Flacăra Iaşului, februarie 1962 (Anul 18, nr. 4793-4816)

1962-02-01 / nr. 4793

pag. 7-a iqo a.q □ □ a □ q'a □ a c fi ctit laaggaapD&□ □ a□ a c „Intîlnire pe cablu“ Gorin ar fi avut toate şansele să facă o admirabilă carieră pe tărîmul finanţelor (toată lumea şi aflase că urma să fie avansat şef al unui sec­tor al unităţii Casei de economii, unde lucra) dacă n-ar fi intervenit Un incident cu consecinţe de-a drep­tul surprinzătoare. Printr-o surprinză­toare greşeală de calcul, el a achitat u­­nui deponent o sumă în plus faţă de cea care i se cuvenea acestuia. Cariera lui Gorin este periclitată. Singura şansă de salvare a situaţiei constă în găsirea deponentului, plecat în în­depărtata , taiga, şi în determinarea acestuia să restituie suma pe care a primit-o în plus. Şi iată-l pe Gorin nevoit să iasă de sub aripa ocroti­toare a mătuşii sale care-l dădăcea cu deplină autoritate, şi să pornească de unul singur spre şantierul pe care deponentul în cauză defrişa păduri­le, înălţînd giganţii stîlpi de beton şi metal ce urmau să susţină cablul liniei de înaltă tensiune... Filmul „Intîlnire pe cablu“ se în­scrie printre cele mai reuşite produc­ţii cinematografice tratînd probleme din viaţa tineretului sovietic. Transfor­marea lui Gorin dintr-un soi de co­let fragil, autotransportat cu grijă pînă în taiga, într-un vrednic membru al brigăzii lui Drobot, se realizează fi­resc, cu concursul colectivului, al at­mosferei entuziaste de muncă şi al şefei de brigadă Beliozka. Alimen­tat de reacţiile stîngace şi, uneori, u­­şor ridicole, ale lui Gorin, umorul este o trăsătură principală a aces­tui film. Imaginile filmului respiră multă tinereţe şi voioşie cuceritoare. Viaţa şi munca în cadrul brigăzii îl vor dezbăra treptat pe Gorin de sear­bădă pedanterie şi de unele deprin­deri învechite. In timp ce brigada utiliza în comun alimentele şi jumă­­tate din salariu, Gorin îşi manifes­tă intenţia de a-şi pune lacăt la dulăpaşul său, fapt care nu va tre­ce nesatirizat de tovarăşii săi. Dar inimos şi îndrăgostit, Gorin va încer­ca să-şi ia asupră-şi sarcini mari, spectaculoase, acomodarea lui la via­ţa şantierului realizîndu-se nu fără parcurgerea unei întregi game de situaţii din care nota comică nu lip­seşte mai niciodată. Este meritul rea­lizatorilor filmului de a fi cultivat un comic de calitate, Gorin rămînînd tot timpul un tip agreabil, iar evi­dentele sale bune intenţii chezăşu­­ind transformarea sa. Scene ca ace­lea în care Gorin face patetice de­claraţii privind rămînerea sa defini­tivă în brigadă, pentru ca a doiua zi să pornească cu valiza în mînut înapoi la mătuşa sa care-l aştepta foarte îngrijorată, definesc profilul unui tînăr căruia de-abia munca pe şantier îi va da robusteţe, persona­litate şi o sănătoasă înţelegere a vieţii. Atit în realizarea profilului a­­cestui tînăr, cit şi în înfăţişarea ca­drului de viaţă şi muncă al brigăzii, filmul obţine adevărate performanţe. Prezentarea muncii pe şantier precum şi a relaţiilor dintre membrii brigăzi, este făcută cu multă căldură, într-o am­­bianţă de poezie viguroasă, tonifian­tă. Nu lipsesc nici surprizele oferite oricărui nou venit într-un colectiv de tineri care ştiu să şi