Familia, 1901 (Anul 37, nr. 1-52)
1901-01-14 / nr. 2
Numărul 2 Gpadea-mai d e 1$/27 ianuarie 1901. Anul XXXVII. Apare dumineca. Abonamentul pe an 16 cor., pe V, de an 8, pe 3 luni 4. Pentru România pe an 20 lei Noapte de vară. Lacul n'are nici un val. Ridion flutur nu-î pe plante. Trestiile elegante N’aud cântecele ca val. Vin amanţii la amante« Luna-n cerul negru-pal, Seamenă cu un opal, Cercuit de diamante. Şi mirosul de petunii Se preface-’n cloroform, Noaptea pare un enorm Giulgiu, pentru toţi nebunii. „Toate dorm“, îngână unii... — Journal florile nu dorm. Haralamb G. Lecca. Din viaţă. L-a rîs — amar l-a rîs copila Gând de Iubirea Iul l-a spus, Cu plâns în ochi cerșindu-i mila ... — L-a rîs cu hohot... El s’a dus ... — Trec ani. — El stors de sbuciumare, In casa de nebuni ședea, _ ... — Plângend ea îl cerșid Iertare_ El o privid năuc: ... zimbid ... OCTAVIAN. Zece ani de mișcare literară în Transilvania. 1890-1900 — Material critic. — (Urmare.) . 19. . Prin muncitor fecund şi pricepător în direcţia aceasta este Ioan Koevary din Bihor. Aproape în fiecare număr al „Gazetei“ de duminecă el publică poveşti, doine, snoave şi glume diferite, având câtva timp chiar o rubrică specială „Din traista cu minciunile“. Sunt foarte instructive aceste mici publicaţiuni şi cu mult spirit din popor, redând pe ici- colo nota satirică a ţăranului român. Iată şi din Koevary o pildă despre felul povestirea lui: „Eră în duştrei Filimon Nojiţă, pe când lelea Uţa, o sabie ascuţită, începe a-l cihăi ca pe căţelul cel ciung. „Nojiţă, mâncat rea de daraverile muierii, ascultă, n’asculta, cele mai multe le lăsă pe lângă urechie; dar cum Doamne leleanţa să mai înceteze cu meliţa? — „Tu moară ’n vânt“, zise Nojiţă, cătrănit că nu mai ajungea la uscat cu ea. — „ţine-ţi pupăza, că de-o fi să-ţi pun eu pază, frică-mi e, că ţi-or prodi stăpânii de acasă“ — etc. în urma acestora amintim pe culegătorul de basme I. Rodina, un tipograf deştept al cărui talent vise a degenerat de timpuriu şi peste puţin n’a mai produs nimic.2 Destul de reuşite poveşti au mai scris Laurenţiu Ciorbea şi învăţătorul I. Bota, amândoi 1 Ad Koevary cetesce în special „Gazeta Trans.“ 1890 nr. 5, 153, 1892 nr. 37, 154, 253, 264, apoi aproape fiecare număr de duminecă. Ad Rodina, ved., „Gaz. Trans.“ din 1892 nr. 165, 175, 202, şi 230; apoi „Telegr. Rom.“ din 1892. 3 Ad Ciorbea, „Trib.“ din 1893, nr. 82—84 , 295. „Drep-2