Femeia, 1989 (Anul 42, nr. 1-11)

1989-01-01 / nr. 1

16 EROINELE NOASTRE Aparent, nimic spectaculos „O fată frumoasa-i ca soarele", spunea poetul, si catrenele sale îmi revin in minte ori de cîte ori pri­vesc în jur, pe strada, într-o sala de spectacole, in amfiteatre sau în între­prinderile în care ele, fe­tele, iau în stâpînire, cu calm si cu graţie, compli­cate maşini şi utilaje. Pen­tru ca ele, fetele, iradiaza bucurie de viaţă şi încre­dere în viitor, ambiţia de a se autodepăşi. Cu zîmbe­­tul lor risipesc norii, cu te­nacitatea lor străbat terito­riile necunoscute încă ale ştiinţei şi culturii, ale pro­fesiei alese Nu întimplător folclorul îngemănează frumuseţea craieselor din poveşti cu hărnicia, cu modestia, cu răbdarea, cu forţa morală. Stau de vorba cu o fată frumoasă, cu ochi care te privesc direct în suflet, cu un zîmbet capabil sâ înţe­leagă totul Biografia Ro­xanei Chidiu n-are aparent nimic spectaculos. A ter­minat liceul la Sibiu, a dat examen de admitere şi a reuşit printre primii la Fa­cultatea cu profil textil din Politehnica ieşeană. Atunci, în anul acela, şi-a dat seama că nu p­oate trăi departe de Roşia, că viaţa ei este în acest sat de pe Valea Hirtibaciului, că destinul său se împletește cu cel al oamenilor pă­­mîntului, că vrea sa conti­nue opera tatălui său, care a lucrat ca șef de fermă la C.U.A.SC. Roşia A reve­nit acasă Roxana și s-a în­cadrat ca planificatoare la C U.A.SC. Nerenunțînd insa la studii, s-a prezen­tat la examenul de admi­tere, la Facultatea de con­tabilitate şi economie agrara din Cluj-Napoca, secţia fără frecvenţă, reu­şind să intre prima („am vrut să-i fac o bucurie ma­mei"). Acum, studenta Ro­xana Chidu , in anul al V-lea, îşi pregăteşte lucra­rea de diplomă pe o temă legata, fireşte, de activita­tea C.U.A.S.C.-ului în care lucrează, ii place să lu­creze cu cifre, cu date exacte, pentru că firea sa este ordonată, meticu­loasă, riguroasă „Nu !rot să concep superficialitatea — se confesează Roxana —, tot ce am făcut am vrut să fie bine executat. Deși mi se oferise un post la Sibiu, mi-am dorit foarte mult să mâ întorc la Roşia şi să fac ceva aici. Şi sunt atitea de făcut in viaţa sa­tului, pentru oamenii din jur. Este menirea noastră a tinerilor, să ducem mai departe tradiţia satului ro­mânesc, să înfăptuim de­zideratul noii revoluţii agrare“. Tinerii din co­mună au ales-o ca secre­tar al organizaţiei de bază a U.T.C. Cum se poate realiza un tînăr care a preferat satul oraşului? Ca pretutindeni, prin muncă şi apoi mer­­gind in oraş (Roşia se află la doar 15 km de Sibiu) la expoziţii, concerte, pre­miere teatrale şi apoi adu­­cind oraşul spre sat. „Ştiţi, mi-am adus şi pianul la Roşia; pînă în clasa a Vlll-a, am urmat Şcoala de muzică din Sibiu, aşa că, uneori, cînd găsesc o fereastră de timp inter­pretez piese de Chopin, Schubert sau Brahms“, Roxanei îi place sa cînte şi romanţe. In ediţia a Vl-a a Festivalului National „Cîntarea României­" a re­uşit să se situeze pe locul I în etapa judeţeană la acest gen. La ce visează eroina noastră? La ce vi­sează fetele în general, la o familie, la copii. Nimic extraordinar în biografia Roxanei Chiciu. Decit voinţa şi puterea sa de muncă, şi mai ales dorinţa de a fi de folos celor din jur. OCTAVIA TREISTAR PUNCTUL PE I Viitorul se naşte azi După atitudinea faţă de viitor, oamenii s-ar putea împărţi în următoarele ca­tegorii 1) cei pentru care viitorul înseamnă doar ziua de mîine, adică nu sunt preocupaţi deloc de aspectul