Flacăra Iaşului, septembrie 1957 (Anul 13, nr. 3426-3450)
1957-09-01 / nr. 3426
P8B- 2-a FLACARA IASULUI Nr. 3426 Victorii sovietici au realizat o seamă de izbutire lucrări consacrate aniversării a 40 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. ÎN CLIŞEU: Afiş realizat de pictorii K. Ivanov şi V. Boriskin. la Rafinării | Ţițeiul smuls, cu luciu subteran, \ Din dure, mișcătoarele bazine, % Din vas in vas alunecind, devine x Ca sticla de suav și diafan. \ Miresme tari din ere depărtate . 85 de ani de la moartea lui Degajă moarte flore-n eprubete \ Şi sufletul începe să se-mbete ! De-adîncuri vechi şi zări necercetate in străvezimi ce-acuma pur sclipesc % £ Ţiţeiu-i alb — transfigurare lină - \ Iar oamenii în unda lui privesc \ Sclipind a lor putere şi lumină. 1 Lumină ! Peste prăpăstii-adînci stîlpii veghiază / Purtînd în creştet veşnică amiază : — Lumina fuge-n urmă lăsînd pinii ? O, revărsare scumpă a luminii. întuntea futili manifestat faţă de ea de Titu Maiorescu. Se relevă în satiră năzuinţei spre libertate şi independenţă naţională ca preocupări principale ale scriitorului, dar şi izbucnirile sale de revoltă împotriva celor care au trădat idealurilor revoluţionare de la 1848. Ciclurile “Nemesis“, „Eumenidele“, şi Menadele” conţin poeme de adevărată vibraţie patriotică şi de ură justificată împotriva nedreptei întocmiri sociale. Exponenţii „monstruoasei coaliţii“ sunt biciuiţi cu vehemenţă şi incisivitate în satirele mai izbutite din ciclul „Nemesis („Răzbunare“) , „Către boierii romîni antinaţionali“ „La o damă romînă“, „Două tomputere : coconul Banica şi coconul Nr.treţ". Om al epocii sale, angajîndu-se în ambiţiile literare ale timpului, Bolintineanu şi-a încercat talentul şi incompuneri de mari proporţii. Acestea nu s-au izbutit însă totdeauna, pentru că, printre altele, poetului i-au lipsit simţul trecutului şi echilibrul compoziţiei. De aceea epopeea sa „Traianida“ este nereuşită, iar poemele dramatice „Andrei sau luarea Nicopolului de către romîni" şi „Sorin, legendă muntenească“ suferă de aceleaşi deficienţe cu toate că în ele se găsesc sclipiri de adevărată poezie. Amplul poem de rezonanţă byrdniană „Conrad“, fruct al meditaţiilor, avînturilor şi deziluziilor poetului din . Ca scriitor reprezentativ al generaţiei patruzecioptiste, Vrorintineanu a reflectat în diferite sectoare ale literaturii tendinţele epocii in strînsă dependenţă de evenimentele prin care a trecut de-a lungul vieţii sale zbuciumate. Debutul literar cu elegia. „O fată tînără pe patul morţii1', apărută în ,,Curierul de ambe sexe"* în 1842, i-a adus reputaţie dintr-odată. Succesul s-a datorat în bună parte gustului, puţin numerosului public cititor al vremii pentru o anume poezie ivita in atmosfera creată de romantismului lamurlinian la medii pe atunci. Cu tot tonul ei depresiv însă, e regiă nu-i lipsită de unele calităţi : ea exprimă într-o armonioasă fluenţă a versurilor, dorul de viaţa al unei muribunde. Lirica Uri Bolintineamui) cuprinsă în cicluri ca : „Reverii“, ,,Melodiile române“, „Florile Bosforului“, ,,Macedonene", apreciată de cititorii timpului său, rezistă parţial şi astăzi. Poetul ciită iubirea, prietenia, dragostea de ţară, are îndemînare în descrierea cavalcadelor, în sugerarea ambianţelor întunecoase, de mister, în preferarea blestemelor şi adesea în portretizări. Pot fi citate din aceste cicluri, ca izbutite în întregime, poeziile. ..Proscrisul**, „Un tî*’ăr român murind în străinătate , Cântec de libertate“ (inflăcăratul marş improvizat la 11 iunie 1848), „Rumîneie din Cavafa“, „Faţa ce la Candin“, „Fecioara Maria“ şi îndeosebi ,San Marina . Poetul şi a atras popularitatea însă prin basmele, baladele şi legendele sale istorice. Renumele i-a provenit atît din cauza răspindirii acestora prin intermediul manualeor şcolare cit şi din uşurinţa