Făclia, aprilie-iunie 1973 (Anul 27, nr. 8206-8283)
1973-05-29 / 8255. szám
PAGINA 2 FĂCLIA Cercurile științifice studențești de la Universitate —in căutarea profilului formării cercetătorului Pornind de la cîteva date statistice existente la sediul A.S.C. a Universității, date conform cărora în Universitate ar funcționa 54 de cercuri științifice Studențești, la care ar participa 1.643 de studenți (aproximativ 30 de studenți intr-un cerc), am încercat să aflăm in ce măsură aceste cercuri acoperă o nevoie reală, în ce măsură ele sînt organisme vii, active, în procesul de învățămînt. La puțin timp după încheierea sesiunii de comunicări științifice a studenților, sesiune la care au participat exclusiv membrii cercurilor, bilanțul global este îmbucurător, raportul dintre numărul de studenți care au prezentat lucrări la sesiune și numărul total al studenților este de 1/4 față de 1/10, raportul din anul trecut. Activitatea cercurilor s ritmicizat în pragul sesiunii de comunicări — ne spune Liviu Dărăban (anul II Fizică). Lucru îmbucurător, întrebarea este însă dacă ritmul se va menține și după sesiune. Pentru ca aceasta să se întîmple, „lucrările de cerc trebuie să fie axate pe tematici aplicative" (Iosif lug. anul IV Fizică). Trebuie cunoscute mai întîi necesitățile de ultimă oră ale întreprinderilor,iar apoi, lucrarea odată elaborată trebuie să-și găsească aplicare la locul pentru care a fost concepută. In vederea acestei duble mișcări a fost înființat Centrul studențesc de studii, cercetări și proiectări, centru care nu și-a dovedit încă eficiența, cel puțin în privința facultăților din Universitate, ba capitolul „contracte încheiate, la care participă și studenții“, figurează doar Facultatea de chimie, cu contracte în valoare de 2.070.000 lei. Studenții nu cunosc programul de cercetări al întreprinderilor, (situație semnalată de Tereza Roșca, anul II Studii economice), deci nu pot decît să propună niște teme care probabil interesează producția. Faza a doua a procesului de legare a activității cercurilor științifice de practică, faza încheierii propriu-zise a contractelor, este și mai dificilă. „Există la Facultatea de fizică perspectiva unor contracte cu întreprinderea „Clujeana" și cu „înfrățirea" din Oradea — ne spune Radu Pintea, anul II Fizică —, dar în general întreprinderile au rezerve. Semnificativ este faptul că la sesiunea de comunicări științifice a studenților nu a participat nici un reprezentant al vreunei întreprinderi din Cluj sau din țară. Rezervele sunt explicabile, de altfel, dacă ne gîndim că programul de cercetări al cercurilor științifice se suprapune programului de cercetări al întreprinderii și nu se îmbină armonios cu acesta. Cercurile științifice sînt însă în primul rînd „cercuri de inițiere" (Iosif Iug). Avînd în vedere acest caracter al lor, ne-a mirat participarea firavă a anilor I la cerc. „Am vrea să lucrăm la un cerc — ne spun Bartha Gyöngy și Dezső Wencel, anul I Chimie —, dar asta cere un bagaj de cunoștințe mult mai mare decît cel propriu studentului din anul I“. Aceeași opinie am întîlnit-o la un grup de studenți din anul I Filosofic: „E muncă multă, discuțiile se poartă la un nivel net superior; după ce asistă la o ședință de cerc, studentul, din anul I pleacă descurajat și de cele mai multe ori nu repetă experiența". Și situația se lămurește, avînd în vedere faptul că marea majoritate a lucrărilor prezentate la cerc sînt fragmente din lucrările de diplomă aflate in pregătire (de aici, participarea aproape exclusivă a anilor III și IV la cercuri). Eli se pare fericită rezolvarea găsită de cercul Istoria literaturii române de la Facultatea de filologie: „începătorilor li se propune să prezinte recenzii, lucrări mai ușoare, care însă îi introduc