Flacăra Iaşului, februarie 1962 (Anul 18, nr. 4793-4816)
1962-02-01 / nr. 4793
pag. 7-a iqo a.q □ □ a □ q'a □ a c fi ctit laaggaapD&□ □ a□ a c „Intîlnire pe cablu“ Gorin ar fi avut toate şansele să facă o admirabilă carieră pe tărîmul finanţelor (toată lumea şi aflase că urma să fie avansat şef al unui sector al unităţii Casei de economii, unde lucra) dacă n-ar fi intervenit Un incident cu consecinţe de-a dreptul surprinzătoare. Printr-o surprinzătoare greşeală de calcul, el a achitat unui deponent o sumă în plus faţă de cea care i se cuvenea acestuia. Cariera lui Gorin este periclitată. Singura şansă de salvare a situaţiei constă în găsirea deponentului, plecat în îndepărtata , taiga, şi în determinarea acestuia să restituie suma pe care a primit-o în plus. Şi iată-l pe Gorin nevoit să iasă de sub aripa ocrotitoare a mătuşii sale care-l dădăcea cu deplină autoritate, şi să pornească de unul singur spre şantierul pe care deponentul în cauză defrişa pădurile, înălţînd giganţii stîlpi de beton şi metal ce urmau să susţină cablul liniei de înaltă tensiune... Filmul „Intîlnire pe cablu“ se înscrie printre cele mai reuşite producţii cinematografice tratînd probleme din viaţa tineretului sovietic. Transformarea lui Gorin dintr-un soi de colet fragil, autotransportat cu grijă pînă în taiga, într-un vrednic membru al brigăzii lui Drobot, se realizează firesc, cu concursul colectivului, al atmosferei entuziaste de muncă şi al şefei de brigadă Beliozka. Alimentat de reacţiile stîngace şi, uneori, uşor ridicole, ale lui Gorin, umorul este o trăsătură principală a acestui film. Imaginile filmului respiră multă tinereţe şi voioşie cuceritoare. Viaţa şi munca în cadrul brigăzii îl vor dezbăra treptat pe Gorin de searbădă pedanterie şi de unele deprinderi învechite. In timp ce brigada utiliza în comun alimentele şi jumătate din salariu, Gorin îşi manifestă intenţia de a-şi pune lacăt la dulăpaşul său, fapt care nu va trece nesatirizat de tovarăşii săi. Dar inimos şi îndrăgostit, Gorin va încerca să-şi ia asupră-şi sarcini mari, spectaculoase, acomodarea lui la viaţa şantierului realizîndu-se nu fără parcurgerea unei întregi game de situaţii din care nota comică nu lipseşte mai niciodată. Este meritul realizatorilor filmului de a fi cultivat un comic de calitate, Gorin rămînînd tot timpul un tip agreabil, iar evidentele sale bune intenţii chezăşuind transformarea sa. Scene ca acelea în care Gorin face patetice declaraţii privind rămînerea sa definitivă în brigadă, pentru ca a doiua zi să pornească cu valiza în mînut înapoi la mătuşa sa care-l aştepta foarte îngrijorată, definesc profilul unui tînăr căruia de-abia munca pe şantier îi va da robusteţe, personalitate şi o sănătoasă înţelegere a vieţii. Atit în realizarea profilului acestui tînăr, cit şi în înfăţişarea cadrului de viaţă şi muncă al brigăzii, filmul obţine adevărate performanţe. Prezentarea muncii pe şantier precum şi a relaţiilor dintre membrii brigăzi, este făcută cu multă căldură, într-o ambianţă de poezie viguroasă, tonifiantă. Nu lipsesc nici surprizele oferite oricărui nou venit într-un colectiv de tineri care ştiu să şi glumească atunci cînd e cazul (In prima noapte petrecută în locuinţa brigăzii, Gorin va constata cu stupoare că întoarcerea de pe o parte pe alta, în timpul somnului, se execută decătre toţi, în mod automat, la o scurtă comandă de „stînga-mprejur...). „Intîlnire pe cablu“ surprinde cu o remarcabilă naturaleţe poezia muncii pe un mare şantier. Caracterul educativ al filmului se impune, fără vreo urmă de didacticism, entuziasmul tinereţii irumpînd, cu clocotul şi voioşia sa, în secvenţele care redau cu vervă şi sinceră