cu care numeroase din versurile sale de o mare fluiditate se pot memora. Această caracteristică a stihurilorbo’nntiniene face ca unele din ele să treacă în prezent drept ziceri populare. Cine nu cunoaşte versuri ca acestea: „Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie iar cu umilinţă lanţu-i încovoaUP „Cei ce rabdă jugul ş a trăi mai vor, Merită să-l poarte spre ruşinea lor“. Dar cîţi, prominţindu-l, îşi mai amintesc că ele aparţin lui Bulintineanu ? Critica a apreciat aproape anonim că cea mai izbutită balada a lui D. Bolintineanu este . Munca Şi Pala“ Intr-un cadru medieval întunecos se infruntă strigei ţi vrăjitoare. Htroi şi schelete Mişcarea are ritm de satanică învîrtejire cu sonorităţi de cavei, şi vlaci» onomatopeice. Dar toată această desfăşurare de forţe infernală ţinde să peretească tirania lui Mirna pentru a nu mai ţine „în barbare lanţuri poporul gemînd“! Dacă critica din trecut a remarcat în Bolintineanu pe poetul legendelor istorice, studiile actuale il valorifică poezia satirică, trecută sub tăcere mai înainte, în urma disftrg- D. BOLINTINEANU Comemorări Pe virf de munţi, în colţuri vechi de ţară / Pluteşte ca n boare de uşoară, Din spume de cascade se avîntă / Şi ochii-n miez de noapte îi inplntă. ) Şi-n mine trece-atunci cînd se supune I Lumina-n fire străbătînd cîmpia, / O parte din iuţeala şi tăria Curenţilor de-naltă tensiune. r . FLORIN MIHAI PETRESCU ( perioada exilului, rămîne un merituos produs literar al epocii. In el aflăm numeroase versuri admirabile, rezultat al unor sentimente puternice. Acestui poem în proză îi corespund cinci volume de însemnări de călătorie. Prin varietatea faptelor şi locurilor descrise, „Călătoriile“ lui Bolintineanu capătă o configuraţie de mozaic. Scriitorul ne poartă cu el din Bulgaria pînă în Egipt, din Siria şi Arhipelagul grecesc pînă în Moldova perioadei unioniste. Bolintineanu memorialistul este superior în multe privinţe poetului. Proza lui se citeşte astăzi cu mult interes. Romanele „Manoil“ (1855) şi „Elena“ (1862) nu numai că sunt printre primele producţii de acest gen în literatura romina, dar constituie totodată o mărturie directă despre moravurile din societatea epocii. In ele sínt combătute nedreptăţile sociale şi cosmopolitismul claselor avute, scriitorul aplecîndu-şi adesea urechea la suferinţele maselor populare. Bolintineanu este un reprezentant al generaţiei patruzecioptiste. Ceea ce caracterizează personalitatea sa este necontenita participare ca literat publicist sau om politic, la lupta pentru înfăptuirea idealurilor vremii sale. Militant consecvent pentru dreptate şi adevăr, nepăsător faţă de binele personal, el era sortit să moară sărac, într-o societate ai cărei conducători n-au vrut să-i aprecieze meritele, ION TIBA Iluster „Portret“ (Expoziția îmer-regională București). Impresii fie la Festival — De vorbă cu compozitorul Achim Stoia, participant ca invitat de onoare la cel de al VI-lea Festival Mondial al Tineretului “ Magnific! Exclamaţia întimpina primele cuvinte pe care le adresam compozitorului, aceasta reprezentînd după cite se vede, cea mai fidelă expresie a totalităţii impresiilor culese la Moscova. Explicaţiile care au urmat au fost date cu un entuziasm continuu alimentat de noi şi noi amintiri pe care, istorisindu-le, le retrăia cu aceeaşi emoţie şi intensitate. — Fără îndoială că la splendida reuşită a Festivalului a contribuit şi decorul natural al Moscovei. Grandios prin liniile sale arhitecturale, şi prin vastitate, decorul acesta a căpătat o strălucire neobişnuită prin grija, dragostea şi ingeniozitatea cu care cetăţenii Moscovei au ornat scumpa lor capitală, gazdele dovedindu-se, şi din acest punct de vedere, demne de toată admiraţia vizitatorilor. **** Ca membru al juriului pentru instrumente naţionale, a continuat după o clipă de gîndire