Femeia, 1993 (Anul 46, nr. 1-10)
1993-01-01 / nr. 1
DE BA O BUNĂ BA ASTA — — ---------------------------------------------------'- LA ÎNCEPUT DE AN Cumpăna anilor s-a mai înclinat, iată, o dată. Am lăsat în urmă de toate: drumuri şi colinde, aşteptări întîrziate şi căutări neterminate, iertări şi împilări, năzuinţe refuzate şi-un petic de împlinire, resemnări şi ispite şi n-am luat cu noi decit amintiri — din cînd în cînd — frumoase şi regrete. Dacă n-am fi trecători, atunci n-am mai fi nici melancolici. Numai cele neveşnice pot stîrni poezie. A fost un an bun? A fost un an rău? De-atîtea ori trişaţi la ruleta istoriei, am căpătat „înţelepciunea“ — dureros experimentată — de-a crede totdeauna că anul care a trecut a fost mai bun decit anul care vine, „consolîndu-ne" totuşi cu iluzia că şi anul în care abia am intrat o să rămînă, la rîndu-i, mai bun decît cel care îl va înlocui... Preocupaţi pînă la obsesie de „inflaţie", „scumpiri", „indexări“ şi „accize“ — termeni care jalonează amar pîrtia pe care coboară năvalnic standardul de viaţă al românului de rînd —, aproape c-am uitat că în anul pe care l-am încheiat, printre alte „întîmplări", unora dintre noi moartea le-a răpit de-alături suflete dragi, lăsîndu-le într-una dintre tainiţele inimii ecoul gol al unei afecţiuni infirmizate de absenţă, în timp ce un alt contingent de nou-născuţi — ai căror părinţi au consimţit la riscul şi eforturile de a creşte un copil în tulburile „vremuri de tranziţie“ — vine să perpetueze miracolul omenescului. Am mai adunat un an de viaţă şi am fost martorii istoriei. Ne-am bucurat şi am plîns. Am iubit şi — poate — am fost iubiţi. Am crezut şi — uneori — am fost înşelaţi. Am dăruit şi am primit în schimb — cînd şi cînd, fiind răsplătiţi tocmai invers. Am chemat şi am fost alungaţi. Am cutezat să alungăm şi viaţa ne-a insinuat păreri de rău şi remuşcări. Am fost blînzi şi neiertători, cum, deopotrivă, am fost, uneori, prea aspru judecaţi, ori păsuiţi nemeritat. Intr-un cuvînt, GEORGE IANCU (Continuare in pag 4/ ------— O tandră speranţă Una din ideile cele mai adînc înrădăcinate in subconştientul uman este aceea că întreaga durată, natură sau conţinut al unui destin depinde ori chiar se află sintetizat în durata şi forma primului său moment de viaţă, începutului său. Există credinţa că se poate şti, deci prezice, cursul şi durata întreagă a unui eveniment, a unei vieţi, observîndu-se sau pur şi simplu presupunîndu-se datele manifestărilor sale primare. O naştere dificilă sau în afara legilor sociale constituie, în toate basmele, premisa unui destin de excepţie, eroic, pentru copil şi mamă. Mitul ursitoarelor — trei zâne ce hotărăsc soarta pruncului la fereastra (sau masa) fiecărei lăuze — îşi are originea tot în această presupunere, temere sau speranţă abisală, iraţională şi ancestrală. Este benefică începerea unei munci în ziua de luni, deci o dată cu începutul săptămînii, este însă de evitat iniţierea unei activităţi noi sîmbăta, adică în ziua în care săptămîna însăşi moare, sîmbăta fiind o zi consacrată morţilor. Toate acestea ar părea să fie idei şi speculaţii bizare, desuete, dar, cinstiţi cu noi înşine, trebuie să recunoaştem că toţi simţim, în clipa trecerii într-un Nou An, ba chiar şi al aniversării zilei de naştere, că totul se poate lua de la capăt. Simţim, cu alte cuvinte, că fiecare parcurs al vieţii depinde, neştiut, de clipe sau de evenimente de bun (re)început. Cu fiecare An Nou, sîntem fericiţi, mimăm sau trăim o bucurie plenară, nu atît fiindcă am constata, în felul acesta, o stare de fapt, o bunăstare pe care o posedăm; în realitate manifestăm, simulăm sau punem la cale o stare dorită, nădăjduită pentru viitor. Voim ca acest prezent de concentrare sărbătorească să constituie grăuntele unui viitor asemănător. lată de ce e naşterea celebrată, nunta extrem de stufoasă şi chiar şi înmormîntarea e plină de pompă. Fiecare moment e un înce-MARIN MARIAN (Continuare , pag 4) • Alaiurile simandicoase. Așa cum la noi se înfiripă, în viaţa mondenă, moda balurilor simandicoase, cu sau fără „cristal", în care elita sfidează prin opulenţă şi strălucire condiţia muritorilor de foame, in Anglia se poartă, mai nou, căsătoriile princiare. Divorţul celui de-al doilea fiu al reginei, Andrew, de senzuala Sarah Ferguson, ca şi separarea prinţului moştenitor, Charles, de strălucitoarea şi nefericita Diana, încep să treacă pe planul secund, în conul de lumină al interesului public intrînd, acum, noile căsătorii ale prinţilor şi prinţeselor. De