simpatie povestea lui Gorin şi a dragostei sale pentru B'iozka. S. TEODOROVICI fi ne m a ,Nie Pintilâe*6 OQO Acţiuni de popularizare a cărţii La biblioteca raională Hirlău s-au înscris de la începutul acestui an pînă in prezent 430 cititori. Atragerea unui număr sporit de frecventatori se datoreşte acţiunilor de popularizare a cărţii întreprinse în această iarnă. Printre cele mai recente, amintim recenziile cărţilor „Front fără tranşee de Petre Sălcudeanu etc. S-a organizat de asemenea o seară literară pe tema „GAC - izvor de bunăstare şi belşug. Prezentările unor lucrări agrotehnice ca „Pentru un număr sporit de vite cornute“, „Creşterea păsărilor", „Pentru 5000 kg. boabe porumb la ha. în terenuri neirigate“ etc., au stîrnit un viu interes. r •••••«•• Echipa de teatru se pregăteşte Tineri colectivişti din Bivolari, repetând la căminul cultural, piesa „Soţul Leoniei“ de Viorel Arghirescu. FILARMONICA DE STAT „MOLDOVA" IAŞI prezintă: vinari 2 februarie ora 20 şi sîmbătă 3 februarie ora 17 CONCERT SIMFONIC dirijor: Ervin Acel solişti: Antin Gheorghiu — pian şi Viorica Cortez-Guguianu - mezzosoprană In program: u. upatii: Suita simfonică V. Gheorghiu: Concert pentru pian şi orchestră. D. Falia: Amorul vrăjitor R. Wagner: Uvertura „Tanhauser". Carnet de spectatori „O scrisoare pierdută“ Cu ocazia comemorării semicentenarului morţii lui I. L. Caragiale, Teatrul Naţional din Iaşi a reluat reprezentarea comediei „O scrisoare pierdută“ care face parte din repertoriul său permanent. Valoarea spectacolului constă în ţinuta deosebită şi stilul interpretării care, fără ostentaţie şi fără încărcarea gratuită a comicului, avînd ca punct de plecare tradiţia statornicită de marii creatori ai rolurilor îndrumaţi de însuşi autorul piesei, a pus în lumină sensurile satirice ale textului, mergînd pînă la cele mai subtile nuanţe. Regretabil este doar faptul că, deşi se joacă cu o distribuţie încercată, rivalizînd cu reprezentaţia bucureşteană care e axată tot în linia tradiţiei caragialiene, s-a improvizat de această dată un decor stilizat, în perdele, lipsit de aderenţă şi cu stilul lucrării şi cu interpretarea. Caragiale este un scriitor de factură clasică, zugrăvind tipuri şi situaţii reprezentative, în baza unei pătrunzătoare observaţii psihologice şi sociale. Cadrul scenografic se cuvine atunci să răspundă aceleiaşi modalităţi de oglindire artistică. Dacă, în ciuda acestei discrepanţe stilistice, spectacolul ieşean îşi menţine totuşi unitatea şi transmite clar mesajul marelui nostru dramaturg, faptul se datoreşte aportului valoros al aceloraşi interpreţi apreciaţi în frunte cu Miluţă Gheorghiu, artist emerit, N. Şubă, Şt. Dăncinescu, artist emerit, Carmen Barbu, I. Schimbischi, M. Grosariu, Remus Ionaşcu, C. Cadeschi, A. Radvanschi. O curiozitate inexplicabilă ni se pare absenţa de pe afiş a numelui regizorului şi a scenografului. ŞT. MIHAIL -re* FI ACAR A IAȘULUI Asigurările de stat — o problemă importantă Statul nostru, prin Administraţia Asigurărilor de Stat (ADAS) sprijină susţinut gospodăriile agricole colective, întovărăşirile agricole, gospodăriile personale ale ţăranilor colectivişti şi întovărăşiţi prin despăgubirile ce le sunt acordate în urma pagubelor ce survin fie la culturi, fie la animale sau la alte bunuri materiale. Printre gospodăriile agricole colective care au avut de suferit pagube la unele culturi și animale, și care au fost despăgubite cu sumele corespunzătoare pierderilor, se află acelea din Dumeşti, raionul Negreşti, Bîrzeşti, raionul Vaslui, Stănileşti, raionul Huşi şi altele. Un rol important în asigurarea despăgubirii corespunzătoare şi la timp a celor dăunaţi îl au comitetele