Flacăra Iaşului, aprilie 1957 (Anul 13, nr. 3298-3322)

1957-04-02 / nr. 3298

h* S-a K l. ­ Prietena mea, învăţătoarea Prietena mea e-nvăţătoare: Alie, — soare, şi în clasă, soare. In ochii-i verzi, adinei, şi blînzi, şi buni. Simt brazii mei sfidînd tăioşi, furtuni Şi luna-soră, borangic şi-azur, l-a cheltuit în părul blond şi pur.­" Şi poate mierla, ori hoţul scatiu Vocea i-au dat-o, şi rîsul zglobiu. Cîntul pămîntului brun cu ovăz, In sufletu-i cald, îl simt şi îl văz. Palmele ei de ţăran­­pămîntean, Vindecătoares de dor şi alean. Grija luminii îi stăruie-n ghid: Bruma pe tîmple nu-i ■cerne nicicîrid Odihna. — ispită — în ceasuri tirzii, Şi-n lungi după-amieze şi triste din zi. E-un sculptor uman, cu caznă şi zei Ii dăruie minţii şi formă şi ţel... Cînd vede prin vreme pe-ace­şti gîgîlici ■— Generaţii de oameni plecaţi de aici, Visarea cu ploaie de auri li­bate pe frunte cu lauri !­rDAN ALEXANDRA SÄÄäääÄääÄi. Rotchie de seară executată din antilopă neagră. Corsajul chimono cu mirteca trei sferturi, ridicat sus pe git, în faţă puţin borabor; în­cheietura continuată oblic pîrtă sub braţ, iar paralel cu deschizătura — broderie cu strase, palete sau mătase în culori. Foaia linie dreaptă, în talie în fața numai­ gen de foame cu corse, letă; în partea stingă un pliu și fronseuri. Incheată cu patru pas­tei. Rodise de srfradă* sau sport Rochie sport din lenaj de culori deschise (gris sau bej). Corsajul închis pînă la gît cri un mic guler rotund. Mîneca chimono, termina­tă cu o manșetă dublă închisă cu nasturi. Foaia are în față un şliț fante­zie, care se termină cu un mic pliu dublu. Rocile de seară din antilopă neagră MTICARX IXStLCI CU LEGITIMA MÎNDRIE Alături de întregul colectiv al fabricii, ute­­mnistele lucrează cu sîr­guinţă pentru a produ­ce fire şi ţesături tot m­ai multe şi de calitate. Depăşirea normelor de producţie şi a indicilor calitativi a devenit o practică aproape zilnică, bucurie la care iau par­te cu legitimă mîndrie și utemistele. Printre ele se numără și Maria Mi­­hoci, responsabila bri­găzii I­a flayere. Ea a dat de la 1-31 martie peste 100 kg. semitort peste plan. IN CLIŞEU: Utemista Maria Mihoci în timpul lucrului. înainte de spectacol în care e cel mai puţin oportun ma­­ifiertlui dinainte de spectacol, pentru a cere un — fie chiar telegrafic — interviu unuia din interpreţi. Emoţia tare domneşte înaintea premierei rea­pare înaintea fiecărui spectacol, dat fiind că spectatorii sînt mereu şi itie­­reu alţii iar unii parteneri ai respec­tivului preopinent se întîmplă să fie ,­­şi ei, alţii. Cu toate acestea, tocmai­­ un asemenea moment am ales pentru a mă adresa uneia dintre solistele teatrului de operă, anume danei Pîr­­­vulescu, una din interpretele Rossinei­­ din „Bărbierul din Sevilla“­. Trebuie» să. spun însă că dificultăţile mai sus enumerate au fost precedate de altele, ivite chiar la»^tişa de intrare a ' Operei. Portarul, n»di ’regizorul de cu­lise și în cele djm urmă regizorul artis­tic au constitui tot atîtea obstacole, îcare pînă la u­rmă au fost trecute cu eugcea, prinsul fiind de fapt cel mai greu de. ..