Flacăra Iaşului, ianuarie 1955 (Anul 11, nr. 2599-2622)

1955-01-04 / nr. 2599

FURGARA­I A­Ș­U­L­U­­I Un eveniment de seamă pentru oamenii muncii din oraşul nostru In oraşul Iaşi a luat fiinţă, în actualul Palat Admi­nistrativ, Palatul Culturii. Comitetul de organizare a Palatului Culturii a trimis, în ziua de 31 decembrie 1954, tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, următoarea scrisoare: Bucureşti mitetului Central al partidului, Gu­­vernului Republicii noastre şi Dvs. personal, iubie tovar­­şe Gheorghiu» Dej, urările noastre călduroase de să­­nătate, viaţă lungă şi spor la muncă pentru fericirea poporului muncitor. Asigu­ăm Comitetul Cen­tral a! par­­lidului, G­uernul şi pe Dvs. personal că suntem­ ferm hotărîţi să nu cruţăm nici un efort în munca pentru întălc­­rea forţei de apărare a patriei noastre dragi, în slujba păcii, a progresului. JEAN LIVESCU Preşedin­tele comitetului de organizare, rector al Universităţii „A . I. Cuza" EMU MAZILU Preşedintele Comitetului executiv al sfatului popular regional GH. ROŞU Prim secretar al Comitetului regional de partid Tovarăşilor JEAN LIVESCU, rector al Universităţii „Al. I. Cuza“,Iaşi EMIL MAZILU preşedintele Comitetului executiv al sfatului popular regional Iaşi GHEORGHE ROŞU, prim secretar al Comitetului regional de partid Iaşi Sînt bucuros să vă comunic că Guvernul Republicii Populare Române a luat hotărîrea de a aloca suma de 2.000.000 lei pentru biblioteca Palatului Culturii din Iaşi şi 1.500.000 lei pentru reparaţiile necesare Palatului Cul­­turii. Cu prilejul anului nou, urez intelectualităţii ieşene şi tuturor oamenilor muncii, noi succese în opera de ridi­­care economică şi culturală a străvechiului nostru cen­­tru cultural - oraşul Iaşi. GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române Tovarăşului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Preşedintele Consiliului de Miniştri Iubite tovarăşe GHEORGHIU-DEJ Oamenii muncii din oraşul şi re­­giunea Iaşi au bucuria să raporteze conducerii partidului şi guvernului o nouă realizare înfăptuită în cinste celei de a şaptea aniversări a scrn­pei noastre republici. Din iniţiativ şi sub îndrumarea partidului, şi cu sprijinul activ al organelor locale, a luat fiinţă în oraşul nostru un Palat al Culturii, destinînduse în acest scop localul fostului Palat admnistra­­tiv. Cu această ocazie au putut fi totodată eliberate o serie de imo­­bile care au fost redate spaţiului lo­­cativ al oraşului. Prin înfiinţarea Palatului Culturii se creează numeroaselor instituţii şi or­­ganizaţii culturale condiţii optime pen­­tru a«şi îndeplini marea sarcină de a populariza cuceririle ştiinţei şi cultur în rîndurile maselor rii înaintate populare. Suntem­ încredinţaţi că această imp­portantă realizare va constitui un im­trument puternic de ridicare a nivel­ului ştiinţific şi cultural al oamenilor muncii, un nou mijloc de a-i mobilize pre succese mereu mai mari în prod­­ucţie, pe drumul trasat de partid ş­i guvern, pentru continua creştere a mnăstării poporului muncitor. In pragul noului an exprimăm Co» 31.XII.1954 In aceiaşi zi Comitetul de organizare a Palatului Culturii a primit următorul răs­puns : 31.XII. 1954 Peste oraş coborîse înserarea... Ultima noapte din anul 1954. In acea seară străzile erau mai însu­fleţite ca altădată. Mulţi oameni ai muncii intrau în magazine să facă ultimele cumpărături pentu sărbătorirea Anului Nou. In vi­trinele pifiternic iluminate ale ma­gazinelor era