Flacăra Iaşului, noiembrie 1964 (Anul 20, nr. 5646-5670)

1964-11-01 / nr. 5646

Pag. 2-a Corul căminului cultural din Popeşti, raionul Iaşi. Foto: G. Paul D­ĂRUIRE M-am născut din mulţime, ca o picătură din răsuflarea apelor — şi aş vrea să mă dărui mulţimii, ca o picătură unui ocean — un strigăt de bucurie, ca un vuiet de val... “­ SILVIU RUSU PATERNITATE Nimic nu creşte din ţarina oarbă Fărâ sărutul patimii solare, Fără ispita gingaş însetată A apelor neliniştite veşnic, Fără speranţa-nchisă în sămînţă Spre-a izbucni-n miracol de verdeaţă Şi fără adierea şi porunca înnoitoare a vîntului. Nimic nu creşte fără bucurii. Aspida poate, spinii şi scaieţii Şi păsările nopţii solitare, Şi-adînc străini în codru, pădureţii Acriţi de propriile roade. Nimic nu creşte făr-un nou avînt Pulsînd să-mpingă vechea greutate, Pecetea apăsării spre pămînt. Nimic nu creşte fără de victorii Sau fără-a fi din cînd în cînd şi-nvins, Iluminat de soarele istoriei Privind cu-ardoare focul lui nestins. Nimic, fără iubirea revărsată Ca apele neliniştite veşnic, Fără Sămînţa vie a ispitei De a te dărui răscolitor Şi fără viscolul meu de nădejdi Nepotolit ce te-mpresoară Pînă adînc în veacul viitor. E. AGRIGOROAIE LÎNGĂ BARAJ Stau pe-aceste braţe de vinturi uitate. Printre degete trec apele-n semnate. Munţii îşi caută vîrsta pierdută-n limanuri, risipind înălţimea prin valuri. Vreau să-mi unesc cîntecul cu-această lumină izbucnită din neliniştita turbină. Să m-amestec vreau cu adîncul de brazi și de stele Și să răsară soare-n privirile mele. ANA MISLEA Activitate culturală intensă Formaţiile artistice ale casei raionale de cultură ■— Huşi, des­făşoară, în prezent, o bogată ac­tivitate „ Accentul principal este pus pe pregătirea, pentru peri­oada de iarnă, a unor programe noi, cu care sa se prezinte, la centrele de îndrumare metodică de pe cuprinsul raionului, o serie de spectacole model. In acest sens, repetiţiile se desfăşoară cu intensitate. Astfel, formaţia de teatru pregăteşte spectacolul cu piesa lui Tiberiu Vornic ,,Inima unei femei“, a cărui premieră va avea loc la 10 noiembrie. Corul, dansurile şi baletul pentru copii au prezentat deja un spectacol în ziua de 25 octombrie. TEATRUL NAŢIONAL ~~ „VASILE ALECSANDRI“ IAŞI prezintă: Luni, 2 noiembrie ora 19.30: „O FEMEIE CU BANI“ Marţi, 3 noiembrie ora 19.30: „BALCES­CU“ Joi 5 noiembrie ora 19.30: „O FEMEIE CU BANI“ Vineri 6­ noiembrie ora 19.30: „VRĂJITOARELE DIN SALEM“ Sîmbâtă 7 noiembrie ora 15: „BALCESCU“ Duminică 8 noiembrie ora 10: „BALCESCU“ Duminică 8 noiembrie ora 19.30: „CAPUL ALTORA“ Marţi 10 noiembrie ora 19.30: „VRĂJITOARELE DIN SALEM“ Joi 12 noiembrie ora 19.30: „BALCESCU“ FLACĂRA ÎA ȘOLDÎ * ************ «**k­.