glumească atunci cînd e cazul (In prima noap­te petrecută în locuinţa brigăzii, Go­rin va constata cu stupoare că în­toarcerea de pe o parte pe alta, în timpul somnului, se execută de­­că­tre toţi, în mod automat, la o scurtă comandă de „stînga-mprejur...). „Intîlnire pe cablu“ surprinde cu o remarcabilă naturaleţe poezia muncii pe un mare şantier. Caracterul e­­ducativ al filmului se impune, fără vreo urmă de didacticism,­ entuzias­mul tinereţii irumpînd, cu clocotul şi voioşia sa, în secvenţele care redau cu vervă şi sinceră simpatie poves­tea lui­ Gorin şi a dragostei sale pentru B­'iozka. S. TEODOROVICI fi ne m a ,N­ie Pintilâe*6 ­OQO­ Acţiuni de popularizare a cărţii La biblioteca raională­­ Hirlău s-au înscris de la începutul acestui an pînă in prezent 430 cititori. Atra­gerea unui număr sporit de frecven­tatori se datoreşte acţiunilor de popu­larizare a cărţii întreprinse în această iarnă. Printre cele mai recente, amin­tim recenziile cărţilor „Front fără tranşee de Petre Sălcudeanu etc. S-a organizat de asemenea o seară literară pe tema „GAC - izvor de bunăstare şi belşug. Prezentările unor lucrări agrotehni­ce ca „Pentru un număr sporit de vite cornute“, „Creşterea păsărilor", „Pentru 5000 kg. boabe porumb la ha. în terenuri neirigate“ etc., au stîrnit un viu interes. r •••••«•• Echipa de teatru se pregăteşte Tineri colectivişti din Bivolari, repetând la căminul cul­tural, piesa „Soţul Leoniei“ de Viorel Arghirescu. FILARMONICA DE STAT „MOLDOVA" IAŞI prezintă: vinari 2 februarie ora 20 şi sîmbătă 3 februarie ora 17 CONCERT SIMFONIC dirijor: Ervin Acel solişti: Antin Gheorghiu — pian şi Viorica Cortez-Guguianu - mezzosoprană In program: u. upatii: Suita simfonică V. Gheorghiu: Concert pentru pian şi orchestră.­ D. Falia: Amorul vrăjitor R. Wagner: Uvertura „Tanhauser". Carnet de spectatori „O scrisoare pierdută“ Cu ocazia comemorării semicente­narului morţii lui I. L. Caragiale, Tea­trul Naţional din Iaşi a reluat repre­zentarea comediei „O scrisoare pier­dută“ care face parte din repertoriul său permanent. Valoarea spectacolului constă în ţinuta deosebită şi stilul in­terpretării care, fără ostentaţie şi fără încărcarea gratuită a comicului, avînd ca punct de plecare tradiţia stator­nicită de marii creatori ai rolurilor îndrumaţi de însuşi autorul piesei, a pus în lumină sensurile satirice ale textului, mergînd pînă la cele mai subtile nuanţe. Regretabil este doar faptul că, deşi se joacă cu o distri­buţie încercată, rivalizînd cu repre­zentaţia bucureşteană care e axată tot în linia tradiţiei caragialiene, s-a improvizat de această dată un decor stilizat, în perdele, lipsit de ade­renţă şi cu stilul lucrării şi cu inter­pretarea. Caragiale este un scriitor de factură clasică, zugrăvind tipuri şi situaţii reprezentative, în baza unei pătrunzătoare observaţii psihologice şi sociale. Cadrul scenografic se cuvine atunci să răspundă aceleiaşi modali­tăţi de oglindire artistică. Dacă, în ciuda acestei discrepanţe stilistice, spectacolul ieşean îşi menţi­ne totuşi unitatea şi transmite clar mesajul marelui nostru dramaturg, faptul se datoreşte aportului valoros al aceloraşi interpreţi apreciaţi în frunte cu Miluţă Gheorghiu, artist e­­merit, N. Şubă, Şt. Dăncinescu, ar­tist emerit, Carmen Barbu, I. Schim­­bischi, M. Grosariu, Remus Ionaşcu, C. Cadeschi, A. Radvanschi. O curiozitate inexplicabilă ni se pare absenţa de pe afiş a numelui regizorului şi a scenografului. ŞT. MIHAIL -re*­ FI A­CAR A IAȘULUI Asigurările de stat — o problemă importantă Statul nostru, prin Administraţia A­­sigurărilor de Stat (ADAS) sprijină sus­ţinut gospodăriile agricole colective, întovărăşirile agricole, gospodăriile per­sonale ale ţăranilor colectivişti şi în­tovărăşiţi prin despăgubirile ce le sunt acordate în urma pagubelor ce survin fie la culturi, fie la animale sau la alte bunuri materiale. Printre gospo­dăriile agricole colective care au avut de suferit pagube la unele culturi și animale, și care au fost despăgubite cu sumele corespunzătoare pierderi­lor, se află acelea din Dumeşti, raio­nul Negreşti, Bîrzeşti, raionul Vaslui, Stănileşti, raionul Huşi şi altele. Un rol important în asigurarea des­păgubirii corespunzătoare şi la timp a celor dăunaţi îl au comitetele exe­cutive ale sfaturilor populare comu­nale care au obligaţia să constate daunele de îndată ce ele au loc, şi în termen de două zile să înainteze inspectoratului ADAS din raionul res­pectiv procesul verbal de constatare, în baza căruia să se poată trece la efectuarea plăţilor. Cele mai multe comitete executive se achită în mod corespunzător de această îndatorire. Mai sunt însă unele comitete executive, care, tratînd cu superficialitate aceas­tă sarcină, întîrzie în mod nejustificat încheierea actelor de constatare a daunelor iar altele întocmesc greşit documentele de constatare, ceea ce produce greutăţi atit celor păgubiţi, care nu primesc la timp sumele ce li se cuvin drept despăgubire cît şi ADAS-ului. Cu întîrzieri de săptămîni şi chiar luni, de pildă, au întocmit ac­tele de constatare a daunelor la animale, comitetele executive ale sfa­turilor populare comunale Vlădeni, ra­ionul Iaşi, Codăeşti şi Ivăneşti, ra­ionul Vaslui, Costeşti, raionul Paşcani şi altele. Asemenea practici nu trebuie să-şi mai facă loc în activitatea comite­telor executive ale sfaturilor populare. Este bine, ca în această privinţă, a întocmirii la timp a documentelor de constatare a daunelor, să se facă mai mult simţit şi sprijinul sfaturilor popu­lare raionale în sensul de a con­trola şi ajuta concret comitetele exe­cutive de la comune în îndeplinirea ■sarcinilor ce le revin pe linia achitării la timp a sumelor din Asigurările de Stat. A. WEINSTEIN directorul Direcţiei regionale ADAS - Iaşi La Herceşti căminul cultural de centru are plan, dar nu şi activitate Majoritatea conducerilor căminelor culturale de centru din comunele regiunii noastre sunt preocupate în momentul de faţă de ridicarea acti­vităţii cultural-artistice din satele componente la nivelul activităţii de la centru. Vorbind insă despre acti­vitatea căminului cultural de centru din comuna Belceşti, raionul Hîrlău, nu pu­tem spune acelaşi lucru. Aici nu există o susţinută preocupare nici pentru o activitate mai serioasă la principala unitate culturală din comună: cămi­nul cultural de centru. Directorul a­­cestui cămin cultural, tovarăşul