Flacăra Iaşului, noiembrie 1964 (Anul 20, nr. 5646-5670)
1964-11-01 / nr. 5646
Pag. 2-a Corul căminului cultural din Popeşti, raionul Iaşi. Foto: G. Paul DĂRUIRE M-am născut din mulţime, ca o picătură din răsuflarea apelor — şi aş vrea să mă dărui mulţimii, ca o picătură unui ocean — un strigăt de bucurie, ca un vuiet de val... “ SILVIU RUSU PATERNITATE Nimic nu creşte din ţarina oarbă Fărâ sărutul patimii solare, Fără ispita gingaş însetată A apelor neliniştite veşnic, Fără speranţa-nchisă în sămînţă Spre-a izbucni-n miracol de verdeaţă Şi fără adierea şi porunca înnoitoare a vîntului. Nimic nu creşte fără bucurii. Aspida poate, spinii şi scaieţii Şi păsările nopţii solitare, Şi-adînc străini în codru, pădureţii Acriţi de propriile roade. Nimic nu creşte făr-un nou avînt Pulsînd să-mpingă vechea greutate, Pecetea apăsării spre pămînt. Nimic nu creşte fără de victorii Sau fără-a fi din cînd în cînd şi-nvins, Iluminat de soarele istoriei Privind cu-ardoare focul lui nestins. Nimic, fără iubirea revărsată Ca apele neliniştite veşnic, Fără Sămînţa vie a ispitei De a te dărui răscolitor Şi fără viscolul meu de nădejdi Nepotolit ce te-mpresoară Pînă adînc în veacul viitor. E. AGRIGOROAIE LÎNGĂ BARAJ Stau pe-aceste braţe de vinturi uitate. Printre degete trec apele-n semnate. Munţii îşi caută vîrsta pierdută-n limanuri, risipind înălţimea prin valuri. Vreau să-mi unesc cîntecul cu-această lumină izbucnită din neliniştita turbină. Să m-amestec vreau cu adîncul de brazi și de stele Și să răsară soare-n privirile mele. ANA MISLEA Activitate culturală intensă Formaţiile artistice ale casei raionale de cultură ■— Huşi, desfăşoară, în prezent, o bogată activitate „ Accentul principal este pus pe pregătirea, pentru perioada de iarnă, a unor programe noi, cu care sa se prezinte, la centrele de îndrumare metodică de pe cuprinsul raionului, o serie de spectacole model. In acest sens, repetiţiile se desfăşoară cu intensitate. Astfel, formaţia de teatru pregăteşte spectacolul cu piesa lui Tiberiu Vornic ,,Inima unei femei“, a cărui premieră va avea loc la 10 noiembrie. Corul, dansurile şi baletul pentru copii au prezentat deja un spectacol în ziua de 25 octombrie. TEATRUL NAŢIONAL ~~ „VASILE ALECSANDRI“ IAŞI prezintă: Luni, 2 noiembrie ora 19.30: „O FEMEIE CU BANI“ Marţi, 3 noiembrie ora 19.30: „BALCESCU“ Joi 5 noiembrie ora 19.30: „O FEMEIE CU BANI“ Vineri 6 noiembrie ora 19.30: „VRĂJITOARELE DIN SALEM“ Sîmbâtă 7 noiembrie ora 15: „BALCESCU“ Duminică 8 noiembrie ora 10: „BALCESCU“ Duminică 8 noiembrie ora 19.30: „CAPUL ALTORA“ Marţi 10 noiembrie ora 19.30: „VRĂJITOARELE DIN SALEM“ Joi 12 noiembrie ora 19.30: „BALCESCU“ FLACĂRA ÎA ȘOLDÎ * ************ «**k.* *«***» t€ « « «rr« ****«*«♦** *«*««*«« Noutăţi la Biblioteca centrală regională Audiţii muzicale Organizate săptămînal, de către Biblioteca centrală regională, audiţiile muzicale se bucură de o tot mai mare popularitate în rîndul amatorilor de muzică din oraşul nostru. Temele interesante, ilustrarea lor cu bucăţile cele mai reprezentative, prezentarea competentă, făcută de specialişti de la Conservatorul de muzică, dau acestor manifestări un conţinut bogat şi atractiv. De la începutul lui octombrie