­ ocolit. ) Insfirșit, iată-ne în cabina în care Jana Pîrvulescu, cu ajutorul machia­jului și al accesorilor vestimentare, re­devine fermecătoarea iubită a conte-_ lui Almaviva. _ _ I — Cîteva întrebări dacă se poate. V u— Se poate deşi sincer vorbind, sunt foarte emoţionată. Ştii... In această seară apar cu bn­ndu partener... La prima întrebare, referitoare la­­debutul ei ca solistă, Jana Pîrvulescu răspunde laconic: — La Iaşi, cu rolul pe care îl in­terpretez în această seară. Destul de puţin. Dar interpreta Rossinei răspunde cu plăcere la şirul de întrebări care urmează, întrerupîn­­du­-şi din cînd în cînd vorbirea cu hohote de rîs care vădesc o totală bu­nă dispoziţie. Este deci neîntemeiată nemulţumirea şi îngrijorarea regizo­rului artistic, după care interviul ar putea să aibă repercusiuni nedorite asupra spectacolului. « Intre timp aflăm că Jana Pirvules­­cu a urmat conservatorul la Craiova. Dealtfel, fusese invitată la semicen­tenarul conservatorului care urma să se sărbătorească tocmai în acea seara Dar spectacolul nu putea fi părăsit. Așa­dar nu-i rămiînea decît să tri-. mită gîndurile ei dragi, conservato­rului și, să sărbătorească evenimentul printr-o interpretare cît mai valoroa­să. — Cînd a fost să-mi aleg dru­mul în viață, a continuat ea, mi-am îndreptat firesc pașii într-acolo unde mă îndemna ambianța extrem de fa­vorabilă dezvoltării artei existentă în Republica noastră Populară, şi tradi­ţia unei familii în care fraţii şi suro­rile s-au dedicat de asemenea muzi­­­cii, făcînd parte fie din orchestra ci­nematografiei, fie din « Filarmonica din Craiova sau alte formaţii. Ţin să mai spun în ce priveşte debutul meu, că „Bărbierul din Sevilla“ este opera pe care o prefer îndeosebi. După ter­minarea Conservatorului, repartizată fiind la Teatrul de Operă din Bucu­reşti am pregătit, pentru debut, rolul Rossinei şi al lui Lakmé. Debutul în­să mi l-am făcut după cum am mai spus la Iaşi. — Ne puteţi împărtăşi primele im­-' presii pe care le-aţi cules în oraşul nostru ? '* — Intîi, despre opera noastră care are un colectiv entuziast şi dornic de muncă. Opera, ca realizare a anilor de democraţie populară, recrutează din rîndurile cetăţenilor laşului, noi şi noi iubitori de muzică, noi şi noi spectatori. Aşa­dar, vorbind despre Iaşi nu pot să nu mărturisesc că ce­tăţenii oraşului mi-au produs prima şi cea mai statornică impresie atunci cînd i-am­ întîlnit în sală. Şi impre­sia este deosebit de favorabilă: viitor ?! — Perspective de — Pentru viitor voi interpreta ro­luri în „Răpirea din Serai“, „Rigo­­letto“ și „Lakmé". Se aud primele acorduri ale uver­turii. Discuția trebuie să ia sfrîşit; de altfel regizorul de culise nu în­­tîrzie să ia măsurile de rigoare. Nu-mi mai rămîne decît să-i doresc­­Janei Pîrvulescu succes şi să trec în sală.. .• ».. pentru a o revedea din nou, pe scenă în rolul Rossinei, în care tî­­năra solistă a Operei dinn Iaşi a rea­lizat o veritabilă creaţie, fapt una­nim recunoscut de publicul spectator. O creaţie a cărei durabilitate în timp este însă condiţionată de reuşita fiecărui nou spectacol cu „Bărbierul din Sevilla“. 4 ... 1 Deci, încă odată, succes, 1 I FRIDUŞ Nu se ştie de ce, dar de multe ori cuvîntul femeilor este ascul­tat cu atenţie mai deosebită de­cit cel al bărbaţilor- Poate glasul femeii este mai atractiv, sau mai degrabă situaţia ţărăncii mun­citoar­e, căci despre ea este vorba, soţie şi mamă, gospodină şi mun­citoare pe ogor alături de băr­batul ei, îi dă mai multă auto­ritate. Această sumă de calităţi toate la fel de importante, nu pot să nu-i dea femeii putere de convingere. De aceea şi Maria Ionescu, responsabila comisiei de femei din Erbiceni — Tg. Fru­mos nu şi-a bătut capul prea mult lămurindu-le pe Elena Stroie, sau pe Maria Springă. Ele se cunoşteau de mult, aveau încredere una în cealaltă aşa că explicaţiile Măriei Ionescu despre întovărăşirea agricolă au fost pri­mite fără nici o rezervă. Cuvinte de laudă se pot spune şi despre responsabila comisiei de femei din satul Sprinceana. 