Tra­ian Berlan, îşi mai face şi acum o „glorie" din ceea ce a avut cu luni în urmă. A existat o echipă de tea­tru care, însă, acum e descompletată (tocmai acum cînd trebuie să se prezinte în cadrul Festivalului bienal de teatru „I. L. Caragiale”). In re­pertoriul acestei echipe există o piesă de teatru - „Bucuroşi de oas­peţi" cu care s-au prezentat două spectacole: unul în septembrie şi altul­­ nu se ştie cînd­ directorul nu-şi mai aminteşte. Dar activitatea căminului nu se reduce la atit. S-au ţinut şi confe­rinţe. Cîteva, cîndva şi cu mobilizare slabă. Despre alte activităţi nu mai poa­te fi vorba. Există însă fel de fel de planuri, liniate frumos, afişate, etc. Numai că rămîn pe hîrtie. Comitetul executiv al sfatului popu­lar comunal a analizat mai de multe ori felul cum se desfăşoară activita­tea la acest cămin, dar se vede că niciodată nu a luat măsuri care să schimbe situaţia. Aşa se explică fap­tul că, în timp ce în comună, sub conducerea comitetului comunal de partid, se desfăşoară o susţinută muncă politică pentru înfiinţarea u­­nei gospodării colective, activitatea căminului rămîne săracă, ruptă de această muncă, inconsistentă. Dacă aşa stau lucrurile la cămi­nul cultural de centru, este expli­cabil de ce şi la unele cămine să­teşti nu se desfăşoară nici un fel de activitate. La Ulmi, de pildă, oa­menii nu-şi mai aduc aminte de cînd n-au mai participat la vreo mani­festare cultural-artistică la cămin. Directoarea acestui cămin, tovarășa Condurache Aurica, nu face absolut nimic pentru a justifica această ca­litate de directoare de cămin cultu­ral. Nici la lansa și Liteni lucrurile nu stau mai bine. Ana Vatavu, di­rectoarea căminului cultural din sa­tul Tansa, neglijează de mai multă vreme instalarea aparatului de radio, deşi acesta este în bună stare. La Liteni activităţile sunt atît de rare in­cit oamenii s-au desobişnuit să mai vină pe la cămin. Sunt însă în comuna Belceşti şi sate în care căminele culturale sunt centre unde se adună ţăranii munci­tori la diferite programe artistice şi manifestări culturale. Aşa, de pildă, în satul Munteni colectiviştii găsesc la cămin o conferinţă, o audiţie la radio, un program artistic. Aici, da­torită unei munci susţinute, îşi des­făşoară activitatea o echipă de tea­tru şi o formaţie de fluieraşi care dau mereu spectacole. Şi în Satu-Nou căminul cunoaşte în fiecare seară animaţia caracteris­tică unităţilor culturale cu bogată, activitate. Deşi satul este mic, condu­cerea acestui cămin (director — tov. Petru Moraru) a găsit suficiente re­surse pentru formarea a trei echipe artistice­ de cor, teatru şi dansuri. Acestea se pregătesc şi prezintă spectacole periodic. Căminul a şi fost înzestrat, ca urmare a activităţii ce o desfăşoară, cu unele instrumen­te muzicale ca acordeon şi vioară. Aici se fac audiţii la radio, se ţin con­ferinţe, etc. Celelalte cămine cultu­rale săteşti şi chiar cel de centru ar trebui să înveţe de la căminele cul­turale din Munteni şi Satu-Nou cum se organizează şi cum se desfăşoară munca la o asemenea unitate de cultură. Se impune ca, în cel mai scurt timp, comitetul executiv al sfatului popular, îndrumat de comitetul comu­nal de partid, să