afişată Hotărîrea partidului şi guvernului cu pri­vire la desfiinţarea sistemului de aprovizionare pe bază de cartele şi raţii, precum şi noile preţuri reduse la o serie întreagă de pro­duse. Oamenii treceau către case "* cu braţele încărcate de cumpă-^ *,­rături. La ferestrele celor mai ■f, multe case luminile aveau să strălucească pînă în zorii zilei. ★ De la o vreme poarta Atelie­relor C.F.R. „Ilie Pintilie” a în­ceput să se deschidă tot mai des. De data aceasta muncitorii nu in­trau la lucru în schimbul de noapte. Împreună cu familiile lor, harnicii muncitori ceferişti veneau să petreacă în noaptea Anului fapu laolaltă cu tovarăşii lor de muncă. Iată-l pe fruntaşul­ între­cerii socialiste Adalbert Ba­li­nt. Pe maistrul strungar Victor Chirila, pe montatorul Emanoil Aanei, pe tînărul funcţionar Constantin Tarcan, ei sînt bucuroşi că au întîmpinat noul an cu frumoase succese în muncă, sunt bucuroşi că vor petrece împreună noaptea Anului Nou. Către miezul nopţii veselia e în toi la masa tovărăşească. Ră­sună acordurile melodioase­ ale muzicii. Numeroşi muncitori ri­dică paharele pline şi toastează pentru dobindirea unor noi suc­cese în producţie in anul viitor, î­ncredere pentru pace. Cu deosebită căl­dură în glas a vorbit vechiul strungar Vasile Mititelu care a ţinut să întimpine sosirea noului an petrecînd cu foştii săi ucenici şi tovarăşi de muncă. El a spus că, spre deosebire de trecut, oa­menii muncii intîmpină acum fie­care an nou cu optimism şi în­credere, şi încununează fiecare an cu noi şi minunate victorii. ★ In sala de mese a fabricii „Ţe­sătura” nenumărate perechi dan­sează in ritmul avîntat al muzi­cii. N i In pauza dintre două dansuri ţesătoarea Elena Dascălu se apropie de primul maistru ţesător Neculai Topor. — Te pomeneşti că de data asta tovarăşele invită la dans, glumi maistrul. —Nu strică un dans, maistre, dar eu aş vrea să-ţi spun şi alt­ceva... — Te ascult cu plăcere. — Eu aş vrea să încep în mod deosebit noul an, 1955, aş vrea să contribui și mai mult, ca­ traiul nostru al tuturora să fie tot mai bun, mai îmbelșugat. — Păi și pînă acum ai fost prin­tre primeie în întrecere. — Da, dar trebuie să facem mai mult. Știu doar că de curînd a fost desființată aprovizionarea pe bază de cartele in urma unei ho­­tărîri a partidului şi a guvernului. Pentru aceasta noi trebuie să pro­ducem şi mai multe bunuri de larg consum şi iată ce am hotă­­rît: incepînd cu noul an voi lucra la şase războaie în loc de patru. — Sint de acord şi de aceia eu te felicit de două ori: cu prilejul Anului Nou şi pentru hotărîrea iiială. ★ In noaptea Anului Nou colecti­vele de muncă de la Aten­­tele C.F.R. „Ilie Pintilie” şi „Ţesă­tura“, intelectualii adunaţi la Casa Universităţii, studenţii Insti­tutului Politehnic, activiştii de partid şi de stat au avut o mare bucurie: ei au primit vizita tova­răşului I. Chişinevschi, membru al Biroului Politic al C. C. al P.M.R., prim­-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, care a venit cu tov. Gh. Roşu, prim se­­cretar al Comitetului regional de partid, să petreacă împreună cu e. revelionul. In numele conduce­rii partidului şi a guvernului, to­varăşul I. Chişinevschi a felicitat pe muncitori şi intelectuali cu pri­lejul Anului Nou pentru succesele obţinute şi le-a urat succese noi şi mai mari, un an fericit şi bun Oamenii muncii au primit cu un deosebit entuziasm vestea că la Iaşi a luat fiinţă un Palat al Cul­turii in clădirea Palatului Admi­nistrativ şi