în specificul muncii de cerc" (Virgil Suciu, anul II Filologie). O soluție ne-a fost sugerată de lectorul Simion Simon, președintele comisiei profesionale pe Universitate: „S-ar putea înființa cercuri speciale pentru anii I, cercuri „de acomodare", unde începătorii să aibă ocazia unui prim contact cu aparatajul de specialitate, să-și însușească un stil de muncă. Eventual, studenții anilor să lucreze sub îndrumarea unor studenți din anii mai mari, știut fiind că raportul de la student la student inhibă mult mai puțin decît cel de la student la cadru didactic“. Tot pentru îmbunătățirea activității cercurilor științifice studențești s-au făcut și alte propuneri, aflate de data aceasta la poli opuși. O primă propunere: activitatea de cerc să fie consemnată în programul de învățămînt ca obligatorie, facultativă fiind alegerea ramurii (și aici s-ar impune diversificarea cercurilor). O altă propunere: intrarea într-un cerc să se facă pe bază de concurs, deci cercul să cuprindă un număr mic de studenți, dar nivelul la care se lucrează să fie dintre cele mai ridicate (și în acest sens am aflat de la Gelu Todea, anul IV Psihologie, că la cercul de psihologie participarea este condiționată de o medie peste 8). O ultimă întrebare se referea la soarta lucrări prezentate la cerc. Lucrările bune sunt selectate („și poate că în acest proces de selecție ar trebui să se aibă mai mult în vedere opinia membrilor cercului" ( Gelu Todea) pentru a fi prezentate la sesiunea de comunicări științifice. Lucrările premiate au șansa de a merge mai departe, la o sesiune pe țară. Celelalte, însă, și ele bune, avînd în vedere selecția premergătoare, nu mai au nici o perspectivă. O soluție ne-a fost sugerată de studenții de la Psihologie și de cei de la Filologie. Cu puțină înțelegere și bunăvoință din partea organelor de conducere ale facultăților, aceste lucrări, dactilografiate în citeva exemplare, și-ar putea găsi locul in biblioteci și, întocmindu-se un fișier special, să fie la dispoziția tuturor celor care vor dori să se cunoască. Monica PĂUN Ultimul spectacol cu „Boema“ de Giacomo Puccini la Opera Română din Cluj ne-a oferit patru debuturi: în rolul Mimi, pe soprana Maria Mureșan, în Marcello pe Marius frubculescu, în Musetta , Margareta Finățeanu și in Schaunard pe Alexandru Köpeczi. . Exceptînd inerentele scăpări muzicale pe care le prilejuiește debutul într-o operă cu multă mișcare scenică, prezența scenică a celor patru artiști a fost binevenită, atît prin faptul că ei au constituit o echipă artistică nouă, cit și prin valoarea lor privită individual. Vocea frumoasă a Măriei Mureșan își găsește posibilitatea de desfășurare și nu s-a dezmințit nici în Mimi; excepting unele inegalități ale timbrului și puterii vocii în registrul acut, rolul este corect însușit, cu multă sensibilitate. Margareta Finățeanu este expresivă vocal, vocea penetrează în sală, dar insistă oarecum prea mult asupra notei de superficialitate a Musettei, fără să-i găsească și latura de anumită gingășie sufletească. Marius Trubulescu își urmează linia ascendentă, vocală, caracterizată prin calitate și egalitate a registrelor, cu un joc de scenă degajat, linie artistică prin care s-a impus și în alte roluri. Surprinzător de sigur pe el a fost Al. Köpetzi, membru al corului Operei Române, distribuit în Schaunard. Dar nu numai debutanții, tot spectacolul a fost pătruns de o notă de reușită artistică. In sală, insă, spectacolul prin puținii spectatori, ne-a trezit o anumită tristețe. Să fie de vină programarea lui la numai o săptămînă după ce „Boema" avusese doi oaspeți japonezi, deci la un interval prea scurt? Să motivăm lipsa publicului prin meciul de fotbal reluat de televiziune? Un lucru este însă și mai dureros: în loja artiștilor