* *«***» t€ « « «rr« ****­«*«♦** *«*««*«« Noutăţi la Biblioteca centrală regională Audiţii muzicale Organizate săptămînal, de către Bi­blioteca centrală regională, audiţiile muzicale se bucură de o tot mai mare popularitate în rîndul amatorilor de muzică din oraşul nostru. Temele in­teresante, ilustrarea lor cu bucăţile ce­le mai reprezentative, prezentarea competentă, făcută de specialişti de la Conservatorul de muzică, dau a­­cestor manifestări un conţinut bogat şi atractiv. De la începutul lui octombrie şi pînă în prezent, au fost organizate patru audiţii la centrul bibliotecii şi una, la cererea studenţilor Facultăţii de filologie, avînd ca temă „Muzica populară romînească”, la Universita­tea „Al. I. Cuza“. Discuţiile ce se poartă după fiecare audiţie demonstrează interesul parti­cipanţilor pentru astfel de manifes­tări, iar propunerile venite sunt a­­tent studiate şi însuşite de către con­ducerea bibliotecii. Noi discuri Discoteca Bibliotecii centrale regio­nale s-a îmbogăţit, recent,­ cu un in­semnat număr de discuri conţinind muzică simfonică şi uşoară. Dintre cele mai importante amintim: opera „Ev­ghenii Oneghin“ de Ceaikovski, Sim­fonia a lll-a de George Enescu şi im­primări ale cunoscutului cintăreţ de operă Şaliapin. Pînă în prezent, discoteca are un fond de circa 1.400 de discuri: muzi­că simfonică, uşoară, populară, piese de teatru, basme. Încă un lot de cărţi De curînd şi fondul de cărţi al Bi­bliotecii centrale regionale s-a imbo­găţit cu încă 1.400 volume de litera­tură ideologică, beletristică şi tehnică Cititorii vor putea consulta noi ediţi din operele lui Lermontov, Esenin, Maiakovski, precum şi un proaspăt vo­lum de „Povestiri“ de Alecu Ivan Ghi­­­a, „Naşterea cîntecului" de M. No­vicov, „Versuri“ de Ion Minulescu ş.a Şi micii cititori vor avea la îndemi­nă noutăţi: „Povestea greierului“ de Demostene Botez, „Trenutul“ de Mioa­­ra Cremene şi alte cărţi atractive. Specialiştii vor putea consulta o serie de lucrări editate peste hotare. Astfel, un mare interes prezintă „Isto­ria artelor din Peru“, cu excelente i­­lustraţii în culori - un volum de artă veche coreeană şi un nou volum (,,Femeia“) din „Mica enciclopedie" (R.D.G.). Premieră la Teatrul de stat din Bîrlad Sâmbătă, 7 noiembrie, la ora 20, pe scena Teatrului de stat din Bîrlad, va avea loc premiera cu piesa: „Mitică Popescu" de Camil Petrescu. Regia aparţine maestrului emerit al artei Mihai Zirra, iar scenografia este semnată de Alexandru Olian. Din distribuţie fac parte: Dimitrie Bitang (în rolul titular), Mircea Her­ford, Constantin Vârtejanu, Vladimir Juravîe, Titorel Pătraşcu, Mihai Atana­­siu, Elefterie Mihalache, Bebe Banu, Const. Bîrliba, Daniel Constantin, A­­lexei Onica, Puşa Novacescu, Duduţa Olian, Marina Banu, Dorina Mititelu, Vali Mihalache, Smaranda Manoliu Herford, Gina Ionel, Dan Mihalache și alții. Brigăzi de îndrumare metodică Consiliile de conducere ale cămine­lor culturale din raionul Huşi pri­mesc, în aceste zile, un sprijin sub­stanţial din partea brigăzilor de îndru­mare metodică venite de la centrul de raion. Alcătuite din salariaţi ai Comi­tetului raional pentru cultură şi artă, ai Casei raionale de cultură, repre­zentanţi ai organizaţiilor de masă -aceste brigăzi îndrumă conducerile că­minelor culturale în rezolvarea unor probleme ca: întocmirea planului de muncă pentru perioada de iarnă, a repertoriilor formaţiilor artistice, a gra­ficelor de conferințe (ciclul agrozooteh­­nic) etc. Primele brigăzi de îndrumare metodică și-au făcut deplasarea în ziua de 28 octombrie. La Teatrul Naţional Noi premiere în pregătire