că guvernul a aprobat pentru înzestrarea palatului cu o bibliotecă şi pentru reparaţiile necesare suma de 3.500.000 lei. La mesele tovărăşeşti din între­prinderi şi instituţii, din şcoli şi facultăţi, precum şi acasă, în mij­locul familiilor lor, oamenii mun­cii au întîmpinat cu veselie şi în­credere sosirea noului an. Peste tot au răsunat urări pornite din adîncul inimii, urări de pace şi belşug. încrederea şi optimismul oamenilor muncii izvorăsc din convingerea că anul 1955 va fi un an de noi victorii in construcţia socialistă, din convingerea că for­ţele păcii şi ale democraţiei sunt de neînvins. Nn 2599 Lucrările celei de a 4-a sesiuni a Sfatului popular regional In ziua de 30 Decembrie a avut loc in sala festivă a feroviar Iaşi“, „Analizarea procesului de învăţămint pe Palatului Culturii din oraşul nostru cea de a 4-a sesi- primele două pătrate ale anului 1945—1955”, „Analiza­­re­a Sfatului popular regional. Pe ordinea de zi a se­­rea desfăşurării campaniei agricole de toamnă cu privire si unii au figurat următoarele probleme: „Alegerea ase­ la arături, insăminţăi,desţeleniri, precum şi pregăti­­torilor populari pentru tribunalul regional şi tribunalul rea campaniei agricol­e primăvară”. Pentru continua îmbunătăţire a procesieii de învăţămint D­upă alegerea prezidiului sesiunii, a comisiei de validare şi de redac­tare a proiectului de hotăriri şi epui­zarea primului punct la ordinea de zi s-a dat­ cuvintul tov. I. Agachi, şeful secţiei de învăţămint a sfatului popu­lar regional, care a prezentat raportul asupra felului cum s-a desfăşurat procesul de învăţămint în primele două pătrate ale anului 1954-1955 în şcolile din regiunea noastră. Au reuşit, cu acest prilej, o serie de realizări diobîndite atit in direcţia asigurării unor condiţii mate­riale din ce în ce mai bune cit­­şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea ni­velului calitativ al învăţămintului. A fost scoasă în evidenţă dezvolta­rea reţelei de învăţămint, relevîndu-se faptul că in regiunea noastră in anii puterii populare, numărul şcolilor de toate gradele a crescut, luând fiinţă 206 noi şcoli de 7 ani, numeroase şcoli tehnice, cămine de zi, grădiniţe de copii etc. Toate se datoresc grijii partidului şi guvernului pentru e­­ducarea şi creşterea tinerelor vlăs­tare. Ca urmare a folosirii pe scară tot mai largă a unor metode pedagogice avansate s-au obţinut anul acesta în şcolile regiunii noas­tre unele realizări. Aşa de pildă, in cel de al doilea pătrar a scăzut numărul elevilor rămaşi în urmă la învăţă­tură, iar exigenţa cadrelor didactice a crescut simţitor. îndrumarea mai atentă din partea colectivului de me­­todişti şi a comisiei de învăţămint a sfatului popular regional a dus la li­chidarea unor lipsuri în desfăşurarea procesului instructiv-educativ.Există totuşi, in ceea ce priveşte, procesul de învăţămint, o serie în­treagă de deficienţe, care trebuie să fie lichidate deîndată. Multe lipsuri au fost arătate atît în raport, cit şi in discuţiile purtate, subliniindu-se in mod deosebit deficienţele ce se constată in predarea a două disci­pline: limba şi literatura romina, precum şi matematica. Deputaţi ca : Şi­ piosu, Leri J­esner, Elena Jean­­Grenaud Şi "alţii * au­ arătat unele cauze ale acestei situaţii. Ei au subliniat că deficienţele se datoresc în primul rînd şi în cea mai mare măsură şi faptu­lui ca în unele şcoli din re­giunea noastră mai funcţionează cadre didactice necalificate şi care, din păcate, nici