Familia, 1978 (Anul 114, nr. 1-12)

1978-01-01 / nr. 1

revistă de cultură fondator IOSIF VULCAN seria a V-a anul 14 (114) nr. 1 (149) ianuarie 1978 16 pagini # 3 lei LA MULȚI ANI, IUBITE ȘI STIMATE TOVARĂȘE NICOLAE CEAUȘESCU, Oradea, iunie 1977 Partidul, Ceaușescu, România E tot ce avem mai scump pe acest pămînt Omul adenândui De ce îl iubim și stimăm noi comuniștii României suverane și independente, noi cetățenii patriei noastre socialiste, indife­rent de naționalitate și de lim­ba maternă, pe exemplarul bărbat de stat, pe eminentul militant revoluționar, Nicolae Ceaușescu? De ce numele de Ceaușescu este rostit pe toate meridianele globului cu adine res­pect, iar politica externă, de pace și cola­borare între popoare, noua ordine econo­mică, al căror arhitect este dînsul, se bucură de un imens prestigiu? Pentru că toată personalitatea, activitatea și deci politica promovată de acest stră­lucit comunist, cu rigoare și dăruire, stă sub semnul profundului adevăr! Intr-adevăr, secretarul nostru gene­ral este omul adevărurilor esențiale, intransigente, descoperite de-a lungul a 45 de ani de acțiune revoluționară, printr-o gândire creatoare, printr-o înțelegere in complexitate a concepției materialist-dia­­lectice și istorice, și fixate în bronzul ne­pieritor al luptelor eroice și al realizărilor practice care vor dura pentru viitorime. Adevărul pathosului, gîndirii și voinței lui Nicolae Ceaușescu convinge prin în­săși evidența lui, prin însăși împlinirea lui! E destul să ne uităm la tot ce s-a rea­lizat pe teritoriul țării noastre ca să ne dăm seama de eficiența acestui adevăr. Adevărul pentru care a militat și mili­tează Nicolae Ceaușescu este adînc an­corat în tradițiile înaintate ale acestui neam, în sîmburele de foc al istoriei noas­tre naționale, în realitățile organice ale acestui pămînt. Adevărul lui Nicolae Ceaușescu este însă și anticipativ. El prefigurează marile transformări viitoare. Adevărul lui Nicolae Ceaușescu este un adevăr trăit, verificat într-o viață de încercări maxime — care pe alții i-ar fi doborit — cu cutezanță, abnegație și inflexibilitate. Este un adevăr devenit au­tentic stil de viață comunist, model de comportare pentru noi toți, care-l iubim și stimăm nespus, exemplu director pentru gîndirea, inima și acțiunea noastră. Este un adevăr care se proiectează peste de­cenii și veacuri, conturînd o Românie ca un vis de aur! Dar adevărul acestui profund patriot, animat totodată de trainice sentimente de solidaritate internațională, este un ade­văr izvorît dintr-o autohtonă, adîncă și neclintită omenie, omenia unui comunist tare ca stînca munților Carpați, limpede ca apele noastre alpine, rodnic cu­ holdele noastre mănoase, pur ca și cerul vizuriu al României. Adevărul acestui extraordinar de di­namic conducător de stat și de partid iz­vorăște dintr-un acut simț al calității. Pro­motor al calității cît mai înalte, Nicolae Ceaușescu este un om de înaltă calitate. Istoria a cunoscut veacuri aurite, de ma­re înflorire. Secolul lui Pericle, epoca lui Ludovic al XIV-lea, era elizabetană etc. Dar toate aceste perioade de splendoare magnifică și augustă, erau dublate de o clasă mizerie și de atroce nenorociri, fiind generate de o orînduire subliniat­iniquă. Pentru prima dată, renașterea României, ce se identifică cu Eva Ceaușescu, ne în­fățișează o epocă de aur în care guver­nează justiția socială, libertatea umană, demnitatea visului omenesc. De aceea prosperitatea materială și eflorescența spi­rituală e rodul nemijlocit al omeniei, ca­lității și adevărului de neînvins. La împlinirea sexagenarei vîrste și a patru decenii și jumătate de neînfrîntă acțiune revoluționară, Ceaușescu e mai mult decit o realitate, e simbolul istoriei noastre descătușate, pe care trebuie Să-l urmăm oriunde lucrăm, dîrz, lucid și în­crezător! Radu ENESCU PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VAI asemen­i ar­ boi­l­or mari Cu inima nestinsă-n piept, sub steaua sborului răsări, — cum te-am visat, prieten drept, asemeni arborilor mari. Tu vii din șirul care spune că­ aici avem temeiul noi, — ni-s vii izbinzile străbune. Tu vii din șirul cu eroi, oșteni străbuni își apărară, cu viața, holdă și fîntînă să ne numim popor și țară și să vorbim limba