temporal, în de­venire, al propriei lor vieţi; 2) cei care-şi pun toate nădejdile intr-un viitor ab­stract, pe care şi-l imagi­nează un fel şi chip — cu ochii pe jumătate închişi a visare şi cu braţele încru­cişate; 3) cei care, avînd un ideal, îşi proiectează traiectoria spre atingerea acestuia, etapă cu etapă, netezindu-şi drumul cu­ efort şi stăruinţa, luptînd cu propria inerţie, calin­­du-şi voinţa, intărindu-şi puterile. Tu, tînără citi­toare a acestor rînduri, din care categorie faci parte? Unii, spre a-şi motiva un eşec, se consolează spu­­nîndu-şi că „ce ţi-e scris în frunte (i-e pus“, dar dacă am încerca să vedem obiectiv lucrurile ar ieşi la iveală eroarea, lipsa de voinţă sau, este posibil, un concurs negativ de împre­jurări. Sa nu avem,­­insă, nici un moment de în­doială că este adevarat atunci cînd altcineva, po­­vestindu-şi calea spre o anume realizare, încheie afirmînd că „norocul dă lapte numai cînd mintea paşte". Orice proiect, orice înfăptuire de viaţă, ca să se împlinească, soli­cită stăruinţă, perseve­renţă, agerime, inteligenţa. Tînărul ideal al vremii noastre este caracterizat de un înalt orizont profe­sional, de o cuprinzătoare cultură generala — um­a­nistă şi ştiinţifică —, are un profil moral şi etic înaintat. Şi e bine să evi­denţiem de fiecare dată aceste trei trăsături esen­ţiale împreună, pentru că, din păcate, mai intîlnim şi tineri — mai ales elevi în ultimii ani de liceu —, care, sub imperativul spe­cializării spre care au op­tat, dau la o parte (total sau se menţin la limita mi­nimă) materiile de studiu care (doar aparent) „n-ar avea legătură­" cu dome­niul ales, dovedind astfel o înţelegere greşită a sco­­pului instruirii multilaterale, limitîndu-şi, cu bunăştiinţă, posibilită­ţile actuale şi de perspec­tivă. Dar pentru câ vorbim de viitor, să spunem cîteva cuvinte şi despre un su­biect mai delicat, şi anume prieten­ie-dragoste, pentru că faptele noastre (şi bune­ şi rele) şi faima lor ne urmăresc pretutin­deni, fie câ vrem, fie câ nu, ele contribuind la creionarea portretului nostru moral. Nu e nimeni indiferent (orice ar spune) la imaginea pe care o re­flectă propria-i fiinţa Şi, atunci, nu-i mai nimerit sa se spună despre o tînara că a participat la olimpia­dele şcolare şi nu ca a frecventat un anturaj du­bios sau cu o nestatornică in prietenie? Să încheiem, însă, aceste fugare notaţii cu invitaţia prietenească de-a medita la viitorul care „nu vă aşteaptă“, ci vă în­deamnă şi vâ cheamă, spre care trebuie sâ nă­zuiţi cu implicare şi ambi­ţie, acum, în acest frumos început de an, şi mereu, în fiecare proaspătă dimi­neaţă. Pentru că viitorul începe întotdeauna azi! MUZICA Dinamism şi forţă: Gabriel Cotabiţă Cu certitudine, Gabriel Cotabiţă este posesorul uneia dintre cele mai mo­derne voci masculine din muzica noastră uşoara, avînd în plus un timbru particular, inflexiuni atra­­gatoare, rafinament. Forţa şi dinamismul ce, de ase­menea, îl singularizează, sunt moştenite din rock", a înfiinţat la Craiova, oraşul său natal, pe vremea stu­denţiei (este inginer elec­­trotehnist!), grupul „Redi­­vivus", apoi a cîntat in­for­maţia noastră nr. 1, „Holo­­graf", fiind solistul aces­teia pe primul ei L.P. la Electrecord. Primul său mare şlagăr in muzica uşoară datează din '86, „Noapte albastră­" de Ionel Tudor — piesă ce dă titlul primului său disc solistic. De numele acestui tinar compozitor se leagă, de altfel, multe din succesele sale, în ordine cronolo­gică: „Chemarea pămîntu­­lui" (Mamaia ’86), „Aş vrea“ (Melodii '86), „Vom cînta“, „împreună suntem­ lumea“ (Concursul de mu­zică de dans pentru tine­ret — Costineşti ’67), „Stea a vieţii, Terra“ (Ma­maia '87), cărora li s-au adăugat, la acest din urmă concurs, ,Ascultă marea“ de I. Cristinoiu şi „Să pas­tiam ce-i frumos"­ de H. Moculescu (ultima un duet cu A. Daminescu). Fireşte cum am putea uita piesa distinsa cu Premiul de popularitate (de altfel mai toate melodiile cvitate de el au fost laureate!) la edi­ţia a 21-a a concursului „Şlagăre în devenire", „în­cearcă" de C. Fugaru sau remarcabilul cîntec „Doi navigatori" de A Enescu, lansat in banda sonora a filmului „Rezervă la start"? Sa mai notăm că el cîntă foarte bine la chitara, că este un autentic maestru de sunet (posedind un adevărat arsenal tehnic, ca orice inginer ce se res­pectă!) şi ca în 1988 a efectuat primul său turneu­­peste hotare, In R.P. Po­lona, in cadrul intilnirilor prieteneşti dintre tineretul român şi cel din această ţară. Tată fericit (are 3 fe­tiţe!), Gabriel Cotabiţă ne-a oferit în '88 noi sur­prize, născute din colabo­rarea cu compozitorii G Grigoriu, I Tudor (în filmul „In fiecare zi mi-e dor de tine"), A Şuteu („Nu-ţi spun adio "), Mihai Grigoriu, A. Enescu OCT­AVI­AN URSULESCU „PACE“ — Brăduţ Covaliu Poşta paginii • GIANINA: Ne întrebi „cit timp poate dura o prietenie sinceră şi curata (începută) la 16 ani?"". Credem că... şi toatâ viaţa • DORA H.: Ne spui cu justificată tristețe că ai pi­cat cu doar 7 sutimi la ad­mitere Cu doar 7 sutimi faţâ de ultimul candidat admis, dar fată de primul? Lasă necazul şi ia-o de la început, temeinic. Curaj şi succes! • ELENA-SI­­MONA, Piteşti: Vei fi cea mai romantică biochimis­­ta! • CRISTIANA­ : Viaţa are încercări (şi capcane) numeroase. A fi fericit se conjugă adesea la pre­zent, dar cită suferinţa (de ambele părţi) poate aduce în viitor • CLAUDIA: Zici că eşti cam timida Păi, nici nu-i chiar atît de râu* * CARMEN-ADELINA DANC, Deva: in tînăra Adriana Ţiţeica ai găsit o prietena pentru toate ano­timpurile E, într-adevâr, un om minunat • RA­­LUCA, Braşov: Să nu fie cumva vorba, în ceea ce-l priveşte pe Dan, de o toana de moment... • DA­NIELA, Zalău: încearcă să te împaci cu prietena ta • IOANA C.: Pentru ca far­sele şi gesturile unite pe care colegii tăi şi le permit sa înceteze, credem că trebuie să te adresezi co­mitetului U.T.C. din uzină • ELENA MIRON, Techir­­ghiol: înscrie-te într-un cenaclu • MARIANA D., Focşani: Practică un sport, să te mai voiniceşti şi tu • SANDICA B : Nu ţi se pare că prietenul tău frecventează prea des res­taurantul? • ANGE­LA-CLAUDIA: Prietenia nu se condiţionează. Ea trebuie să se bazeze pe sinceritate şi respect reci­proc • DANA SALAJAN: Credem că e greu să răs­punzi tuturor celor 200 de corespondenţi. încearcă s-o faci, totuşi, eşti aştep­tată • DORESC SA CO­RESPONDEZE: Mioara Ghindea, 21 de ani, stu­dentă, Galati, str. Avintu­­lui nr. 25, Elena-Daniela Brebenei, 19 ani, mecanic. Craiova, str. Rocadă, bl 6, ap. 10, Eugen Boldor, 23 de ani, instalator. Ocna Dej, str. Zmeurei nr. 7, Ioan Onişor, 26 de ani, ta­­piţer, Băteşti nr. 77, jud. Timiş; Florin Sătmărean, 25 de ani, mecanic de lo­comotivă, Turda, str. Rap­sodiei nr. 12, bl. 6, ap. 12; Silvia Măcă, 23 de ani, funcţionară, Iaşi, str. Nico­tină, bl. 986, ap 13; Mirela Roşea, 17 ani, Buzău, Bd. Nicolae Bălcescu, bl. 11, ap. 33 și Dania Trofin, 17 ani, Iași, str. Tabacului nr. 17, bl. D14, ap. 4 , eleve Pagină realizată de CRISTINA BÅITEANU

Next