13 familii de ţărani muncitori s-au înscris în întovărăşirea agricolă, la în­demnul ei. Tehniciană agronom Elena Maftei, r . , Strang."., unde cursul agron '.nie a funni­o­­nat bine, şi nici un număr r.nne de femei şî bl ?■ ,­ au învăţat lucruri interesat.i, despre agri­cultura ştiinţifică, se bucură de asemenea de multă trecere în faţa satului. Dacă numărul înto­­vărăşiţilor din Strunga a crescut mult în primăvara aceasta, cu siguranţă că un merit are şi Elena Maftei, Agricultură ştiin­ţifică nu se poate face decât pe tarlale întinse, prin forţa unită a oamenilor. Tocmai aceasta i-a învăţat Elena Maftei, pe „elevii’’ sîrguincioşi ai cursului agroteh­nic. Ce te faci însă că nu peste tot în raionul Tg. Frumos s-a înţe-les rolul principal al femeilor în treburile transformării socialiste agriculturii ? Să-i criticăm, să-i tragem la răspundere pe a­­cei tovarăşi care îşi închipuie că femeile nu sînt bune decît să ţină cratiţa de coadă. Acesta e răspunsul. Aşa­dar să n-o mai facă pe „filozofii“- pre­şedinţii sfaturilor populare din comunele Al. I. Cuza, Oţeleni, Heleşteni şi din alte comune, căci nu le şade bine şi nici nu ajută cuiva aşa zisa lor înţelep­ciune­ Fără ajutorul femeilor — s-o recunoaştem cu toţii — nu se pot face prea multe lucruri. Iată de pildă, în comuna Du­­meşti, dacă s-au realizat succese importante în transformarea so­cialistă a agriculturii, apoi nu merit au şi femeile. Elena Ipate mers din casă în casă şi, cuvîntul ei a curmat şovăiala Măriei Dilhan, a Ruxandei Bon­­ţa, a Floarei Bursuc şi a altora. La Dumeşti munca politică a femeilor nu este lăsată la voia întîmplării. Sfatul popular şi or­ganizaţia de bază trasează sar­cini precise femeilor, le îndrumă, într-un cuvînt le ajută să parti­cipe tot mai activ la viaţa so­cială. Un asemenea ajutor tovă­răşesc din partea organelor de partid şi de stat este întotdea­una bine venit, căci el serveşte mobilizării unei forţe folosite încă insuficient —forţa femeilor, a căror capacitate este de ne­prețuit. I. BANU Femei agitatoare CU JUNBRE Mâncăr­ cu ouă JUMARI CU­ MAZARE 8 ouă, 500 g. mazăre, 100 g. unt, sare Fierbem descoperit, în multă apă clocotită, mazăre boabe, tînără, proas­pătă, o sărăm şi facem un sare cu ur.t. Pregătim jumări. Aşezăm mază­rea la mijlocul unei farfurii, iar de jur împrejur punem jumările. JUMARI CU PARMEZAN 10 ouă, 2 linguri­ parmezan ras, 50 g. unt, sare Pregătim jumările. Cînd sînt gata, presărăm cu parmezan ras, ameste­căm şi servim imediat la masă (alt­fel, ele se fac ca un aluat). JUMARI CU RINICHI 8 ouă, 2 rinichi de viţel, 100 g. Unt, 1 ceapă, sare Spălăm rinichii de viţel şi îi tăiem felii. Apoi prăjim în unt ceapă tăiată mărunt, uşor ca să nu se rumenească. Peste ceapă punem feliile de rinichi, lăsînd să se prăjească îrtcet, fără să se ardă, 10-15 minute. Pregătim ju­mările. Aşezăm pe o farfurie la mij­loc rinichiul iar împrejur jursările. Expoziţie de obiecte casnice Nu de mult, în localul sfatului popular al raionului Vasiu s-a deschis o expoziţie de obiecte casnice şi confecţiuni organizata de comisia de femei de pe lingă sfatul popular orăşenesc Expoziţia cu­prinde: împletituri de