Flacăra Iaşului, februarie 1956 (Anul 12, nr. 2934-2958)

1956-02-01 / nr. 2934

Caftcertul Filam­oniQn­ Festival Mozart Acum două sute de ani s-a născut la Salzburg omul care avea să uimească lu­mea prin precocitatea şi puterea geniului său muzical. Creaţiile lui, suave şi miş­cătoare, pline de un farmec neîntrecut, au pătruns adînc în inima popoarelor şi astăzi acestea îi aduc omagiul lor de re­cunoştinţă şi preţuire. Filarmonica de Stat „Moldova“ organi­zează cu acest prilej un ciclu de patru concerte. Prima manifestare din această serie festivă a avut loc vineri 27 ianuarie, ziua de naştere a compozitorului. A fost o manifestare înălţătoare şi de un ridicat nivel artistic. După uvertura operei „Don Juan“, spi­rituală şi dramatică, soprana Ella Urmă a executat cu graţie şi dezinvoltură mo­­tetele „Exaltate, jubilate“ de o fluiditate melodică încîntătoare. A urmat Concertul în la major pentru pian şi orchestră în interpretarea tinerei pianiste Suzana Carusso din Bucureşti. Andantele acestui concert aduce o notă de nelinişte şi încordare, prezentînd ast­fel o altă faţă a operei mozartiene. Solista a cîntat cu înţelegere şi simţire, mai aless în partea lentă a concertului. Finalul a fost executat cu clan, însă nu îndeajuns de pregnant în dezvoltări. Supărător a fost pe alocuri dezacordajul instrumente­lor de suflat. Partea centrală a concertului a fost „Requiem“-ul, ur­a din operele cele mai populare ale întregii literaturi muzicale. Compus pe patul de moarte „Requiem­ul poartă pecetea maturităţii compozitoru­lui şi conţine germenele evoluţiei ulte­rioare a muzicii. Frumuseţea şi ingenui­tatea temelor este dublată aici de adînci­rea conflictului dramatic. In faţa dirijorului se ridică astfel o di­ficilă problemă de interpretare. Se va realiza obişnuita atmosferă mozartiană, de graţie şi puritate melodică, sau se va opta pentru clocotul beethovenian? Sen­timent sau pasiune ? Dirijorul George Pascu a ales ultima cale şi credem că a procedat bine. Carac­terul polifonic al lucrării, precum şi înţe­lesul ei profund uman au fost astfel puse în valoare, prilejuind satisfacţii estetice deosebite. S-a remarcat în special o do­zare echilibrată a celor trei formaţii: corul, orchestra şi grupul de solişti. Julieta Haluş, Viorica Cortez, Valentin Puşterla şi Adrian Cuşmuliuc au cîntat cu elan, reuşind să realizeze un cvartet vocal echilibrat în măsura în care vocile lor, diferenţiate ca timbru, le-au permis a­­ceasta. Grija pentru unitatea ansamblului nu le-a îngăduit să dea maximum de for­ţă acolo unde intensitatea dramatică o cere. Masa corală s-a mişcat cu supleţe şi emisiunea vocală s-a îndulcit, rotunjin­­du-se. Orchestra s-a încadrat în ansamblu do­­zîndu-şi sonorităţile în mod adecvat; în pasajele solistice s-au remarcat prin ton frumos şi expresivitate clarinetul prim (V. Dumitriu) şi trombonul solist (S. Stanciu). Străduinţa dirijorului de a configura fiecare piesă componentă într-o atmosferă originală a făcut ca execuţia să cîştige în relief şi pregnanţă. Concertul a prilejuit, în total, evocarea figurii marelui compozitor în trăsăturile ei principale, F. I. Calendarul lucrărilor agricole