Flacăra Iaşului, septembrie 1957 (Anul 13, nr. 3426-3450)

1957-09-01 / nr. 3426

P8B- 2-a FLACARA IASULUI Nr. 3426 Victorii sovietici au realizat o seamă de izbutire lucrări con­sacrate aniversării a 40 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. ÎN CLIŞEU: Afiş realizat de pictorii K. Ivanov şi V. Bo­riskin. la Rafinării | Ţițeiul smuls, cu luciu subteran, \ Din dure, mișcătoarele bazine, % Din vas in vas alunecind, devine x Ca sticla de suav și diafan. \ Miresme tari din ere depărtate . 85 de ani de la moartea lui Degajă moarte flore-n eprubete \ Şi sufletul începe să se-mbete ! De-adîncuri vechi şi zări necercetate­­ in străvezimi ce-acuma pur sclipesc % £ Ţiţeiu-i alb — transfigurare lină -­ \ Iar oamenii în unda lui privesc \ Sclipind a lor putere şi lumină. 1 Lum­­ină ! Peste prăpăstii-adînci stîlpii veghiază / Purtînd în creştet veşnică amiază :­­ — Lumina fuge-n urmă lăsînd pinii­­ ? O, revărsare scumpă a luminii.­­ înt­untea futili manifestat faţă de ea de Titu Maiorescu. Se relevă în satiră nă­­zuinţei spre libertate şi independen­ţă naţională ca preocupări principale ale scriitorului, dar şi izbucnirile sale de revoltă împotriva celor care au­ trădat idealurilor revoluţionare de la 1848. Ciclurile “Nemesis“, „Eumeni­­dele“, şi Menadele” conţin poeme de adevărată vibraţie patriotică şi de ură justificată împotriva nedrep­tei întocmiri so­ciale. Exponenţii „monstruoasei coa­liţii“ sunt biciuiţi cu vehemenţă şi in­cisivitate în sati­­­­rele mai izbutite din ciclul „Neme­sis („Răzbunare“) , „Către boierii romîni antinaţionali“ „La o damă ro­­mînă“, „Două tomputere : coconul Banica şi coconul Nr.treţ". Om al epocii sale, angajîndu-se în ambiţiile literare ale timpului, Bolin­­tineanu şi-a încercat talentul şi in­compuneri de mari proporţii. Acestea nu s-au izbutit însă tot­deauna, pentru că, printre altele, poetului i-au lipsit simţul trecutu­lui şi echilibrul compoziţiei. De aceea epopeea sa „Traianida“ este nereuşi­tă, iar poemele dramatice „Andrei sau luarea Nicopolului de către ro­mîni" şi „Sorin, legendă munteneas­că“ suferă de aceleaşi deficienţe cu toate că în ele se găsesc sclipiri de adevărată poezie. Amplul poem de rezonanţă byrd­­niană „Conrad“, fruct al meditaţiilor, avînturilor şi deziluziilor poetului din . Ca scriitor reprezentativ al gene­raţiei patruzecioptiste, Vrorintineanu a reflectat în diferite sectoare ale literaturii tendinţele epocii in strînsă dependenţă de evenimentele prin care a trecut de-a lungul vieţii sale zbuciumate. Debutul literar cu elegia. „O fată tînără pe patul morţii1', apărută în ,,Curierul de ambe sexe"* în 1842, i-a adus reputaţie dintr-odată. Succesul s-a datorat în bună parte gustului, puţin numerosului public cititor al vremii pentru o anume poezie ivita in atmosfera creată de romantismului la­­murlinian la medii pe atunci. Cu tot tonul ei depresiv însă, e regiă nu-i lipsită de unele ca­lităţi : ea exprimă într-o armonioasă fluenţă a versurilor, dorul de viaţa al unei muribunde. Lirica Uri Bolintineamui) cuprinsă în cicluri ca : „Reverii“, ,,Melodiile române“, „Florile Bosforului“, ,,Ma­­cedonene", apreciată de cititorii timpului său, rezistă parţial şi astăzi. Poetul ciită iubirea, prietenia, dra­gostea de