Flacăra Iaşului, ianuarie 1955 (Anul 11, nr. 2599-2622)
1955-01-04 / nr. 2599
FURGARAI AȘULUI Un eveniment de seamă pentru oamenii muncii din oraşul nostru In oraşul Iaşi a luat fiinţă, în actualul Palat Administrativ, Palatul Culturii. Comitetul de organizare a Palatului Culturii a trimis, în ziua de 31 decembrie 1954, tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, următoarea scrisoare: Bucureşti mitetului Central al partidului, Guvernului Republicii noastre şi Dvs. personal, iubie tovarşe Gheorghiu» Dej, urările noastre călduroase de sănătate, viaţă lungă şi spor la muncă pentru fericirea poporului muncitor. Asiguăm Comitetul Central a! parlidului, Guernul şi pe Dvs. personal că suntem ferm hotărîţi să nu cruţăm nici un efort în munca pentru întălcrea forţei de apărare a patriei noastre dragi, în slujba păcii, a progresului. JEAN LIVESCU Preşedintele comitetului de organizare, rector al Universităţii „A . I. Cuza" EMU MAZILU Preşedintele Comitetului executiv al sfatului popular regional GH. ROŞU Prim secretar al Comitetului regional de partid Tovarăşilor JEAN LIVESCU, rector al Universităţii „Al. I. Cuza“,Iaşi EMIL MAZILU preşedintele Comitetului executiv al sfatului popular regional Iaşi GHEORGHE ROŞU, prim secretar al Comitetului regional de partid Iaşi Sînt bucuros să vă comunic că Guvernul Republicii Populare Române a luat hotărîrea de a aloca suma de 2.000.000 lei pentru biblioteca Palatului Culturii din Iaşi şi 1.500.000 lei pentru reparaţiile necesare Palatului Culturii. Cu prilejul anului nou, urez intelectualităţii ieşene şi tuturor oamenilor muncii, noi succese în opera de ridicare economică şi culturală a străvechiului nostru centru cultural - oraşul Iaşi. GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române Tovarăşului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Preşedintele Consiliului de Miniştri Iubite tovarăşe GHEORGHIU-DEJ Oamenii muncii din oraşul şi regiunea Iaşi au bucuria să raporteze conducerii partidului şi guvernului o nouă realizare înfăptuită în cinste celei de a şaptea aniversări a scrnpei noastre republici. Din iniţiativ şi sub îndrumarea partidului, şi cu sprijinul activ al organelor locale, a luat fiinţă în oraşul nostru un Palat al Culturii, destinînduse în acest scop localul fostului Palat admnistrativ. Cu această ocazie au putut fi totodată eliberate o serie de imobile care au fost redate spaţiului locativ al oraşului. Prin înfiinţarea Palatului Culturii se creează numeroaselor instituţii şi organizaţii culturale condiţii optime pentru a«şi îndeplini marea sarcină de a populariza cuceririle ştiinţei şi cultur în rîndurile maselor rii înaintate populare. Suntem încredinţaţi că această impportantă realizare va constitui un imtrument puternic de ridicare a nivelului ştiinţific şi cultural al oamenilor muncii, un nou mijloc de a-i mobilize pre succese mereu mai mari în producţie, pe drumul trasat de partid şi guvern, pentru continua creştere a mnăstării poporului muncitor. In pragul noului an exprimăm Co» 31.XII.1954 In aceiaşi zi Comitetul de organizare a Palatului Culturii a primit următorul răspuns : 31.XII. 1954 Peste oraş coborîse înserarea... Ultima noapte din anul 1954. In acea seară străzile erau mai însufleţite ca altădată. Mulţi oameni ai muncii intrau în magazine să facă ultimele cumpărături pentu sărbătorirea Anului Nou. In vitrinele pifiternic iluminate ale magazinelor