analizeze mai te­meinic cauzele care determină o ase­menea situaţie în comuna Belceşti şi să ia cele mai potrivite măsuri pen­tru ca activitatea cultural-artistică să intre în drepturile ei la toate că­minele culturale din comună. STELIAN OPROIU Corespondenţii voluntari despre bunăstarea colectiviştilor In ultima vreme, la redacţia noastră au sosit nu­meroase scrisori de la corespondenţii voluntari, in care se vorbeşte despre bucuria cu­ care colectiviştii duc acasă produsele de toamnă, despre bunăstarea colectiviştilor. In cele ce urmează facem cîteva spicuiri din aceste scrisori. ILIE PLATON: Colectiviştii din Holm, comuna Podul Iloaiei, raionul Iaşi, au obţinut anul trecut 2020 kg. grîu, 3864 kg. porumb, 1575 kg. floarea-soa­­relui în medie la hectar. Re­coltele bogate au făcut ca va­loarea zilei-muncă să ajungă la 32 lei. Pentru zilel­e-muncă efectuate cu familia sa, Gheor­­ghe Bostan a primit 2503 kg. grîu, 6863 kg. porumb, 325 li­tri vin, 73 kg. zahăr şi alte produse, plus peste 10.000 lei în numerar. Colectivistului Ion Jurca i s-au cuvenit la împăr­ţirea produselor 6976 kg. ce­reale, 7500 lei, in afară de alte produse, iar lui Ion Mandiuc— 4572 kg. cereale, 4729 lei, 164 litri vin, 35 kg. zahăr şi alte produse. RADU STANCIU: La GAC „1 Mai” din comuna Vetrişoaia, ra­ionul Huşi, s-au împărţit produsele din recolta anu­lui trecut. Colectiviştii sunt bucuroşi fiindcă valoarea zi­lei-muncă a crescut cu 8 lei faţă de 1960. Pentru munca depusă cu familia sa, colecti­vistul Simion Ionescu a dus a­­casă peste 7400 kg. cereale, 7120 lei, în afară de alte pro­duse, iar lui Gheorghe Gaşu i s-au cuvenit 6489 kg. cereale şi 6180 iei. Şi ca aceştia, mari cantităţi de produse, şi fru­moase sume băneşti au primit numeroşi colectivişti harnici de la această gospodărie. A. VLADESCU: Aplicînd regu­lile agrotehnice înaintate, co­lectiviştii din Şerboteşti, raio­nul Vaslui, au obţinut anul tre­cut recolte bogate. Aceasta a făcut ca fiecare zi-muncă să fie răsplătită cu 7 kg. porumb, 3.240 kg. grîu, 10 lei, în afară de însemnate cantităţi de brîn­­ză, vin, fasole, cartofi, zarza­vaturi, furaje. Colectiviştii se mîndresc cu produsele primite de la gospodărie. Gheorghe Pruteanu, de exemplu, a dus a­­casă peste 7000 kg. cereale, 6950 lei, 139 kg. fasole, 795 kg. cartofi, 104 kg. brinză, 1000 kg. diferite zarzavaturi, peste 4000 kg. furaje. Şi co­lectiviştii Andrei Lăzăreanu, Constantin Solescu, Gheorghe Ababei şi mulţi alţii se numă­ră printre aceia care au pri­mit la împărţirea produselor mari cantităţi de cereale şi frumoase sume băneşti. Despre împărţirea­ produselor în GAC, despre creşterea bună­stării colectiviştilor ne-au mai scris corespondenţii voluntari: SIMION BEREZAN din Dobro­­văţ, raionul Iaşi; ZAMFIRICA DANILA, din Dodeşti, raionul Bîrlad , TEODOR ANTOHI, din Dorobanţi, oraşul Iaşi şi alţii. Reclama şi firmele luminoase Reclama a făcut paşi destul de mari şi în oraşul Iaşi. Organizaţiile comerciale locale, manifestă mai mul­tă preocupare pentru prezentarea măr­furilor. Tot mai multe magazine au vitrine aranjate cu gust, care atrag i­­mediat privirile cetăţenilor, colţuri ale „noutăţilor de sezon“, reclame reali­zate