Federatiunea, ianuarie 1874 (Anul 7, nr. 1-9)
1874-01-03 / nr. 1
Decinsulii ultimei congregatiuii comitatense in Clusiu. (Fine.) * * *) Siedinti’a IV. si ultima offeri lucruri mai pucinu interessante si mai secundarie pentru noi. Intre alte se luă, inainte caus’a communeloru Dretea, Bicalulu-rom., Rosc’a si Bedeciu, cari intr’o supplica se plangu, ca eile acum de anii numerosi totu pentru altii făcu drumuri comode, si ceru, ca in fine se se respecte si interessele loru si se li se togmesca lini’a, prin care vinu in communicatiune cu drumulu tierrei. Supplica acesta dedesse accasiune la desbateri infocate inca in commissiunea permanente, a cărei majoritate opinasse, ca supplic’a, pentru nisce espressiuni necuvenintiose ce contiene, se se reiepto, ce vediendu d. Vaida, indarnu se sili a capacita commissiunea, ca se nu globesca communele pentru culp’a concipistului supplicei, altcum forte justa, ci acesta se p ice in desbatere meritoria; pre urma fece din petitulu supplicei o motiune a .a propria carea apoi după lege nu se potu reiepta, de ora ce o predede insusi in man’a dlui comite supr. in tempulu legale, si se puse la ordinea dîllei. In congregatiune d. Vaida desfasiura motivile motiunei salle, arretandu, câtu e de neecuitabile, ca locuitorii acestoru sate misere in restempu de 24 anii se lucre ca nisce eloti in tienuturi depărtate totu la facerea atatoru drumuri, pre cari dinsii delocu nu le folosescu, era la ei acasa se aiba drumuri asia de relle, câtu abiâ potu essî la drumulu tierrei, arréta ecuitatea si necessitatea de a se luâ in considerare si drumurile loru, câci aimintre locuitorii numiti voru seraci de totu si capacitatea de a solvi darea va scade, sol. — După o lunga si viua desbatere, in care d. V. fu sprijinitu si prin dd. G. Popa si V. Rosiescu, se decisse, ca împreuna cu inginieriulu comitat, se se esmita una commissiune spre cercetarea starei adeverate a lucrului, si spre a pote apoi face dispusetiuni pentru togmirea drumului din vorba, in casa de adeverirea potirului auppiioantiloru. Mai incolo din incidentulurogamentului communei Velcheriu s. a., se li-se conceda, ca obligațiunile împrumutului de statu se le pota dona pre som’a scoleloru confessiunali, cea ca din partea mag. se denegă, câci obligațiunile acelle aru fi avere, communale , se sculâ protop. G. P o p u secundatu de Vajda si de d. protop. V. Ros iescu, si observă câ cultura face staturile poterice, ea este adi arm’a cea mai potinte contr’a inimiciloru tierrei; dreptu-ce pentru cultura totulu trebue se consacrâmu, fara cautare la natiunalitate; noi inse, candu e vorba de a offeri ceva pentru scopuri culturali, cum p. e. imprumutulu de statu, dîcemu cu acest’a e communale si nu se pute offeri pentru scolele confessiunali din comuna, ca si candu cultur’a communaliloru de cutare confessiune n’ar’ fi totodată cultur’a communale; arreta vorbitoriulu, câ impromutulu de statu nu e avere communale, ci averea singuraticiloru cumulata intr’un’a; deci propune, ca necrutandu la aceea, câ pre impromutulu e communale seu privatu ? sé se lasse pentru cultur’a communei. — D. Vaida inca intonedia, câ impromutulu destătu e averea singuritiloru in acea mesura, in care partecipara la ellu, intreba, ca pre cum i-ar’ cade unui possessoriu, candu rudele processuale s’ar incumeta se-i dispute dereptulu de a dispune de oblegatiunile salle de la impromutulu de statu ? Statulu si asia forte pucinu a concursu la ajutorirea scoleloru nostre confessionali; era acum, candu financiele sunt in stare asia de desolata, nu pre le-ar potu ajutora, si de ar vré. Poporulu inca, forte seracitu, n’are cu ce alfa succurge mai bine si in mesura mai mare , scoleloru salle confes., decâtu cu oblegatiunile impromutului de statu, se nu-lu inpiedecâmu dara intru aducerea acestui sacrificiu pre altariulu culturei. — Cam in sensulu acestua se si primi resolvirea acestoru cereri. Adaugemu doue motiuni neacceptat.! alle dlui protop. V. Rosiescu. 