curînd, s-a remăritat prinţesa Anne, după ce, abia in primăvară, divorţase. Ea şi-a legalizat, în urma cununiei oficiate, într-o biserică scoţiană, o idilă mai veche, cu Timothy Laurence, care acum i-a devenit soţ legitim. Urmează, se zice, la altar prinţesa Sarah... e Elogiul curajului. Pentru prima dată în istoria continentului, „Europeanul anului" a devenit o „europeanca", magistrata italiană Liliana Ferrara. Ea a avut cutezanța să devină succesoarea judecătorului Giovanni Falcone, asasinat de Mafie în mai 1992. Este prima femeie care-și asumă ocuparea „fotoliului fierbinte", încercînd să joace un rol de prim ordin In lupta împotriva crimei organizate din Italia, l-am ura să aibă — în afară de curaj — succes și ...să rămînă vie. Pe butoiul cu pulbere. O altă femeie, d-na Slobod Anca Gruden, se află, vorbind deloc metaforic, pe butoiul cu pulbere al Europei, capitala Iugoslaviei — Belgrad, al cărei primar este. Intrucat ţara sa este tot mai intens ameninţată de o invazie străină, doamna Gruden a luat toate măsurile pentru apărarea capitalei în caz de război. Noi am dori să nu ajungă să le folosească vreodată! Se mai intimplă şi la alţii. Credeam că doar noi sîntem campioni la avorturi şi la diminuarea numărului de naşteri, dar aflăm că ne concurează serios fraţii noştri latini, spaniolii. Potrivit recensămîntului din 1991, Spania numără 39 milioane de locuitori, dar riscă să nu mai aibă decît 27 de milioane în anul 2040, dacă actualul ritm demografic se menţine. Vasăzică, o mai păţesc şi alţii. • Soţii întreţinuţi. In lumea bună, occidentala — adică a celor cu bani — sînt, de asemenea, la modă, divorţurile rentabile. Pui mîna pe una cu bani şi, cum scîrţîie ceva la căruţa conjugală, ţop la tribunal, ştiut fiind că soţia bogată te va subvenţiona pînă la adînci bătrîneţi. Un exemplu îi oferă americanul Michael Krauss — cam neamţ după nume — căruia un judecător newyorkez i-a asigurat, din partea fostei sale soţii, Joan Lynden, 15 000 de dolari pe lună drept pensie alimentară, plus alte taxe şi asigurări. Şi regina serialului de televiziune Jane Seymour va trebui să plătească fostului ei soţ, David Elynn, zece mii de dolari pe lună, plus 325 000 de dolari, bani peşin, la care se adaugă jumătate din vila de pe malul oceanului, în valoare de 5 milioane. Să tot divorţezi... BELLADONA ŢÎ-AŞ CEDA LOCUL,MOŞULE, DAR NU POŢI sunt cu copîla un braţe . MINICRONICA MONDENĂ e în lumea artelor şi a sportului se înmulţeşte numărul celor care, nesiliţi de nimeni, renunţă la burlăcie. Faimosul compozitor Cristian Paţurcă a spus „da" la oficiul stării civile, iar după două zile, respectînd tradiţia strămoşească, şi-a celebrat cununia religioasă cu aleasa inimii sale, graţioasa Sorana Costache, la biserica Colţea. Faptul că tinărul cuplu este fericitul posesor a două perechi de nănaşi — una din lumea artistică, iar cealaltă a patronilor — a fost prilej, în acelaşi timp, pentru un alt eveniment monden, cu totul insolit: confruntarea boemei bucureștene cu cea, proaspăt consacrată, a oamenilor de afaceri. O nuntă ca-n filme, de bun augur, sperăm, pentru miri! • La aproape nouă mii de kilometri, într-o bisericuţă simplă din localitatea canadiană Kitchener, membrii comunităţii române au participat la căsătoria religioasă a celebrului Ştefan Hruşcă, interpret al colindelor şi „Copacului cu flori", cu Gianina Crăciun, de fel din Iaşi, o superbă cîştigătoare a unui concurs de frumuseţe. Ospăţul a excelat în bucate pregătite, după datină, ca „acasă". Mirii au fost fericiţi să-i aibă printre invitaţii de onoare pe cunoscuţii instrumentişti Dumitru Fărcaşu şi Aurel Tamaş, precum şi pe umoristul Doru Octavian Dumitru. • Juriile cele mai exigente şi austere, care se întîlnesc pentru a desemna „reginele între regine" din întreaga lume, sînt obligate să ateste, cu fiecare nouă ocazie, frumuseţea tinerelor românce. Dintre cele o sută de fete, din optzeci de ţări, care au participat la concursul de frumuseţe „Miss World University“, ce a avut loc la Seul. Premiul special al juriului a fost acordat blondei Cosmina Spanelis, studentă din Braşov (1,75 m înălţime şi 58 de kilograme). Poezia, muzica, pe care le adoră, dar şi zodia Scorpionului i-au purtat noroc. Este o veste extraordinară şi pentru Felicia Radu, cîştigătoarea concursului „Miss Boboc Universitate", căreia, şi ei, îi place poezia (are tot 1,75 m şi... doar 54 de kilograme). Cine ştie? Azi „Miss Bucureşti", mîine „Miss World"! Ambasadoarele frumuseţii româneşti au, incontestabil.