ţară, are îndemînare în descrierea cavalcadelor, în sugerarea ambianţelor întunecoase, de mister, în preferarea blestemelor şi adesea în portretizări. Pot fi citate din a­­ceste cicluri, ca izbutite în între­gime, poeziile. ..Proscrisul**, „Un tî*’ăr rom­ân murind în­ străinătate , Cântec de libertate“ (inflăcăratul marş improvizat la 11 iunie 1848), „Rumîneie din Cavafa“, „Faţa c­e la Candin­“, „Fecioara Maria“ şi îndeosebi ,­San Marina . Poetul şi a atras popularitatea însă prin basmele, baladele şi legen­­dele sale istorice. Renumele i-a pro­venit atît din cauza răspindirii aces­tora prin intermediul manuale­or şco­lare cit şi din uşurinţa cu care nu­­meroase din versurile sale de o mare fluiditate se pot memora. Această caracteristică a stihurilor­­bo’nntiniene face ca unele din ele să treacă în prezent drept ziceri populare. Cine nu cunoaşte versuri ca acestea: „Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie iar cu umilinţă lanţu-i încovoaUP „Cei ce rabdă jugul ş a trăi mai vor, Merită să-l poarte spre ruşinea lor“. Dar cîţi, prom­in­ţindu-l, îşi mai amintesc că ele aparţin lui Bulinti­­neanu ? Critica a apreciat aproape anonim că cea mai izbutită balada a lui D. Bolintine­anu este . M­unca Şi P­al­a“ Intr-un cadru medieval întu­necos se infruntă strigei ţi vrăji­toare. Htroi şi schelete Mişcarea are ritm de satanică învîrtejire cu sono­rităţi de cavei, şi vlaci» onomato­peice. Dar toată această desfăşurare de forţe infernală ţinde să pere­t­­ească tirania lui­ Mir­na p­entru a nu mai ţine „în barbare lanţuri poporul ge­­mînd“! Dacă critica din trecut a remar­cat în Bolintineanu pe poetul legen­delor istorice, studiile actuale il va­lorifică poezia satirică, trecută sub tăcere mai înainte,­ în urma disftrg- D. BOLINTINEANU Comemorări Pe virf de munţi, în colţuri vechi de ţară / Pluteşte ca n boare de uşoară,­­ Din spume de cascade se avîntă / Şi ochii-n miez de noapte îi inplntă. ) Şi-n mine trece-atunci cînd se supune I Lumina-n fire străbătînd cîmpia, / O parte din iuţeala şi tăria­­ Curenţilor de-naltă tensiune. r . FLORIN MIHAI PETRESCU ( perioada exilului, rămîne un meri­tuos produs literar al epocii. In el aflăm numeroase versuri admirabile, rezultat al unor sentimente puternice. Acestui poem în proză îi cores­pund cinci volume de însemnări de călătorie. Prin varietatea faptelor şi locurilor descrise, „Călătoriile“ lui Bolintineanu capătă o configuraţie de mozaic. Scriitorul ne poartă cu el din Bulgaria pînă în Egipt, din Siria şi Arhipelagul grecesc pînă în Moldova perioadei unioniste. Bolin­tineanu memorialistul este superior în multe privinţe poetului. Proza lui se citeşte astăzi cu mult interes. Romanele „Manoil“ (1855) şi „Elena“ (1862) nu numai că sunt printre primele producţii de acest gen în literatura romina, dar con­stituie totodată o mărturie directă despre moravurile din societatea e­­pocii. In ele sínt combătute nedrep­tăţile sociale şi cosmopolitismul cla­­selor avute, scriitorul aplecîndu-şi a­desea urechea la suferinţele maselor populare. Bolintineanu este un reprezentant al generaţiei patruzecioptiste. Ceea ce caracterizează personalitatea sa este necontenita participare ca lite­­rat publicist sau om politic, la lupta pentru înfăptuirea