1jUn’a din eile doria, ca inca inainte de aducerea intentionatei legi dietali privitoria la repartitiunea ucrâriloru la drumuri, comunitatulu se recomenda de chiae acesteia contributiunea, era nu jugulu si palma, cum era pana acum ; alta se referia la mai strins’a supraveghiare rolitîana a edifieieloru denou redicande prin communele rurali, si acest’a din puntu devedere sanitariu ca si esteticu. Prim’a propunere se respinse, pentru câ guvernulu inca n’ar’ fi impartesîtu atare proiectu de lege; a dou’a, pentru câ comitatulu n’ar’ fi avendu atare potere coercitiva. Pre urm’a urmeloru — ca se pestreceau, ca deja commissiunea permanente la staruinti’a doiloru G. P o p u si a magiarului M a tsiu si se invoisse, ca communalii de orice confessiune din Aghresiu lucrulu drumului in a. 1874 se-lu pota presta la edificarea nonei baserice gr. cat. de acolo, cum si cu commissiunea, totu la midiulocirea dloru G. Popu si V. Rosiescu consemtî, ca averea scol. communale se o manipule nu numai membri din Mag.-Valke, ci si din cele-lalte doue commune romane affiliate celei a; — mai amintimu numai regulamentulu consultâriloru in congregatiuni. Proiectulu acestuia, ce veni in finea toturoru obiecteoru la discussiune, statoresce la §. 5, ca la unu obiectu ori care membru allu comitetuui pote vorbi numai odata, proprnetoriulu de doue ori, era officialu comitat, veri de câte ori. Se încinse o disputa lunga si vivace. L. Vaida tiene si insusi necessaria stăvilirea amesurata a vorbirei, altcum consultările prin omeni iubitori de multa vorba s’aru poté prelungi in infinitu; dara o mărginire a vorbirei, cum o definesce §-lu, o considera de asia gresita, nejusta si stricatiósa, câtu e inpossibile sé opartinesca; a potu vorbi numai odata la unu obiectu va fi ca si candu amu predica, cu acea destinctiune, ca in baserica numai unu preotu predica, era aici toti potemu predica odata, nefiendu-ne concessu, ca la contra-argumentele altora a se potemu respunde seu nouele puncte de vedere din cuventurile altoru-a se le potemu lumina; pre cailea aceasta nu se va pote desvolta o consultare ordinară, schimbarea ideeloru nu va ave locu, privintiele eronee voru remane necorresse, ceea ce va se aibi inriurintia daunosa asupra affaceriloru publice ; daca inca alltii ni-aru demanda si impune o atare restringere a libertatei vorbirei, in numele Domnului! dar’ ca noi insine nu punemu unu atare grozavu lacatu pre gura, pare lucru forte curiosu; oratoriulu a cetitu mai multe regulamente decasa, dar nu si-aduce aminte de unu atare, care numai odata ar’ concede vorbirea la unu obiectu; ca fostu membru in comitetulu Solnocului int. presinta regulamentulu acellui comitatu, după care fiace obiectu se pertracta antâiu in desbatere generale, apoi in speciale, intr’un’a ca intr’alt’a poate fiacare membru vorbi odata, deci vorbesce de doue ori la acell’asi obiectu; sé nu ne lassamu derept aceea, ca alte municipie se ne intreca in liberalismu, ci se corregemu §-lu cestioatu astfeliu, ca séu fia-care membru se pota vorbi de doue ori la unu obiectu, seu fia-care obiectu se se pertracte in desbatere generale si speciale, potendu fia-care membru vorbi si in desbaterea gen, si in cea spec, câte odata, apoi proprnetoriulu se aiba voia de a vorbi cellu pucinu de doue ori, era officialiloru comitat, se nu li se dée in respectulu acestua mai mare dereptu decâtu membriloru ordinari ai comitetului. — In disputa acesta partecipara multi atâtu din rom. câtu si din mag., din romani sprijinira pre Vaida dd. Silasi, V. Rosiescu, G. Popu, adv. Joane Petranu, dr. Aureliu Isacu, precum si d. adv. Atessiu Popu in commissiunea permanente apperâ cu căldură căușele romane; dara in fine majoritatea mag. aprobă testulu originale. — Estmodu se finiră si aceste combateri parlamentari. Membrii romani presinti desi nu se potu bucura de cutări successe mai remarcabili, potu vnse in conscientia curata affiimă, ca si fecera si cu asta occasiune detorinti’a natiunale-patriotica. Fara indoiéla resultatulu ar’ fi acum si ori-candu, aici si aiure cu multu mai imbucuratoriu, candu romanii de prin tote municipiele s’aru organise si disciplină odata, si aru participa mai cu interessu la affacerile viatiei publicopolitice. Pentru aceea inchiaiamu cu oftarea : Ada, Domne, dîu’a multu dorita, candu se vedemu pre toti romanii impulpandu-se si disciplinandu-se si luptandu mulu ca mulu pentru derepturile loru natiunali neprescriptibili! Seleusianu, Hatiegu, in 1. Januariu st. n. 1874. Die Red! In unulu d’in Nri. „Feder.