pe luna februarie In gospodărie In această lună o grij deosebită tre­buie acorda­tă pregătiri­lor în vede­rea însămîn­­ţărilor de pri­măvară. De aceea, fiecare gospodă­rie agricolă trebuie să urgenteze re­pararea utilajului de cîmp. Plugu­rile, semănătorile, prăşitoarele şi grapele să fie în cea mai bună sta­re de funcţionare, pentru ca odată ieşite la treabă să nu mai aibă ne­voie de nici o reparaţie. In acest timp, in gospodărie se continuă cu intensitate alegerea ce­lor mai bune seminţe pentru semă­nat. O sămînţă ,bună, din soi recu­noscut, fără corpuri străine şi se­minţe de buruieni hotărăşte în cea mai mare mă­sură cantitatea şi ca­litatea recoltei. De aceea, este ne­cesar că în fiecare sat centrele de curăţat seminţe să fie organizate şi activizate la maximum spre a da posibilitate fiecărui agricultor să-şi condiţioneze cantităţile necesare de orz, ovăz, floarea soarelui şi grîu de primăvară. O mare atenţie tre­buie dată alegerii seminţelor de po­rumb. In acest scop, se vor alege ştiuleţii cei mai frumoşi şi sănătoşi încheiaţi pînă la virf, de la care se vor îndepărta boabele de la bază şi vîrf care sunt întodeauna slab dezvoltate. La cimp Vremea se menţine re­ce şi pămân­tul este în­gheţat. A­­cest lucru permite ur­gentarea transportului de gunoi la cîmp în bune condiţii. Se ştie că un ogor îngrăşat cu gunoi de grajd înmagazinează multe substanţe hră­nitoare pentru plante. Culturile de sfeclă de zahăr, cînepă şi porumb, în special, dau recolte bogate dacă sunt semănate pe terenuri îngrăşate cu gunoi de grajd. Cantitatea ce se dă în mod obişnuit la hectar este de 15-20 tone. Gunoiul transportat la cîmp nu se împrăştie imediat ci se aşează la marginea ogorului in platformă. Aşezat în felul acesta gunoiul de grajd fermentează şi-şi păstrează în condiţii bune toate ma­teriile chimice necesare plantelor. Alte materiale ce se pot folosi pentru îngrăşarea terenului sunt: ce­nuşa şi gunoiul de păsări, care se găsesc în cantităţi importante, în fiecare gospodărie agricolă. Aceste importante materiale nu trebuie ri­sipite şi date la rîpă, deoarece sunt tot aşa de folositoare ca şi gunoiul de grajd. In livadă In lun­a a­­ceasta, se efectuiază lu­crări impor­tante şi în livadă. Se curăţă pomii de uscături şi se face omizitul lor cu mare aten­ţie. Anul trecut, am avut o inva­zie serioasă de dăunători care au pricinuit însemnate pagube livezi­lor. Pentru ca acest lucru să nu se mai repete, fiecare pomicultor este dator să facă omizitul fiecărui pom, arzînd la grămadă cuiburile, frun­zele şi ramur­ile infectate care de­ţin ouă de omizi. Tot acum se con­tinuă şi stropirile de iarnă, folosin­­du-se după indicaţiile specialiştilor ulei horticol şi Salinul. In vederea plantării de primăvară se procură tutorii necesari, se scot pomii uscaţi din livezi şi dacă pă­­mîntul nu-i îngheţat se sapă gropi­le în care urm­ează a se planta noi puieţi. Se controlează starea arioilor şi a puieţilor care au fost stratificaţi. Grădina de legume In grădina de legume se continui pe scară lar­gă amenaja­rea răsadni­ţelor şi con­fecţionarea ghivecelor nutritive. Ră­sadniţele vechi trebuie revizuite şi completate