idealurilor vremii sale. Militant consecvent pentru drepta­te şi adevăr, nepăsător faţă de bi­nele personal, el era sortit să moară sărac, într-o societate ai cărei con­ducători n-au vrut să-i aprecieze me­ritele, ION TIBA I­­luster „Portret“ (Expoziția îmer-regională București). Impresii fie la Festival — De vorbă cu compozitorul Achim Stoia, participant ca invitat de onoare la cel de al VI-lea Festival Mondial al Tineretului “ Magnific! Exclamaţia întimpina primele cuvinte pe care le adresam com­pozitorului, aceasta reprezentînd după cite se vede, cea mai fidelă expresie a totalităţii impresiilor culese la Moscova. Explicaţiile care au urmat au fost date cu un entuziasm continuu alimentat de noi şi noi amintiri pe care, istorisindu-le, le retrăia cu ace­eaşi emoţie şi intensitate. — Fără îndoială că la splendi­da reuşită a Festivalului a con­tribuit şi decorul natural al Mos­covei. Grandios prin liniile sale arhitecturale, şi prin vastitate, decorul acesta a căpătat o stră­lucire neobişnuită prin grija, dra­gostea şi ingeniozitatea cu care cetăţenii Moscovei au ornat scumpa lor capitală, gazdele do­­vedindu-se, şi din acest punct de vedere, demne de toată admiraţia vizitatorilor. **** Ca membru al juriului pen­tru instrumente naţionale, a con­tinuat după o clipă de gîndire Achim Stois, a trebuit să urmă­resc în special desfăşurarea aces­tui concurs. Au fost însă mani­festări de ansamblu, ca serbările de deschidere a festivalului şi d­e închidere a acestuia, şi care au întrecut prin amploare şi specta­culozitate, tot ce mi-aş fi putut imagina vreodată. Demonstraţiile gimnaştilor sovietici. .. — Au fost prezentate bvr­uti Jurnal de fiont. — Nu ştiu în ce măsură a pu­tut ecranul să redea ceea ce noi ore în şir am aplaudat: extraor­dinarele performanţe ale gimnaş­­tilor sovietici care au evoluat în faţa imensului public spectator, întruchipînd pe rînd, prin mişcă­rile lor şi jocul, de lumini, cele mai diverse şi îneîntătoare figuri, redînd, în litere gigantice, cuvin­tele dragi tuturor : pace, paix, mir, peace..­ Cîntecele şi strigătele de bucurie, frenezia generală, marcau o deplină coeziune reali­zată între mesageri ai multor­ continente, şi dacă unii din noi­­primiserăm dispensă de vîrsta, totuşi, laolaltă reprezentam tine­reţea lumii, conştienţi fiind că prietenia noastră serveşte pacea şi viitorul paşnic, luminos al po­poarelor. Sunt gânduri pe­ care le-au exprimat prin viu grai şi prin scris şi Cezar Petre­scu şi deputatul italian Lucio Buzzato şi scriitorul columbian Jorge Za­­lamea şi cunoscutul artist Radj Kapur şi academicianul Nikolai Tzitzin şi Philipe Gerard şi stu­denţii indonezieni Julham şi La­­teco şi studentul cambodgian Toch Kham Daun-toţi cît îi eram la acest Festival de ne­uitat. . . — In ce priveşte concursul... Da, în ce priveşte concursul pot da mult mai multe amănunte. Dar înainte de aceasta aş vrea să amintesc un cîntec pe care de­legaţia americană l-a compus şi interpretat în zilele Festivalului, şi-n care se spune: pentru ca grîul să răsară, el trebuie se­mănat ; pentru ca o casă să existe trebuie construită, pentru ca pa­cea să domnească trebuie cuce­rită, şi pentru toate acestea po­poarele trebuie să întărească prie­tenia lor. Era cîntecul