“ (lun’a Augustu) unu calletoriu s’a incercatu a depinge cu colori negre dar fidele starea invetiamentului la sessulu frumosu allu nostru, a atrasu atenţiunea Romaniloru Hatiegani la infientiarea unei scole romanesci de fetitie. — Viersulu lui n’a remasu cu totulu, viersulu cellui ce striga in pustia. Idee’a infientiarei, in scurtu s’a famdiarisatu cu aspirarile oppidaniloru, dar’ nu se inventă modulu, cum ? . . . după multa scarmenare in urma, altu espedientu mai nimeritu si mai accomodatu starii materiale a oppidului nu s’a afilatu decâtu infientiarea scolei de fetitie, dar’ „comunale“ la carea se partecipe tote confessiunile fara deosebire, si carea se fia subventionata si d’in partea statului la sensului lui 26 leg. scol. 1868. Representanti’a oppidana deci, (cu esceptiunea plebanului catolicu, carele vediendu infientiarea scolei communale, o lovitura de morte pentru seol’a lui catolica, cuibulu magiarisarei sessului frumosu, a protestatu dandu la protocollu votu separata), in siedinti’a sa de la 23 Decembre decide: radicarea unei scole communale de fetitie, cu douo invetiatoresse, cea primăria cu unu saariu annualu de 400, cea secundaria cu 300 fi. v. a., — după aceea conformu §. 117. leg. scol. — se alesse senatulu scolasticu. — Acestu senatu apoi constituindu-se decise: a se publica concursu in foi’a invetiatoriloru pop. cu terminu pre 25 Januariu a. 1874, de ocamdata numai pentru postulu de invetiatoressa primăria, cu conditiunea ca concurentele se aiba absolutoriulu de preparandia, se scie limbele patriei in lim’a prima , limb’a romana. Precâtu timpu legile scolastice esistente, — de si relle, — nu se voru inlocui cu altele mai relle, — scol’a nostra Communala va ave avantagiele salle , — pentru aceea cutediu a crede ca, in fientiarea ei, e o aparitiune surridietoria pentru veritoriulu oppidului nostru. Faptele nobile, filantropice si umanitarie trebue arretate lumei, ca se-si affle imitatori si se li se dee tributulu meritatu. Acestea premitiendu-le, credu ca nu voiu abusu de ospitalitata Dv., facandu cunnoscutu cu venitulu balului, arangiatu cu occassiunea jubileului de la 2 a Decembre, in favorulu prunciloru orfani d’in tempulu colerei, face 35 fi. v. a., cari adausi la sum’a de 50 fi. v. a. cu venitu de la una representatiune data de meritatu lu artistu rom. D. J. Ionescu, dau sum’a de 85 fi. v. a. Prepresentanti’a oppidana decise: a se impartî banii acestia intre pruncii orfani, amesuratu conditiunei loru de subsistentia, ora Dlui artistu Ionescu cu unuia, carele a fostu factorulu cellu mai insemnatu la aculterea acelloru bani, a i se esprirae multiumita publica. Candu unu poporu incepe a fi recunnoscutoriu, atunci e in domeniulu uneia d’intre virtutile, cari-i dau dreptu la unu venitoriu gloriosu. mitetului se adunara in numeru aprope completu si sub presiedinti’a d-lui canonicu M. Sierbanu luara in desbatere starea actuale a scolei de Laputiu. Intre altele unu evenimentu neasceptatu surprinse placutu pre membrii comitetului. Dlu Ioaniu P. Papiru, protopopulu Cristurului, incanatu de acestu templu allu culturei nationali, si vediendu ca din tote despusetiunile de invetiamentu de la acesta scola elucesce semitulu nationalu romanescu allu unui veritoriu plinu de sperantie, considerandu apoi starea materiale nefavorbile a acestui institutu nationalu, — nu potu se nu-si arrete ardorea iubirei salle de natiune prin unu offortu splendidu de 100 fi. v. a. avendu a solvi acesta summa in decursulu annului 1874. Acestu sacrificiu se primi de catra comitetu cu multiumita si recunnoscintia