in prezent nu mani­festă suficient interes pentru ridica­rea nivelului lor politico-ideologic şi profesional. Tov. deputat Leri Lesner a criticat secţia de învăţămint a sfatului popu­lar regional şi comitetele executive ale sfaturilor populare raionale, care n-au acordat un sprijin susţinut ca­drelor didactice. In această direcţie tov. deputat C. Hociung a arătat că şi unii directori de şcoli au dovedit lipsă de interes în ceea ce priveşte ajutorarea, controlul şi îndrumarea cadrelor didactice. Referindu-se la un caz concret din circumscripţia sa, vorbitorul a criticat faptul că direc­torul de centru din comuna Moţca, de pildă, n-a fost de 7 luni la şcoala din Boureni, spre a sprijini şi în­druma cadrele didactice de aici. De­putatul St. Giosu a arătat de aseme­nea că cei doi învăţători din Suce­veni, raionul Vaslui, nu sunt ajutaţi in muncă de directorul şcolii. Dacă aceasta constituie o cauză a unor deficienţe in desfăşurarea proce­sului instructiv-educativ, nu-i mai puţin adevărat că o cauză la fel de importantă este şi aceea că nu pretu­tindeni s-a ţinut o strinsă legătură intre şcoală şi familie- Iată de ce în unele şcoli, cum ar fi la Todireşti şi Rafaila, raionul Negreşti, Răducă­­neni şi Pribeşti, raionul Codăieşti, frecvenţa elevilor este destul de slabă fapt care împiedică şi o bună însuşi­re a cunoştinţelor de către acei şco­lari care n-au continuitate in studiu. Raportul a arătat că dacă unii depu­taţi, cum ar fi tovarăşii Petru Neam­­­ţu, Cristofor Simionescu, Mihai Fili­­pescu, N. Stoleru şi alţii au înţeles să contribuie la activizarea comitete­lor de părinţi de pe lingă şcoli şi să participe activ la consfătuirile cu pă­rinţii, nu acelaşi lucru se poate spune despre deputaţii: Ion Istvati, Maria Strat, Petru Păduraru, Geor­­geta Damaschin şi alţii, care au ne­glijat cu totul sarcinile ce le revin in această direcţie. O frecvenţă şi o şcolarizare mai bună pot fi realizate — au ară­tat deputatele Ecaterina Ciutacu, Aneta Simiuc şi alţii, — dacă diri­­ginţii şi conducerile unor şcoli, aju­taţi de deputaţi, de organizaţiile de masă şi de comisiile de femei de pe lingă sfaturile populare vor duce o muncă mai susţinută pentru întări­rea colaborării dintre şcoală şi fami­lie. Un sprijin mai susţinut din par­tea organizaţiei U.T.M. şi de pionieri din partea deputaţilor, poate să contribuie fără îndoială la îmbunătă­ţirea situaţiei la învăţătura, mai a­­les la clasele a V-a, unde se consta­tă cele mai multe deficienţe, datorită faptului că unii cetăţeni n-au înţeles încă necesitatea frecventării cursuri­lor de ciclul II de către copii­i lor, co­nd, în mod greş­ii­­c­ a­ficient ca aceştia să termine ciclul 1 Numeroşi deputaţi, printre care, tov. Cristofor Simionescu, C- Hociung şi alţii au făcut o serie de propuneri menite să contribuie la îmbunătăţi­rea muncii. Printre altele, ei au ce­rut ca deputaţii să se intereseze mai îndeaproape de felul cum se desfă­şoară procesul de învăţămint şi să prezinte comitetului executiv al sfa­­tului popular regional rapoarte pe­­­ri­odice asupra modului cum se duce munca la şcolile din regiunea noas­tră. De asemenea, s-a propus de că­tre tov. deputaţi Leri Lesner şi Jean Livescu ca să se acorde pe viitor un sprijin mai susţinut din partea stu­denţilor Universităţii şi a cadrelor didactice din învăţămîntul superior, cadrelor didactice din mediul rural. Vorbitorii au cerut totodată ca pe viitor comitetele executive ale sfatu­rilor populare să se preocupe mai