adevăratei Americi.: • Mi-a rămas în minte cîntecul acesta tot timpul cît în faţa juriului s-au perindat tineri veniţi din cele mai diverse părţi ale globului pămîntesc. Melodiile interpretate, instrumentele folosi­te, virtuozitatea interpreţilor —i toate acestea exprimau geniul respectivului popor, oferind tot atîtea motive de stimă şi res­pect, tot atîtea posibilităţi de cu­noaştere reciprocă, de împriete­nire. La concursul de instrumen­te naţionale, reprezentanţii Repu­blicii Populare Romíne au ob­ţinut patru medalii de aur... in ce priveşte tinerii cîntăreţi. Tito Schipa, după ce-şi exprima într-un rînd admiraţia pentru cântăreţul sovietic Bella Rudenko îl pome­nea de asemeni pe românul iro­­nic Ladislau şi pe cîntăreţul chi­nez Gou Chou-Tchang. Şi să nu uităm că doi ieşeni — pictorul Dan Hatmanu şi solistul Ion Prisăcaru, sunt şi ei laureaţi ai acestui Festival.:* — Prin ce s-a caracterizat, în mod deosebit, concursul de instrumente naţionale ? — Prin varietate, bogăţie şi profunzime. Aş spune că au fost lucruri foarte interesante, de pil­dă Mozart interpretat la fluier şi Liszt la ţambal, — şi trebuie să mă crezi că execuţiile au fost în­c­întătoare, corectînd părerea tra­diţională asupra posibilităţilor li­mitate ale acestor instrumente — dar, repet, nu interesant este cu­­vîntul cel mai potrivit. Seriozita­tea cu care s-au pregătit concuren­ţii, seriozitatea cu care aceştia au fost selecţionaţi (sovieticii exce­­lînd din acest punct de vedere), toate acestea au imprimat con­cursului o notă deosebită de dis­tincţie şi înaltă ţinută artistică. Cu toată deosebirea dintre melo­diile populare europene şi cele o­rientale —* acestea din urmă nu cunosc aranjamente armonice, in­strumentele reproducînd aceeaşi melodie la unison sau în octave ; — cu toată dificultatea de a înţe­lege muzica orientală atît de ciu­dată în tonalităţi, ritmuri şi fra­zare, în expresii, — evident era un fapt şi anume că fiecare popor a­­duce în tezaurul universal prin fol­clorul său, contribuţii de o valoa­re năbănuită. — Modalităţile variate de expresie presupun şi o diver­sitate de instrumente. —• Mai mult chiar decît ne-am aștepta. Puterea de inventivitate a fiecărui popor este nelimitată. Aş vrea să dau cîteva exemple. Dar mai întîi să precizez faptul că dintre ansambluri, o impresie ex­celentă au produs ansamblurile chinez, mongol și coreean, și, în primul rînd, Ansamblul de instru­mente populare din Lituania. Ar mai fi de amintit Orchestra de ţi­gani din Ungaria, un trio instru­mental — harpe —• di­n Japonia, un quartet de flautiste — sopran, tenor, bariton şi bas — din Olan­da, şi un ansamblu din India de Vest care a executat nişte melo­dii c­raibe, ansamblu care se ase­măna cu un jazz modern, majori­tatea instrumentelor fiind însă de percuţie. Şi iarăşi să nu uităm că Ansamblul Budişteanu a obţinut medalia de aur, iar naiul lui Da­mian Luca a făcut furori, stîrnind aplauze furtunoase, care amenin­ţau să nu se mai sfîrşească. — Să nu-i nedreptăţim pe sofiştii celorlalte ţări. — Da. S-au bucurat şi alţii de succes, şi pe merit. Cu titlul de curiozitate am să pomenesc un concurent francez care s-a prezen­tat cu un instrument popular de sticlă —­ după cum vezi instru­mentele le-am desenat toate să