intre esclamari de „se traiesca“ generosulu donatoriu. Dee Ceriulu, ca acestu generosu barbatu si romanu adevaratu se se pota bucură câtu mai in graba de fruptele fapteloru salle maietie. sub impressiunea plăcută a acestui frumosu offertu comitetulu alesse pred. Papiriu de membru donatoriu si ordenariu allu comitetului. După acestea pentru revisionarea socoteleloru scolei s’a alessu una commissiune constatoria din urmatoriele persone: Petru Codeus, Ioannu Martonu par., Gr. Popescu par., Basiliu Iuga si Teod. Gavrusiu not. cerc. Totu in acesta confer, s’a mai alessu unu comitetu privisioriu manipulante in personele urmat, domni: Gabr. Manu adv. ca presiedinte acestui comitetu, Teod. Gavrusiu v. presied., Dem. Varna v.prot. ca perceptore, Basiliu Iuga controloru, P. Ghindasiu notariu si P. Codeus de bibliotecariu, era de membri: I. P. Papiriu protop. Cristurului, I Martonu par., I. Iuga, Gabr. Mustea par., Ales. Popu posess., Iuliu Popu posess. Aureliu Manu din Boereni, Luca Boica si I. Bude. Toti acesti membri ai comitetului manipulante, in sensulu decisiunii adusse sunt detori a garantă cu averea loru propria ori si ce avere a scolei. Preste totu acesta conforintia a decursu in deplina ordine, numai communitatea Corni’a din dist. Cetatii-de-petra, prin rogarea sa in privinti’a dispensării de la offertulu facutu, a causatu rea impressiune asupr’a membriloru comitetului. Acesta affacere s’a tramissu spre deliberare la locurile mai innalte. Dee Ceriulu ca scol’a de Lapusiu se devină in currendu acellu doritu focularu de cultura nationale, care se-si imprascie radiele salle binefacutorie in tote partile si anghiurile acestui tienutu. P. Codeus. Profes. si Direct. *) Vedi „Fed.“ nr. 78 si 79. 314 Lapusinlu-tmg., in Decemvre 1873. St. Die Red. Sub jugulu assuprirei, candu bietului romanu i sunt închise tote cărările spre a se redica din starea anormale, in care lutiene tiranni’a temerariului, orbitu de successele illusorie alle presintelui, — nimicu nu pote sé fiu mai mangaitoriu pentru unu suffletu romanu, care si iubesce patri’a si naţiunea, de câtu acelle rare momente, candu vede pre dulci fraţii sei sacrificandu din fructulu fatigieloru loru pre santulu altariu allu culturei naţionali, care singuru este salvatoriulu poporeloru din catenele obscurantismului perniciosu. Unu assemene sacrificiu poturamu observa cu occasiunea conferintiei plenarie a comitetului scolei principali din Lapusiulu- Ungurescu. In 18. c. de si tempulu n’a fostu prea favoritoriu, totusi membrii co loniorodele-roiuancsci, 9. Jan. n. 1874 Die Redactoru! Desi se pare in contr’a usului dinaristicei, ca in cestiuni de natura polemica, se se dee locu si la triplica, dar’ Onorab. Red. a afilatu totusi cu caile a-si deschide colonele diuariului in Nr. 72. 1873. si a treia ora *) berfiileloru Dlui Cicariu, date deja de doue ori de mintiuna. In sperantia deci, ca si mie mi-va fi iertatu a usă de dreptulu datu Dlui Cicariu, veniti a Ve roga, sé-mi concedeti, in caus’a acest’a pentru ultim’a ora, pucintelu locu in colonele acestui diuariu. — In nnii 55, 56 si 57. „Fed.“ 1873. am datu de golu si de mintiuna destullu de eclatantu toet berfelele, tote scornirile Dlui Cicariu, cu cari disgustasse publiculu in ante de aceea, si dlui, in locu de a se adopera se se spele, ceea ce de altmintre neci câ i-aru fi successu, vine in Nr. 72, cu noue poesie, cu noue neadeveruri si scorniri. Lassa la o parte, cu spiritu-i neodihnitu si anim’a-i ghimposa nu-lu lassara pre Scaiulu-Oltariu, a nu se acatiă de confratele seu Alessandru Nutiu, carele e destullu de doseditu si nacajitu cu caus’a sa, ceea ce D. Cicariu scie tocm’a asié de bine, ca oricine altulu. Si pentru ce ? Pentru ca Dlu Alessandru Nutiu**) avii curagiulu a spune *) Esceptiunea acest’a s’a facutu numai Satumarelui. Red. *) Dlu A Nutiu la rondulu seu, daca va avea gustu, se mai stee de vorba cu D. Oie, e lucrulu dsalie ce se-i spună; dar*eu asiu dice se-i dee pace Cicariului in molulu, ce si-a cautatu si affiatu. G. M.