cu geamuri, tocuri şi ro­gojini. Se vor lua măsuri pentru a­­provizionarea cu materialele nece­sare construirii perdelei de protec­ţie care apără răsadniţele calde şi reci de curenţi şi brume tîrzii. Se­­: ------------------------------------­mănatiri în paturile calde trebuie făcut numai cu seminţe de sol se­lecţionate a căror putere de încol­­ţire a fost verificată mai înainte. De la jumătatea lunii se poate însă­mînţa în răsadniţă Varza şi co­nopida timpurie, iar pe la sî­rşitul lunii, ardeii, vinetele şi pătlăgelele roşii. Pe timp de ger şi viscol, ră­­sadni­ţele trebuie acoperite cu rogo­jini, iar pe timp frumos ele se des­chid şi se aerisesc. Tot acum, grădinarii se îngrijesc de repararea şi procurarea utilajului de stropit ca: roţi de udat, pompe, jgheaburi, etc. Creşterea animalelor In perioa­da aceasta animalele au nevoie de o adăăpostire şi hrănire bună pentru ca să iasă din iar­nă sănătoase şi puternice. De ace­ea, în grajduri trebuie să domneas­că căldura şi curăţenia necesară. Raţiile zilnice trebuie întocmite în aşa fel incît să cuprindă furajele cele mai gustoase şi bogate in ma­terii hrănitoare. Nu trebuie să lip­sească­ din hrana cailor şi vitelor, finurile bogate in vitamine cum sunt trifoiul şi lucerna, borceagul, du­­ghia şi iarba de Sudan. Separat de aceste furaje, vitele tre­buie să primească şi raţii de con­centrate (boabe de ovăz, orz şi po­rumb), care completează nevoile lor de vitamine, grăsimi, proteine, etc. O mare atenţie trebuie dată fo­losirii raţionale a furajelor grosiere. Se pot folosi cu rezultate bune pa­iele de griu, ovăz, coceni de porumb care, tocate şi amestecate cu tăriţe, făină, borhot sau melasă subţiată cu apă, sunt consumate cu plăcere de animalele mari. O atenţie specială să fie acorda­tă oilor care se află ia perioada fă­­tărilor. Se face codinitul şi tuşina,­­tul (tunsul linii de pe coadă şi din jurul ugerului) la oile ce urmează a făta. In crescătoriile de porci se dă atenţia cuvenită scroafelor in gestaţie. Acestea se separă în boxe separate. Aşternutul lor trebuie să fie curat şi călduros. Alimentaţia scroafelor se face separat după gra­dul lor de gestaţie. Pentru cele a­­vansate raţia trebuie să fie mai îm­belşugată. Popas cu caravana cinematografică prin satele raionului Huşi Satul Moşna, din raionul Huşi. O aşezare mică, pi­tită intre dealuri ca intr-o văgăună. Altădată uitat şi amărit. Iată însă că, în anii puterii populare a început şi aici să clocotească viaţa nouă, plină de avint tine­resc. Deasupra dealurilor, ce-i închid ca intr-o cetăţuie naturală, au prins a miji raze de soare, iar lumina culturii a izbutit să pă­trundă în căsuţile curate, cu ferestruicele desenate parcă de o mînuţă nesigu­ră de copil. Şi într-o seară, numai ce a izbucnit difuzo­rul ca o chemare, ca un în­demn. Oamenii, obişnuiţi odinioară să audă chemîn­­du-i numai duduitul tobei, ce răsuna atunci cînd chia­burul le scotea la mezat tot ce bruma mai aveau din avutul lor, n-au dat la în­ceput crezare vocii, ce-i îm­­bia. Pe urmă insă, şi-au ascuţit auzul, au prins din zbor chemarea nouă şi-au purces cu paşi din ce in ce mai grăbiţi spre ini­ma