executive ale sfaturilor populare comunale care au obligaţia să constate daunele de îndată ce ele au loc, şi în termen de două zile să înainteze inspectoratului ADAS din raionul respectiv procesul verbal de constatare, în baza căruia să se poată trece la efectuarea plăţilor. Cele mai multe comitete executive se achită în mod corespunzător de această îndatorire. Mai sunt însă unele comitete executive, care, tratînd cu superficialitate această sarcină, întîrzie în mod nejustificat încheierea actelor de constatare a daunelor iar altele întocmesc greşit documentele de constatare, ceea ce produce greutăţi atit celor păgubiţi, care nu primesc la timp sumele ce li se cuvin drept despăgubire cît şi ADAS-ului. Cu întîrzieri de săptămîni şi chiar luni, de pildă, au întocmit actele de constatare a daunelor la animale, comitetele executive ale sfaturilor populare comunale Vlădeni, raionul Iaşi, Codăeşti şi Ivăneşti, raionul Vaslui, Costeşti, raionul Paşcani şi altele. Asemenea practici nu trebuie să-şi mai facă loc în activitatea comitetelor executive ale sfaturilor populare. Este bine, ca în această privinţă, a întocmirii la timp a documentelor de constatare a daunelor, să se facă mai mult simţit şi sprijinul sfaturilor populare raionale în sensul de a controla şi ajuta concret comitetele executive de la comune în îndeplinirea ■sarcinilor ce le revin pe linia achitării la timp a sumelor din Asigurările de Stat. A. WEINSTEIN directorul Direcţiei regionale ADAS - Iaşi La Herceşti căminul cultural de centru are plan, dar nu şi activitate Majoritatea conducerilor căminelor culturale de centru din comunele regiunii noastre sunt preocupate în momentul de faţă de ridicarea activităţii cultural-artistice din satele componente la nivelul activităţii de la centru. Vorbind insă despre activitatea căminului cultural de centru din comuna Belceşti, raionul Hîrlău, nu putem spune acelaşi lucru. Aici nu există o susţinută preocupare nici pentru o activitate mai serioasă la principala unitate culturală din comună: căminul cultural de centru. Directorul acestui cămin cultural, tovarăşul Traian Berlan, îşi mai face şi acum o „glorie" din ceea ce a avut cu luni în urmă. A existat o echipă de teatru care, însă, acum e descompletată (tocmai acum cînd trebuie să se prezinte în cadrul Festivalului bienal de teatru „I. L. Caragiale”). In repertoriul acestei echipe există o piesă de teatru - „Bucuroşi de oaspeţi" cu care s-au prezentat două spectacole: unul în septembrie şi altul nu se ştie cînd directorul nu-şi mai aminteşte. Dar activitatea căminului nu se reduce la atit. S-au ţinut şi conferinţe. Cîteva, cîndva şi cu mobilizare slabă. Despre alte activităţi nu mai poate fi vorba. Există însă fel de fel de planuri, liniate frumos, afişate, etc. Numai că rămîn pe hîrtie. Comitetul executiv al sfatului popular comunal a analizat mai de multe ori felul cum se desfăşoară activitatea la acest cămin, dar se vede că niciodată nu a luat măsuri care să schimbe situaţia. Aşa se explică faptul că, în timp ce în comună, sub conducerea comitetului comunal de partid, se desfăşoară o susţinută muncă politică pentru înfiinţarea unei gospodării colective, activitatea căminului rămîne săracă, ruptă de această muncă, inconsistentă. Dacă aşa stau lucrurile la căminul cultural de centru, este explicabil de ce şi la unele cămine săteşti nu se desfăşoară nici un fel de activitate. La Ulmi, de pildă, oamenii nu-şi mai aduc aminte de cînd n-au mai participat la vreo manifestare cultural-artistică la cămin. Directoarea acestui cămin, tovarășa Condurache Aurica, nu face absolut nimic pentru a justifica această calitate de directoare de cămin cultural. Nici