Flacăra Iaşului, octombrie 1960 (Anul 16, nr. 4378-4403)

1960-10-01 / nr. 4378

Pag. 2-a Un spectacol reuşit oseara la . Ceea ce dă prospeţime actualului spectacol prezentat ieşenilor de Circul de stat din Bucureşti este colaborarea unor artişti din R. P. Polonă, R. P. Ungară şi R. S. Cehoslovacă. Elemen­­te talentate ale genului din cele trei ţări prietene asigură în permanenţă programului un caracter divers; publi­cul asistă de fapt la o paradă a nu­merelor de circ, multe dintre ele şi inedite. Şi încă o calitate: majoritatea colectivului o formează tineretul, ceea ce face ca numerele să capete o evo­luţie antrenantă şi calitativ sporită. Chiar din spectacolul prim am re­marcat, în mod deosebit, siguranţa şi mai ales acurateţa execuţiilor în are­nă, acestea formînd publicului impre­sia de lucru reuşit. De fapt, talentatul colectiv care şi-a intitulat spectacolul „O seară la Varşovia” demonstrează acum şi publicului ieşean posibilităţile sale relevate permanent de-a lungul unui recent turneu de la Pekin la Ber­lin. In arena foarte plăcut instalată a­­sistăm iniţial la o trecere în revistă a artiştilor din cele trei ţări, întîlniţi într-un spectacol al prieteniei. Polone­zii, ocupînd cea mai mare parte din program, demonstrează de fapt o artă cu multă vechime în ţara lor. Nimic nu lîncezeşte, măsura şi bunul gust fac din execuţii momente foarte plăcute. Ar fi nepotrivit dacă am omite un nu­me, două. Ianick şi Glawsky vin cu noutăţi în gimnastica la bambus aerian. Siguran­ţa mişcărilor la noile suporturi atribui­te bambusului stîrneşte ropote de a­­plauze. Cele două Kozlowsky se impun la începutul programului prin ageri­mea cu care mînuiesc piesele în nu­mărul intitulat antipod. Deşi ne sînt prezentate ,,numere cla­sice” ale genului, întîlnim la execu­tanţi strădania de a le îmbogăţi pe a­­cestea cu elemente noi, conferindu-le astfel note originale. Cvintetul Kozlov­sky, într-un muzical pe perş, cei trei Lidu în numărul de acrobaţii, saltu­rile la basculă ale celor patru Basta, jongleria prezentată de duo Stefansky, demonstrează acest lucru. La surprize­le serii concurează în egală măsură Krawskowa cu dresură de urşi, Lena Blaskowa cu dresură de cîini, Trugkow­­ski cu Arca lui Noe (dre­sură de păsări şi anima­le) Doris în numărul de iluzionism, cei doi jong­­lei Scepensky şi grupul de liliputani Anitas. Artiştii polonezi au în colegii lor din R. P. Un­gară şi R. S. Cehoslovacă un partener de aceeaşi va­loare. Tînărul G. Zsilak încîntă prin agerimea cu care ne prezintă un nu­măr de jonglerie, iar cei doi Szilfak sînt foarte originali. Formaţia Ber­tis din R. S. Cehoslovacă execută cu multă măestrie numărul cu biciclete. Şi acum cîteva cuvin­te despre comperatul spec­tacolului, Mircea M. Gheorghiu (regia artisti­că) a reuşit să confere programului destulă ar­monie. S-a servit în aceas­ta şi de umorul discret al comicului Novac, care dacă ar dispune de un text mai consistent ar avea de cîştigat. Orchestra siină în general bine. Ne-am fi aşteptat totuşi să-i­ sur­prindem mai multă precizie ritmnică In sfîrşit, cu destul aplomb ne prezin­tă numerele Al. Juan, de la Circul de stat din Bucureşti. Un spectacol curat, de calitate, care merită seară de seară aplauzele unei arene arhipline. VAL. GORIAN Un număr dificil care la urmă stîrneşte ropote de a­­plauze: cei cinci acrobaţi mu­zicali Kozlowsky componen­ţii unei originale orchestre. Graţia celor trei Lidu Foto: I.