era afişată Hotărîrea partidului şi guvernului cu privire la desfiinţarea sistemului de aprovizionare pe bază de cartele şi raţii, precum şi noile preţuri reduse la o serie întreagă de produse. Oamenii treceau către case "* cu braţele încărcate de cumpă-^ *,rături. La ferestrele celor mai ■f, multe case luminile aveau să strălucească pînă în zorii zilei. ★ De la o vreme poarta Atelierelor C.F.R. „Ilie Pintilie” a început să se deschidă tot mai des. De data aceasta muncitorii nu intrau la lucru în schimbul de noapte. Împreună cu familiile lor, harnicii muncitori ceferişti veneau să petreacă în noaptea Anului fapu laolaltă cu tovarăşii lor de muncă. Iată-l pe fruntaşul întrecerii socialiste Adalbert Balint. Pe maistrul strungar Victor Chirila, pe montatorul Emanoil Aanei, pe tînărul funcţionar Constantin Tarcan, ei sînt bucuroşi că au întîmpinat noul an cu frumoase succese în muncă, sunt bucuroşi că vor petrece împreună noaptea Anului Nou. Către miezul nopţii veselia e în toi la masa tovărăşească. Răsună acordurile melodioase ale muzicii. Numeroşi muncitori ridică paharele pline şi toastează pentru dobindirea unor noi succese în producţie in anul viitor, încredere pentru pace. Cu deosebită căldură în glas a vorbit vechiul strungar Vasile Mititelu care a ţinut să întimpine sosirea noului an petrecînd cu foştii săi ucenici şi tovarăşi de muncă. El a spus că, spre deosebire de trecut, oamenii muncii intîmpină acum fiecare an nou cu optimism şi încredere, şi încununează fiecare an cu noi şi minunate victorii. ★ In sala de mese a fabricii „Ţesătura” nenumărate perechi dansează in ritmul avîntat al muzicii. N i In pauza dintre două dansuri ţesătoarea Elena Dascălu se apropie de primul maistru ţesător Neculai Topor. — Te pomeneşti că de data asta tovarăşele invită la dans, glumi maistrul. —Nu strică un dans, maistre, dar eu aş vrea să-ţi spun şi altceva... — Te ascult cu plăcere. — Eu aş vrea să încep în mod deosebit noul an, 1955, aş vrea să contribui și mai mult, ca traiul nostru al tuturora să fie tot mai bun, mai îmbelșugat. — Păi și pînă acum ai fost printre primeie în întrecere. — Da, dar trebuie să facem mai mult. Știu doar că de curînd a fost desființată aprovizionarea pe bază de cartele in urma unei hotărîri a partidului şi a guvernului. Pentru aceasta noi trebuie să producem şi mai multe bunuri de larg consum şi iată ce am hotărît: incepînd cu noul an voi lucra la şase războaie în loc de patru. — Sint de acord şi de aceia eu te felicit de două ori: cu prilejul Anului Nou şi pentru hotărîrea iiială. ★ In noaptea Anului Nou colectivele de muncă de la Atentele C.F.R. „Ilie Pintilie” şi „Ţesătura“, intelectualii adunaţi la Casa Universităţii, studenţii Institutului Politehnic, activiştii de partid şi de stat au avut o mare bucurie: ei au primit vizita tovarăşului I. Chişinevschi, membru al Biroului Politic al C. C. al P.M.R., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, care a venit cu tov. Gh. Roşu, prim secretar al Comitetului regional de partid, să petreacă împreună cu e. revelionul. In numele conducerii partidului şi a guvernului, tovarăşul I. Chişinevschi a felicitat pe muncitori şi intelectuali cu prilejul Anului Nou pentru succesele obţinute şi le-a urat succese noi şi mai mari, un an fericit şi bun Oamenii muncii au primit cu un deosebit entuziasm vestea că la Iaşi a luat fiinţă un Palat al Culturii in clădirea Palatului