mină, picturi pe pînză sau mătase,­­feţe de masă sau mileuri), confecţiuni pentru femei şi copii, carpete, etc., toate fiind executate de către membrele comisiei de femei. In numai cîteva zile de la deschidere, expoziţia a fost vizitată de peste 600 persoane din oraşul Vaslui şi din comunele şi satele în­vecinate. ..................... . Expoziţia fiind cu vînzare, în fiecare zi atrage noi şi noi vizitatori, precum şi noi cumpărători. P TH. I. LEUSTF.AN corespondent Nn 3298 i . Duminică după­­amiază Ştiinţa Iaşi ne-a oferit o sur­priză plăcută : a în­vins cu 3—2 valo­roasa echipă de vo­lei a Ştiinţei Arad. Aceasta este prima victorie a ifişenilor in actualul campio­nat republican. Rezultatul, apreciat nu ca cifră intrin­secă ci, judecat în ansamblu (evoluţia scorului şi, în pri­mul rînd, concepţia de joc a parteneri­lor eI este o perfor­manţă pentru gazde, învingătorii nu pot fi, însă, scutiţi — pe lingă aprecieri pozitive — de ob­servaţii critice. Şi iată de ce- Chiar din momen­tul cînd arbitrul Gheorghiţă — Buc,­­care a condus cu foarte multe scă­pări, uăitînd de com­­promisa sistemă a compensaţiilor) a dat semnalul de în­cepere a jocului, ju­cătorii Ştiinţei Iaşi au „pornit’’ timid, confuz, fără legă­tură între compar­timente, timoraţi la fileu, neatenţi pe li­nia de fund. Şi deşi au condus chiar cu 14—12 au pierdut primul set. Aceste lacune s-au agravat mai t­ârziu : un blo­caj defectuos, nea­tenţie pe tot terenul, schimbări neinspi­rate, servicii pier­dute copilăreşte care au dus la o stare de nervozitate şi... la un alt set pierdut (la 6). A fost nevoie de exis­tenţa unui meci-bol (cînd, în cel de al 3-lea set, la 15—14 mingea a pornit din mina lui Jitaru —­ dealtfel, cel mai bun jucător al arădenilor) pentru ca Ştiinţa Iaşi să-şi găsească, în ceasul al 24-lea „cadenţa’'. Era mo­mentul psihologic al întîlnirii, pe care ie­şenii, într-un efort substanţial, l-au tre­cut cu succes. In primul rînd, gazdele au organi­zat un blocaj efi­cient şi o dublare atentă a jucătorilor. Apoi, în locul unor combinaţii naive şi sterile, s-a trecut la un joc energic şi va-* riat la fileu­l unde au excelat Gh. Ba­loş şi Pădureţ. Gh. Baloş, măi slab pe linia de fund a fost în schimb un crea­tor de situaţii la fileu, împreună cu Sein­ Dembinschi, şi el stîngaci pe Unta de fund, a fost în­locuit alternativ şi oportun cu Tarlep care, cit a jucat, a fost util — la fel ca şi Timirguzin.­­ Revirimentul a por­nit, deci, de acolo că ieşenii s-au or­ganizat, iar Roibes­­cu, de pe tuşe i-a condus cu pricepere spre sfârşitul meciu­lui. Dar ceea ce a generat victoria ie­şenilor a fost neo­bişnuita lor putere, de luptă şi mai ar­­ calmul, regăsit în ultimele seturi , pe care le-au adjudecat, dealtfel, comod la 10 şi la 6. Nu­ se poate spu­ne, nici pe departe, că oaspeţii au de­cepţionat spre sfîr­­şitul întîlnirii. Dim­potrivă, au combinat iscusit, mai al­es pe linia l-a, au încercat să joace chiar în forţă, iar pe linia ll-a au pierdut pu­ţine mingi. Au fost însă depăşiţi. O notă bună pen­tru publicul specta­tor care a răsplătit cu aplauze toate ac­ţiunile frumoase ~~ atît ale gazdelor cît şi ale arădenilor. I. De Ia 0-2 la 3-2! fani­pionații t­rei pu­fineri de baschet Voinţa Iaşi — Ştiinţa Cluj 94-80 (48-12) Etapa a II-a a re­turului campionatu­lui republican de baschet a prilejuit tinerei echipe ie­şene „Voinţa’’ — aşa cum prevedeam în avancronica meciului — prima sa victorie în