satului... Poposise caravana cine­matografică, după ce stră­bătuse la rînd şi alte sate şi cătune, unele foarte în­depărtate. Şi, ce le-a fost dat să vadă atunci, mult le-a bucurat inima. Proiec­tate pe piiză imaginile se succedau una după alta în­­făţişind chipuri şi fapte din viaţa satului. Pe urmă oa­menii s-au deprins cu fil­mele, căci, caravana face adeseori, popas pe la ei. Acum cîteva seri, cînd i-a vizitat iară, s-au adunat vreo 500 de spectatori, mai bine de jumătate din locui­torii satului, să asculte re­cenzia filmului, să vizio­neze spectacolul „Căderea Emiratului“ şi să audă şi o scurtă conferinţă despre lucrările agrotehnice şi re­pararea utilajelor, treburi pe care trebuie să le facă in întimpinarea campaniei agricole de primăvară. Toate acestea le-au bucurat inima, le-au îmbogăţit min­tea şi le-au adus din plin lumina atit de mult aştep­tată. Aceeaşi bucurie au trăit-o zilele trecute şi ţăranii muncitori din Bogza, unde filmul a fost vizionat de 342 locuitori, iar la Boho­­tin de mai bine de 400 de persoane. Pe feţele oame­nilor se citea mulţumirea, iar atunci cînd, cu vocea vibrînd de emoţie Vasile Surparu a dat glas bucu-‘ riei, privirile tuturor s-au întors către el cu recunoş­tinţă şi dragoste. „Taică­­meu — a şoptit ţăranul, muncitor -*-* a im­bătrînit şi­ filme n-a văzut, fiindcă a trăit în anii grei, cînd stă­­pîneau moşierii şi chiabu­rii. Nouă, altfel ne este viaţa, oameni buni. Fru­moasă şi luminoasă“. Cuvinte de aprobare şi aplauze i-au subliniat Vor­bele care exprimau gîndu­­rile tuturora. Dintre toţi, cel mai vesel era operato­rul C. Teodoru, care numai in cîteva zile înregistrase cu bucurie că, prin cele cî­teva sate pe unde trecuse, filmele fuseseră vizionate de 3318 spectatori. CHIRILA AXINTE corespondent Nf. 2934 La pomul lăudat... Jorj Vrănescu e unul­­dintre aceia despre care cronicarul ar spune: „mic de stat, dar mare-n fapte”. Mare în fap­te pe care le-ar dori însă cît mai mult trecute cu vederea. De, nu ţine omul să fie popularizat! Ii place să-şi facă treaba liniştit şi nu-i place mai ales să-i fie discutată munca în şedinţe. De cite ori a asistat la analizarea activităţii altora, tot de atîtea ori a fost un exemplu de modestie... în ceea ce priveşte înscrierea la cuvînt. — Uite, mai Costică, de-asta nu-mi plac mie şedinţele : ce-s cu discuţii ! — Da, sînt cam lungi discuţiile !, îl aprobă pe Jorj Vrănescu colegul din comuna vecină. — Lungi, măi, lungi! Şi de­ aceea nu iau eu cuvîntul. Ce să spun, măi ? Să mă iau de unul şi de altul ? Nu fac eu asta. Am obraz, măi ! — Mai vorbeşte omul şi autocritic ! zise prietenul într­o doară. — Autocritic? îi sări lui Jorj Vrănescu muştarul. Cum autocritic? Păi, eu n-am lipsuri, bădie ! N-am avut niciodată lipsuri ! !! Şi cum nu mă bag eu în tre­­burile nimănui, aşa să nu-şi vîre nimeni nasul în socotelele mele. Să-şi vadă fie­­care de interesul lui, măi ! Costică a dovedit în scurt timp că i-a ascultat sfatul. Săptămîni în şir au ve­nit împreună la şedinţe şi-a făcut Costică întotdeauna, ca şi Jorj Vrănescu. Mai mult chiar, i-au povăţuit şi pe alţii să facă la fel. Nu de alta, dar ca să şi mai scurteze şedinţele. Aşa că de la o vreme, la I.C.S. „Recolta” lucrurile au început să meargă tot mai bine: critici şi lipsuri tot mai puţine. Ba, în faţa acestei situaţii, optimist, directorul a şi spus într-o şedinţă : — Dacă o s-o tot ţinem aşa, apoi mare lucru de n-ajungem şi noi fruntaşi pe ţară ! . Entuziasm, felicitări, sărbătoriri, calde strîngeri de mînă, premieri. — Ei, ce vă spuneam eu? le zise Jorj Vrănescu celorlalţi­ din grupa... tăcuţi, lor. Critici mai puţine, premieri mai multe ! Nu se supără nimeni de asta, bădie ! Fiecare să-şi vadă de interesul lui, măi, şi treaba-i bună ! Jorj Vrănescu începuse să trezească admiraţie. Admiraţie şî invidie chiar. Şi toate au mers de minune pînă într-o zi, cînd n-a avut ce face Costică şi-a vrut să cunoască metodele achizitorului Jorj Vrănescu, la faţa locului, cu gînd să-şi popu­­larizeze prietenul la prima şedinţă. Ei, şi-a intrat Costică cu gînd bun la centrul de achiziţii din Cîrpiţi. Erau aici Ilie Cimpoeşu, Dumitru Darabană, Necuaii Gîr­­ban, Gheorghe Dabija şi mulţi alţi ţărani muncitori. — Merge treaba, merge ! se bucură Costică cu glas tare, ca sa deschidă vorba. — Noi credem însă că n-o să-i mai meargă, tovarăşe ! se întoarse răstit unul din cei de faţă. Că ulciorul nu merge de multe ori la apă ! — Dar ce s-a întîmplat, oameni buni ? — Ce s-a întîmplat ? Vino şi dumneata, să vezi! îl îndemnară oamenii, fă­­cîndu-i loc să se apropie de cîntar.­­ — Uite, zi şi dumneata, treabă-i asta? zise Ioan Trofin, colectivistul. Am a­­dus şi eu 218 kilograme de cereale, de la colectivă, iar „domnu’ Jorj”, face că-s numai 208. Nu merge, bade, ho merge! Cîntarul de la gospodăria noastră-i bune verificat. în regulă. Dumitale ţi-o fi îngheţat cîntarul ! — Dar cu prețurile ce-i ? sări altul. De ce nu-s afişate ? — Dar cu borderourile ? — Şi cu scăzătnintul cum e, „domnu’ Jorj” ? — Is cerealele verzi, au corpuri străine, tovarășe! încercă sâ potoleasc­ă piran­tele Jorj Vrănescu. — Cîntarul dumitale are corpuri străine, „domnu’ Jorj”! Costică nu ascultă mai departe, îşi făcu loc şi ieşi. El unul s-a lămurit deplin. A priceput şi de ce nu-i plac lui Jorj Vrănescu şedinţele, discuţiile critice şi mai ales ... autocritica. Şi-a înţeles şi de ce n-are Jorj Vrănescu lipsuri. Simplu , pentru că are plusuri ! Iar cît despre faptul că întreprinderea lor ar putea ajunge fruntaşă pe ţară dacă treaba o să meargă tot aşa, apoi asta s-o creadă numai... directorul regionalei I.C.S. „Recolta”. Costică n-o mai crede, după cum n-o credem nici noi. Că Vorba aceea : „La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul”. TRAIAN­ TANEA. (După o corespondenţă trimisă de N. Bivolarul miercuri 1 februarie 1956 SPICUIRI DIN PROGRAMUL I 7.00 Radiojurnal; 7.12 Cîntece de Eberhat Schmidt, compozitor din R.D. Ger­mană; 7.30 Emisiune pentru site; 7.44 Muzică populară macedo­ romînă; 8.10 Muzică de balet; 8.30 Materiale din presă; 9.00 Muzică ușoară de compozitorul sovietic Hrenikov; 10.00 Muzică; 10.30 Teatru la microfon „Momente din viaţa lui Mihail Eminescu“ scenariu radiofonic de Mircea Ştefanescu; 12.30 Muzică uşoară; 12.55 Buletin de ştiri; 13.00 Cîntă Alexandru Grozuţă—voce şi Florea