Femeia, 1993 (Anul 46, nr. 1-10)

1993-01-01 / nr. 1

DE bft O bM­ft bA AbTA Măiestrie Şi farmec Cînd a plecat de acasă, din satul Viile, de pe meleagurile însorite ale Dobrogei, şi-a luat cu sine, ca zestre de la părinţi, bunici şi consăteni, o nepreţuită comoară — cînte­­cul popular, ritmat şi sprinţar, strălucitor şi pur. A venit la Bucureşti cu sufletul încărcat de speranţe şi vise, unde, concomitent cu liceul, a ur­mat şi cursurile Şcolii de artă, secţia canto popular, pe care a absolvit-o cu nota maximă. Apariţiile sale pe scenă de­vin tot mai frecvente. Iubitorii melosului popular o apre­ciază şi o încurajează cu aplauzele lor generoase. Dar numele Floare! Tănăsescu se impune definitiv pe firma­mentul artei din momentul în care, în vara anului 1972, cu­cereşte cu brio mult rivnitul trofeu „Floarea din grădină". In acelaşi an îi apare primul disc, face primele înregistrări la radio şi televiziune. Prin concurs, în anul următor, se angajează ca solistă de mu­zică populară, la Ansamblul „Ciocîrlia". împreună cu această reputată formaţie fol­clorică, întreprinde nume­roase turnee artistice în ţară şi peste hotare. Deseori îşi aminteşte cu emoţie clipele de triumf petrecute în Italia — la Roma, Veneţia, Florenţa şi Napoli —, unde prezentato­rul, un italian simpatic, anunţa publicul: „Urmeaza o doamnă frumoasă, un cîntec frumos, o voce frumoasă — Floarea Tănăsescu". Iar la un festival folcloric, în oraşul Pi­reu, din Grecia — unde atît ansamblul cît şi artista au ob­ţinut premiul întîi — cînd se afla pe scenă, spectatorii, toţi în picioare, o acompaniau cu frenezie. Şi cite asemenea emoţionante clipe nu i-au ră­mas întipărite interpretei în minte şi în suflet în cele peste două decenii de activitate ar­tistică! Cîntecul este viaţa sa, ra­ţiunea existenţei sale. Totuşi, alături de Cîntec, încă din adolescenţă, a preocupat-o o dorinţă arzătoare:­ sa devină juristă. Astfel, între 1977—1981, urmează Faculta­tea de ştiinţe juridice, iar la examenul de stat obţine di­ploma în drept penal cu nota zece. Firea sa sinceră, încli­nată spre adevăr, cinste și dreptate, o determină ca o vreme să profeseze meseria de jurist, fără să abandoneze întru totul arta, după care tîn­­jea în tăcere, in 1990, însă, se reîntoarce la Ansamblul „Cio­cîrlia“. Dragostea dintîi — pa­siunea nestinsă pentru cînte­cul popular — a învins... împreună cu ceilalţi artişti din ansamblu. Floarea Tână­­sescu cutreieră din nou, în strălucite turnee, plaiurile ţă­rii. Alături de aceştia duce, cu măiestrie şi farmec, spre ini­mile oamenilor cugetul şi viersul primite, cîndva, ca zestre de suflet, de la ai săi, cînd a plecat de-acasă AUREL BÂBEANU La fiecare început de an, iar şi iar, în fiecare ianua­rie, ne-am obişnuit să ne-aducem aminte, o dată-n plus, în chip aniversar, de Eminescu. „Calendarul or­todox“ al literaturii române începe cu Naşterea Me­­siei literelor noastre: 15 ianuarie. Şi totuşi, cît de in­credibil ne pare, la aproape un veac şi jumătate de la naşterea sa, să ne gîndim la Omul-Eminescu ca la o existenţă concretă, particulară! Fiindcă EMINESCU - această înşiruire de 8 litere din alfabetul limbii ro­mâne - nu mai reprezintă (doar) numele pe care l-a purtat cîndva un chip omenesc, dăruit cu geniu - ge­niul, această lacrimă a lui Dumnezeu plînsă într-un trup de om... EMINESCU nu mai semnifici nici doar numele generic al unei opere literare. Eminescu e o stare: „STAREA EMINESCU". O revelaţie perpetuă. Nu-i poţi desluşi începutul, fiindcă n-are sfirşit. Nu-i poţi identifica finalul - fixat într-o concluzie defini­tivă - fiindcă geneza ei ni se înfăţişează de nepă­truns, prin vastitate. Fiecare pas înainte, în tmpul investigaţiei artistice, înseamnă, deopotrivă, lărgirea, multiplicarea orizontului ei problematic. De­ aici şi sentimentul real că Eminescu este, practic, inepuiza­bil, din perspectiva valenţelor interpretative ale ope­rei sale. Pentru cititor, logica poeziei e aceea a drumului parcurs în sens invers: ai în faţă un cadru formal de cuvinte, pe care poetul l-a lăsat... pradă tiparului (da, pentru poet, fiecare frintură de vers înseamnă o dureroasă, dramatică abandonare de sine!) şi încerci să ajungi la retrăirea stării originare a poemului. Un pic de EMINESCU sălăşluieşte în noi toţi. Fiecare suntem o tarima din STAREA EMINESCU - această matrice a existenţei şi sensibilităţii noastre, ca oa­meni şi ca popor. G.I. ANGELICA NICOARA - Cluj, „Miss România Univers ’93“ Fete: GABRIEL MIRON press* REVISTA „FEMEIA" NU ESTE ORGANUL DE PRESA AL NICI UNEI ORGANIZAŢI POLITICE SAU OBŞTEŞTI, CI RAM1NE O TRIBUNA LIBERA, INDEPENDENTA, A TU­TUROR FEMEILOR DIN ROMANIA Coteria­­ PAULA «HI RAUHE - Mini­me mari** «soar* in lomode I si... Mss' sumar • Coltul parlamentarelor • ORIZONT CULTURAL • Speranţe spulberate • între tolerantă şi divorţ • strica în CĂRUŢĂ • Noaptea iluziilor • Singurătatea sfinxului • Străin printre ai tăi • Cronica bizarului • Femeia și căminul • CROITORIE

Next