mult de asigurarea condiţiilor mate­riale pentru cadrele didactice, exerci­­tînd în acelaşi timp un control şi o îndrumare mai atentă pe teren. Multe din propunerile făcute au devenit hotăriri ale celei de a IV-a sesiuni a sfatului popular regio­nal. Ele vor trebui să fie tradu­se ,viaţă, pentru ca procesul in­­struc­to-educativ să se îmbunătăţeas­că co­lmnuu. In acest scop, este­ ne­cesar şi primul rind să se lupte ca c­e­i rămaşi in urmă la studii să fi­e îndeaproape ajutaţi de cadrele di­dactice, şi de fruntaşii la învăţătură. Comitetul executiv prin secţia de învăţărpînt a sfatului popular regio­­nl va trebui să cunoască mai bine situaţia diferitelor şcoli, spre a pu­tea dirija organele de îndrumare şi control , acolo unde se simte mai mult nevoia unui sprijin­­imediat şi eficient. Legătura cu terenul, contro­lul asupra felului cum se desfăşoară munca­­în şcoli, vor trebui să fie exer­citate pe viitor mai bine şi de secţiile de învăţămînt ale sfaturilor populare raionale, pentru a se con­tribui astfel la îmbunătăţirea predă­rii diferitelor discipline. Consfătuirile raionale ale cadrelor didactice ce vor avea loc zilele aces­tea trebuie să constituie un prilej pentru Analizarea profundă a felului in care s-a desfășurat procesul de în­­văţămint și primele două pătrate, popularizîndu-se metodele bune de muncă şi arătindu-se căile care duc la lichidarea lipsurilor semnalate. . Directorii şcolilor vor trebui să fie îndrumaţi de către secţiile de învă­ţăminte spre a controla activitatea colectivelor lor, participînd la cursuri şi la­­ consiliile pedagogice, contri­buind, la luarea unor măsuri pentru lichida­rea deficienţelor. Tot în scopul ajutorării învăţăto­­rior şi profesorilor, secţia de învă­­ţamint­ a sfatului popular regional, prin calinetul pedagogic, trebuie să studieze pe teren cauzele rămînerii in urmă la învăţătură, avînd totodată o or­ar­­e a elabora la timp mate­­nale pe­ntru îndrumarea cadrelor di­dactice. Com­is 'a permanentă de învăţămint ae pe j pga sfatul popular regional trebuie a seziseze deîndată comite­tul exec­­itiv asupra lipsurilor cons­­tatate şi|să contribuie din plini la impun­tdiapff'||situaţiei. Deputaţii vor trebui să s­e preocupe mai mult de problemele de învăţămînt, mobilizind cadrele didactice şi la îndeplinirea sarcinilor de culturalizare a maselor,­­m­ var a­flă ca învăţătorii şi profesorii să îmbine munca didactică cu înda­toririle lor obşteşti. Evitarea supraîncărcării elevilor şi cadrelor didactice cu prea multe sar­cini extra-şcolare, folosirea judicioasă a tirrupului liber, vor contribui la ob­ţinerea unorr rezultate tot mai bune la învăţătură. „ Pentru aceasta, este însă necesar să fie antrenate, şi comitetele de pă­rinţi, care au datoria să contribuie la strîngerea legăturii dintre şcoală şi familie. Rolul părinţilor in educarea comunistă a tineretului este deosebit de însemnat, eî sunt chemaţi să con­tribuie la­­asigurarea unei frecvenţe bune şi la îndeplinirea în bune con­­diţiuni a planului de şcolarizare. Mobilizînd toate forţele, să contri­buim activ la traducerea în viaţă a hotăririlor celei de a IV-a sesiuni a sfatului popular regional, pentru îmbunătăţirea­ continuă a procesului instructiv-educativ, pentru forma­rea unor cadre capabile să participe efectiv la construirea socialismului. .Lei, ION CREANGA S-au împlinit 65 de ani de la moar­tea marelui scriitor al poporului nos­tru Ion Creangă Originar dintr-un sat de răzeşi din fostul judeţ Neamţ Nică a lui Ştefan a Petru­ (Creangă î s-a zis mai tirziu, in şcoală,­­ după nu­mele bunicului său) învaţă carte prin străduinţa mamei, care se face „lun­tre şi punte“ in acest scop­ Aşa cum singur arată în cererea de numire in învăţămint, Creangă a terminat „se­minarul central“, precum şi un an de studiu în „Institutul Normal Vasi­lian“ (pentru pregătirea învăţători­lor). De la 15 octombrie 1864 este numit institutor la secţiunea II-a a clasei a I-a de la şcoala din Trei Ierarhi-Ţinuta dirză, neprefăcută, cuvinte­le usturătoare la adresa celor inca­pabili, a profitorilor regimului bazat pe exploatare, îl fac indezirabil, atit în cler, unde se manifestă ca un răz­vrătit împotriva rigidităţilor şi a pre­făcutei smerenii, cit şi în învăţămint de unde a fost env­adat o vreme, în timpul minisi­str­ucţie şi d­e nimeni, nici din „caracudă“, şi nici din figurile proeminente. Activitatea de scriitor, institutor şi autor de manuale didactice ni-l pre­zintă pe Ion Creangă acelaşi om deschis şi curajos care s-a simţit tot timpul aproape de popor. Creangă nu a fost niciodată un rural dezrădăci­nat, dimpotrivă, prin el a căpătat glas, răzvrătirea ţăranilor asupriţi, asuprire care avea să ducă la răs­coalele din 1907. „Pînă acum noi ţăranii am dus fiecare oite o piatră mare sau mai mică pe umeri, insă a­­cum sintem­ chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stîncă pe umerile noastre“ — spune moş Ion Roată, unul din eroii povestitorului. Cuvin­tele acestea, rostite in momentul cînd în ţară se consolida monstruoasa coaliţie burghezo-moşierească, sînt pline de semnificaţie pentru atitudi­nea fostului diacon. Creangă cunoaşte viaţa de mizerie a ţărănimii şi in opera sa n-a negui­rat deloc această realitate. Îmbrăca formă­­oarecum îndulcită de tească este punctată cu precizări şi reflexii a căror importanţă a fost pînă nu de mult neglijată de critică. Viaţa grea a Irinucăi, gazda de la Broşteni a învăţăcelului Creangă, ilustrează mizeria pe care o îndura ţărănimea de la munte. Ea este reda­tă cu deplină vigoare realistă. Irinu­­ca „se ducea cu tată-său in munte la făcut ferăstraie şi fata lucra toată săptămîna ca un bărbat pentru ni­mica toată. Doi oameni cu doi boi. La vreme de iarnă, abia-şi puteau scoate mămăliga“ Ţăranul moldovean, aşa cum­ apare în opera lui Creangă, este cu totul diferit de acela pe care ni-l prezintă de pildă, Alecsandri in pastelurile sale idilice­ Prin compoziţiile din ma­nualele şcolare, ca şi în manifestările publice, Creangă se dovedeşte a pri­vi realitatea şi mai direct. Chiar în „Poveşti“ boierii sunt prezentaţi cu însuşirile reale ale clasei: tiranici, lacomi, iubitori de averi şi onoruri, răşluind drepturile şi exploatînd munca celor mulţi (vezi „Moş Ion Roată şi Cuza Vodă", „Capra cu trei iezi”, „Punguţa cu doi bani“, „Harap Alb“, etc). Prin activitatea sa, Ion Creangă se mscJ^^ymT(b^^vnnilor dirzr .kJ mine un strălucit exemplu al capa­cităţii creatoare ce izvorăşte din si­nul ’ maselor­ Limba sa­ curată dez­văluie şi pune în bună preţuire te­zaurul limbii vii, vorbite de ţărăni­me. Fără să facă abuz de moldove­nisme — aşa cum s-ar părea — Creangă este un mare creator de limbă literară, dînd o splendidă re­plică ţinutei cosmopolite a acelora care dispreţuiesc ceea ce nici nu cu­nosc. „Ce-oi putea să cunosc eu de la străini — notează autorul Po­veştilor“ pe marginea unui volum de versuri — cînd aşa de drăgălaşe şi frumoase sînt cârotecele, poveştile şi graiul bietului