le pot reţine mai uşor — un ins­trument cu coarde, care avea pă­rul arcuşului dispus circular şi manevrat — alt cuvînt nu găsesc — cu o manivelă. Merita să­-l as­culţi. O fată de o frumuseţe rară, din Armenia Sovietică — Atabe­­kian Angeli a cîntat la un instru­ment numit Kanon, un fel de ci­­teră, iar Ku Tian Tsian din Chi­na, avea un instrument de forma unui glob rotund cu sumedenie de tubuşoare — o adevărată orgă de gură! Foarte frumos şi foarte in­teresant ! — Ar mai fi multe de spus. Dar ţin din nou să­ subliniez ţinuta ar­tistică impecabilă a concurenţilor, în special a acelora din Uniunea Sovietică şi din ţările de democra­ţie populară, marcînd o anumită şcoală, un studiu atent, perseve­rent, pasionat. — Probabil că aţi vizionat şi spectacolele in afara con­cursului. — Da, am făcut tot posibilul să vizionez spectacole al căror ră­sunet a depăşit de mult graniţele Uniunii Sovietice. De pildă, spec­tacolele „Cneaz Igor“, „Hovansci­­na“ şi „Boris Godunov“ cu Pe­trov, baletul lui Prokofiev „Ro­meo şi Julieta“ cu Ulanova, „Ce­nuşăreasa“ cu Lepeşinskaia... Mon­tarea, interpretarea, totul era co­pleşitor. Caracterul naţional-popu­­lar al acestor creaţii, îmbrăţişate cu devoţiune aş putea spune, este un exemplu pentru felul cum fie­care popor trebuie să-şi valorifice cuceririle artei naţionale. Demnă de reţinut este lipsa de vedetism a actorilor — chiar şi a celor de vîrf — fiecare dintre ei străduin­­du-se să se integreze în serviciul expresiei generale a spectacolului. Improvizaţiei îi este preferată creaţia îndelung şi conştiincios pregătită, prin studiu şi căutări febrile. Perfecta coeziune dintre decor şi Interpretare, trăirea ro­lurilor cu maximă intensitate şi naturaleţe, evitîndu-se artificiul şî rutina — perfecta sincronizare în­tre regie — decor — tehnicieni —• orchestră şi ansamblu, iată tot a­­tîtea elemente care asigură nive­lul înalt, unanim recunoscut, al spectacolelor mai sus prezentate. Şi să adăugăm faptul că un alt ele­ment indispensabil al spectacolu­lui — publicul! — marchează reu­şitele şi răsplăteşte eforturile în­cununate de succes, dovedind de fiecare dată o înaltă cultură tea­trală şi muzicală, un desăvîrşit bun gust, dovedind în practică, fără greş, că ştie cui, cît şi cum să acorde aplauzele sale. Şi întru­­cît la Moscova am auzit numai cuvinte bune despre filmul „Don Quijotte“ cu Cerkasov în rolul principal, film pe care nu l-am pu­tut vedea acolo, pot afirma că avem motive să aşteptăm cu ne­răbdare venirea acestei recente creaţii cinematografice sovietice la Iaşi. — In încheiere.... — Pot să spun că sînt fericit de a fi avut prilejul să particip la un festival care n-are precedent în amploare, în diversitatea mani­festărilor şi în ecoul pe care l-a produs în inimile tuturor partici­panţilor, Festivalul pentru pace şi prietenie de la Moscova. Mulţumindu-i maestrului A­­chim Stoia­neni­;? impresiile împărtăşite, am subscris, in numele cititorilor noştri la rîndurile de mai sus, expri­­mîndu-ne adeziunea noastră fierbinte la nobilul mesaj al celui de al VMea Festival de la Moscova. 