La Teatrul Naţional „Vasile Ale­­csandri“ sunt în pregătire noi premiere. Este vorba de „Jocul de-a vacanţa“ de Mihail Sebastian, spectacol din a cărui distribuţie fac parte Ion Las­­căr, artist emerit, Dorin Varga, Liana Mărgineanu, Adrian Tuca, Violeta Po­pescu, Petru Ciubotaru şi alţii. Cea de a doua piesă care a intrat în re­petiţie este „Birocratozaurii“ de Sil­vano Ambrogi. Din distribuţie fac parte Ştefan Dăncinescu, artist emerit, Marcel Finchelescu, Any Braeski, ar­tistă emerită, Nicolae Veniaş, Costel Constantin, Virgiliu Costin, Al. Brehan, Rodica Mandache și alții. Regia ambelor spectacole este sem­nată de George Rafael, iar scenogra­fia de Doris Jurgea. Bogate programe artistice pentru perioada de iarnă Căminul cultural din comuna „Al I. Cuza“, raionul Paşcani, pregăteşte pentru perioada de iarnă o bogată activitate artistică. Astfel, cele trei for­maţii de teatru au început repetiţiile la piesele: „Şapte vaci slabe" de Octav Măgureanu, „Lanţul manevrelor“ de Şt. Haralamb şi „Asta-i nora pe care o vreau“ de Radu Boureanu. La fel şi brigada artistică de agitaţie şi-a alcătuit un text nou cu date din G.A.C., pregătind un spectacol intitulat: „Să înfloreşti, gospodărie“. SIMPOZION Zilele trecute, la Casa de cultură­­ Vaslui a avut loc un simpozion pe teme medico-juridice, organizat de Comitetul orășenesc al femeilor din localitate. In cadrul simpozionului s-a vorbit despre „Bolile cardio-vasculare. Profilaxia lor“ și despre „Măsurile luate de statul nostru democrat-popu­lar pentru ocrotirea copiilor“. Numeroase femei, dintre cele peste 100 de participante la simpozion, au luat parte la discuţii pe marginea expunerilor prezentate. Nr. 5646 DAN DEŞLIU: „MINUNILE DE FIECARE ZI­ Originalitatea ultimu­lui volum semnat de Dan Deşliu - „Minunile de fiecare zi“ - se face simţită din modul in care imaginaţia po­etului parcurge drumul de la perceperea reali­tăţii la condensarea a­­cestei realităţi in unităţi artistice. Poetul ne ofe­ră, în noile sale poeme, cu simplitate cotidianul excepţional tocmai prin înregistrarea voit dega­jată a faptului, divers şi impresionant in acelaşi timp. Comunicarea di­rectă a opiniei omului simplu faţă de faptele sale incintă şi surprinde. Eliminarea legendei din interpretarea artistică a vieţii noi, surprinderea frumosului simplu, rea­ducerea sursei prime de inspiraţie pe pămint so­lid, pe pămintul minu­nilor de fiecare zi, iată firul roşu al noului vo­lum pe care îl semnea­ză Dan Deşliu. Poemul „Către Proteu“ deschide, simbolic, culegerea, a­­nunţind omagiul închi­nat de poet „neobiş­nuitului devenit obişnuit". „Meşterul vrăjitor" al lumii noastre, muncitorul, creator al valorilor es­tetice cotidiene, nu înţe­lege pentru ce trebuie lăudat, aşa cum n-ar înţelege „ de ce tre­buie să lauzi izvorul/ fiindcă dă apă,/ codrul, fremătătorul,/ fiindcă freamătă,/ bunăoară,/ şoimul­­ că zboară“. Merită a fi semnalată lărgirea registrului emo­ţional şi tematic al poe­ziei lui Dan Deşliu prin cîntarea universului In întregul lui, prin dezvă­ RECENZIE luirea frumosului din fiecare element al lumii înconjurătoare („Minuni­le de fiecare zi“, „Că­tre Proteu", „Despre