Administrativ şi că guvernul a aprobat pentru înzestrarea palatului cu o bibliotecă şi pentru reparaţiile necesare suma de 3.500.000 lei. La mesele tovărăşeşti din întreprinderi şi instituţii, din şcoli şi facultăţi, precum şi acasă, în mijlocul familiilor lor, oamenii muncii au întîmpinat cu veselie şi încredere sosirea noului an. Peste tot au răsunat urări pornite din adîncul inimii, urări de pace şi belşug. încrederea şi optimismul oamenilor muncii izvorăsc din convingerea că anul 1955 va fi un an de noi victorii in construcţia socialistă, din convingerea că forţele păcii şi ale democraţiei sunt de neînvins. Nn 2599 Lucrările celei de a 4-a sesiuni a Sfatului popular regional In ziua de 30 Decembrie a avut loc in sala festivă a feroviar Iaşi“, „Analizarea procesului de învăţămint pe Palatului Culturii din oraşul nostru cea de a 4-a sesi- primele două pătrate ale anului 1945—1955”, „Analizarea Sfatului popular regional. Pe ordinea de zi a serea desfăşurării campaniei agricole de toamnă cu privire si unii au figurat următoarele probleme: „Alegerea ase la arături, insăminţăi,desţeleniri, precum şi pregătitorilor populari pentru tribunalul regional şi tribunalul rea campaniei agricole primăvară”. Pentru continua îmbunătăţire a procesieii de învăţămint După alegerea prezidiului sesiunii, a comisiei de validare şi de redactare a proiectului de hotăriri şi epuizarea primului punct la ordinea de zi s-a dat cuvintul tov. I. Agachi, şeful secţiei de învăţămint a sfatului popular regional, care a prezentat raportul asupra felului cum s-a desfăşurat procesul de învăţămint în primele două pătrate ale anului 1954-1955 în şcolile din regiunea noastră. Au reuşit, cu acest prilej, o serie de realizări diobîndite atit in direcţia asigurării unor condiţii materiale din ce în ce mai bune citşi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea nivelului calitativ al învăţămintului. A fost scoasă în evidenţă dezvoltarea reţelei de învăţămint, relevîndu-se faptul că in regiunea noastră in anii puterii populare, numărul şcolilor de toate gradele a crescut, luând fiinţă 206 noi şcoli de 7 ani, numeroase şcoli tehnice, cămine de zi, grădiniţe de copii etc. Toate se datoresc grijii partidului şi guvernului pentru educarea şi creşterea tinerelor vlăstare. Ca urmare a folosirii pe scară tot mai largă a unor metode pedagogice avansate s-au obţinut anul acesta în şcolile regiunii noastre unele realizări. Aşa de pildă, in cel de al doilea pătrar a scăzut numărul elevilor rămaşi în urmă la învăţătură, iar exigenţa cadrelor didactice a crescut simţitor. îndrumarea mai atentă din partea colectivului de metodişti şi a comisiei de învăţămint a sfatului popular regional a dus la lichidarea unor lipsuri în desfăşurarea procesului instructiv-educativ.Există totuşi, in ceea ce priveşte, procesul de învăţămint, o serie întreagă de deficienţe, care trebuie să fie lichidate deîndată. Multe lipsuri au fost arătate atît în raport, cit şi in discuţiile purtate, subliniindu-se in mod deosebit deficienţele ce se constată in predarea a două discipline: limba şi literatura romina, precum şi matematica. Deputaţi ca : Şi piosu, Leri Jesner, Elena JeanGrenaud Şi "alţii * au arătat unele cauze ale acestei situaţii. Ei au subliniat că deficienţele se datoresc în primul rînd şi în cea mai mare măsură şi faptului ca în unele şcoli din regiunea noastră mai funcţionează cadre didactice necalificate