oră și jumătate, părinții, cadrele didactice și cei din­tr-a-ntîia au urmărit cu interes evoluția celor peste 100 de elevi pregătiți cu răbdare și perseverență de profesorii Doina Todoran (franceză), Lia Iubașu (en­gleză), Margareta Boiez, Dan Bîndilă, Maria Mareș și Ma­ria Mezei (germană). Cei doi mici prezentatori, Ioana Rusu și Bogdan Ionuț, din clasa a ÎII-a, au între­git, prin farmec și origina­litate, preludiul fiecărui nu­măr din festival, mulțumind, în încheiere, pentru partici­parea părinților la specta­col și, mai ales, pentru a­­plauze. (c. s.) Activități școlare instructive și educative In programul de activități al orga­nizației de pio­nieri de la Școala generală nr. 2 din Cluj, sunt prevă­zute diferite ma­nifestări menite să formeze și să con­solideze trăsături necesare viitorilor constructori ai so­cialismului în ța­ra noastră. Unele au scopul de a forma elevilor de­prinderi utile prin munca practică, fie în atelierul­­școală, fie la în­grijirea și curăți­rea zonei reparti­zate din parcul mare al orașului, pe Cetățuie și a mormintelor din Cimitirul eroilor, fie prin întîl­­niri cu muncitori fruntași, cu oa­meni de știință și cultură din Cluj. Un loc aparte l-au constituit excursi­ile instructiv-edu­­cative organizate cu prilejul ani­versării Revolu­ției de la 1848. Pentru a sădi în inimile copiilor nobilele sentimen­te de patriotism, independență și suveranitate na­țională, profesorii și învățătorii șco­lii au pregătit scurte montaje li­­terar-artistice a­­decvate acestui mare eveniment. Acestea au prins viață cu ocazia excursiei organi­zate la Turda și Mirăslău, unde pionierii, lângă monumentul lui Mihai Viteazul, au evocat in­vers și citn figura primu­lui domnitor al României unite. La Alba Iulia, în fața obeliscului lui Horea, au prezen­tat un program închinat luptei po­porului nostru pentru eliberare națională și so­cială, iar la Blaj, pe Cîmpia Liber­tății, au evocat, într-un ales mon­taj literar-muzi­­cal, Revoluția de la 1848 și pe ai ei conducători. (c. ș.)

Next