­­GHEŢIU V­arşovia ORIZONTAL: 1. Fruct — Simţ pentru... fructe; 2. Operaţie pomicolă; 3. Măsură ja­­poneză —■ Un vin bun; 4. In podgo­rii — Fructele o complectează ca de­sert; 5. Fac miere (sing.) — La jocul de table; 6. Apar... din pămînt — Cei m­ai răspîndiţi pomi fructiferi; 7. A face mănunchiuri —• întrebuinţare — Copac; 8. O parte dintr-un măr — Pictor român — Se extrage din un­ FRUCTE oile de cocos; 9. Fructul dintr-o zica­lă — Face escapade... la zmeură; 10. Cuţit pentru tăiat nucile de cocos — RâU în URSS­; 11. Face legătura din casă cu grădina — Alt nume al pie­sei „Vulpea şi strugurii“ — Usturoi. VERTICAL:­ 1. Podoaba capilară din... livadă — „Mărul de lungă...“ poem de M. Bé­rnire — Emul; 2. Culoare în temă — Fruct exotic foarte aromat; 3. Patru­ped dobrogean — Oraş moldovean bogat în podgorii — O specie de crabi; 4. Făcută din nuci — Frunze de brad; 5. Podiş în Sudan—Fructe atinse de rouă.... toamnei; 6. Supor­tul propriu al murelor — Din lanţ — Un fruntaş; 7. Fructe trecute pe la fabrică — Pepenel — Negaţie; 8. Migdale care l-au inspirat pe Topîr­­ceanu (sing.)—Operă de Planquette; 9. Locuinţa fructelor timpurii — Alt fruct exotic; 10. Poet sovietic, autorul poeziei: „Toamnă“ — Galiți; 11. Cu mere sau cu... biletele. V. RUGINA Reclamă americană Scriitorul american William Faulkner, lau­reat al premiului No­bel, este posesorul unei ferme. Omul de litere vinde lapte unui ne­gustor de produse lac­tate. După cum rela­tează ziarul polonez , „Glos Pracy“, pentru asigurarea unei mai bune desfaceri, acest comerciant a fixat pe autocamionul care trans­portă mărfurile sale un afiş cu următorul cu­prins: „Lapte şi unt obţinute de la vaci dis­tinse cu premiul No­bel“. După cîte se spune, produsele se bucură de o deosebită căutare, deşi calitatea acestora nu pare a se fi resim­ţit­ în bine în urma „distincţiei“ cu care a­­utoarele producţiei au fost gratificate de co­merciant. 1 FL­ ASARA IASOLDT Ciorapii de nylon... şi televiziunea . Intr-unui din cartierele Londrei, în fiecare seară pe la orele 10, recepţiile aparatelor de televiziune erau tulbu­rate atît de intens de paraziţi îneît de­veneau imposibile de vizionat. Apoi, ca la un semn, paraziţii dispăreau brusc, totul reintrînd în normal. In urma investigaţiilor întreprinse s-a constatat că originea acestei anomalii pornea. .. de la ciorapii de nylon ! Ast­­­fel, în cartierul respectiv se află un« pensionat de fete care culcîndu-se în fie­­­care seară în jurul orei 10, îşi dezbrăr« cau, fireşte, şi ciorapii. (cu această­) ocazie mulţimea cir­apilor de nylon ), producea mici descărcări electrice care, răspîndindu-se în atmosferă, stînje­­neau recepţiile de televiziune. Din minunile chimiei Săpun fără grăsimi naturale Vă place să fiţi curaţi! Gămaşa să fie albă, mîinile spălate! Dar pentru aceasta e nevoie de săpun, de mult săpun. Iar săpunul se face după cum ştiţi, din grăsimi şi sodă caustică. Soda caustică se face în uzine din sare. Sare avem munţi întregi. Dar grăsimea se obţine cu greu; trebuie cultivate, floarea soarelui, dovleacul, rapiţa, crescuţi porcii. Cită muncă. Şi apoi dacă aţi fi întrebaţi, ce preferaţi: nişte costiţa afumată, sau degete cu­rate?, cu greu veţi renunţa la costiţă. Rămăşiţele, rezidurile, aşa numitele grăsimi tehnice sunt din ce în ce mai puţine faţă de cerinţe. Unde mai pui că şi ele pot fi azi rafinate, în mare parte şi folosite în alte scopuri. Oamenii de ştiinţă şi-au bătut mult capul cum să reducă consumul grăsi­milor naturale şi să­ sporească totuşi producţia de săpun. Chimia modernă a găsit diferite mijloace noi pentru spălat din produ­sele petrolifere, iar un grup de cerce­tători români a elaborat cel mai mo­dern şi economic mijloc de a produce un înlocuitor al grăsimilor pentru să­punuri d­ aşa numiţi acizi graşi din