român“. Creanga n-a ostenit niciodată a ironiza, între altele şi limba împestriţată a ciocoi­­mii şi moravurile acelora despre care într-o scrisoare adresată lui Eminescu se exprima în felul următor: „Mîn­­ca-i-ar cîini, că sunt fiii lui Scara­oţchi“. Curajul, suflul epic, optimismul şi isteţimea de spirit care răzbat din opera, lui Creangă pun în lumină ca­lităţile sufleteşti şi forţa morală spe­cifică­­poporului. Deunăzi, am coborît, cîţiva mînui­­tori ai condeiului, în mahalaua Ţicău­­lui, şi ne-am oprit la portiţa sălaşului de tîrgoveţ al ţăranului Ion Creangă Peisajul deluros care ţi se înfăţişează iţ­şa abruptă a Ciricu­lui, presărată, unde şi unde, de că­suţe spoite în alb, iţi poartă şi astăzi gîndul către imaginea unui sat de munte. Şi acum, cînd s-au depănat şaizeci şi cinci de ani de la trecerea din viaţă a hi­rului humuleştean cu sufletul dîrz şi mintea isteaţă, răzvră­tit împotriva compromisurilor şi a nesaţului boieresc, bujdeuca din Ţi­­cău stă mărturie a caracterului pro­testatar, care l-a călăuzit în viaţă pe feciorul lui Ştefan a Petru­, şi care s-a întrupat atît de bine d­­in opera sa.­­ Ca şi Eminescu, prietenul pe care l-a găzduit bucuros în bujdeuca­­ sa, ca şi Caragiale, Creangă a fost­­ un critic ascuţit al orînduirii n­on­­struoasei coaliţii a moşierimii şi a burgheziei. Şi el a fost revoltat de ipocrizia şi fariseismul care prezida in viaţa publică a ţării, şi el a gus­tat amarul persecuţiilor politicia­niste, şi el s-a îndîrjit contra oprima­torilor neinduraţi care îi împovărau pe pălmaşii din neamul lui moş Ion Roată, spre a mulţămi în schimb huzurul după tabiet, în saloane ele­gante, voiajuri in străinătăţi sau pe­treceri mondene. Retragerea in bujdeuca din atei fiind de mahala, după ce fusese izgo­nit din cler, semnifică aceeaşi men­talitate neconformist­ă, care l-a în­demnat şi pe Caragiale să-şi pe­­treacă ultimii ani ai vieţii peste niţă, departe de atmosfera înăbui­toare, ostilă, care-i vrea în ţii intr-o situaţie uriplitoare, expus răi­bunărilor şi defăimării din parte­a acelora pe care i-a­­demascat. Mai puţin intrepid, Creangă şi-a găsit climatul acestei retrageri în buj­deuca­­ din Tidriti.Casuţa aceasta cu împrejurimile şi priveliştile ei, îi a­­mintea de satul natal, de oamenii nepervertiţi şi harnici care robeau pentru împilatori,­ de izvorul curat al literaturii poporului care l-a inspirat şi i-a înlesnit creaţia. Păşeam acum, cu toţii, în încăpe­rile cu plafonul de scîndură şi grinzi, unde stă încă scăunelul rotund, cu trei picioare, pe care-i plăcea lui Creangă să­­se hodinească, ţărăneşte, urmărind şăgalnic, un gîn’d sau o moa­ră usturătoare. Aici şi-a scris Amintirile şi Poveştile, aici a tăifă­suit îndelung cu bunul său tovarăş in ale scrisului, „bădia Mihai” Em­i­­nescu...^ In acest colţ modest s au frn­­tîlnit şi s-au înţeles cele mai stră­lucite figuri ale literaturii no­stre, maeştrii limbii poporului. Atit au* putut avea ^ in ţara sturdzeştilor, a m­atenilor şi a celorlalte ^ilustre*’ per­­son­al baţi din galeria mai marilor vremii... duse pentru veşnicie. Astăzi, numele lui Ion Creangă, împreună cu acela al lui Mihai Emi­­nescu şi al os­tracizatului Caragiale sunt cinstite cu piozitate de întregul popor pentru care ei au scris şi au luptat. In forul cel mai înalt de cul­­tură­ din Republica noastră, la Aca­demia R.P.R., are loc de onoare şi locuitorul bujdeucii. Este cea mai ca­­tegorică dovadă a biruinţă şi a trăi­niciei operii lui. N. BARBU

Next