Femeia, 1993 (Anul 46, nr. 1-10)

1993-01-01 / nr. 1

DE BA O BUNĂ BA ASTA — — ---------------------------------------------------'- LA ÎNCEPUT DE AN Cumpăna anilor s-a mai înclinat, iată, o dată. Am lăsat în urmă de toate: drumuri şi colinde, aş­teptări întîrziate şi căutări neterminate, iertări şi împilări, năzuinţe refuzate şi-un petic de împli­nire, resemnări şi ispite şi n-am luat cu noi decit amintiri — din cînd în cînd — frumoase şi re­grete. Dacă n-am fi trecători, atunci n-am mai fi nici melancolici. Numai cele neveşnice pot stîrni poezie. A fost un an bun? A fost un an rău? De-atîtea ori trişaţi la ruleta istoriei, am căpătat „înţelepciu­nea“ — dureros experimentată — de-a crede tot­deauna că anul care a trecut a fost mai bun decit anul care vine, „consolîndu-ne" totuşi cu iluzia că şi anul în care abia am intrat o să rămînă, la rîn­­du-i, mai bun decît cel care îl va înlocui... Preo­cupaţi pînă la obsesie de „inflaţie", „scumpiri", „indexări“ şi „accize“ — termeni care jalonează amar pîrtia pe care coboară năvalnic standardul de viaţă al românului de rînd —, aproape c-am ui­tat că în anul pe care l-am încheiat, printre alte „întîmplări", unora dintre noi moartea le-a răpit de-alături suflete dragi, lăsîndu-le într-una dintre tainiţele inimii ecoul gol al unei afecţiuni infirmi­­zate de absenţă, în timp ce un alt contingent de nou-născuţi — ai căror părinţi au consimţit la ris­cul şi eforturile de a creşte un copil în tulburile „vremuri de tranziţie“ — vine să perpetueze mira­colul omenescului. Am mai adunat un an de viaţă şi­ am fost martorii istoriei. Ne-am bucurat şi am plîns. Am iubit şi — poate — am fost iubiţi. Am crezut şi — uneori — am fost înşelaţi. Am dăruit şi am primit în schimb — cînd şi cînd, fiind răs­plătiţi tocmai invers. Am chemat şi­ am fost alun­gaţi. Am cutezat să alungăm şi viaţa ne-a insinuat păreri de rău şi remuşcări. Am fost blînzi şi neier­tători, cum, deopotrivă, am fost, uneori, prea as­pru judecaţi, ori păsuiţi nemeritat. Intr-un cuvînt, GEORGE IANCU (Continuare in pag 4/ ------— O tandră speranţă Una din ideile cele mai adînc înră­dăcinate in subconştientul uman este aceea că întreaga durată, na­tură sau conţinut al unui destin de­pinde ori chiar se află sintetizat în durata şi forma primului său mo­ment de viaţă, începutului său. Există credinţa că se poate şti, deci prezice, cursul şi durata întreagă a unui eveniment, a unei vieţi, obser­­vîndu-se sau pur şi simplu presupu­­nîndu-se datele manifestărilor sale primare. O naştere dificilă sau în afara legilor sociale constituie, în toate basmele, premisa unui destin de excepţie, eroic, pentru copil şi mamă. Mitul ursitoarelor — trei zâne ce hotărăsc soarta pruncului la fe­reastra (sau masa) fiecărei lăuze — îşi are originea tot în această presu­punere, temere sau speranţă abi­sală, iraţională şi ancestrală. Este benefică începerea unei munci în ziua de luni, deci o dată cu începu­­tul săptămînii, este însă de evitat ini­ţierea unei activităţi noi sîmbăta, adică în ziua în care săptămîna în­săşi moare, sîmbăta fiind o zi consa­crată morţilor. Toate acestea ar părea să fie idei şi speculaţii bizare, desuete, dar, cinstiţi cu noi înşine, trebuie să re­cunoaştem că toţi simţim, în clipa trecerii într-un Nou An, ba chiar şi al aniversării zilei de naştere, că to­tul se poate lua de la capăt. Simţim, cu alte cuvinte, că fiecare parcurs al vieţii depinde, neştiut, de clipe sau de evenimente de bun (re)început. Cu fiecare An Nou, sîntem fericiţi, mimăm sau trăim o bucurie plenară, nu atît fiindcă am constata, în felul acesta, o stare de fapt, o bunăstare pe care o posedăm; în realitate ma­nifestăm, simulăm sau punem la cale o stare dorită, nădăjduită pen­tru viitor. Voim ca acest prezent de concentrare sărbătorească să con­stituie grăuntele unui viitor asemă­nător. lată de ce e naşterea cele­brată, nunta extrem de stufoasă şi chiar şi înmormîntarea e plină de pompă. Fiecare moment e un înce-MARIN MARIAN (Continuare , pag 4) • Alaiurile simandicoase. Așa cum la noi se înfiripă, în viaţa mondenă, moda balurilor siman­dicoase, cu sau fără „cristal", în care elita sfidează prin opulenţă şi strălucire condiţia muritorilor de foame, in Anglia se poartă, mai nou, căsătoriile princiare. Divorţul celui de-al doilea fiu al reginei, Andrew, de senzuala Sa­rah Ferguson, ca şi separarea prinţului moştenitor, Charles, de strălucitoarea şi nefericita Diana, încep să treacă pe planul se­cund, în conul de lumină al inte­resului public intrînd, acum, noile căsătorii ale prinţilor şi