Femeia, 1961 (Anul 14, nr. 1-12)

1961-01-01 / nr. 1

Am rupt cea dinţii filă din calendarul anului 1961. După tradiţie, în noaptea de cumpănă, în prag de an nou, am înălţat pahare şi plini de voie bună am închinat, pentru tot ceea ce ni-e scump inimii, pentru izbînzile dobîndite în anul ce a trecut şi pentru cele ce se vor împlini in anul nou 1961. în fapt, mulţi au luat-o înaintea măsurătorii calendaristice a vremii, păşind în noul an cu săptămîni şi luni de zile înainte, cînd au împlinit îndatoririle ce le reveneau în planul de producţie pe anul 1960. Şi iată-ne pe fiecare iarăşi la locul de muncă, la strung ori la ring, în laborator ori în şcoală. Avem înaintea noastră alte 360 de zile. Vom depăna firul vremii, ceas cu ceas, clipă cu clipă, străduindu-ne şi pregătindu-ne încă de pe acum să întîmpinăm viitorul an nou cu succese şi mai mari.„ în timpul regimului burghezo-moşieresc întîmpinăm anul nou cu un mare semn de întrebare. Ce ne pregătea ziua de mîine? Viitorul ne apărea ca o cetate cu porţi ferecate. Un lucru era limpede: că viaţa se va scurge la fel de grea. Vom avea de lucru? Dar pîine să potolim foamea copiilor? Iată gînduri ce-i frămîntau pe oamenii muncii in pragul anului nou, spre care priveau cu inima strînsă de teama necunoscutului. Acum privim la 1961 ca într-o carte deschisă, scrisă în limbajul concis, dar însufleţitor al cifrelor de plan. De fapt, ne dăm seama că am luat contact cu ceea ce va fi. Pentru poporul nostru muncitor, viitorul nu mai este o cetate inexpugnabilă. Lacătele ce ocetluiau au fost sfărimate, iar porţile larg deschise. Privim înainte, spre ziua de mîine, fără înfricoşare, cu inima încărcată de bucurie, de încredere, iar mîine va fi mai bine ca azi. Minunat e drumul ce trebuie să-l străbatem. Ştim că nu e o cale presărată cu petale de trandafir, ci un drum de luptă. Dar tot atît de bine ştim că vom înainta mereu, pentru că far şi călăuză ne-a fost şi ne este partidul. Drumul nostru înseamnă suiş, numai suiş spre înălţimile însorite ale comunismului. De aici, de la înălţimea la care ne aflăm azi — ca urmare a istoricelor izbînzi ale puterii populare — , privim sus, tot mai sus, spre piscurile pline de semeţie ale viitorului nostru luminos. Realizarea fiecărui plan anual înseamnă o înălţime cucerită. în mii de adunări pline de însufleţire, oamenii muncii au discutat cu pasiune, cu cîteva luni înainte de noul an, prevederile planului, au făcut mii de propuneri şi şi-au luat angajamente care exprimă hotărîrea lor de a da viaţă cifrelor. Larga, unanima şi înflăcărată participare a oamenilor muncii la discutarea planului pe 1961 poate fi numită pe drept cuvînt o dezbatere a întregului popor. Preocuparea plină de grijă a fiecăruia de a găsi şi sugera cele mai bune căi pentru realizarea şi depăşirea planului pe 1961 ilustrează în chip strălucit răspunderea deplină pe care o simte fiecare om al muncii. Expunerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut în inimi ecoul unui puternic şi luminos îndemn, al unei înaripate chemări la luptă pentru belşug şi frumuseţe. Numai la Uzinele „Unirea“ din Cluj au fost făcute cu prilejul discutării cifrelor de plan peste 250 de propuneri. De la Hunedoara a ţîşnit înflăcărată chemare a oţelarilor: „Să realizăm de pe acum indicii de utilizare a agregatelor planificaţi pentru anul viitor!