şi care, din păcate, nici in prezent nu manifestă suficient interes pentru ridicarea nivelului lor politico-ideologic şi profesional. Tov. deputat Leri Lesner a criticat secţia de învăţămint a sfatului popular regional şi comitetele executive ale sfaturilor populare raionale, care n-au acordat un sprijin susţinut cadrelor didactice. In această direcţie tov. deputat C. Hociung a arătat că şi unii directori de şcoli au dovedit lipsă de interes în ceea ce priveşte ajutorarea, controlul şi îndrumarea cadrelor didactice. Referindu-se la un caz concret din circumscripţia sa, vorbitorul a criticat faptul că directorul de centru din comuna Moţca, de pildă, n-a fost de 7 luni la şcoala din Boureni, spre a sprijini şi îndruma cadrele didactice de aici. Deputatul St. Giosu a arătat de asemenea că cei doi învăţători din Suceveni, raionul Vaslui, nu sunt ajutaţi in muncă de directorul şcolii. Dacă aceasta constituie o cauză a unor deficienţe in desfăşurarea procesului instructiv-educativ, nu-i mai puţin adevărat că o cauză la fel de importantă este şi aceea că nu pretutindeni s-a ţinut o strinsă legătură intre şcoală şi familie- Iată de ce în unele şcoli, cum ar fi la Todireşti şi Rafaila, raionul Negreşti, Răducăneni şi Pribeşti, raionul Codăieşti, frecvenţa elevilor este destul de slabă fapt care împiedică şi o bună însuşire a cunoştinţelor de către acei şcolari care n-au continuitate in studiu. Raportul a arătat că dacă unii deputaţi, cum ar fi tovarăşii Petru Neamţu, Cristofor Simionescu, Mihai Filipescu, N. Stoleru şi alţii au înţeles să contribuie la activizarea comitetelor de părinţi de pe lingă şcoli şi să participe activ la consfătuirile cu părinţii, nu acelaşi lucru se poate spune despre deputaţii: Ion Istvati, Maria Strat, Petru Păduraru, Georgeta Damaschin şi alţii, care au neglijat cu totul sarcinile ce le revin in această direcţie. O frecvenţă şi o şcolarizare mai bună pot fi realizate — au arătat deputatele Ecaterina Ciutacu, Aneta Simiuc şi alţii, — dacă diriginţii şi conducerile unor şcoli, ajutaţi de deputaţi, de organizaţiile de masă şi de comisiile de femei de pe lingă sfaturile populare vor duce o muncă mai susţinută pentru întărirea colaborării dintre şcoală şi familie. Un sprijin mai susţinut din partea organizaţiei U.T.M. şi de pionieri din partea deputaţilor, poate să contribuie fără îndoială la îmbunătăţirea situaţiei la învăţătura, mai ales la clasele a V-a, unde se constată cele mai multe deficienţe, datorită faptului că unii cetăţeni n-au înţeles încă necesitatea frecventării cursurilor de ciclul II de către copiii lor, cond, în mod greşiic aficient ca aceştia să termine ciclul 1 Numeroşi deputaţi, printre care, tov. Cristofor Simionescu, C- Hociung şi alţii au făcut o serie de propuneri menite să contribuie la îmbunătăţirea muncii. Printre altele, ei au cerut ca deputaţii să se intereseze mai îndeaproape de felul cum se desfăşoară procesul de învăţămint şi să prezinte comitetului executiv al sfatului popular regional rapoarte periodice asupra modului cum se duce munca la şcolile din regiunea noastră. De asemenea, s-a propus de către tov. deputaţi Leri Lesner şi Jean Livescu ca să se acorde pe viitor un sprijin mai susţinut din partea studenţilor Universităţii şi a cadrelor didactice din învăţămîntul superior, cadrelor didactice din mediul rural. Vorbitorii au cerut totodată ca pe viitor comitetele executive ale sfaturilor