sau î n sală, doi-trei colegi, care au venit să urmărească munca de luni de zile, de altfel absolut meritorie, a celor ce au debutat. Dacă nici artiștii Operei nu sunt solidari în fața unui eveniment de acest fel, atunci să nu ne mire faptul că publicul devine indiferent. Și totuși, să nu ne lăsăm cuprinși de amărăciune. In loja vecină, un tovarăș bătea măsura pe marginea lojei de clte ori simțea că lucrurile pot lua o întorsătură neplăcută pe scenă. La rangul doi și unu, în staruri, aceiași oameni care întotdeauna vin, nu se lasă seduși de alte interese, decit de dragostea față de operă. Umilul meu condei le exprimă cea mai nestăvilită admirație! Emil MUREȘAN HULII ARTIȘTI... PUTINI SPECTATORII Peisaj montan: VALEA IERII Fotografia: R. NEGREA Octavian BOUR. „CARICATURA - CULTIVAREA SIMȚULUI CRITIC SI ESTETIC” Recent, la Ljubljana, Iugoslavia, a avut loc cea de a treia Bienală internațională de umor fără cuvinte. Au fost prezenți numeroși umoriști din Europa, între care cunoscuții Bozo Ifos și Branko Conic (Iugoslavia), Claude Raynaud (Franța), Vlasta Zabransky (Cehoslovacia), Ronald Searle (Anglia), Jenő Dallos (Ungaria), Vitali Peskov (U.R.S.S ), Jurg Furrer (Elveția), Bas Mitropoulos (Grecia), Panaiot Ghelev (Bulgaria), Semih Baldoglu (Turcia), Dante Petrini (Italia), Ergy Lipinski (Polonia), și alții. Caricatura fără cuvinte din țara noastră a fost reprezentată de A. Poch, Constantin Cazacu, Constantin Ciosu și Octavian Bour Octavian BOUR — vechi colaborator al „Făcliei“, participant la numeroase expoziții clujene, naționale și internaționale, autor al volumului de caricaturi Fără cuvinte — a deschis sîmbătă o expoziție personală la Casa ziariștilor din București. I-am adresat, cu acest prilej, cîteva întrebări: — Octavian Bour, nu-ți prea place să li se spună desenelor tale — caricaturi... — Termenul s-a devalorizat, lumea consideră, îndeobște, caricatura o ghidușie — cu mai mult sau mai puțin umor —, un desen caraghios, care deformează prin exagerare și are și o poantă. — Înțeleg că ai o părere mai bună despre caricatură, mai ales despre caricatura fără cuvinte. De ce renunți la sprijinul textului? —■ Fiindcă am absolvit Institutul de arte plastice „Ion Andreescu". — Cunosc absolvenți ai acestui institut care știu să spună glume, chiar cu destulă virtuozitate. .. — Dar, în acel moment, nu sunt plasticieni. Tablourile, gravurile, sculpturile, obiectele din ceramică sau textile au, cel mult, titlu — nu foarte necesar —, nicidecum explicații literare, care să povestească obiectul respectiv. — Iar dacă un tablou nu are nevoie de anecdote și cimilituri, de ce să fie necesare unui desen umoristic? înțeleg și subscriu- Dar nu pot să nu remarc faptul că majoritatea cititorilor publicațiilor nu sunt destul de familiarizați cu acest gen de caricatură, mai ales că unele ziare și reviste abundă în caricatura de celălalt gen. — Ai spus bine „cititori“, adică oameni care mai mult citesc decât privesc. Caricatura este o specie mai nouă decît ghicitoarea, strigătura, snoava, proverbul, anecdota, calamburul, epigrama, satira, fabula și celelalte rude literare ale sale. Mai gîndește-te ce bine sînt reprezentate aceste specii în folclorul nostru, în timp ce în arta plastică populară caricatura, ca specie bine conturată, lipsește cu desăvîrșire. Este un exemplu de felul cum tradiția, obișnuința, exercițiul duc la o situație paradoxală: unii oameni întîmpină dificultăți la înțelegerea umorului grafic, deși fiind mai direct, adresîndu-se ochiului, poate fi înțeles de oameni de pe toate meridianele (și de stadii de civilizație nu extrem de îndepărtate), deși vorbesc limbi diferite — în același timp umorul literar punînd, uneori, piedici insurmontabile în traducere. In fine, caricatura poate