la lansa și Liteni lucrurile nu stau mai bine. Ana Vatavu, directoarea căminului cultural din satul Tansa, neglijează de mai multă vreme instalarea aparatului de radio, deşi acesta este în bună stare. La Liteni activităţile sunt atît de rare incit oamenii s-au desobişnuit să mai vină pe la cămin. Sunt însă în comuna Belceşti şi sate în care căminele culturale sunt centre unde se adună ţăranii muncitori la diferite programe artistice şi manifestări culturale. Aşa, de pildă, în satul Munteni colectiviştii găsesc la cămin o conferinţă, o audiţie la radio, un program artistic. Aici, datorită unei munci susţinute, îşi desfăşoară activitatea o echipă de teatru şi o formaţie de fluieraşi care dau mereu spectacole. Şi în Satu-Nou căminul cunoaşte în fiecare seară animaţia caracteristică unităţilor culturale cu bogată, activitate. Deşi satul este mic, conducerea acestui cămin (director — tov. Petru Moraru) a găsit suficiente resurse pentru formarea a trei echipe artistice de cor, teatru şi dansuri. Acestea se pregătesc şi prezintă spectacole periodic. Căminul a şi fost înzestrat, ca urmare a activităţii ce o desfăşoară, cu unele instrumente muzicale ca acordeon şi vioară. Aici se fac audiţii la radio, se ţin conferinţe, etc. Celelalte cămine culturale săteşti şi chiar cel de centru ar trebui să înveţe de la căminele culturale din Munteni şi Satu-Nou cum se organizează şi cum se desfăşoară munca la o asemenea unitate de cultură. Se impune ca, în cel mai scurt timp, comitetul executiv al sfatului popular, îndrumat de comitetul comunal de partid, să analizeze mai temeinic cauzele care determină o asemenea situaţie în comuna Belceşti şi să ia cele mai potrivite măsuri pentru ca activitatea cultural-artistică să intre în drepturile ei la toate căminele culturale din comună. STELIAN OPROIU Corespondenţii voluntari despre bunăstarea colectiviştilor In ultima vreme, la redacţia noastră au sosit numeroase scrisori de la corespondenţii voluntari, in care se vorbeşte despre bucuria cu care colectiviştii duc acasă produsele de toamnă, despre bunăstarea colectiviştilor. In cele ce urmează facem cîteva spicuiri din aceste scrisori. ILIE PLATON: Colectiviştii din Holm, comuna Podul Iloaiei, raionul Iaşi, au obţinut anul trecut 2020 kg. grîu, 3864 kg. porumb, 1575 kg. floarea-soarelui în medie la hectar. Recoltele bogate au făcut ca valoarea zilei-muncă să ajungă la 32 lei. Pentru zilele-muncă efectuate cu familia sa, Gheorghe Bostan a primit 2503 kg. grîu, 6863 kg. porumb, 325 litri vin, 73 kg. zahăr şi alte produse, plus peste 10.000 lei în numerar. Colectivistului Ion Jurca i s-au cuvenit la împărţirea produselor 6976 kg. cereale, 7500 lei, in afară de alte produse, iar lui Ion Mandiuc— 4572 kg. cereale, 4729 lei, 164 litri vin, 35 kg. zahăr şi alte produse. RADU STANCIU: La GAC „1 Mai” din comuna Vetrişoaia, raionul Huşi, s-au împărţit produsele din recolta anului trecut. Colectiviştii sunt bucuroşi fiindcă valoarea zilei-muncă a crescut cu 8 lei faţă de 1960. Pentru munca depusă cu familia sa, colectivistul Simion Ionescu a dus acasă peste 7400 kg. cereale, 7120 lei, în afară de alte produse, iar lui Gheorghe Gaşu i s-au cuvenit 6489 kg. cereale şi 6180 iei. Şi ca aceştia, mari cantităţi de produse, şi frumoase sume băneşti au primit numeroşi colectivişti harnici de la această gospodărie. A. VLADESCU: Aplicînd regulile agrotehnice înaintate, colectiviştii din Şerboteşti, raionul Vaslui, au obţinut anul trecut recolte bogate. Aceasta a făcut ca fiecare zi-muncă să fie răsplătită cu 7 kg. porumb, 3.240 kg. grîu, 10 lei, în afară de însemnate cantităţi de brînză, vin, fasole, cartofi, zarzavaturi, furaje. Colectiviştii