populare să se preocupe mai mult de asigurarea condiţiilor materiale pentru cadrele didactice, exercitînd în acelaşi timp un control şi o îndrumare mai atentă pe teren. Multe din propunerile făcute au devenit hotăriri ale celei de a IV-a sesiuni a sfatului popular regional. Ele vor trebui să fie traduse ,viaţă, pentru ca procesul instructo-educativ să se îmbunătăţească colmnuu. In acest scop, este necesar şi primul rind să se lupte ca cei rămaşi in urmă la studii să fie îndeaproape ajutaţi de cadrele didactice, şi de fruntaşii la învăţătură. Comitetul executiv prin secţia de învăţărpînt a sfatului popular regionl va trebui să cunoască mai bine situaţia diferitelor şcoli, spre a putea dirija organele de îndrumare şi control , acolo unde se simte mai mult nevoia unui sprijinimediat şi eficient. Legătura cu terenul, controlul asupra felului cum se desfăşoară muncaîn şcoli, vor trebui să fie exercitate pe viitor mai bine şi de secţiile de învăţămînt ale sfaturilor populare raionale, pentru a se contribui astfel la îmbunătăţirea predării diferitelor discipline. Consfătuirile raionale ale cadrelor didactice ce vor avea loc zilele acestea trebuie să constituie un prilej pentru Analizarea profundă a felului in care s-a desfășurat procesul de învăţămint și primele două pătrate, popularizîndu-se metodele bune de muncă şi arătindu-se căile care duc la lichidarea lipsurilor semnalate. . Directorii şcolilor vor trebui să fie îndrumaţi de către secţiile de învăţăminte spre a controla activitatea colectivelor lor, participînd la cursuri şi la consiliile pedagogice, contribuind, la luarea unor măsuri pentru lichidarea deficienţelor. Tot în scopul ajutorării învăţătorior şi profesorilor, secţia de învăţamint a sfatului popular regional, prin calinetul pedagogic, trebuie să studieze pe teren cauzele rămînerii in urmă la învăţătură, avînd totodată o orare a elabora la timp matenale pentru îndrumarea cadrelor didactice. Comis 'a permanentă de învăţămint ae pe j pga sfatul popular regional trebuie a seziseze deîndată comitetul execitiv asupra lipsurilor constatate şi|să contribuie din plini la impuntdiapff'||situaţiei. Deputaţii vor trebui să se preocupe mai mult de problemele de învăţămînt, mobilizind cadrele didactice şi la îndeplinirea sarcinilor de culturalizare a maselor,m var află ca învăţătorii şi profesorii să îmbine munca didactică cu îndatoririle lor obşteşti. Evitarea supraîncărcării elevilor şi cadrelor didactice cu prea multe sarcini extra-şcolare, folosirea judicioasă a tirrupului liber, vor contribui la obţinerea unorr rezultate tot mai bune la învăţătură. „ Pentru aceasta, este însă necesar să fie antrenate, şi comitetele de părinţi, care au datoria să contribuie la strîngerea legăturii dintre şcoală şi familie. Rolul părinţilor in educarea comunistă a tineretului este deosebit de însemnat, eî sunt chemaţi să contribuie laasigurarea unei frecvenţe bune şi la îndeplinirea în bune condiţiuni a planului de şcolarizare. Mobilizînd toate forţele, să contribuim activ la traducerea în viaţă a hotăririlor celei de a IV-a sesiuni a sfatului popular regional, pentru îmbunătăţirea continuă a procesului instructiv-educativ, pentru formarea unor cadre capabile să participe efectiv la construirea socialismului. .Lei, ION CREANGA S-au împlinit 65 de ani de la moartea marelui scriitor al poporului nostru Ion Creangă Originar dintr-un sat de răzeşi din fostul