fi receptată șî de un copil care nu știe scris-ctîtul. — Deci, revendici caricatura în exclusivitatea artelor plastice?... — O caricatură bună — un desen umoristic reușit — nu are nevoie de „cîrjele“ și „protezele“ unui text. Ca să te convingi, deschide un ziar, acoperă textul de sub caricatură fără să-I citești, privește desenul și încearcă să vezi dacă-ți spune ceva. E cea mai simplă dovadă că acea caricatură nu are valoare, fiind doar o ilustrație a textului. — Care este rostul specific al caricaturii față de pictură, să zicem? — Nu-mi place să teoretizez, să dau rețete altora. — Nu te sfii, de vreme ce nu ești convins că le va urma toată lumea... — Foarte general vorbind, este o atitudinea față de oameni și relațiile dintre ei, pe care n-o pot exprima altfel. — Probabil in categoria „relațiilor" dintre oameni incluzi și desenele care „discută" despre arta graficii... — Te referi la desenele care știu că-ți plac mai mult decit toate, cele publicate în cartea Fără cuvinte. Acea investigare a șanselor specifice graficii de a-și fi suficientă sieși a fost o etapă. I-au urmat ciclul Creioane și cel al Poluării, ambele neîncheiate încă. Aici se verifică poate mai mult acele rosturi ale caricaturii, de care vorbeai, fiind meditații asupra lumii literare, asupra relației ommediu. — Caricaturile tale sunt, unele umoristice, altele satirice. Ești ceea ce se numește „om cu umor“? —• Nu prea am umor — dacă te referi la cel verbal sau scris... — Crezi în valoarea socială a umorului și satirei? *— Cred, dar nu intr-ar efect imediat al lor. Firește, unele tipuri de caricaturi pot, de exemplu, să urce sau să coboare prestigiul unui om sau al unei instituții. Mai important mi se pare efectul cumulat în timp: cultivarea simțului critic și estetic. — Ce-ți dorești mai mult? — Să nu-mi pierd umorul, cu îl am. — Ce crezi că am mai putea discuta în acest interviu? — In acest interviu — chimic, sau foarte multe altele. Despre umorul fără text, despre grafica publicațiilor, despre grafica publicitară, despre afișe. — Ești mulțumit de felul cum sunt apreciate caricaturile tale? — In general, da. Cred, însă, ca Se face prea puțin, în presă, pentru cultivarea caricaturii de valoare, pentru cultivarea artei umorului fără cuvinte. Ilie CALIAN REQUIEM Inițiativa Filarmonicii clujene și a dirijorului Dorin Pop de a programa executarea în concert a Requiemului de W. A. Mozart, merită întreaga prețuire a iubitorilor muzicii, cărora această lucrare le este destul de puțin cunoscută. Monumentala lucrare permite cunoașterea uneia din laturile cele mai originale și semnificative ale stilului mozartian tîrziu. Requiemul pentru cor-orchestră și soliști vocali, este cea din urmă creație a lui Mozart și reprezintă unul din cele mai strălucite exemple ale măestriei genialului compozitor. Concepută în 12 părți, lucrarea a fost doar parțial terminată de Mozart, această sarcină fiind realizată de elevul său Xaver Susmayer după moartea compozitorului. Grandioasa lucrare vocal simfonică, destinată a fi cîntată la ceremonii funebre, redă cu o deosebită forță evocatoare tragicul, durerea sfișietoare în fața morții, dar și eroica afirmare a voinței omului în luptă cu ea.Seriozitatea cu care este tratată această temă filozofică, forța muzical dramatică, și măestria limbajului muzical — au înscris această creație mozartiană în repertoriul universal de concerte. De o sobrietate majestuoasă — Requiemul este alcătuit din pagini corale emoționante — redînd sentimente contrastante, de la duioșie și reculegere la nețărmurită durere, de la nădejde și împăcare la spaimă și disperare. Toate acestea sunt redate printr-o muzică de neîntrecută frumusețe, dovada unei geniale inspirații, ce se desfășoară cu o amploare crescîndă spre un