campionat. Expli­caţia nu poate fi găsită numai în fap­tul că cele două for­maţii sînt de valoare sensibil egală, avan­tajul terenului fiind hotărîtor în aseme­nea împrejurări. Trebuie să ne amin­tim că Ştiinţa Cluj învinsese cu o du­minică înainte Pro­gresul Arta, la Bucu­reşti, adică aceeaşi formaţie care între­­cuse Voinţa, la Iaşi. Succesul echipei ie­șene are la bază pre­gătirea sa mai bună, sezisarea şi utilizarea schemelor tactice con­venabile în funcţie de comportarea ad­versarilor pe teren, o îndrumare corectă şi calmă de pe mar­gine. Antrenorul Mircea Avram a fost bine inspirat menţi­­nînd pe teren jucă­tori în formă, chiar dacă la tuşă „ardeau de nerăbdare’’ Aga­­pescu, Todiraşcu, Huţu ş.a. Lipsită de jucă­tori înalţi, echipa ie­şeană şi-a apropiat victoria , prin arun­cări de la semi­dis­tanţă, contraatacuri rapide şi pătrunderi prin dribling sub panou, în care a ex­celat „piticul’’ Vişo­­ianu. In lipsa lui Todiraşcu, Klugher a condus foarte bine atacul şi a aruncat la coş prin surprin­dere şi cu multă e­­ficacitate. Remarcăm „ziua bună’’ a pivo­tului Arvinte, prin aruncări... de la semi­distanţă. Apărarea a fost destul de pene­­trabilă (uneori, odată cu schimbările făcu­te, nu toţi jucătorii îşi cunoşteau „o­­mul’’) şi nu a reuşit să împiedice prea mult acţiunile pivo­tului clujean Gusan (un real talent!) de­cît­ atunci cînd a fost utilizat şi Huţu. Spunem aceasta, de­oarece aceeaşi apă-­ rare, la calificările din toamna trecută, îl anihilase complet pe Novacek de la E­­nergia Bucureşti. In­suficient aportul lui Voroneanu şi Aga­­pescu. Clujenii au greşit bazîndu-şi jocul doar pe acţiunile pivotului şi pătrunderile în forţă ale lui Cheo­­rean. Frecvenţa cu care au cerut schim­bări în formaţie şi „timpuri de odihnă’* n-a produs reviri­mentul moral scon­­tat. Dimpotrivă, jo­cul dur al lui Ni­­coară, de pildă, a produs o impresie regretabilă. Intîlnirea a fost condusă, corect, de arbitrii bucureşteni Ferencz Szigmond şi Mircea Rizea. In deschidere, Şti­inţa Politehnica a învins Voinţa II, în cadrul „Cupei de sală’’, cu 53—36 (21 —16). S-au remarcat Bercovici, Leşu, Hor­vath, D. LUCIAN Muiuu ‚4‰44*«.444 ‚*4‚*****4ivxxxxxs****””­***********a Aproape că nu e seară în care la căminul cultural din sat să nu vină zeci şi zeci de­ ţă­rani muncitori pentru a asculta o conferinţă, a asista la un program artistic, a studia ultimele numere ale ziarelor şi revistelor. Desigur că năzuinţa aceasta spre cultură se datoreşte şi activităţii colectivului nostru de muncă, care, sub îndrumarea şi cu spri­jinul comitetului comunal de partid, a ştiut sa folosească în ultima vreme, cu mai multa pri­cepere, formele cele mai interesante, mai atrac­tive, ale muncii culturale. Din capul locului, trebuie să subliniez faptul că obiectivul nostru principal în desfăşurarea activităţii culturale îl constituie lămurirea ■i convingerea ţăranilor muncitori asupra avanta­jelor agriculturii pe întinderi mari de pamit şi cu mijloace mecanizate, precum şi asupra folosirii metodelor înaintate în lucrarea pă­mîntului. In acest scop, noi folosim pe scara largă conferinţele. Voi enumera doar cîteva tem­e pentru a arăta preocupările colectivului de conferenţiari, care, deşi restrîns ca număr, cuprinde pe cei mai capabili şi stimaţi intelectuali din sat. „Sămînţa de calitate dă recolte bo­gate“, „Cum putem păstra rodnicia părtinitu­­lui“, „Mai puţine haturi, înseamnă­ mai multă pîine“­, acestea