Cioacă la vioară; 13.30 Muzică simfonică; 14.00 Cîntă corurile uzinelor „Mao Tze-dun“ şi ,,Republica" dirijate de Vasile Dogaru; 14.45 Concert de estradă ; 15.35 Cvintetul de suflători opus 88 nr. 3 de Antonin Rejcha; 16.02 Muzică uşoară; 16.15 Emisiunea „Prietena noastră cartea“ . Din schiţele lui Ion Luca Caragiale; 16.45 Muzică de Paul Constantinescu; 17.39 Radiojurnal; 17.48 „Compozitorii şi operele lor“: Manuel de Falia; 18.55 Buletin de ştiri; 19.00 Program muzical la cerere 19.30 Gazeta Radio; 20.15 Muzică populară ardelenească executată la saxofon de Valeriu Varzaru; 20.30 Lectură dra­­matizată „Moş Goriot” de Batze; 21.00 Muzică uşoară; 21.15 Retran­smisia emisiunii Radiodifuziunii sovietice pentru ascultătorii din R.P.R.; 21.45 Cîntece de compozitori din ţări de democraţie populară; 22.00 Cîntă Capella emerită de Stat de bandurişti din R.S.S. Ucraineană; 22.30 Muzică uşoară; 23.00 Radiojurnal şi buletin sportiv; 23.15—23.55 Concert simo­­nie. SPICUIRI DIN PROGRAMUL II 13.05 Arii şi duete din operete; 14.00 Cărţi şi eroi ; ,,Florile pămîntului” de Za­­haria Stancu ; 14.20 Poem liric de Mircea Basarab; 14.40 Cîntece despre patrie de compozitori romini; 16.05 Melodii popu­lare romineşti; 15.35 Program interpre­tat de orchestrele de muzică uşoară diri­jate de: Teodor Coama, S. Maragamba, J. Reininger, Jean Ionescu, şi orchestra de estradă Radio, dirijată de Sile Dinicu; 16.00 Radiojurnal; 16.15 Cîntă Veronica Borisenko; 16.45 Conferinţă; 17.00 Mu­zică populară chiliana şi indoneziană; 17.30 Curs de limba rusă — ciclul I; 17.54 Sfatul medicului; 18.00 Program muzical la cerere; 18.40 Muzică uşoară; 19.00 Jurnalul satelor; 19.00 Opera „Bo­ris Godunov” de Mussorgski; montaj mu­­zical-literar; 21.40 Radiojurnal și buletin sportiv; 22.00 Muzică instrumentală; 22.40 Muzică populară romîne­ască ; 23.00 —24.00 Muzică de dans. —O— când%“todel"SdleaV"' Colful roşu cfe la gospodăria colectivă din Popeni Birlad, au pus bazele unei gospodă- trebuie să-şi reia activitatea rii colective. In acest timp, colectiva din Popeni a crescut şi s-a întărit continuu. La aceasta a contribuit în ij mare măsură şi colţul roşu care, in­tr-o vreme, desfăşura o vastă şi mul­tilaterală activitate. Prin organiza­rea de conferinţe, recenzii de cărţi, informări politice, cercuri de citit, colţul roşu a contribuit la ridicarea nivelului cultural şi politic al colecti­viştilor. Cine nu-şi aminteşte de greutăţile pe care le făceau gospodăriei colecti­­viştii Vasile Vîliţă, Tudorache Creţu, Iamb Ţurcanu şi alţii, care trăiau sub influenţa chiaburilor din sat? Cu sprijinul comuniştilor însă, activiştii culturali au demascat în faţa tuturor colectiviştilor pe acei care se opu­neau bunului mers al gospodăriei. Colectiviştii au hotărît atunci, în ca­drul unei adunări generale, să scoată din colectivă elementele necinstite care, din­ ascultare duşmanului de clasă, subminau pe dinăuntru activi­tatea gospodăriei. Intr-o vreme, colţul roşu a spriji­nit ,intens şi desfăşurarea întrecerii organizate între colectivişti, prin ur­mărirea şi popularizarea cu regulari­tate a rezultatelor obţinute, atit în cadrul adunărilor ce