estetic etc. Semnalăm şi numărul din ce în ce mai mare al firmelor lu­minoase. In această privinţă, trebuie scoasă în evidenţă preocuparea conducerilor magazinelor „Central“, „Victoria“, „U­­niversal“, „Scufiţa Roşie". La magazi­nul „Central", de pildă, vitrinele sunt amenajate cu mărfuri după specificul raioanelor: produse textile, conserve de carne, produse făinoase - dulciuri ş.a. La fel şi la magazinul „Universal“: o vitrină cu textile, una cu produse cosmetice-galanterie, alta­­ cu încălţă­minte. Grija pentru prezentarea măr­furilor in vitrine, cu gust aranjate, nu stă însă in centrul atenţiei tuturor unităţilor comerciale. Există (din pă­cate) încă multe unităţi ale OCL „Produse industriale“ şi „Alimentara" care nu manifestă nici un fel de pre­ocupare în această direcţie. Unitatea „Alimentara“ nr. 5 din str. C. I. Parhon (vizavi de „Ţesătura“), dispune de două vitrine mari. Nici un produs însă din cele pe care le desface magazinul nu se află în vi­trine. Acestea sunt absolut goale. Vi­trine goale se află şi la unităţile nr. 4 din Piaţa Gh. Dimitrov­ nr. 22 din in str. Gh. Dimitrov. Ba, unitatea nr. 22 are chiar vitrinele acoperite cu obloa­ne. Dezinteresul acesta nu foloseşte comerţului. Dimpotrivă. In alte unităţi, se practică metode, la fel de nefolo­sitoare, a supraîncărcării vitrinelor. La unitatea nr. 27 de articole de menaj­­ din Piaţa Halei - cele două vitrine sunt încărcate pînă sus cu lighene, oale, sticlărie etc. Cine este atras de o astfel de vitrină ? Conducerile organizaţiilor comerciale locale dovedesc preocupare numai pentru vitrinele din centrul oraşului, şi aici, numai pe un perimetru re­­strîns: străpungerea străzii Ştefan cel Mare, str. Lăpuşneanu, Complexul din str. Cuza Vodă şi.. . cam atît. Unită­ţile comerciale de la periferie (Calea Gălăţii, străzile Păcurari, Ilie Pintilie, C. I. Parhon, şoseaua Ştefan cel Mare) şi altele nu intră în raz^ vizuală a conducerilor amintite, in lipsa vitrinie­­rilor, gestionarii şi vînzătorii unităţilor îşi amenajează, cum se pricep (şi nu prea se pricep), vitrinele. Majoritatea unităţilor OCL „Produse industriale“, „Alimentara“ şi „Apro­zar" au firme („Textile", „încălţăminte“ „Fierărie" etc.) cenuşii, neatrăgătoare, unele dintre ele decolorate de vreme sau cu vopseaua căzută. Şi nu se poate spune că nu există spirit in­ventiv şi estetic la tovarăşii din co­merţ. De pildă, magazinul cu arti­­cole pentru copii din str. Lăpuşneanu a căpătat o denumire frumoasă, v.Scufiţa Roşie“* a cărui firmă lumi­noasă atrage imediat privirile. Și mai pot fi date cîteva exemple. Pomenind însă despre firmele lumi­noase, dorim să subliniem cîteva as­pecte. La complexul comercial de la parterul blocului bară (străpungerea Ştefan cel Mare), care va intra în funcţiune în curînd, au fost instalate firme luminoase ingenios lucrate. Una însă îţi dă mari bătăi de cap cînd trebuie s-o descifrezi: Motovelo. Cel de al doilea cuvînt, velo (care vine de la „velociped" - bunicul picicletei), pe lîngă faptul că e de mult scos din uz şi, în consecinţă, nu-i cunoscut, e realizat în aşa fel, încît cu multă osteneală îl poţi înţelege. Ei, de-acum, e prea mare ingeniozitatea. . . Unele filme luminoase sînt..