final grandios — atît prin construcția care angajează toate resursele orchestrei și ale vocii umane, cît și prin bogăția de idei artistice pe care le revarsă. Muzica plină de măreție a Requiemului impresionează, deopotrivă, in ansamblul coral-orchestral ca și în părțile solistice. Executarea în concert a linei , lucrări de un asemenea grad de complexitate, a presupus din partea întregului ansamblu de interpreți multă exigență și un înalt profesionalism. La pupitru, Dorin Pop s-a dovedit un artist capabil de o intensă vibrație interioară, desfășurată in limitele unei scări de nuanțe din cele mai sensibile. Corul (atent pregătit de Florin Mihăiescu) a relevat tot timpul tonul potrivit de evocare. Cvartetul vocal compus din Virginia Manu-sopran, Edita Simonalto, Mihai Zamfir-tenor și Ionel Pantea-beas, demonstrînd o afinitate pentru stilul mozartian, a produs o bună impresie prin calitatea glasurilor, omogenitatea și cursivitatea frazelor muzicale. Audiția s-a bucurat de unul din cele mai frumoase succese. Mariana CRISTEA Două decenii de activitate rodnică la Stațiunea experimentală horticolă Cluj Se împlinesc zilele acestea 20 de ani de cînd a luat ființă Stațiunea horticolă Cluj, cu scopul de a sprijini dezvoltarea producției horticole în această zonă a Transilvaniei. Bucurîndu-se de ajutorul prețios și substanțial primit din partea partidului și guvernului. Stațiunea și-a dezvoltat an de an baza tehnico-materială și în mod corespunzător activitățile de cercetare și de producție. In anii care au trecut de la înființarea stațiunii s-au ridicat numeroase construcții moderne care au contribuit la consolidarea bazei materiale de cîmp și laborator Și dezvoltarea activității de Cercetare și producție, s-au înființat plantații experimentale și de producție de pomi și arbuști fructiferi, care depășesc în prezent 500 ha, o plantație de vie în suprafață de 36 ha, s-a amenajat 100 ha teren irigat pentru legume în cîmp și s-au construit peste 60 000 mp de sere și răsadnițe pentru culturi de flori și legume. Colectivul cadrelor de cercetători a crescut ca număr de la 3 la începutul activității stațiunii, la 13 în prezent Acestora li se mai adaugă 7 cadre cu pregătire superioară care deservesc sectorul de producție și economic și numeroase cadre cu pregătire medie. Beneficiind de aceste condiții, colectivul stațiunii a reușit în decursul celor două decenii să desfășoare o rodnică activitate. La baza muncii de cercetare au stat planurile tematice axate pe rezolvarea unui număr mare de probleme cerute de sectorul de producție, cu privire specială la structura sortimentelor de specii și soiuri și măsurile agrotehnice cele mai eficiente care pot să asigure recolte mari și de calitate superioară și bineînțeles preocuparea pentru crearea de noi soiuri de pomi fructiferi, viță de vie, legume și flori. Astfel, prin studiile întreprinse pe un număr mare de specii și soiuri de plante hortiviticole în colecțiile și culturile de concurs din stațiune s-a adus o contribuție importantă la raionarea și microraionarea pomicultură, viticulturii și floriculturii din centrul și nord-vestul Transilvaniei, indicîndu-se cu această ocazie locul unde se vor extinde culturile de pomi, viță de vie, legume și flori, ce soiuri și specii se vor planta și tehnologia de cultură corespunzătoare. Studiul a peste 350 soiuri de pomi, arbuști fructiferi și viță de vie, a constituit o contribuție de seamă a stațiunii noastre la întocmirea unor lucrări cu caracter fundamental pentru știința și practica horta viticolă din țara noastră, cum ar fi Pomologia și Ampelografia R.S.R. Prin lucrările de selecție clonală, s-au obținut o serie de clone foarte valoroase, prin capacitatea mare de producție, calitate superioară a fructelor și