şi pînă în prezent, au fost organizate patru audiţii la centrul bibliotecii şi una, la cererea studenţilor Facultăţii de filologie, avînd ca temă „Muzica populară romînească”, la Universitatea „Al. I. Cuza“. Discuţiile ce se poartă după fiecare audiţie demonstrează interesul participanţilor pentru astfel de manifestări, iar propunerile venite sunt atent studiate şi însuşite de către conducerea bibliotecii. Noi discuri Discoteca Bibliotecii centrale regionale s-a îmbogăţit, recent, cu un insemnat număr de discuri conţinind muzică simfonică şi uşoară. Dintre cele mai importante amintim: opera „Evghenii Oneghin“ de Ceaikovski, Simfonia a lll-a de George Enescu şi imprimări ale cunoscutului cintăreţ de operă Şaliapin. Pînă în prezent, discoteca are un fond de circa 1.400 de discuri: muzică simfonică, uşoară, populară, piese de teatru, basme. Încă un lot de cărţi De curînd şi fondul de cărţi al Bibliotecii centrale regionale s-a imbogăţit cu încă 1.400 volume de literatură ideologică, beletristică şi tehnică Cititorii vor putea consulta noi ediţi din operele lui Lermontov, Esenin, Maiakovski, precum şi un proaspăt volum de „Povestiri“ de Alecu Ivan Ghia, „Naşterea cîntecului" de M. Novicov, „Versuri“ de Ion Minulescu ş.a Şi micii cititori vor avea la îndemină noutăţi: „Povestea greierului“ de Demostene Botez, „Trenutul“ de Mioara Cremene şi alte cărţi atractive. Specialiştii vor putea consulta o serie de lucrări editate peste hotare. Astfel, un mare interes prezintă „Istoria artelor din Peru“, cu excelente ilustraţii în culori - un volum de artă veche coreeană şi un nou volum (,,Femeia“) din „Mica enciclopedie" (R.D.G.). Premieră la Teatrul de stat din Bîrlad Sâmbătă, 7 noiembrie, la ora 20, pe scena Teatrului de stat din Bîrlad, va avea loc premiera cu piesa: „Mitică Popescu" de Camil Petrescu. Regia aparţine maestrului emerit al artei Mihai Zirra, iar scenografia este semnată de Alexandru Olian. Din distribuţie fac parte: Dimitrie Bitang (în rolul titular), Mircea Herford, Constantin Vârtejanu, Vladimir Juravîe, Titorel Pătraşcu, Mihai Atanasiu, Elefterie Mihalache, Bebe Banu, Const. Bîrliba, Daniel Constantin, Alexei Onica, Puşa Novacescu, Duduţa Olian, Marina Banu, Dorina Mititelu, Vali Mihalache, Smaranda Manoliu Herford, Gina Ionel, Dan Mihalache și alții. Brigăzi de îndrumare metodică Consiliile de conducere ale căminelor culturale din raionul Huşi primesc, în aceste zile, un sprijin substanţial din partea brigăzilor de îndrumare metodică venite de la centrul de raion. Alcătuite din salariaţi ai Comitetului raional pentru cultură şi artă, ai Casei raionale de cultură, reprezentanţi ai organizaţiilor de masă -aceste brigăzi îndrumă conducerile căminelor culturale în rezolvarea unor probleme ca: întocmirea planului de muncă pentru perioada de iarnă, a repertoriilor formaţiilor artistice, a graficelor de conferințe (ciclul agrozootehnic) etc. Primele brigăzi de îndrumare metodică și-au făcut deplasarea în ziua de 28 octombrie. La Teatrul Naţional Noi premiere în pregătire La Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ sunt în pregătire noi premiere. Este vorba de „Jocul de-a vacanţa“ de Mihail Sebastian, spectacol din a