judeţ Neamţ Nică a lui Ştefan a Petru (Creangă î s-a zis mai tirziu, in şcoală, după numele bunicului său) învaţă carte prin străduinţa mamei, care se face „luntre şi punte“ in acest scop Aşa cum singur arată în cererea de numire in învăţămint, Creangă a terminat „seminarul central“, precum şi un an de studiu în „Institutul Normal Vasilian“ (pentru pregătirea învăţătorilor). De la 15 octombrie 1864 este numit institutor la secţiunea II-a a clasei a I-a de la şcoala din Trei Ierarhi-Ţinuta dirză, neprefăcută, cuvintele usturătoare la adresa celor incapabili, a profitorilor regimului bazat pe exploatare, îl fac indezirabil, atit în cler, unde se manifestă ca un răzvrătit împotriva rigidităţilor şi a prefăcutei smerenii, cit şi în învăţămint de unde a fost envadat o vreme, în timpul minisistrucţie şi de nimeni, nici din „caracudă“, şi nici din figurile proeminente. Activitatea de scriitor, institutor şi autor de manuale didactice ni-l prezintă pe Ion Creangă acelaşi om deschis şi curajos care s-a simţit tot timpul aproape de popor. Creangă nu a fost niciodată un rural dezrădăcinat, dimpotrivă, prin el a căpătat glas, răzvrătirea ţăranilor asupriţi, asuprire care avea să ducă la răscoalele din 1907. „Pînă acum noi ţăranii am dus fiecare oite o piatră mare sau mai mică pe umeri, insă acum sintem chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stîncă pe umerile noastre“ — spune moş Ion Roată, unul din eroii povestitorului. Cuvintele acestea, rostite in momentul cînd în ţară se consolida monstruoasa coaliţie burghezo-moşierească, sînt pline de semnificaţie pentru atitudinea fostului diacon. Creangă cunoaşte viaţa de mizerie a ţărănimii şi in opera sa n-a neguirat deloc această realitate. Îmbrăca formăoarecum îndulcită de tească este punctată cu precizări şi reflexii a căror importanţă a fost pînă nu de mult neglijată de critică. Viaţa grea a Irinucăi, gazda de la Broşteni a învăţăcelului Creangă, ilustrează mizeria pe care o îndura ţărănimea de la munte. Ea este redată cu deplină vigoare realistă. Irinuca „se ducea cu tată-său in munte la făcut ferăstraie şi fata lucra toată săptămîna ca un bărbat pentru nimica toată. Doi oameni cu doi boi. La vreme de iarnă, abia-şi puteau scoate mămăliga“ Ţăranul moldovean, aşa cum apare în opera lui Creangă, este cu totul diferit de acela pe care ni-l prezintă de pildă, Alecsandri in pastelurile sale idilice Prin compoziţiile din manualele şcolare, ca şi în manifestările publice, Creangă se dovedeşte a privi realitatea şi mai direct. Chiar în „Poveşti“ boierii sunt prezentaţi cu însuşirile reale ale clasei: tiranici, lacomi, iubitori de averi şi onoruri, răşluind drepturile şi exploatînd munca celor mulţi (vezi „Moş Ion Roată şi Cuza Vodă", „Capra cu trei iezi”, „Punguţa cu doi bani“, „Harap Alb“, etc). Prin activitatea sa, Ion Creangă se mscJ^^ymT(b^^vnnilor dirzr .kJ mine un strălucit exemplu al capacităţii creatoare ce izvorăşte din sinul ’ maselor Limba sa curată dezvăluie şi pune în bună preţuire tezaurul limbii vii, vorbite de ţărănime. Fără să facă abuz de moldovenisme — aşa cum s-ar părea — Creangă este un mare creator de limbă literară, dînd o splendidă replică ţinutei cosmopolite a acelora care dispreţuiesc ceea ce nici nu cunosc. „Ce-oi putea să cunosc eu de la străini — notează autorul Poveştilor“ pe marginea unui volum de versuri — cînd aşa de drăgălaşe şi frumoase sînt cârotecele, poveştile