aveau loc le­ colţul roşu, cît şi la fa de perete şi panoul fruntaşilor. Şi faptul că în campaniile agricole din primăvara şi vara anului trecut colectiva „Gh. Doja“ din­ EsfiasLi,a situat printre gospodăriile colecive fruntaşe pe raion, nu poate fi desprins de acti­vitatea culturală. — Dacă pînă acum ciţiva ani in urmă noi nu cunoşteam decit plugul şi vitele istovite de muncă, iar pă­­mintul îl lucram aşa cum apucasem din bătrîni — spunea adeseori astă primăvară tov. Vieru Petrache — secretarul organizaţiei de bază­, apoi acum, în gospodăria colectivă, noi învăţăm lucruri noi, învăţăm cum să muncim pentru a smulge pămîntului recolte tot mai bogate. Şi in spusele tovarăşului Petrache găseai mult adevăr. La cercul agro­zootehnic, care funcţiona cu regulari­tate în cadrul colţului roşu, colecti­viştii învăţau despre însemnătatea în­­grăşării pămîntului cu gunoi de grajd, despre avantajele însămînţării porum­bului in cuiburi aşezate în patrat, despre prăşitul fără muşuroi etc. Cunoştinţele căpătate la cerc nu au fost date uitării. Colectiviştii au fost îndrumaţi să le aplice în practică La întocmirea planului de producţie pe anul trecut, de pildă, ei au hotărît să insămînţeze 15 hectare cu porumb după metoda cuiburilor în patrat. In toamnă, la culesul­ porumbului, nu mică le-a fost mirarea cînd au văzut că sporul la hectar, pe această supra­faţă, a fost de peste 600 kg. faţă de cantitatea obţinută pe terenul în car.­ porumbul s-a insăuiîficat afaisnufti-Dacă stai insă de vorbă astăzi cu tov. Petrache el nu-ţi va mai spune aceleaşi lucruri despre colţul roşu al colectivei. — Treaba merge prost, tovarăşi, colectivul de conducere al colţului roşu, de un timp îndelungat nu-şi mai justifică cu nimic existenţa, afirmă cu amărăciune acum secretarul orga­­nizaţei de bază. Intr-adevăr, de mai multe luni, la colectiva din Popeni nu se mai desfă­şoară nici un fel de activitate cultu­rală. La colţul roşu nu s-a mai orga­nizat de mult timp ca conferinţă, o in­formare politică sau recenzia unei cărţi. Colectiviştii de aici sunt lipsiţi şi de posibilitatea de a citi o carte, un ziar, deoarece biblioteca, care nu­mără destule volume şi broşuri cu ca­racter agricol stă încuiată, fără ca ci­neva să se ocupe de popularizarea şi difuzarea cărţii. Nici la cercul agro­zootehnic, organizat din toamna tre­cută, nu s-au predat pină in prezent decit doar 2 lecţii. Iată de ce nu e cu­rios faptul că şi acum, în perioada pregătirilor pentru insăminţările de primăvară, mai sunt colectivişti care absentează de la lucru, fapt ce are re­percusiuni asupra bunei desfăşurări a muncii. In această problemă, fără în­doială, colţul roşu şi-ar fi putut aduce contribuţia lui preţioasă prin educarea colectiviştilor în spiritul respectării cu seclete a prevederilor Statutului mo­del al gospodăriei colective, prin lă­murirea şi convingerea acestora asu­pra necesităţii dezvoltării şi întăririi continue a gospodăriei lor. Dar, cum să facă acest lucru conducerea colţului roşu cind însăşi tov. responsabilă Roza Dabija constituie un prost e­­xemplu in ce priveşte participarea activă la muncile din gospodărie ? Răspunderea pentru această