Achim Stois, a trebuit să urmăresc în special desfăşurarea acestui concurs. Au fost însă manifestări de ansamblu, ca serbările de deschidere a festivalului şi de închidere a acestuia, şi care au întrecut prin amploare şi spectaculozitate, tot ce mi-aş fi putut imagina vreodată. Demonstraţiile gimnaştilor sovietici. .. — Au fost prezentate bvruti Jurnal de fiont. — Nu ştiu în ce măsură a putut ecranul să redea ceea ce noi ore în şir am aplaudat: extraordinarele performanţe ale gimnaştilor sovietici care au evoluat în faţa imensului public spectator, întruchipînd pe rînd, prin mişcările lor şi jocul, de lumini, cele mai diverse şi îneîntătoare figuri, redînd, în litere gigantice, cuvintele dragi tuturor : pace, paix, mir, peace.. Cîntecele şi strigătele de bucurie, frenezia generală, marcau o deplină coeziune realizată între mesageri ai multor continente, şi dacă unii din noiprimiserăm dispensă de vîrsta, totuşi, laolaltă reprezentam tinereţea lumii, conştienţi fiind că prietenia noastră serveşte pacea şi viitorul paşnic, luminos al popoarelor. Sunt gânduri pe care le-au exprimat prin viu grai şi prin scris şi Cezar Petrescu şi deputatul italian Lucio Buzzato şi scriitorul columbian Jorge Zalamea şi cunoscutul artist Radj Kapur şi academicianul Nikolai Tzitzin şi Philipe Gerard şi studenţii indonezieni Julham şi Lateco şi studentul cambodgian Toch Kham Daun-toţi cît îi eram la acest Festival de neuitat. . . — In ce priveşte concursul... Da, în ce priveşte concursul pot da mult mai multe amănunte. Dar înainte de aceasta aş vrea să amintesc un cîntec pe care delegaţia americană l-a compus şi interpretat în zilele Festivalului, şi-n care se spune: pentru ca grîul să răsară, el trebuie semănat ; pentru ca o casă să existe trebuie construită, pentru ca pacea să domnească trebuie cucerită, şi pentru toate acestea popoarele trebuie să întărească prietenia lor. Era cîntecul adevăratei Americi.: • Mi-a rămas în minte cîntecul acesta tot timpul cît în faţa juriului s-au perindat tineri veniţi din cele mai diverse părţi ale globului pămîntesc. Melodiile interpretate, instrumentele folosite, virtuozitatea interpreţilor —i toate acestea exprimau geniul respectivului popor, oferind tot atîtea motive de stimă şi respect, tot atîtea posibilităţi de cunoaştere reciprocă, de împrietenire. La concursul de instrumente naţionale, reprezentanţii Republicii Populare Romíne au obţinut patru medalii de aur... in ce priveşte tinerii cîntăreţi. Tito Schipa, după ce-şi exprima într-un rînd admiraţia pentru cântăreţul sovietic Bella Rudenko îl pomenea de asemeni pe românul ironic Ladislau şi pe cîntăreţul chinez Gou Chou-Tchang. Şi să nu uităm că doi ieşeni — pictorul Dan Hatmanu şi solistul Ion Prisăcaru, sunt şi ei laureaţi ai acestui Festival.:* — Prin ce s-a caracterizat, în mod deosebit, concursul de instrumente naţionale ? — Prin varietate, bogăţie şi profunzime. Aş spune că au fost lucruri foarte interesante, de pildă Mozart interpretat la fluier şi Liszt la ţambal, — şi trebuie să mă crezi că execuţiile au fost încîntătoare, corectînd părerea tradiţională asupra posibilităţilor limitate ale acestor instrumente — dar, repet, nu interesant este cuvîntul cel mai potrivit. Seriozitatea cu care s-au pregătit concurenţii, seriozitatea cu care aceştia au fost selecţionaţi (sovieticii excelînd din acest punct de vedere), toate acestea au imprimat concursului o notă deosebită de distincţie şi înaltă ţinută artistică. Cu toată deosebirea dintre melodiile populare europene şi cele orientale —* acestea din urmă nu cunosc aranjamente armonice, instrumentele reproducînd aceeaşi melodie la unison sau în octave ; — cu toată dificultatea de a înţelege muzica orientală atît de ciudată în tonalităţi, ritmuri şi frazare, în expresii, — evident era un fapt şi anume că fiecare popor aduce în