se mîndresc cu produsele primite de la gospodărie. Gheorghe Pruteanu, de exemplu, a dus acasă peste 7000 kg. cereale, 6950 lei, 139 kg. fasole, 795 kg. cartofi, 104 kg. brinză, 1000 kg. diferite zarzavaturi, peste 4000 kg. furaje. Şi colectiviştii Andrei Lăzăreanu, Constantin Solescu, Gheorghe Ababei şi mulţi alţii se numără printre aceia care au primit la împărţirea produselor mari cantităţi de cereale şi frumoase sume băneşti. Despre împărţirea produselor în GAC, despre creşterea bunăstării colectiviştilor ne-au mai scris corespondenţii voluntari: SIMION BEREZAN din Dobrovăţ, raionul Iaşi; ZAMFIRICA DANILA, din Dodeşti, raionul Bîrlad , TEODOR ANTOHI, din Dorobanţi, oraşul Iaşi şi alţii. Reclama şi firmele luminoase Reclama a făcut paşi destul de mari şi în oraşul Iaşi. Organizaţiile comerciale locale, manifestă mai multă preocupare pentru prezentarea mărfurilor. Tot mai multe magazine au vitrine aranjate cu gust, care atrag imediat privirile cetăţenilor, colţuri ale „noutăţilor de sezon“, reclame realizate estetic etc. Semnalăm şi numărul din ce în ce mai mare al firmelor luminoase. In această privinţă, trebuie scoasă în evidenţă preocuparea conducerilor magazinelor „Central“, „Victoria“, „Universal“, „Scufiţa Roşie". La magazinul „Central", de pildă, vitrinele sunt amenajate cu mărfuri după specificul raioanelor: produse textile, conserve de carne, produse făinoase - dulciuri ş.a. La fel şi la magazinul „Universal“: o vitrină cu textile, una cu produse cosmetice-galanterie, alta cu încălţăminte. Grija pentru prezentarea mărfurilor in vitrine, cu gust aranjate, nu stă însă in centrul atenţiei tuturor unităţilor comerciale. Există (din păcate) încă multe unităţi ale OCL „Produse industriale“ şi „Alimentara" care nu manifestă nici un fel de preocupare în această direcţie. Unitatea „Alimentara“ nr. 5 din str. C. I. Parhon (vizavi de „Ţesătura“), dispune de două vitrine mari. Nici un produs însă din cele pe care le desface magazinul nu se află în vitrine. Acestea sunt absolut goale. Vitrine goale se află şi la unităţile nr. 4 din Piaţa Gh. Dimitrov nr. 22 din in str. Gh. Dimitrov. Ba, unitatea nr. 22 are chiar vitrinele acoperite cu obloane. Dezinteresul acesta nu foloseşte comerţului. Dimpotrivă. In alte unităţi, se practică metode, la fel de nefolositoare, a supraîncărcării vitrinelor. La unitatea nr. 27 de articole de menaj din Piaţa Halei - cele două vitrine sunt încărcate pînă sus cu lighene, oale, sticlărie etc. Cine este atras de o astfel de vitrină ? Conducerile organizaţiilor comerciale locale dovedesc preocupare numai pentru vitrinele din centrul oraşului, şi aici, numai pe un perimetru restrîns: străpungerea străzii Ştefan cel Mare, str. Lăpuşneanu, Complexul din str. Cuza Vodă şi.. . cam atît. Unităţile comerciale de la periferie (Calea Gălăţii, străzile Păcurari, Ilie Pintilie, C. I. Parhon, şoseaua Ştefan cel Mare) şi altele nu intră în raz^ vizuală a conducerilor amintite, in lipsa vitrinierilor, gestionarii şi vînzătorii unităţilor îşi amenajează, cum se pricep (şi nu prea se pricep), vitrinele. Majoritatea unităţilor OCL „Produse industriale“, „Alimentara“ şi „Aprozar" au firme („Textile", „încălţăminte“ „Fierărie" etc.) cenuşii, neatrăgătoare, unele dintre ele decolorate de vreme sau cu vopseaua căzută. Şi nu se poate spune că nu există spirit inventiv şi estetic la tovarăşii din comerţ. De pildă, magazinul cu articole pentru copii din str. Lăpuşneanu a căpătat o denumire frumoasă, v.Scufiţa Roşie“* a cărui firmă luminoasă atrage imediat privirile. Și mai pot fi date cîteva exemple. Pomenind însă despre firmele luminoase, dorim să subliniem cîteva aspecte. La