sînt doar numai cîteva dintre conferinţele ce s-au ţinut în ultimele trei luni la cămin. Şi ceea ce face conferinţele mai inte­resante, mai atractive, sînt tocmai exemplele concrete din comună, cărora colectivul de con­ferenţiari le dă o deosebită atenţie. Cu prilejul acestora, bunăoară, au fost popularizate pe larg metodele înaintate de muncă ale ţăranilor muncitori Vasile Haraga, Gh. Onofrei ş­i­, fruntaşi ai recoltelor bogate, recoltele mari ob­ţinute de gospodăriile colective din satele Ste­­rian Dumbravă şi Vizureni, precum şi produ­sele obţinute de colectivişti la zi-muncă. Cînd au auzit ţăranii muncitori din sectorul indi­vidual că la GAC Vizureni au revenit fiecărui colectivist la zi-muncă 13 kg. cereale şi 7,50 lei, în afară de furaje, bînză, lină, etc., n-au mai aşteptat invitaţii, ci mulţi dintre ei au mers din proprie iniţiativă la colectiva din Vizureni pentru a se convinge de cele ce li s-au spus la cămin. In scopul atragerii a tot mai mulţi ţărani muncitori pe făgaşul agriculturii socialiste şi pentru a populariza larg metodele înaintate în agricultură, colectivul de muncă al biblio­tecii săteşti organizează periodic manifestări de masă cu prilejul cărora se fac prezentări sau recenzii de cărţi cum sînt: „Secerişul“, „Pămînt desţelenit“, „C­um putem obţine re­colte bogate de porumb“, „Sămînţa sănătoa­să şi de sol dă recolte mari“, etc. Totodată, noi dăruim mult din energia şi modestele noastre posibilităţi formaţiilor ar­tistice de amatori: teatru, cor şi brigada ar­tistică de agitaţie. In ultimele 8 luni, spre e­­­xemplu, echipa de teatru a pregătit şi jucat pe scenele căminelor culturale din comună piesele „O noapte grea“ şi „Morişea", iar ele cu­rînd, a pus în repetiţie piesa „Bucuroşi de oaspeţi“ de Gh. Tenţulescu. In ce priveşte re­pertoriul brigăzii artistice de agitaţie, acesta este destul de des reînnoit şi, în genere, axat pe problemele actuale ale muncii la sate. In afară de aceasta, noi organizăm cu suc­ces seri literare-ghicitoare, audiţii colective la radio, seri de distracţie şi odihnă, toate urmă­rind să trezească interesul ţăranilor munci­tori pentru cultură, pentru ceea ce-i nou şi le poate face traiul mai îndestulat. De bună seamă că, activitatea susţinută a intelectualilor din Dragalina a contribuit o bună măsură la lărgirea sectorului socialist. Aşa, de pildă, în primele trei luni ale acestui an au intrat în gospodăriile colective şi în­tovărăşirile agricole existente în comună alte 240 familii de ţărani muncitori aducînd cu ele 315 hectare teren. In acelaşi timp, s-au făcut pregătiri intense şi în ce priveşte des­făşurarea în bune condiţii a lucrărilor agri­­cole de primăvară. S-au cărat la cîmp circa 350 tone gunoi de grajd, au fost tratate şi selecţionate 8.700 kg. sămînţă, iar în ce pri­veşte reparatul utilajelor, lucrările s-au exe­cutat 100 la sută încă cu mult timp în urmă. In prezent, numeroşi ţărani muncitori au ieşit la arat şi însămînţat culturile din epoca I-a. Ceea ce­ am realizat pînă în prezent ne dă prilejul să verificăm încă odată în practică că martea entuziastă, susţinută nu poate rămîne fără rezultate. Noi vom şti să muncim cu acelaşi elan şi în viitor, pentru ca acest început promiţător în activitatea noastră culturală să fie conti­nuu dezvoltat. ARISTIDE PF.TCU directorul căminului, cultural Pragalin­a-Bîrlad Din experienţa căminelor culturale săteşti im str­însă legătură cu viaţa I

Next