cărui distribuţie fac parte Ion Lascăr, artist emerit, Dorin Varga, Liana Mărgineanu, Adrian Tuca, Violeta Popescu, Petru Ciubotaru şi alţii. Cea de a doua piesă care a intrat în repetiţie este „Birocratozaurii“ de Silvano Ambrogi. Din distribuţie fac parte Ştefan Dăncinescu, artist emerit, Marcel Finchelescu, Any Braeski, artistă emerită, Nicolae Veniaş, Costel Constantin, Virgiliu Costin, Al. Brehan, Rodica Mandache și alții. Regia ambelor spectacole este semnată de George Rafael, iar scenografia de Doris Jurgea. Bogate programe artistice pentru perioada de iarnă Căminul cultural din comuna „Al I. Cuza“, raionul Paşcani, pregăteşte pentru perioada de iarnă o bogată activitate artistică. Astfel, cele trei formaţii de teatru au început repetiţiile la piesele: „Şapte vaci slabe" de Octav Măgureanu, „Lanţul manevrelor“ de Şt. Haralamb şi „Asta-i nora pe care o vreau“ de Radu Boureanu. La fel şi brigada artistică de agitaţie şi-a alcătuit un text nou cu date din G.A.C., pregătind un spectacol intitulat: „Să înfloreşti, gospodărie“. SIMPOZION Zilele trecute, la Casa de cultură Vaslui a avut loc un simpozion pe teme medico-juridice, organizat de Comitetul orășenesc al femeilor din localitate. In cadrul simpozionului s-a vorbit despre „Bolile cardio-vasculare. Profilaxia lor“ și despre „Măsurile luate de statul nostru democrat-popular pentru ocrotirea copiilor“. Numeroase femei, dintre cele peste 100 de participante la simpozion, au luat parte la discuţii pe marginea expunerilor prezentate. Nr. 5646 DAN DEŞLIU: „MINUNILE DE FIECARE ZI Originalitatea ultimului volum semnat de Dan Deşliu - „Minunile de fiecare zi“ - se face simţită din modul in care imaginaţia poetului parcurge drumul de la perceperea realităţii la condensarea acestei realităţi in unităţi artistice. Poetul ne oferă, în noile sale poeme, cu simplitate cotidianul excepţional tocmai prin înregistrarea voit degajată a faptului, divers şi impresionant in acelaşi timp. Comunicarea directă a opiniei omului simplu faţă de faptele sale incintă şi surprinde. Eliminarea legendei din interpretarea artistică a vieţii noi, surprinderea frumosului simplu, readucerea sursei prime de inspiraţie pe pămint solid, pe pămintul minunilor de fiecare zi, iată firul roşu al noului volum pe care îl semnează Dan Deşliu. Poemul „Către Proteu“ deschide, simbolic, culegerea, anunţind omagiul închinat de poet „neobişnuitului devenit obişnuit". „Meşterul vrăjitor" al lumii noastre, muncitorul, creator al valorilor estetice cotidiene, nu înţelege pentru ce trebuie lăudat, aşa cum n-ar înţelege „ de ce trebuie să lauzi izvorul/ fiindcă dă apă,/ codrul, fremătătorul,/ fiindcă freamătă,/ bunăoară,/ şoimul că zboară“. Merită a fi semnalată lărgirea registrului emoţional şi tematic al poeziei lui Dan Deşliu prin cîntarea universului In întregul lui, prin dezvă RECENZIE luirea frumosului din fiecare element al lumii înconjurătoare („Minunile de fiecare zi“, „Către Proteu", „Despre diverse“, „Interior“), ca şi prin elogierea libertăţii umane care se poate manifesta energic in ansamblul multiplelor preocupări ale existenţei noastre („Privire“). O notă cu totul nouă aduce incursiunea făcută de poet pe meleagurile