o rezistență sporită față de boli și dăunători. Dintre acestea amintim 6 clone extrase din 3 soiuri de căpșuni, 10 clone extrase din 3 soiuri de viță de vie, 8 clone de gutui pentru portaltoi de păr și 6 clone de portaltoi vegetativi pentru măr. Tot pentru îmbunătățirea sortimentelor, mai importante și cu caracter mai pronunțat de originalitate, sînt soiurile nou create în stațiune, dintre care unele sînt deja omologate și promovate larg în producție, altele cu procesul de selecție încheiat, urmînd a fi omologate în etapa imediat următoare, apoi elitele de perspectiva în cursi de valorificare și de precizare a valorii lor în culturi de concurs. Au fost omologate și promovate în producție pînă acum un număr de 14 soiuri de plante horticole dintre care 4 soiuri de pomi fructiferi. La soiurile deja omologate se adaugă alte 4 cu procesul de ameliorare încheiat, în prezent fiind în faza de omologare sau de pregătire a documentației in vederea omologării, dintre care 2 soiuri de măr și 2 de viță de vie. In culturile de concurs ale Stațiunii sau la C.I.O.S. există mai multe elite din rîndul cărora s-a remarcat cu perspective certe un număr de 29, din diferite specii. Sunt de menționat, de asemenea, și posibilitățile largi ce le mai oferă materialul biologic existent în cîmpurile noastre de încercare. Cercetările legate de tehnologia de cultură a plantelor hortiviticole au condus, de asemenea, la obținerea de rezultate importante, cu aplicabilitate largă în producție. Aceste contribuții vizează stabilirea complexului de măsuri agrotehnice în livezile tinere și pe rod, în folosirea unor erbicide în pomicultură, viticultură și legumicultura, stabilirea unor tehnologii de cultivare a unor specii de flori în seră și altele. O formă eficientă practicată pentru răspîndirea noului, a constituit-o organizarea de loturi demonstrative și ferme pilot în cadrul unor unități de producție, cooperative agricole sau întreprinderi agricole de stat din județele Cluj, Sălaj, Bihor, Maramureș etc. Numărul loturilor demonstrative organizate a fost variabil în diferite etape de evoluție a stațiunii, ajungînd la peste 30 și cu o suprafață însumată la peste 1 500 ha. Loturile demonstrative organizate mai nou (C.A.P. Cășei, Cîțcău, Luncani, județul Cluj, cele din județele Sălaj și Bihor etc.), urmăresc în special trecerea pe rod a livezilor tinere, de sporire a capacitățiii de producție , a plantațiilor de pomi și viță de vie cu potențial scăzut, de promovare a tehnologiei adecvate în livezile intensive și de modernizare a plantațiilor de viță de vie, legume și flori etc. în fermele pilot de la I.A.S. Cluj și I.A.S. Poiana se urmăresc obținerea unor producții mari și eficiente, cu rezultate deja apropiate de parametrii stabiliți. In sectorul de producție din stațiune, avînd menirea de a verifica rezultatele experimentale pe suprafețe mari, de a demonstra posibilitatea obținerii de recolte superioare la unitatea de suprafață și să sprijine producția unităților agricole cu material săditor de valoare biologică ridicată, se obțin an de an rezultate tot mai bune. De asemenea, sectorul de producție din stațiune contribuie și la aprivizionarea oamenilor muncii cu importante cantități de legume, fructe și flori. Urmînd indicațiile date de conducerea partidului și statului stațiunea noastră menține o legătură strînsă cu învățămîntul mediu și superior de specialitate. Această acțiune este concretizată prin numărul mare de studenți ai institutelor agronomice și elevi de la liceele de specialitate, care își desăvârșesc pregătirea profesională în timpul stagiului de practică efectuat aici, prin efectuarea unor lucrări practice din programul de instruire al studenților în laboratoarele și cîmpurile stațiunii, ca și prin