tezaurul universal prin folclorul său, contribuţii de o valoare năbănuită. — Modalităţile variate de expresie presupun şi o diversitate de instrumente. —• Mai mult chiar decît ne-am aștepta. Puterea de inventivitate a fiecărui popor este nelimitată. Aş vrea să dau cîteva exemple. Dar mai întîi să precizez faptul că dintre ansambluri, o impresie excelentă au produs ansamblurile chinez, mongol și coreean, și, în primul rînd, Ansamblul de instrumente populare din Lituania. Ar mai fi de amintit Orchestra de ţigani din Ungaria, un trio instrumental — harpe —• din Japonia, un quartet de flautiste — sopran, tenor, bariton şi bas — din Olanda, şi un ansamblu din India de Vest care a executat nişte melodii craibe, ansamblu care se asemăna cu un jazz modern, majoritatea instrumentelor fiind însă de percuţie. Şi iarăşi să nu uităm că Ansamblul Budişteanu a obţinut medalia de aur, iar naiul lui Damian Luca a făcut furori, stîrnind aplauze furtunoase, care ameninţau să nu se mai sfîrşească. — Să nu-i nedreptăţim pe sofiştii celorlalte ţări. — Da. S-au bucurat şi alţii de succes, şi pe merit. Cu titlul de curiozitate am să pomenesc un concurent francez care s-a prezentat cu un instrument popular de sticlă — după cum vezi instrumentele le-am desenat toate să le pot reţine mai uşor — un instrument cu coarde, care avea părul arcuşului dispus circular şi manevrat — alt cuvînt nu găsesc — cu o manivelă. Merita să-l asculţi. O fată de o frumuseţe rară, din Armenia Sovietică — Atabekian Angeli a cîntat la un instrument numit Kanon, un fel de citeră, iar Ku Tian Tsian din China, avea un instrument de forma unui glob rotund cu sumedenie de tubuşoare — o adevărată orgă de gură! Foarte frumos şi foarte interesant ! — Ar mai fi multe de spus. Dar ţin din nou să subliniez ţinuta artistică impecabilă a concurenţilor, în special a acelora din Uniunea Sovietică şi din ţările de democraţie populară, marcînd o anumită şcoală, un studiu atent, perseverent, pasionat. — Probabil că aţi vizionat şi spectacolele in afara concursului. — Da, am făcut tot posibilul să vizionez spectacole al căror răsunet a depăşit de mult graniţele Uniunii Sovietice. De pildă, spectacolele „Cneaz Igor“, „Hovanscina“ şi „Boris Godunov“ cu Petrov, baletul lui Prokofiev „Romeo şi Julieta“ cu Ulanova, „Cenuşăreasa“ cu Lepeşinskaia... Montarea, interpretarea, totul era copleşitor. Caracterul naţional-popular al acestor creaţii, îmbrăţişate cu devoţiune aş putea spune, este un exemplu pentru felul cum fiecare popor trebuie să-şi valorifice cuceririle artei naţionale. Demnă de reţinut este lipsa de vedetism a actorilor — chiar şi a celor de vîrf — fiecare dintre ei străduindu-se să se integreze în serviciul expresiei generale a spectacolului. Improvizaţiei îi este preferată creaţia îndelung şi conştiincios pregătită, prin studiu şi căutări febrile. Perfecta coeziune dintre decor şi Interpretare, trăirea rolurilor cu maximă intensitate şi naturaleţe, evitîndu-se artificiul şî rutina — perfecta sincronizare între regie — decor — tehnicieni —• orchestră şi ansamblu, iată tot atîtea elemente care asigură nivelul înalt, unanim recunoscut, al spectacolelor mai sus prezentate. Şi să adăugăm faptul că un alt element indispensabil al spectacolului — publicul! — marchează reuşitele şi răsplăteşte eforturile încununate de succes, dovedind de fiecare dată o înaltă cultură teatrală şi muzicală, un desăvîrşit bun gust, dovedind în practică, fără greş, că ştie cui, cît şi cum să acorde aplauzele sale. Şi întrucît la Moscova am auzit numai cuvinte bune despre filmul „Don Quijotte“ cu Cerkasov în rolul principal, film pe care nu l-am putut vedea acolo, pot afirma că avem motive să aşteptăm cu nerăbdare venirea acestei recente creaţii cinematografice sovietice la Iaşi. — In încheiere.... — Pot să spun că sînt fericit de a fi avut prilejul să particip la un festival care n-are precedent în amploare, în diversitatea manifestărilor şi în ecoul pe care l-a produs în inimile tuturor participanţilor, Festivalul pentru pace şi prietenie de la Moscova. Mulţumindu-i maestrului Achim Stoianeni;? impresiile împărtăşite, am subscris, in numele cititorilor noştri la rîndurile de mai sus, exprimîndu-ne adeziunea noastră fierbinte la nobilul mesaj al celui de al VMea Festival de la Moscova. 