di­verse“, „Interior“), ca şi prin elogierea libertăţii umane care se poate manifesta energic in an­samblul multiplelor preo­cupări ale existenţei noastre („Privire“). O notă cu totul nouă aduce incursiunea făcută de poet pe meleagurile copilăriei. Rememora­rea unor tablouri şi in­­timplări trecute este rea­lizată prin intermediul elementelor caracteristice virstei primei uimiri: neliniştea şi curiozitatea („Uliţa vrăjită"), emoţia şi bucuria - cu semnifi­caţii mai largi - ofe­rită de învingerea unei piedici obsedante („Cum am învăţat să merg pe bicicletă"). Aceeaşi te­mă a copilăriei privită prin prisma anilor tre­cuţi îi oferă poetului prilejul de a realiza două excelente poeme psihologice, printre cele mai reuşite din între­gul volum: „Balena al­bastră a copilăriei“ şi „Prinţul ascuns“. Mai puţin reuşite sînt încercările de a „de­­mitiza“ limbajul poetic propriu-zis, cu atît mai mult cu cît la Deşliu limbajul figurat este u­­nul din principalele in­strumente poetice. Cău­­tind să dovedească în­că odată că nu există cuvinte „nepoetice“, că întregul vocabular are valabilitate estetică, Dan Deşliu exagerează şi alu­necă uneori intr-o ex­cesivă volubilitate, care dizolvă lirismul. In mai puţine cazuri, poetul nu clarifică suficient ideea lucrării sau nu o concretizează îndeajuns („Totul, spre tine tre­­cînd“, „Coşmar de co­pil“). Cu aceste rezerve, noul volum al lui Dan Deşliu, apărut în exce­lente condiţii grafice, poate fi considerat o reuşită în creaţia sa. CONST. PAIU EMANOIL BARDASARE Hanul „La trei sarmale”. (Din Muzeul regional de artă plastică - Iași) P­arcă o văd şi-acuma umblind sprintenă printre noi cu ro­chiţa ei înflorată şi cu pan­tofii mici­ mici cît nişte cuiburi de vrabie. Cînd o zări prima dată, Vlăduţ ne făcu din ochi şi se trase mai la o parte să-şi aranjeze frizura. Dar ea ne luă, aşa, nici una — nici două . — Vre­i să fim prieteni buni ? O priveam cu toții, dar nu răspun­se nimeni. Dracul de fată se trase înapoi ■■ — Mă rog... dacă nu vreți... Noi făcurăm un pas înainte . — Păi... te așteptam . — Uite și Hori, ni s-a spus că vii. De fapt nouă ni se spusese că va veni un tehnician agronom, iar Ho­rite acelea de cimp le strinsese Ha­ralamb pentru soacra-sa să-şi facă din ele un ceai care, cică, vindecă vătămătura Drăcuşorul ne zb­m­bi cu nasul in flori, scinteindu-şi ochii de tăciune: — Sinteti băieţi buni... dacă v-ati gindit şi la Hori. Si apoi, mai departe, tot cu nasul in viitorul ceai: — Vom putea fi prieteni buni... Dar... ştiţi... cu o condiţie. — O condiţie ?!? — Da, da, cu condiţia ca să mă consideraţi şi pe mine... aşa... ca pe un băiat... la fel ca voi — Baiat ! Ha, ha, ha, ha. — Fără glumă, în privinţa asta. Avem mult de lucru şi vrem­ să muncim la fel. Pînă la urmă ne-am împrietenit cu toţii, dar de atunci i-am dat o po­reclă ciudată dracului aceluia de fată. i-am spus Băieţica, aşa, ca să ne aducem aminte In glumă de con­diţia aceea a ei zii ştiu cum am­ nimerit noi în­­ toamna aceasta tocmai aici, la Víntnasa. E un podiş înalt şi aspru, bătut necontenit de vintu­­tile care acuma, spre iarnă, î­i pă­­'trund fec, prin “ihenie, ■ lese fata, lac