Familia, 1900 (Anul 36, nr. 1-52)

1900-01-02 / nr. 1

6 Din juneţa lui Eminescu.* — Amintiri. — Onorată adunare generală! Conferenţă mea. tjjj.ntr’una din primele şedinţe, când avui onoarea a -i suplini în comitetul dvoastre pe regretatul nostru cassier, fiind de faţă şi veteranul nostru preşedinte, dl Iosif Vulcan, me lua gura pe dinainte şi întrebai că unde trebue să se anunţe cineva, dacă voeşte să ţină vreo conferenţă la adunarea gererală? „Foarte bine, mi s’a respuns, doreşci să ţii o conferenţă? despre ce? se anunţă la dl preşedinte. Să luăm notă în procesul verbal?11 Pardon, dlor, nu luaţi în procesul verbal nimic. Fac numai întrebare. Dacă voiu putea, înţeleg, dacă-mi vor permite împregiurările, bucuros aş scrie ceva. Nu trecu mult după aceasta şi iată, cetesc în preţuita „Familia11, că dl Petrescu s’a anunţat cu o prelegere pentru adunarea generală şi că va ceti-o în persoană. Nu ţinusem cont că în sînul comitetului se afla şi un stimabil domn redactor. Eram prins. N’aveam ce face. Am trebuit să me gândesc asupra obiectului conferenţei. Timpul înainta. Adunarea generală tot mai aproape. Uitasem cu totul de obligamentul la care mne îndatorase anunţul din „Familia“. Ocupaţiunile pentru subsistenţă şi necasurile vieţii, te fac să te gândesti numai la clina de astăzii. „Cu sudoarea feţii ai să câştigi pânea ta“. Văriându-me strimtorat, îmi aduc aminte că între manuscrisele mele am ceva şi despre Eminescu. Eurica ! Nu sunt lucruri extraordinare. Me măgulesc vnse a crede, că ele nu vor fi de prisos. Eraţi menite a se publică încă pe la anul 1891, dar au rămas uitate în cartoanele mele. Eminescu repausase în 15 iunie 1889. Pe atunci toatebarele româneşci aduceau şciri despre el, şcrri din viaţa lui şi aprecieri asupra scrierilor lui. Intre altele se elicea şi se susţine până astăzii, că Eminescu a studiat şi în Blaş. Aşă scriu toţi biografii lui. Eu studiam in Blaş pe timpul când a fost Eminescu acolo şi-mi aduceam foarte bine aminte despre el, dar ca să fiu mai sigur am întrebat şi pe alţi conşcolari ai mei, ca să văd, ce-şi aduc şi el aminte de pe atunci. Răspunsurile primite au confirmat, se înţelege, cele ce ştieam eu despre Eminescu. A studiat Eminescu în Blaş? Eminescu, după cât îmi aduc eu aminte, a sosit la Blaş în primăvara anului 1866. Eu terminam atunci clasa V gimnasială şi eram numai cu un an şi ceva mai mare ca Eminescu. „A venit un student din Cernăuţi“, dieeart studenţii, „care a studiat 3 clase gimnasiale şi pe urma a stat în Cernăuţi 2 ani de fiile şi a cetit întreagă biblioteca gimnasială!“ Se vorbiă că vrea să studieze şi să depună examen pe 2 clase gimnaziale. L-am şi văfiat cu manuale de fizică şi matematică. Studiile acestea, zicea el, că îi sunt grele şi nu se putea împăcă cu ele. Acum patru ani, cercetând Blaşul, am căutat cu bătrânul profesor I. German toate procesele verbale ale corpului profesoral şi toate protocoalele de înscriere ale şcolarilor de pe timpul acela şi am constatat, că Eminescu n’a înaintat nici o petiţie cătră corpul profesoral, ca să-l admită în vre-o clasă, sau să-l admită ca student extraordinar şi nici nu s’a înscris ca ordinar pe nici o clasă. Ce făcea Eminescu în Blaş ? Cetia cu fiina de cap tot ce-i venia a mână, indiferent : carte de şcoală, ştiinţă, literatură ... cu un cuvânt tot. Gândiai că vrea să înghită toată ştiinţa din lume. Eu însumi îi dădeam cărţi din biblioteca dini preposit, pe atunci profesor, I. M. Moldovan. Noaptea, peste vară, dormia de multe ori sub streşina mănăstire şi pe câmp, afară de Blaş, lângă lacul numit Cheretea, în cuartir se aiuse la o văduvă Măntoaie din strada Oţelului Naţional, unde găzduisem şi eu anul dintâiu, când am mers la Blaş. Studenţii vorbiau că Eminescu mânâncă multă pâne şi poame, cu deosebire prune. Odată se vorbia că l-ar fi sosit de la părinţii galbeni, că s-ar fi cumpărat un sac de grâu, pe care l-a dus la moară, l-a măcinat şi a lăsat să-i facă un cuptor întreg de pâne. în Blaş a publicat în „Familia“ câteva poesii şi traducerea „Lanţul de aur“, lucru care ne impunea studenţilor, în general, îl ţineam de băiat cetit şi ne prindeam de multe ori la dispută cu el din literatură şi altele. O singură dată m mam văfiut mânios ori iritat în disputele noastre, cu toate că de multe ori, numai dacă aşa din pedanterie, susţineam câte o absurditate, ca să-l năcăjim. El totdauna rămânea domol şi zimbia ca şi când ar fi vrut să fiică: „ce sciţi goi?“ în literatura românească era pretutindenea acasă. Poeţii îl avea în degete şi-l caracterisa pe fiecare. O poesie inedită a lui Eminescu. Grigore Dragoş, un conşcolar al meu, care era cel mai vârstnic din clasă şi mai copt la minte, din care causă îl şi numiam filosoful, îmi scrie o epistolă foarte interesantă relativ la Eminescu. Pentru caracteristica el o reproduc întreagă aci. Iată cuprinsul. ..Iubite frate N. Văztând că te interesezi de soartea lui Eminescu din trecut şi eu nefiind în stare a-ţi da ceva informaţiuni mai detaiate despre soartea lui din acele timpuri, am aflat de bine ca să amân cu respunsul, cu scop, ca să convin cu unul şi cu altul din acest ţinut, cari au studiat la Blaş pe timpul nostru. Mi s’au dat diferite ocasiunî de a conveni cu unul şi cu altul din ţinutul Bistriţei şi al Năsăudului, dar pe lângă toate aşteptările mele, nu am putut ajunge la nici un resultat. Nici unul nu mi-a şciut da ceva informaţiuni despre dânsul: „Aşa dar după atâta trăgănare şi amânare, am * S’a cetit în adunarea generală din Seliște a Societății pentru fond de teatru român. FAMILIA Anul XXXVI.