cursurile de specialitate predate studenților de către cercetătorii stațiunii, care sunt și cadre didactice la disciplinele de profil de la Institutul agronomic Cluj. Pe baza condițiilor create, in viitor sfera activității noastre de cercetare se va lărgi și îmbunătăți calitativ prin abordarea de noi teme și experiențe și aprofundarea celor urmărite astăzi, sub aspect citogenetic, fiziologic, de aprofundare a bazelor genetice ale ameliorării plantelor horti-viticole, de cunoaștere și de utilizare a efectelor agenților mutageni în obținerea de forme noi de plante. Se vor pune, de asemenea, bazele producerii materialului săditor liber de viroze și se vor căuta metode noi de intensificare și de modernizare a culturilor horticole și de ridicare a ponderii lor economice în cadrul unităților agricole socialiste. Colectivul stațiunii este animat de hotărîrea de a munci cu abnegație pentru obținerea de realizări și mai frumoase în viitor, contribuind astfel la dezvoltarea continuă a horti-viticulturii în țara noastră, la îndeplinirea înainte de termen a sarcinilor ce-i revin din prevederile cincinalului. • Conf. dr. ing. Ștefan OPREA, director științific, ing. Mircea STRAULEA, cercetător la Stațiunea experimentală horticolă Cluj Pe scena Operei Române de Stat din Cluj, duminică, 27 mai, a avut loc recitalul de balet al absolvenților Liceului de coregrafie din Cluj — promoția 1973, din care vă prezentăm două secvențe. Recitalul absolvenților s-a bucurat de un frumos succes. UN FESTIVAL INEDIT Sîmbătă după-amiază, în sala Casei municipale de cultură, elevii claselor TI—VIII de la Școala generală nr. 2 din Cluj au prezentat un spectacol inedit — festivalul de recitări, cintece, dialoguri, schițe și monologuri în limbile franceză, engleză și germană. Aproape o oră și jumătate, părinții, cadrele didactice și cei dintr-a-ntîia au urmărit cu interes evoluția celor peste 100 de elevi pregătiți cu răbdare și perseverență de profesorii Doina Todoran (franceză), Lia Iubașu (engleză), Margareta Boiez, Dan Bîndilă, Maria Mareș și Maria Mezei (germană). Cei doi mici prezentatori, Ioana Rusu și Bogdan Ionuț, din clasa a ÎII-a, au întregit, prin farmec și originalitate, preludiul fiecărui număr din festival, mulțumind, în încheiere, pentru participarea părinților la spectacol și, mai ales, pentru aplauze. (c. s.) Activități școlare instructive și educative In programul de activități al organizației de pionieri de la Școala generală nr. 2 din Cluj, sunt prevăzute diferite manifestări menite să formeze și să consolideze trăsături necesare viitorilor constructori ai socialismului în țara noastră. Unele au scopul de a forma elevilor deprinderi utile prin munca practică, fie în atelierulșcoală, fie la îngrijirea și curățirea zonei repartizate din parcul mare al orașului, pe Cetățuie și a mormintelor din Cimitirul eroilor, fie prin întîlniri cu muncitori fruntași, cu oameni de știință și cultură din Cluj. Un loc aparte l-au constituit excursiile instructiv-educative organizate cu prilejul aniversării Revoluției de la 1848. Pentru a sădi în inimile copiilor nobilele sentimente de patriotism, independență și suveranitate națională, profesorii și învățătorii școlii au pregătit scurte montaje literar-artistice adecvate acestui mare eveniment. Acestea au prins viață cu ocazia excursiei organizate la Turda și Mirăslău, unde pionierii, lângă monumentul lui Mihai Viteazul, au evocat invers și citn figura primului domnitor al României unite. La Alba Iulia, în fața obeliscului lui Horea, au prezentat un program închinat luptei poporului nostru pentru eliberare națională și socială, iar la Blaj, pe Cîmpia Libertății, au evocat, într-un ales montaj literar-muzical, Revoluția de la 1848 și pe ai ei conducători. (c. ș.)