să-fi lăcrimeze ochii. Cînd am venit aici, In septembrie, pămintul era tare ca piatra și In urma plugurilor rămineau bolovani mari, ca pietroaiele prăvălite de un­deva, din virf de munte. Grapele săreau peste bulgări intr-o sirbă îndrăcită, fără a-i fărămiţa cu colţii lor de Her. — Ce tăcem, băieţi ? — Ce să tăcem ? Ne facem de ris ! — Eu unul n-am mai pomenit a­­semenea pămint afurisit. Vintul îndrăcit ne lua vorbele, du­­cindu-ie cu el peste pămintul acela care nu se mai bucurase de mult de alintarea ploii. — Și-apoi nici nu-i treaba noastră să tratăm sămința... — Și-am rămas și fără pontator... — Afurisită treabă. — Da... da... afurisita C­înd am Înfățișat situația In fața conducerii gospodăriei, Petrea, inginerul șef, Imi spuse cu un zimbet pe ,care nu l-am Inteles atunci: — Am eu pe cineva... Un tehni­cian agronom... Vreau să-l încerc cum se descurcă pe teren. Poate o să vă fie de ajutor. ...Şi aşa ne-am pomenit noi Cu Băietica. Băieţica. Numai că nu ştiu cum s-a făcut dar chiar de la început ţie-­am luat la harfă. Şi asta pentru că i-a ţinut pe băieţi o jumătate de zi, pierzind timpul cu aranjarea vi­iei şi chip a camerelor de dormit, făcînd curăţenie prin curte, săpînd nişte straturi sub ferestre. Înfuriat, am luat-o din scurt: — Mă rog, matale, sub ferestre în­deplinim noi planul de insămintări ? Ea, cu şiretenie : — Nu... Sub ferestre îl depășim — Cu ce, mă rog, matale ? — Cu crizanteme — Ceee ?­... — Da, da, cu crizanteme albastre... Ai auzit de ele, nu ?... Crizanteme albastre. — Ce s-aud, ce să n-aud ! Mie să nu-mi faci dezordine In brigadă. Dumneaei, cu ciont ■' — Dimpotrivă, am făcut ordine... Și-n dormitoare, şi-n ogradă. Apoi, cu glas mieros : — Ştii... să vină oamenii cu drag acasă... care ar fi fost cum ar fi fost, dar mă pomenesc că intr-o zi ii suceşte capul frizatului de Vlăduţ şi-l trimite pînă la raion să aducă nişte cărţi Şi baterii pen­tru aparatul acela cu tranzistori, pe care noi l-am şi uitat de-o vreme. I-am zis-o pe şleau : — Uite ce-i, domnişoară... Dacă dumitale iti arde de poezii şi de mu­zică, mai slăbeşte-ne. — Dar... — Nici un dar. Noi, aici, avem un plan şi-o să-l îndeplinim fie cit de afurisite pâmînturile astea de la Vintoasa. Muzica şi poeziile — mai tirziu A doua zi, avînd treabă la gospo­dărie, abia am aşteptat să dau ochii cu Petrea . —­ Bine ne-a­ mai ajutat, tovarăşe inginer şef, cu prinţesa aceea. Tri­mite cupeul s-o ia că dumneaei um­blă după crizanteme, şi după poezii, şi după muzică... — Şi după şampanie, adăugă Pe­trea. — Ceee î­cum ? . .. Şampanie !. . . — Da, da. L-am văzut adineaori pe Vlăduţ cu două sticle. A zis că miine, duminică, el implineşte 21 de ani... Şi l-a sfătuit tehniciană voastră să nu lase să treacă aşa o asemenea aniversare ( "C­ătre sfirşitul lui septembrie,­­ s-au aşezat nişte ploi din a­­celea lungi, de toamnă. La început a plouat repede, ca vara, cu picături mari şi dese. Apoi a ţi­­nut-o zile in şir cu o ploaie mă­runtă şi cu un vint rece, dinspre miază-noapte. Se scuturau nucile, afundîndu-se, grele, in pămintul moale şi frunzele stejarului de la poartă căpătată rugină. Zilele treceau greu. Noi ieşeam