copilăriei. Rememorarea unor tablouri şi intimplări trecute este realizată prin intermediul elementelor caracteristice virstei primei uimiri: neliniştea şi curiozitatea („Uliţa vrăjită"), emoţia şi bucuria - cu semnificaţii mai largi - oferită de învingerea unei piedici obsedante („Cum am învăţat să merg pe bicicletă"). Aceeaşi temă a copilăriei privită prin prisma anilor trecuţi îi oferă poetului prilejul de a realiza două excelente poeme psihologice, printre cele mai reuşite din întregul volum: „Balena albastră a copilăriei“ şi „Prinţul ascuns“. Mai puţin reuşite sînt încercările de a „demitiza“ limbajul poetic propriu-zis, cu atît mai mult cu cît la Deşliu limbajul figurat este unul din principalele instrumente poetice. Căutind să dovedească încă odată că nu există cuvinte „nepoetice“, că întregul vocabular are valabilitate estetică, Dan Deşliu exagerează şi alunecă uneori intr-o excesivă volubilitate, care dizolvă lirismul. In mai puţine cazuri, poetul nu clarifică suficient ideea lucrării sau nu o concretizează îndeajuns („Totul, spre tine trecînd“, „Coşmar de copil“). Cu aceste rezerve, noul volum al lui Dan Deşliu, apărut în excelente condiţii grafice, poate fi considerat o reuşită în creaţia sa. CONST. PAIU EMANOIL BARDASARE Hanul „La trei sarmale”. (Din Muzeul regional de artă plastică - Iași) Parcă o văd şi-acuma umblind sprintenă printre noi cu rochiţa ei înflorată şi cu pantofii mici mici cît nişte cuiburi de vrabie. Cînd o zări prima dată, Vlăduţ ne făcu din ochi şi se trase mai la o parte să-şi aranjeze frizura. Dar ea ne luă, aşa, nici una — nici două . — Vrei să fim prieteni buni ? O priveam cu toții, dar nu răspunse nimeni. Dracul de fată se trase înapoi ■■ — Mă rog... dacă nu vreți... Noi făcurăm un pas înainte . — Păi... te așteptam . — Uite și Hori, ni s-a spus că vii. De fapt nouă ni se spusese că va veni un tehnician agronom, iar Horite acelea de cimp le strinsese Haralamb pentru soacra-sa să-şi facă din ele un ceai care, cică, vindecă vătămătura Drăcuşorul ne zbmbi cu nasul in flori, scinteindu-şi ochii de tăciune: — Sinteti băieţi buni... dacă v-ati gindit şi la Hori. Si apoi, mai departe, tot cu nasul in viitorul ceai: — Vom putea fi prieteni buni... Dar... ştiţi... cu o condiţie. — O condiţie ?!? — Da, da, cu condiţia ca să mă consideraţi şi pe mine... aşa... ca pe un băiat... la fel ca voi — Baiat ! Ha, ha, ha, ha. — Fără glumă, în privinţa asta. Avem mult de lucru şi vrem să muncim la fel. Pînă la urmă ne-am împrietenit cu toţii, dar de atunci i-am dat o poreclă ciudată dracului aceluia de fată. i-am spus Băieţica, aşa, ca să ne aducem aminte In glumă de condiţia aceea a ei zii ştiu cum am nimerit noi în toamna aceasta tocmai aici, la Víntnasa. E un podiş înalt şi aspru, bătut necontenit de vintutile care acuma, spre iarnă, îi pă'trund fec, prin “ihenie, ■ lese fata, lac să-fi lăcrimeze ochii. Cînd am venit aici, In septembrie, pămintul era tare ca piatra și In urma plugurilor rămineau bolovani mari, ca pietroaiele prăvălite de undeva, din virf de munte. Grapele săreau peste bulgări intr-o sirbă îndrăcită, fără a-i fărămiţa cu colţii lor de Her. — Ce tăcem, băieţi ? — Ce să tăcem ? Ne facem de ris ! — Eu