şi graiul bietului român“. Creanga n-a ostenit niciodată a ironiza, între altele şi limba împestriţată a ciocoimii şi moravurile acelora despre care într-o scrisoare adresată lui Eminescu se exprima în felul următor: „Mînca-i-ar cîini, că sunt fiii lui Scaraoţchi“. Curajul, suflul epic, optimismul şi isteţimea de spirit care răzbat din opera, lui Creangă pun în lumină calităţile sufleteşti şi forţa morală specificăpoporului. Deunăzi, am coborît, cîţiva mînuitori ai condeiului, în mahalaua Ţicăului, şi ne-am oprit la portiţa sălaşului de tîrgoveţ al ţăranului Ion Creangă Peisajul deluros care ţi se înfăţişează iţşa abruptă a Ciricului, presărată, unde şi unde, de căsuţe spoite în alb, iţi poartă şi astăzi gîndul către imaginea unui sat de munte. Şi acum, cînd s-au depănat şaizeci şi cinci de ani de la trecerea din viaţă a hirului humuleştean cu sufletul dîrz şi mintea isteaţă, răzvrătit împotriva compromisurilor şi a nesaţului boieresc, bujdeuca din Ţicău stă mărturie a caracterului protestatar, care l-a călăuzit în viaţă pe feciorul lui Ştefan a Petru, şi care s-a întrupat atît de bine din opera sa. Ca şi Eminescu, prietenul pe care l-a găzduit bucuros în bujdeuca sa, ca şi Caragiale, Creangă a fost un critic ascuţit al orînduirii nonstruoasei coaliţii a moşierimii şi a burgheziei. Şi el a fost revoltat de ipocrizia şi fariseismul care prezida in viaţa publică a ţării, şi el a gustat amarul persecuţiilor politicianiste, şi el s-a îndîrjit contra oprimatorilor neinduraţi care îi împovărau pe pălmaşii din neamul lui moş Ion Roată, spre a mulţămi în schimb huzurul după tabiet, în saloane elegante, voiajuri in străinătăţi sau petreceri mondene. Retragerea in bujdeuca din atei fiind de mahala, după ce fusese izgonit din cler, semnifică aceeaşi mentalitate neconformistă, care l-a îndemnat şi pe Caragiale să-şi petreacă ultimii ani ai vieţii peste niţă, departe de atmosfera înăbuitoare, ostilă, care-i vrea în ţii intr-o situaţie uriplitoare, expus răibunărilor şi defăimării din partea acelora pe care i-ademascat. Mai puţin intrepid, Creangă şi-a găsit climatul acestei retrageri în bujdeuca din Tidriti.Casuţa aceasta cu împrejurimile şi priveliştile ei, îi amintea de satul natal, de oamenii nepervertiţi şi harnici care robeau pentru împilatori, de izvorul curat al literaturii poporului care l-a inspirat şi i-a înlesnit creaţia. Păşeam acum, cu toţii, în încăperile cu plafonul de scîndură şi grinzi, unde stă încă scăunelul rotund, cu trei picioare, pe care-i plăcea lui Creangă săse hodinească, ţărăneşte, urmărind şăgalnic, un gîn’d sau o moară usturătoare. Aici şi-a scris Amintirile şi Poveştile, aici a tăifăsuit îndelung cu bunul său tovarăş in ale scrisului, „bădia Mihai” Eminescu...^ In acest colţ modest s au frntîlnit şi s-au înţeles cele mai strălucite figuri ale literaturii nostre, maeştrii limbii poporului. Atit au* putut avea ^ in ţara sturdzeştilor, a matenilor şi a celorlalte ^ilustre*’ personal baţi din galeria mai marilor vremii... duse pentru veşnicie. Astăzi, numele lui Ion Creangă, împreună cu acela al lui Mihai Eminescu şi al ostracizatului Caragiale sunt cinstite cu piozitate de întregul popor pentru care ei au scris şi au luptat. In forul cel mai înalt de cultură din Republica noastră, la Academia R.P.R., are loc de onoare şi locuitorul bujdeucii. Este cea mai categorică dovadă a biruinţă şi a trăiniciei operii lui. N. BARBU