“ La Fabrica de conserve „Flora“ din Bucureşti s-au făcut propuneri care vor aduce anual mari economii. Mii de adunări, mii şi mii de propuneri, angajamente a căror realizare va însemna milioane şi milioane de lei economisiţi... Acestea sunt cifre. Ele se vor materializa însă în roadele pe care le vom culege la capătul noului an. Cifrele au graiul lor sobru şi laconic. Ce se află dincolo de ele? Ce le însufleţeşte? Din miile de adunări să ne oprim la una, de pildă la cea care a avut loc la sectorul 7 al Fabricii de confecţii „Gheorghe Gheorghiu- Dej“. Pline de grijă, ca la un sfat în care se chibzuiesc şi se hotărăsc lucruri de cea mai mare însemnătate. Ecaterina Dinu, Elena Ştefănescu, Mariana Nae şi alte şi alte tovarăşe rosteau cifre, îşi luau angajamente, făceau propuneri şi invariabil rosteau cuvintele: — Voi face! — Vom face! — Aşa va fi! Cu siguranţă, cu încredere, cu sentimentul deplin al răspunderii: Aşa va fi!... Certitudinea unei opere măreţe la care eşti chemat să fii părtaş te pasionează. Şovăiala, scepticismul sînt buruieni cărora nu le mai prieşte în grădina noastră. Cultivăm florile preţioase ale optimismului,ale hotărîrii şi entuziasmului veşnic tînăr. Aşa va fi — cum a spus partidul. Iată izvorul încrederii, certitudinii, iată seva care însufleţeşte, înnoieşte şi face tot mai frumoasă minunata noastră grădină. Cel de-al III-lea Congres al partidului a elaborat planul de şase ani de dezvoltare a economiei naţionale şi de creştere continuă a nivelului de trai. Primul an al sesenatului, de care abia ne-am despărţit, a înregistrat succese deosebite. Datele preliminare ne arată că producţia industrială a crescut faţă de 1959 cu circa 15,5 la sută, in loc de 14 la sută cît a fost prevăzut în plan. Primul an al planului de şase ani ne-a adus în plus faţă de premergătorul 1959370.000 tone de oţel, 6.100 de tractoare, 5.000 tone de mase plastice, peste 39 milioane de metri pătraţi de ţesături, aproape 1,7 milioane de perechi de încălţăminte, aproape 135.000 tone de zahăr, peste 30.000 tone de carne. Toate acestea au constituit cu un an în urmă obiective către care ne îndruma partidul. Am crezut în ele, am ajuns la ele, le-am depăşit şi continuăm să urcăm. înfăptuind cu însufleţire sarcinile planului de stat, sporim bunăstarea noastră. Iar îndemînarea mîinilor, preocuparea minţii, năzuinţa spre ce-i mai ales, mai plăcut vor face să realizăm lucruri şi mai bune, şi mai trainice, care să facă veselă şi frumoasă viaţa noastră. Să creăm mai mult belşug, mai multă frumuseţe! Ne îndeamnă visătorii cu ochii deschişi, comuniştii, partidul care de patruzeci de ani n-a încetat o clipă să viseze, să lupte şi să obţină înfăptuirea năzuinţelor poporului nostru. Aniversarea peste cîteva luni a celor 40 de ani de existenţă glorioasă a partidului, ne dă imbold spre noi fapte măreţe. Ştim ce avem de făcut, ştim încotro mergem, către ce culme nouă urcăm. La capătul a 360 de zile ne vom găsi pe piscul celui de-al doilea an al planului de şase ani. Pe harta economică a patriei, în necontenită prefacere, vor apărea semnele noilor obiective industriale, ale căror certificate de naştere vor purta pecetea anului 1961. Bugetul pe anul în curs, exprimînd înaintarea ţării noastre pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste, prevede pentru finanţarea investiţiilor capitale 17.634,6 milioane de lei. Prin vrednicia şi înţelepciunea făurarilor de belşug şi frumuseţe, la capătul acestui an, alte fabrici şi uzine îşi vor avînta coşurile spre cerul albastru. Cu ochii minţii vedem parcă aievea inălţindu-se spre înalt schelele marelui Combinat siderurgic de la Galaţi, adevărat plămîn de oţel al ţării, vedem primele şarje de produse ale Combinatului chimic de la Roznov, vedem Complexele de industrializare a lemnului de la Blaj şi Gherla şi alte zeci de noi unităţi industriale din toate sectoarele economiei noastre.