1. FRIDUŞ Reîntors de curînd de la Moscova, unde a participat la Festival ca membru al juriului concursului de instrumente naţionale, compozitonul Achim Stoia, a adus cu sine un bogat bagaj de impresii, din noianul cărora, cîteva, comunicata în cadrul unei convorbiri, le înfăţişăm cititorilor noştri in rindurile care urmează. Concerte pentru cadrele didactice Colectivul Filarmonicii de Stat „Moldova“ din Iaşi s-a pregătit şi va da astă seara la orele 17, în faţa învăţătorilor şi profesorilor ce participă la consfătuirea cadrelor didactice, concerte. Orchestra simfonică va prezenta programul la Universitatea „Al. I. Cuza“ iar corul Gavriil Muzicescu“ în grădina „Pomul Verde“ a Teatrului Evreiesc de Stat. Turneu teatral ţipă perioada de întrerupere, teatrele dramatice din ţară au început să întreprindă din nou turnee în Iaşi. De data aceasta oraşul nostru va primi turneul Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti care va prezenta în grădina „Pomul Versae“ trei spectacole cu „Un vis goldfadenian“ — fantezie muzicală, în 3 acte (6 tablouri). Dramatizarea după texte de Coldafen ş.a., precum şi regia artistică aparţin lui Iacob Rotbaum. Spectacolele vor avea loc în zilele de 5, 6 şi 7 septembrie la orele 20:30. Tot în cadrul acestui turneu, Teatrul Evreiesc din Bucureşti va mai prezenta, sâmbătă 7 septembrie, orele 36.30 în sala TES, un spectacol cu „Jurnalul Annei Frank“, piesă în 2 acte (10 tablouri) de Frances Goodrich şi Albert Hackett (spectacol distins cu Diploma de onoare la Concursul Republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice). IOANA POSTELNICU : Oraşul minunilor (Ed. Tineretului), 7 Iei. A. BORŞCEAGOWSKI: Dispăruţi fără urmă (nuvelă — Cartea Rică), 6 lei. A. P. CEHOV: Povestiri (Ed. Tineretului — Biblioteca şcolarului), 2 lei. V. STURMER. ,,Vedere din Sighişoara” (Expoziţia regională din Oraşul Stalin). Realizări ale tinerilor artişti plastici Uniunea Artiştilor Plastici din R. P. Romînă a luat iniţiativa de a crea colective de artişti plastici care să facă studii şi documentări, străduindu-se să cunoască viaţa şi activitatea oamenilor muncii. Astfel au fost organizate 3 grupe de artişti plastici formate din tineri, care s-au deplasat la Hunedoara, Brăila şi în Dobrogea. Munca harnicilor siderurgişti de la C. S. Hunedoara a constituit obiectul grupei care s-a deplasat în acest mare centru industrial. Cei de la Brăila au oglindit în lucrările lor munca lucrătorilor din porturi, iar membrii echipei din Dobrogea au făcut studii, schiţe şi peisaje, inspirîndu-se din viaţa ţăranilor muncitori şi colectivişti, a pescarilor din Deltă. Tinerii artişti plastici din brigăzii® de la Hunedoara şi Brăila au expus chiar în aceste localităţi lucrările realizate. CONCURS •«BIMBIHICB BB Bl de creaţie literară In întimpinarea lunii prieteniei romîno-sovietice şi a celei de a X-a aniversari a Republicii Populare Române, Consiliul General ARLUS şi Casa Centrală a creaţiei populare organizează pentru creatorii amatori, un concurs de creaţie literară (poezii, schiţe, piese de teatru într-un act, reportaje literare), compoziţie muzicală (cîntece de masă şi prelucrări de folclor pentru cor, lucrări pentru voce şi pian), artă plastică şi artă aplicată. Temele concursului sunt: prietenia romîno-sovietică şi zece ani de la proclamarea RPR. Cele mai bune lucrări vor fi premiate. r er V *