si­tuaţiei o poartă în primul rînd con­siliul de conducere al gospodăriei, care în ultimul timp a dovedit că nu socoteşte activitatea colţului roşu ca o parte integrantă a muncii lui. Deşi nu e străin de inactivitatea culturală din ultima vreme, consi­liul de conducere nu a luat mă­suri pentru a discuta in colectiv această problemă şi a ajuta concret la îmbunătăţirea muncii. In aceas­tă situaţie s-a complăcut şi biroul organizaţiei de bază, secretar tov. Vieru Petrache, care a lăsat ca to­tul să se desfăşoare la întimplare. El nu a tras la răspundere pe to­varăşii care răspund de probleme­le culturale şi nu i-a ajutat la timp să-şi vadă lipsurile. El s-a mulţu­mit doar să înregistreze situaţi;' oxîs’-*ră şi să se vaicăre la fier pas că activitatea culturală este T v ,;!ă. Lucrările celui de al 11-lea Con­gres al partidului au scos cu priso­sinţă în evidenţă necesitatea întă­ririi şi dezvoltării continue a sec­torului socialist din agricultură in cel de al doilea cincinal. De aceea, este necesar ca şi gospodăria co­lectivă din Popeni să crească şi să înflorească continuu, pentru ca tot mai mulţi ţărani muncitori din sat, convingîndu-se de superioritatea muncii în comun, să ceară să intre in colectivă. La realizarea cu suc­ces a acestei măreţe sarcini un rol important poate şi trebuie să-l ai­bă colţul roşu. La îmbunătăţirea activităţii lui însă, atît comitetul ra­ional de partid cit şi comitetul exe­cutiv al sfatului popular raional au datoria să contribuie din plin prin popularizarea şi extinderea, în pri­mul rînd, a metodelor bune de lu­cru ce au reieşit cu prilejul schim­bului de experienţă organizat pe ra­ion, între responsabilii colţurilor ro­şii, in cursul lunii iunie, anul tre­cut. Organizaţia de partid din gospo­­dărie cu ajutorul comitetului raio­nal de partid, trebuie să convingă mai intîi pe fiecare colectivist de faptul că prin îmbunătăţirea mun­cii cultural-educative de masă se contribuie la dezvoltarea şi întări­rea colectivei. Cu sprijinul comuniş­­tilor de aici, activitatea culturală trebuie să depină un mijloc puter­nic de educare a colectiviștilor, care prin munca lor avintată trebuie să s? contribuie la întărirea necontenită a colectivei lor. A. OUATU. TEATRUL NAȚIONAL: miercuri 1 februarie orele 19.30: Harap alb- joi 2 februarie orele 19.30: Tăunul (spec­tacol pentru tineret); sîmbătă 4 febru­arie orele 19.30: Tăunul; duminică 5 februarie orele 15.00: Harap alb, orele 19.30: Doamna nevăzută. TEATRUL EVREESC DE STAT: miercuri 1 februarie orele 19.30: Speră şi crede; sîmbătă 4 februarie ora 20.00: Spectacol concert „Rapso­dii de iarnă“ (premieră); duminică 5 februarie ora 15.00: Citadela sfărî­­mată; ora 19.30: Beniamin al III-lea TEATRUL DE PĂPUŞI, joi 2 fe­bruarie orele 16.00 Punguţa cu doi bani; sîmbătă 4 februarie­ orele 16.00 Ursuleţii veseli; duminică 5 februarie orele 15.00 Ursuleţii veseli; orele 17.00: Punguţa cu doi bani. CINEMATOGRAFE : Maxim Gor­ki“: Castelul de cărţi; The Pinti­­lie”: Spre ţărmuri noi, , Puşkin“: Locotenentul lui Rákóczi; „Timpuri Noi“: O aventură la Marienstadt, „Ion Creangă“, Expresul de Nuren­­berg și Gelozia bat-o vina. L il

Next