parafină. Intr-o instalaţie specială, din care o parte se află la adîncime in pămînt, se pompează parafină topită. In partea de la adîncime ea este su­pusă iradierii. Apoi prin parafina ira­diată cu radiaţiile unor bare radioac­tive care nu se mai folosesc la reac­torul nostru atomic, se trece un cu­­rent de oxigen. Are loc o reacţie chi­mică şi parafina se transformă în a­­cizi graşi folosibili în industria săpu­nului. Medicamente cu atomi marcaţi Tratamentul modern al unor boli, ca şi cercetările privind efectele unor medicamente nu se mai pot lipsi azi de ajutorul izotopilor radioactivi, ai căror atomi, aşa, numiţi atomi marcaţi, pot fi urmăriţi în drumul lor prin or­ganism. Atomul marcat plasat în mole­cula unui medicament îi dă acestuia noi proprietăţi suplimentare. Astfel la unele medicamente radiaţia devine mijloc de tratament. La altele posibi­litatea de a urmări atomul marcat o­­feră medicului date privind durata tre­cerii medicamentului, localizarea şi acţiunea lui în organe. Medicamentele cu atomi marcaţi sînt folosite în tra­tarea cancerului. Se fabrică azi şi vi­tamine marcate. Ultrasunetul provoacă reacţii chimice In ultimii ani s-a observat că ultra­sunetul provoacă numeroase transfor­mări chimice. S-a propus chiar crea­rea unei ramuri speciale a chimiei care să fie denumită: fonochimia. Datorită acţiunii ultrasunetului a­­supra lichidelor, în acestea se for­mează nişte goluri — în anumite locuri se provoacă puternice destin­deri, un fel de ruperi în lichid. Feno­menul acesta se numeşte cavitaţie, iar reacţiile chimice apar atunci cînd se produce acest fenomen. El se poate observa căci la temperatura obişnuită a camerei se observă o mişcare a bulelor de gaze în lichid, de parcă a­­cesta ar fierbe. Prin ultrasonarea lichidelor se ob­servă o accelerare a reacţiilor şi e­­fecte de oxidare. Asupra substanţelor organice ultrasunetul exercită o puter­nică acţiune destructivă. In anumite condiţiuni el influenţează acţiunile de polimerizare, favorizează coagularea şi alte fenomene. Introducerea pe scară industrială a acestuia este deo­camdată frînată de costul relativ ridi­cat al surselor de vibraţii ultrasoaore puternice. AL. PLAEŞU O plantă rezistentă la o temperatură de minus 253 grade La staţiunea de climă artificială din Moscova a­ fost pusă la punct o meto­dă de modificare a naturii plantelor, de adaptare a acestora la diferite con­diţii de viaţă. Oamenii de ştiinţă au experimentat mărirea rezistenţei plantelor la frig, folosind un procedeu de înăsprire pro­gresivă a climei. Pentru această expe­rienţă a fost ales coacăzul negru, care în condiţii normale îngheaţă la minus 40 de grade. Clima a fost înăsprită şi s-a ajuns ca el să suporte o tempe­ratură de... minus 253 grade. Observaţiile microscopice au permis să se stabilească că ghiaţa nu se for­mează în interiorul celulelor plantei, ci între aceste celule. Acesta ca urma­re a înăspririi climei. Apa părăseşte celula înainte de a se face prea frig şi transformarea sa în ghiaţă nu se mai efectuează în interiorul protoplas­­mei ceea ce îi asigură o rezistenţă atît de mare la frig. Concluzia fiziologică cea mai im­portantă la care au ajuns oamenii de ştiinţă este că înăsprirea climei modi­fică particularităţile protoplasmei. In afară de aceasta, experienţa a demon­strat că numeroase plante pot fi puse în stare de rezistență la cele mai as­pre condiții climaterice. —000— Unui pescar foarte priceput Omul ăsta pescuieşte Iute, cît ai zice... peste Epitaf unuia extrem de zgîrcit Cum îl ştiu zgîrcit sadea, Ei, la epigrama mea, Nici un.. . zîmbet, n-o să dea ! SIG. HOROVITZ Urţuia care degradează cărţile luate de la bibliotecă. Foile volumelor, Parc-au fost în lupte. Cazul este grăitor: Citește pe... lupte ! T. CONSTANTIN cuvinte —OOQ­—• Fără cuvinte Nelu este vesel! Merge şi el doar la grădiniţă, ală­turi de tovarăşii lui de joacă. Foto: GH. IOAN S­T S­Â­N­­­CĂ... * * Vrăbiile au îm­* plinit recent un secol­­ de cînd ele au „des­* coperit“ America? A­­t ceste păsărele au fost * aduse acolo de că­tre coloniştii veniţi din Anglia, în scopul stîrpirii omizilor. * Dintre toate in­sectele cea mai iute zboară molia numită „ereteîe“? Ea des­făşoară o viteză pînă la 50 kilometri pe oră. Libelulele pot zbura cu viteza de 30 km. pe oră, bondarii cu 14 km, albinele cu 11, iar­ fluturii cu 10. Muștele zboară des­tul de încet, pînă la 6.4 km, pe oră. * Metalul cel mai răspîndit din interio­rul pămîntului este alumíniumul? Intre ce­lelalte minerreuri e! poate fi găsit în pro­porţie de 8 la sută, faţă de aurul care însumează doar 0,0000005 procente. * In viaţa grecilor şi romanilor, vînătoa­rea a jucat un rol­­ Important. Primul ma- ♦ nual de vînătoare a ♦ apărut cu 4—5 seco- ♦ le înaintea erei noas­tre şi se datoreşte scriitorului grec Xe­­nofont din Atena. A doua lucrare care a ajuns pînă în zilele noastre, a fost alcă­tuită de scriitorul și geograful Arian, care a scris-o în prima jumătate a sec. 2.1ea al erei noastre. A» Nr. 4378 Plite de gătit... la rece ! Institutul de studii şi cercetări în domeniul utilizării gazelor, al Acade­miei de Ştiinţe al RSS Ucrainene, în colaborare cu Institutul de studii în domeniul comerţului şi alimentaţiei publice, au elaborat şi construit un sistem nou de maşini de gătit, la rece. " In bucătăria cantinei de la uzina „Făurarii leninişti“ din Kiev a fost instalată nu demult o asemenea maşi­nă. După aspect, ea se deosebeşte prea puţin de cele obişnuite. Insă la o examinare mai atentă se poate ve­dea că deşi, vasele sunt în plină fier­bere, totuşi nu se remarcă nici urmă de foc, plita fiind rece. Explicaţia e că această maşină funcţionează cu raze infraroşii. In locul obişnuitei suprafeţe de fon­tă, există 12 secţii cu grătare metalice, dispuse deasupra unei plăci de cera­mică în corpul căreia sunt montate termofoare de o construcţie specială. In aceste termofoare are loc arderea internă a gazelor, de pe urma căreia placa de ceramică emite razele infra­roşii spre fundul vaselor cu mîncare. Iată de ce plita nu se încălzeşte nici­odată, iar personalul bucătăriei nu resimte de loc căldura specifică aces­tei munci. Maşina mai prezintă avantajele că gazele se consumă de 5—6 ori mai puţin, fără a provoca nici un fel de miros, iar conţinutul vaselor fierbe de trei ori mai repede, decit pe o pli­tă obişnuită. Modul ei de punere în funcţie este de asemenea original: simpla mînuire a reglatorului de gaze, declanșează simultan o scînteiere electrică care a­­prinde gazele din termofoare IN CLIȘEU: Plita e rece, dar mîn­­cărurile fierb din plini.... Gardul e de vină! (Comedie tragî-comică — melo­dramatică în 2 acte vechi şi un peisaj trist) Acţiunea se petrece în zilele noas­­tre la topitoria de cînepă din Vaslui. DECORURI: Magazia de instrumente. REGIZORI: Mihai Chiriac secretarul organizaţiei U.T.M. şi Constantin Pă­­duraru, preşedintele comitetului sin­dical. REGIZOR SECUND: Arădoaie Domnica, responsabil cu munca cul­turală în comitetul U.T.M. MUZICA, pe melodia „Ce-am avut şi ce-am pierdut“. COREGRAFIA: Dansul ie­lelor în costume fantomă. La ridicarea cortinei personajele (un jazz, două acordeoane noi no­uţe, două viori, o chitară, o bala­laică, o mandolină şi cinci muzicuţe le gură) stau