intr-una afară, in ploaia rece, pin­­dind orice geană de cer. Priveam către platoul acela întins, bătut intr-una de viaturi şi ne prindea un dor de volan şi de brazdă răsturnată. Serile ne adunam în Încăperea din mijloc, căreia Băiefica ii zise „Clubul ploilor“. Ascultam muzică la tran­zistorul cu pricina, şi stăteam de vorbă, şi citeam pînă noaptea tirziu din cărţile acelea aduse de Vlăduf. Fata avea un glas care te învăluia cu căldura lui şi — atunci cînd le citea ea — poeziile ifi păreau mai apropiate de suflet, căpătau parcă interesuri noi şi noi frumuseţi pe care altminteri nici nu le-ai fi bănuit. ntr-o bună dimineaţă, cerul s-a limpezit şi nu mult după a­­ceea am ieşit la arat şi în­­săminţat. Dar iată că tocmai în toiul lucrului a trebuit să mă duc pînă la gospodărie, la centru. Am zăbovit acolo și peste noapte și a doua zi, clnd am ajuns sus, la Vintoasa, soa­rele se înălțase de-o palmă. Pe tar­la — nici o mișcare. Priveam de departe tractoarele încremenite in brazdă. „La ora asta ? Se poate ?“ Mă îndrept spre dormitor dar cînd să intru paznicul îmi face semn : — Ssst... Liniște. A dat dispoziție tovarășa tehniciană. A zis ca să nu-l trezească nimeni pînă la opt. — La poopt ?... I-auzi prințesa... Asta întrece orice măsură. Paznicul mă privi cam nu știu cum și trăgindu-mă mai aproape îmi spu­se cu glas scăzut: — Aici ai dreptate... ’Aseară au venit trei practicanti și ea a orga­nizat cu băieţii vechi din brigadă un schimb de noapte... Au arat im­preună pină-n zori. — Împreună ? A arat­ai... — Da, a arat și prințesa Pe trac­torul tău. Acuma, dacă-i opt, mă duc s-o trezesc.. — Nu, nu... Las-o să doarmă pînă la zece... — Nici gind... A zis s-o trezesc că pleacă de la noi. — Pleacă de la noi ? Cum asta ?... — Cică a chemat-o inginerul șef. Bietica a plecat. Iar peste ci­­teva zile eu eram la ingine­rul șef. — Ști­i... tovarășe Petrea... Am venit in problema cu Edie... adică nu... cu tovarășa... cu tovarășa teh­niciană. — Aaa ?... Tovarăşa... prinţesă... — Hm... ăăăă... şti­ţi, totuşi ne-a ajutat... Nu trebuia s-o rechemaţi- O educam noi... — Chiar î — Da... Era totuşi un element bun. Inginerul şef izbucni In rîs: — îmi pare bine... Ştii­, tehnicia­nă voastră, prințesa aceea e fiica mea... — Cum ?... — Da, e fiica mea. A plecat la cursuri, că-i studentă la Agronomie. Iau acuma, in inserarea aceas­ta a toamnei Urzii şi privesc de aici, din cerdac, platoul întins şi bătut de vinturi aspre. înăuntru băieţii s-au strins cu toful la „Clubul ploilor“ unde avem acuma şi televizor. Nici nu le pasă de '.’in­tui rece de afară care. tace să vă- Iuţească piuă departe griul crescut de-acuma de-o palmă. Unii răsfoiesc cite o carte şi poale că şi lor le sună in urechi un glas care dă ver­surilor înţelesuri noi şi noi frumu­seţi, pe care altminteri nici nu le-ai li bănuit. Odată cu aceste gînduri privirea îmi lunecă de la întinderile cu griu la crizantemele crescute sub fereas­tră .. Crizanteme albastre ?... Da, da... Pentru că acum, cînd le privesc în ceasul inserării, crizantemele acestea albe îmi par niște nori de „nu mă uita“,­ ­ crizantemele! 1 ALBASTRE ! Schiţă de SANDU FAUR 1 y v f

Next