­ lu­minoase numai pe jumătate (de pildă, aceea a magazinului „Alimentara“ din str. Ştefan cel Mare, lîngă cinemato­graful „Puşkin“), iar altele - de fel. (magazinul „Produse din carne" -IRIC din str. Lăpuşneanu). Şi o întrebare: de ce nu se folo­sesc reclamele luminoase ? Există po­sibilităţi multiple. Dacă ar fi şi mai multă iniţiativă şi preocupare, atunci s-ar obţine rezultate superioare in ac­tivitatea de prezentare şi popularizare* a produselor existente în magazine. O îmbunătăţire în această privinţă se cere neîntîrziat adusă. M. GRUORIU iiii’ILil; «:• îlt'iiilte literar­e AGROZOOTEHNICE I­D­EOLOGICE Df corn întreprinderea Regională de Electricitate Iaşi aduce la cunoştinţa celor interesaţi că execută următoa­rele lucrări: — Instalaţii electrice interioare. — Separaţie de instalaţii interioare In vederea montării de contoare. — Racoarde şi branşamente aeriene şi subterane. întreprinderea asigură: — lucrări de bună calitate şi executate cu promptitudine. — timp minim pentru verificarea instalaţiilor. — deschiderea şi montarea contoarelor imediat după ter­minarea lucrărilor. De asemenea: — salariaţii beneficiază de plata în rate. — se execută lucrări şi cu materialul solicitantului. Taxa de deschidere este 32,50 lei iar garanţia pentru con­sum de curent electric de 25 lei se depune numai de către abonaţii casnici. Montarea contoarelor se face gratuit de către întreprinderea noastră fără nici o taxă suplimentară. Doritorii se vor adresa la sediul întreprinderii în str. U­­zinei nr. 38. Informaţii prin telefon nr. 2400 int. 92 şi nr. 2330. De asemenea se aduce la cunoştinţa publicului pe această cale că pentru orice deranj­ament în instalaţii electrice se va adresa la telefon nr. 2020 (Serv. de deranjamente). Pentru o promptă înlocuire a becurilor de iluminat public rugăm a se anunța întreprinderea la telefon nr. 2020. „IPROFIL MOBILA“ IAȘI angajează: —1 economist financiar — 1 contabil principal — 1 tehnolog normator lemn Condiţiile conform HCM 1053/60 De asemenea anunţă scoaterea în concurs a: — 3 posturi de maiştri principali; — 3 posturi de maiştri tîmplari mecanici; — 1 post maistru tîmplar finisaj. Concursul are loc în ziua de 25 februarie 1962 orele 9 la sediul întreprinderii. înscrierile se primesc pînă la data de 20 februarie 1962. Condiţiile de prezentare sunt cele prevăzute de HCM 1061/59 şi 875/60. ­AGAZINUL DE PREZENTARE ŞI DESFACERE „G­O­S­T­A­T" anunţă deschiderea unei­­CRAME­ d­e Vinuri şi Rachiuri Naturale domicil­iu cu vinzare la PODGORIILE REGIUNII IAŞI Str. Doi Băieţi nr. 2, (prin str. Gh. Dimitrov). IGO PAŞCANI execută prin secţiile sale din Paşcani şi Hîr­lău, lucrări de construcţii, tini­­­chigerie, lăcătuşerie. Pentru salariaţi execută lucrări şi cu p­lata în rate. Wr. 4705 CAFEAUA KooJi ( hk t V\.{crCttA. ^4'Jp'LoL­âÂaĂbJIu. XîO. c(\At au^dl­­­la. Citiţi „Flacăra Iaşului“ întreprinderea VIN ALCOOL Iaşi anunţă pe cei interesaţi că angajează doi ingineri agronomi, specialitatea hortiviticolă şi un inginer mecanic cu studii cores­punzătoare şi stagiu conf. HCM. nr. 918/1960. Orice alte informaţii se pot primi de la sediul întreprin­derii str. Max Wexler nr. 19 Iași.

Next