română. Tu, ca și ei, falnic te-arăți vibrînd distinct la tot ce este, peste tîrzii singurătăți seamănă grîu brațele­ aceste. Lăuntrul firii să dea rod, dans de luceferi peste moarte, din trupuri am clădit viu pod scrutînd cu ochii mai departe. Al casei părintești rămîi prin tot ce-nmugurește faptă, lumina lumii noastre fie rotundă pururi și-nțeleaptă. La cumpene nuntim fintîni, cum bunii noștri ne-nvățară, creștem virtutea din români pe­ această vatră legendară. Ard flori de purpură pe brad,­­ sub tricolor deschis ne-aduni, Tovarăș drept, prieten drag, — să ne trăiești ani mulți și buni! George CHIRILA ­iul literaturii și artelor Toate documentele de partid, în­­tr-un fel direct sau indirect, se re­feră sau fac trimiteri la cultura so­cialistă, la literatură și artă pentru că, în concepția partidului nostru, ridicarea nivelului de viață mate­rial al oamenilor muncii este legat dialectic de cel spiritual. Literatu­ra, toate artele, sunt­­ ideologie așa că atunci cînd se vorbește de crește­rea capacității ideologice a omului nou, capitolul cuprinde implicit con­știința estetică, parte integrantă a conștiinței sociale,­­ iar în concep­tul de societate socialistă multilate­ral dezvoltată, alături de îmbogăți­rea orizontului științific intră, prin adiacență și orizontul cultural. Rod al unei elaborări colective a condu­cerii de partid și de stat aceste teo­rii general marxist-leniniste poartă în ele structura unor idei, a unor problematici specifice gîndirii social­­politice românești, originalitatea ex­trasă din condițiile particulare de construire a socialismului în spațiul și timpul românesc și poartă de ase­menea, pregnantă, amprenta de lu­mină a personalității secretarului general al partidului, ca parte inte­grantă a ceea ce numim doctrina Ceaușescu în politica noastră inter­nă și externă. Am parcurs atent cele 14 volume de opere ale tovarășului Ceaușescu și am constatat că în toate referirile, la toate domeniile de activitate (din industrie, agricultură, construcții, co­merț, armată) referirile la cultură sunt un capitol totdeauna prezent ca o componentă de noblețe spiri­tuală a tuturor oamenilor patriei. Și că, în vizitele de lucru din toate zonele țării sunt invocate personali­tăți literare și artistice, precursori ai culturii, aparținători tuturor na­ționalităților: Vulcan și Ady la Oradea, — Slavici la Arad, — Emi­­nescu, Creangă, Sadoveanu și Că­­linescu la Iași, — Caragiale la Plo­iești, Coșbuc, Petőfi, Goga la Cluj, etc. Evocarea anului revoluționar 1848, cel al Unirii principatelor, al­ războiului de independență, al răs­coalelor țărănești a oferit secreta­rului general al partidului prilejul de­ a panorama contribuția literatu­rii și artelor în desfășurarea eve­nimentelor ca dovadă a implicării marilor clasici în fenomenul politic și social și a caracterului angajat, combatant al operelor lor. Dar fundamentarea programatică a concepției Ceaușescu despre ros­turile literaturii și artei este cuprin­să în mod deosebit în documentele de partid ale Congreselor IX, X și XI, în Programul partidului, — și în tezele celor două Conferințe Na­ționale analizate amănunțit în cuvîntările rostite la Conferințele pe țară ale uniunilor de creație. Ideile generale se referă la realismul arte­lor, la implicarea lor în social, cu rol educativ în decantarea conștiinței socialiste a omului nou și, mai larg, la însăși desăvîrșirea societății so­cialiste multilateral dezvoltate și a înaintării României spre comunism. De aceea literatura și artele sînt privite în complexitatea fenomenu­lui de civilizație socialistă,­­ ală­turi de învățămînt și știință. In „Cu­­vîntarea la Conferința națională a scriitorilor" din 26 mai 1977, Pre­ședintele republicii spune: „Plecînd de la considerentul că menirea is­torică a socialismului este nu numai eliberarea omului de exploatare și asuprire, asigurarea bunăstării lui materiale și spirituale, ci și făuri­rea unei civilizații superioare, parti­dul și statul nostru asigură dezvol­tarea și perfecționarea continuă a învățămîntului, științei, culturii, le­garea tot mai strînsă a acestora de cerințele concrete ale societății, in­tensificarea tot mai puternică a vieții spirituale a poporului, făuri- Al. ANDRIȚOIU (Continuare în pag. 2)

Next