prinţeselor. De curînd, s-a remă­ritat prinţesa Anne, după ce, abia in primăvară, divorţase. Ea şi-a legalizat, în urma cununiei ofi­ciate, într-o biserică scoţiană, o idilă mai veche, cu Timothy Lau­rence, care acum i-a devenit soţ legitim. Urmează, se zice, la altar prinţesa Sarah... e Elogiul cura­jului. Pentru prima dată în istoria continentului, „Europeanul anu­lui" a devenit o „europeanca", magistrata italiană Liliana Fer­rara. Ea a avut cutezanța să de­vină succesoarea judecătorului Giovanni Falcone, asasinat de Mafie în mai 1992. Este prima fe­meie care-și asumă ocuparea „fotoliului fierbinte", încercînd să joace un rol de prim ordin In lupta împotriva crimei organizate din Italia, l-am ura să aibă — în afară de curaj — succes și ...să rămînă vie.­­ Pe butoiul cu pul­bere. O altă femeie, d-na Slobod Anca Gruden, se află, vorbind deloc metaforic, pe butoiul cu pulbere al Europei, capitala Iu­goslaviei — Belgrad, al cărei pri­mar este. Intrucat ţara sa este tot mai intens ameninţată de o inva­zie străină, doamna Gruden a luat toate măsurile pentru apăra­rea capitalei în caz de război. Noi am dori să nu ajungă să le folosească vreodată!­­ Se mai intimplă şi la alţii. Credeam că doar noi sîntem campioni la avorturi şi la diminuarea numă­rului de naşteri, dar aflăm că ne concurează serios fraţii noştri la­tini, spaniolii. Potrivit recensă­­mîntului din 1991, Spania nu­mără 39 milioane de locuitori, dar riscă să nu mai aibă decît 27 de milioane în anul 2040, dacă actualul ritm demografic se men­ţine. Vasăzică, o mai păţesc şi al­ţii. • Soţii întreţinuţi. In lumea bună, occidentala — adică a ce­lor cu bani — sînt, de asemenea, la modă, divorţurile rentabile. Pui mîna pe una cu bani şi, cum scîrţîie ceva la căruţa conjugală, ţop la tribunal, ştiut fiind că soţia bogată te va subvenţiona pînă la adînci bătrîneţi. Un exemplu îi oferă americanul Michael Krauss — cam neamţ după nume — că­ruia un judecător newyorkez i-a asigurat, din partea fostei sale soţii, Joan Lynden, 15 000 de dolari pe lună drept pensie ali­mentară, plus alte taxe şi asigu­rări. Şi regina serialului de televi­ziune Jane Seymour va trebui să plătească fostului ei soţ, David Elynn, zece mii de dolari pe lună, plus 325 000 de dolari, bani peşin, la care se adaugă jumă­tate din vila de pe malul oceanu­lui, în valoare de 5 milioane. Să tot divorţezi... BELLADONA ŢÎ-AŞ CEDA LOCUL,MOŞULE, DAR NU POŢI sunt cu copîla un braţe . MINICRONICA MONDENĂ e în lumea artelor şi a sportului se înmulţeşte numărul celor care, nesiliţi de nimeni, renunţă la burlăcie. Faimosul compozitor Cristian Paţurcă a spus „da" la oficiul stării civile, iar după două zile, respec­­tînd tradiţia strămoşească, şi-a celebrat cununia religioasă cu aleasa inimii sale, graţioasa Sorana Costache, la biserica Colţea. Faptul că tinărul cuplu este fericitul posesor a două perechi de nănaşi — una din lumea artistică, iar cealaltă a patronilor — a fost prilej, în acelaşi timp, pentru un alt eveniment monden, cu totul insolit: confruntarea boemei bucureștene cu cea, proaspăt consacrată, a oamenilor de afa­ceri. O nuntă ca-n filme, de bun augur, sperăm, pentru miri! • La aproape nouă mii de kilometri, într-o bisericuţă simplă din lo­calitatea canadiană Kitchener, membrii comunităţii române au partici­pat la căsătoria religioasă a celebrului Ştefan Hruşcă, interpret al co­lindelor şi „Copacului cu flori", cu Gianina Crăciun, de fel din Iaşi, o superbă cîştigătoare a unui concurs de frumuseţe. Ospăţul a excelat în bucate pregătite, după datină, ca „acasă". Mirii au fost fericiţi să-i aibă printre invitaţii de onoare pe cunoscuţii instrumentişti Dumitru Fărcaşu şi Aurel Tamaş, precum şi pe umoristul Doru Octavian Dumi­tru. • Juriile cele mai exigente şi austere, care se întîlnesc pentru a de­semna „reginele între regine" din întreaga lume, sînt obligate să ateste, cu fiecare nouă ocazie, frumuseţea tinerelor românce. Dintre cele o sută de fete, din optzeci de ţări, care au participat la concursul de frumuseţe „Miss World University“, ce a avut loc la Seul. Premiul special al juriului a fost acordat blondei Cosmina Spanelis, studentă din Braşov (1,75 m înălţime şi 58 de kilograme). Poezia, muzica, pe care le adoră, dar şi zodia Scorpionului i-au purtat noroc. Este o veste extraordinară şi pentru Felicia Radu, cîştigătoarea concursului „Miss Boboc Universitate", căreia, şi ei, îi place poezia (are tot 1,75 m şi... doar 54 de kilograme). Cine ştie? Azi „Miss Bucureşti", mîine „Miss World"! Ambasadoarele frumuseţii româneşti au, incontestabil.

Next