1. FRIDUŞ Reîntors de curînd de la Moscova, unde a participat la Fes­tival ca membru al juriului concursului de instrumente naţionale, compozitonul Achim Stoia, a adus cu sine un bogat bagaj de im­presii, din noianul cărora, cîteva, comunicata în cadrul unei con­vorbiri, le înfăţişăm cititorilor noştri in rindurile care urmează. Concerte pentru cadrele didactice Colectivul Filarmonicii de Stat „Moldova“ din Iaşi s-a pregătit şi va da astă seara la orele­ 17,­­ în faţa învăţători­lor şi profesorilor ce participă la consfătuirea cadrelor didac­tice, concerte. Orchestra simfonică va pre­zenta programul la Universi­tatea „Al. I. Cuza“ iar corul Gavriil Muzicescu“ în grădina „Pomul Verde“ a Teatrului E­­vreiesc de Stat. Turneu teatral ţipă perioada de întreru­pere, teatrele dramatice din ţară au început să întreprindă din nou turnee în Iaşi. De data aceasta oraşul nostru va primi turneul Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti care va pre­zenta în grădina „Pomul Vers­ae“ trei spectacole cu „Un vis goldfadenian“ — fantezie mu­zicală, în 3 acte (6 tablouri). Dramatizarea după texte de Coldafen ş.a., precum şi regia artistică aparţin lui Iacob Rot­­baum. Spectacolele vor avea loc în zilele de 5, 6 şi 7 septembrie la orele 20:30. Tot în cadrul acestui turneu, Teatrul Evreiesc din Bucureşti va mai prezenta, sâmbătă 7 sep­tembrie, orele 36.30 în sala TES, un spectacol cu „Jurnalul Annei Frank“, piesă în 2 acte (10 tablouri) de Frances Goo­drich şi Albert Hackett (spec­tacol distins cu Diploma de o­­noare la Concursul Republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice). IOANA POSTELNICU : Oraşul minunilor (Ed. Tineretului), 7 Iei. A. BORŞCEAGOWSKI: Dispăruţi fără urmă (nuvelă — Cartea Rică), 6 lei. A. P. CEHOV: Povestiri (Ed. Tineretului — Biblioteca şcolarului), 2 lei. V. STURMER. ,,Vedere din Sighişoara” (Expoziţia regională din Oraşul Stalin). Realizări ale tinerilor artişti plastici Uniunea Artiştilor Plastici din R. P. Romînă a luat iniţiativa de a crea colective de artişti plastici care să facă studii şi documentări, stră­­duindu-se să cunoască viaţa şi acti­vitatea oamenilor muncii. Astfel au fost organizate 3 grupe de artişti plastici formate din tineri, care s-au deplasat la Hunedoara, Brăila şi în Dobrogea. Munca harnicilor siderurgişti de la C. S. Hunedoara a constituit obiec­tul grupei care s-a deplasat în acest mare centru industrial. Cei de la Brăila au oglindit în lucrările lor munca lucrătorilor din porturi, iar membrii echipei din Dobrogea au fă­cut studii, schiţe şi peisaje, inspirîn­­du-se din viaţa ţăranilor muncitori şi colectivişti, a pescarilor din Deltă. Tinerii artişti plastici din brigă­zii® de la Hunedoara şi Brăila au expus chiar în aceste localităţi lu­crările realizate. CONCURS •«BIMBIHICB BB Bl de creaţie literară In întimpinarea lunii prieteniei romîno-sovietice şi a celei de a X-a aniversari a Republicii Populare Române, Consiliul General ARLUS şi Casa Centrală a creaţiei populare orga­nizează pentru creatorii amatori, un concurs de creaţie literară (poezii, schiţe, piese de teatru într-un act, reportaje literare), compoziţie muzicală (cîntece de masă şi prelucrări de folclor pentru cor, lucrări pentru voce şi pian), artă plastică şi artă aplicată. Temele concursului sunt: prietenia romîno-sovietică şi zece ani de la proclamarea RPR. Cele mai bune lucrări vor fi premiate. ­r er V *

Next