liniştite, acoperite de un strat gros de praf. Nimeni nu face vreo mişcare. Nimeni nu răsuflă. Spectatorii trebuie să aibă răbdare pînă cînd unul din personaje o să vorbească căci din toamna anului 1959 şi pînă în toamna care e pe sfîrşite, personajele noastre n-au scos nici un cuvînt, mai precis nici o notă. Salvarea va veni de la un vînt pu­ternic care va pătrunde prin crăpă­turile uşii şi va mişca de la locul ei chitara. Aceasta va cădea zgomo­toasă. Mandolina se va speria și va începe să strige. Mandolina: — Mămico, mămicul mi-e frică ! Chitara : (care s-a lovit la strune) Sst ! Nu te speria ! Taci ! Trezeşti oamenii din somn. Ştii că jazzul e supărat foc pe noi. Mandolina: (care-şi revine) Cum, nu i-a trecut supărarea de acum un an ? Eu în locul lui aş fi fericită: de un an nimeni n-a bătut în pielea lui ! Chitara: Dar parcă ţie ţi-a mîn­­gîiat cineva strunele de un an ? Un acordeon: Ce v-a apucat de pălăvrăgiţi ? Dormiţi acolo ! FOILE­TON O vioară : Ia lasă gura, că-ţi zbor clapele ! Alt acordeon: (se umflă în buriur) Care scîrţîie acolo ? Ia te uită la ea, a prins glas ! Dacă te aude Con­stantin Păduraru, preşedintele comi­tetului sindical, e vai de tine ! Balalaica: Ar trebui să fim re­cunoscători acestui om. E un mare binefăcător, nu ne deranjează cu nimic. Vioara a 2-a: Nu sunt de acord Cel mai cumsecade om este Mihai Chiriac. O bomboană, nu alta! Să vă spun: Zilele trecute a apărut un afiş: „Duminică la ora 14, în sala cantinei, se va citi o recenzie. Ur­mează dans“. Să vezi ce veselie pe muncitori. Fetele s-au gătit, băieţii s-au bărbierit frumos... Şi :- Ei, ce credeţi ? Socol Leonid, directorul fa­bricii n-a dat voie. Bucătăreasa a închis cantina şi a spus : „Dau cheia numai cu aprobarea directorului“. Chiriac s-a dus la director şi direc­torul i-a spus: „De ce n-aţi făcut gardul ? Dacă făceaţi gardul, dan­saţi!“ Chiriac şi-a făcut autocritica şi muncitorii au plecat trişti acasă. Mandolina: Ce legătură are gar­dul cu dansul ? Vioara a 2-a: Știu eu ! Cică gar­dul ăsta trebuie să separe cantina de fabrică. Altfel nimeni nu dansează ! E o problemă de logică pe care tu, care ai început să ruginești, n-ai s-o pricepi niciodată ! In clipa aceea se aud cîteva tam-tam­­uri grozave şi jazzul se rostogoleşte de la locul lui. Toţi se retrag înspi­mîntaţi. E cel mai puternic moment din piesă. Ai impresia că în curînd va începe un adevărat măcel. Jazzul : (furios) Cine a vorbit ? Cine a deschis gura ? Cine ? De ce vă uzaţi... vorbind ? Nu vă daţi sea­ma că valoraţi 12.000 lei în cap ? S-ar putea să treacă cineva pe lingă magazie şi să-şi aducă aminte de noi ! Vouă vă convine, nu bate ni­meni în voi, dar în mine bate şi cu piciorul şi cu mîna ! Şi n-amn chef să mai cînt! Am­ uitat şi pentru ce mai sînt făcut ! Voi, probabil vreţi să aveţi soarta costumelor de dan­suri şi cor ? Ele au costat 6000 lei şi acum sînt împrumutate la echipa ar­tistică a Spitalului raional. Vreţi şi voi să intraţi pe mîini străine ? După un moment de reculegere, vioara intervine înduioşătoare. Vioara: Tăticule, nu te supăra, n-ai un arcuş ? Vreau să cînt o me­i­lodie tristă pentru cei ce ne-au cum­părat... Jazzul: Nu ! Dacă vreţi să cîntăm ceva, cîntăm marşul funebru. 11 cîn­tăm pentru noi. Fiţi gata, una, două, trei ! I începe MS dureros marş funebru... (Cortină cade plîngînd) Din motive de doliu actul II mi mai are loc. TRAIAN CRAESCU P. S. Noi sperăm totuşi că regi­zorilor acestui „reuşit“ spectacol le va fi milă de cei 18.000 lei care zac în instrumente şi costume,, şi că ci­neva va da... tonul ca să se înceapă o adevărată activitate culturală.­ ­ F

Next