complexul comercial de la parterul blocului bară (străpungerea Ştefan cel Mare), care va intra în funcţiune în curînd, au fost instalate firme luminoase ingenios lucrate. Una însă îţi dă mari bătăi de cap cînd trebuie s-o descifrezi: Motovelo. Cel de al doilea cuvînt, velo (care vine de la „velociped" - bunicul picicletei), pe lîngă faptul că e de mult scos din uz şi, în consecinţă, nu-i cunoscut, e realizat în aşa fel, încît cu multă osteneală îl poţi înţelege. Ei, de-acum, e prea mare ingeniozitatea. . . Unele filme luminoase sînt.. luminoase numai pe jumătate (de pildă, aceea a magazinului „Alimentara“ din str. Ştefan cel Mare, lîngă cinematograful „Puşkin“), iar altele - de fel. (magazinul „Produse din carne" -IRIC din str. Lăpuşneanu). Şi o întrebare: de ce nu se folosesc reclamele luminoase ? Există posibilităţi multiple. Dacă ar fi şi mai multă iniţiativă şi preocupare, atunci s-ar obţine rezultate superioare in activitatea de prezentare şi popularizare* a produselor existente în magazine. O îmbunătăţire în această privinţă se cere neîntîrziat adusă. M. GRUORIU iiii’ILil; «:• îlt'iiilte literare AGROZOOTEHNICE IDEOLOGICE Df corn întreprinderea Regională de Electricitate Iaşi aduce la cunoştinţa celor interesaţi că execută următoarele lucrări: — Instalaţii electrice interioare. — Separaţie de instalaţii interioare In vederea montării de contoare. — Racoarde şi branşamente aeriene şi subterane. întreprinderea asigură: — lucrări de bună calitate şi executate cu promptitudine. — timp minim pentru verificarea instalaţiilor. — deschiderea şi montarea contoarelor imediat după terminarea lucrărilor. De asemenea: — salariaţii beneficiază de plata în rate. — se execută lucrări şi cu materialul solicitantului. Taxa de deschidere este 32,50 lei iar garanţia pentru consum de curent electric de 25 lei se depune numai de către abonaţii casnici. Montarea contoarelor se face gratuit de către întreprinderea noastră fără nici o taxă suplimentară. Doritorii se vor adresa la sediul întreprinderii în str. Uzinei nr. 38. Informaţii prin telefon nr. 2400 int. 92 şi nr. 2330. De asemenea se aduce la cunoştinţa publicului pe această cale că pentru orice deranjament în instalaţii electrice se va adresa la telefon nr. 2020 (Serv. de deranjamente). Pentru o promptă înlocuire a becurilor de iluminat public rugăm a se anunța întreprinderea la telefon nr. 2020. „IPROFIL MOBILA“ IAȘI angajează: —1 economist financiar — 1 contabil principal — 1 tehnolog normator lemn Condiţiile conform HCM 1053/60 De asemenea anunţă scoaterea în concurs a: — 3 posturi de maiştri principali; — 3 posturi de maiştri tîmplari mecanici; — 1 post maistru tîmplar finisaj. Concursul are loc în ziua de 25 februarie 1962 orele 9 la sediul întreprinderii. înscrierile se primesc pînă la data de 20 februarie 1962. Condiţiile de prezentare sunt cele prevăzute de HCM 1061/59 şi 875/60. AGAZINUL DE PREZENTARE ŞI DESFACERE „GOSTAT" anunţă deschiderea uneiCRAME de Vinuri şi Rachiuri Naturale domiciliu cu vinzare la PODGORIILE REGIUNII IAŞI Str. Doi Băieţi nr. 2, (prin str. Gh. Dimitrov). IGO PAŞCANI execută prin secţiile sale din Paşcani şi Hîrlău, lucrări de construcţii, tinichigerie, lăcătuşerie. Pentru salariaţi execută lucrări şi cu plata în rate. Wr. 4705 CAFEAUA KooJi ( hk t V\.{crCttA. ^4'Jp'LoLâÂaĂbJIu. XîO. c(\At au^dlla. Citiţi „Flacăra Iaşului“ întreprinderea VIN ALCOOL Iaşi anunţă pe cei interesaţi că angajează doi ingineri agronomi, specialitatea hortiviticolă şi un inginer mecanic cu studii corespunzătoare şi stagiu conf. HCM. nr. 918/1960. Orice alte informaţii se pot primi de la sediul întreprinderii str. Max Wexler nr. 19 Iași.