unul n-am mai pomenit asemenea pămint afurisit. Vintul îndrăcit ne lua vorbele, ducindu-ie cu el peste pămintul acela care nu se mai bucurase de mult de alintarea ploii. — Și-apoi nici nu-i treaba noastră să tratăm sămința... — Și-am rămas și fără pontator... — Afurisită treabă. — Da... da... afurisita Cînd am Înfățișat situația In fața conducerii gospodăriei, Petrea, inginerul șef, Imi spuse cu un zimbet pe ,care nu l-am Inteles atunci: — Am eu pe cineva... Un tehnician agronom... Vreau să-l încerc cum se descurcă pe teren. Poate o să vă fie de ajutor. ...Şi aşa ne-am pomenit noi Cu Băietica. Băieţica. Numai că nu ştiu cum s-a făcut dar chiar de la început ţie-am luat la harfă. Şi asta pentru că i-a ţinut pe băieţi o jumătate de zi, pierzind timpul cu aranjarea viiei şi chip a camerelor de dormit, făcînd curăţenie prin curte, săpînd nişte straturi sub ferestre. Înfuriat, am luat-o din scurt: — Mă rog, matale, sub ferestre îndeplinim noi planul de insămintări ? Ea, cu şiretenie : — Nu... Sub ferestre îl depășim — Cu ce, mă rog, matale ? — Cu crizanteme — Ceee ?... — Da, da, cu crizanteme albastre... Ai auzit de ele, nu ?... Crizanteme albastre. — Ce s-aud, ce să n-aud ! Mie să nu-mi faci dezordine In brigadă. Dumneaei, cu ciont ■' — Dimpotrivă, am făcut ordine... Și-n dormitoare, şi-n ogradă. Apoi, cu glas mieros : — Ştii... să vină oamenii cu drag acasă... care ar fi fost cum ar fi fost, dar mă pomenesc că intr-o zi ii suceşte capul frizatului de Vlăduţ şi-l trimite pînă la raion să aducă nişte cărţi Şi baterii pentru aparatul acela cu tranzistori, pe care noi l-am şi uitat de-o vreme. I-am zis-o pe şleau : — Uite ce-i, domnişoară... Dacă dumitale iti arde de poezii şi de muzică, mai slăbeşte-ne. — Dar... — Nici un dar. Noi, aici, avem un plan şi-o să-l îndeplinim fie cit de afurisite pâmînturile astea de la Vintoasa. Muzica şi poeziile — mai tirziu A doua zi, avînd treabă la gospodărie, abia am aşteptat să dau ochii cu Petrea . — Bine ne-a mai ajutat, tovarăşe inginer şef, cu prinţesa aceea. Trimite cupeul s-o ia că dumneaei umblă după crizanteme, şi după poezii, şi după muzică... — Şi după şampanie, adăugă Petrea. — Ceee îcum ? . .. Şampanie !. . . — Da, da. L-am văzut adineaori pe Vlăduţ cu două sticle. A zis că miine, duminică, el implineşte 21 de ani... Şi l-a sfătuit tehniciană voastră să nu lase să treacă aşa o asemenea aniversare ( "Către sfirşitul lui septembrie, s-au aşezat nişte ploi din acelea lungi, de toamnă. La început a plouat repede, ca vara, cu picături mari şi dese. Apoi a ţinut-o zile in şir cu o ploaie măruntă şi cu un vint rece, dinspre miază-noapte. Se scuturau nucile, afundîndu-se, grele, in pămintul moale şi frunzele stejarului de la poartă căpătată rugină. Zilele treceau greu. Noi ieşeam intr-una afară, in ploaia rece, pindind orice geană de cer. Priveam către platoul acela întins, bătut intr-una de viaturi şi ne prindea un dor de volan şi de brazdă răsturnată. Serile ne adunam în Încăperea din mijloc, căreia Băiefica ii zise „Clubul ploilor“. Ascultam muzică la tranzistorul cu pricina, şi stăteam de vorbă, şi citeam pînă noaptea tirziu din cărţile acelea aduse de Vlăduf. Fata avea un glas care te învăluia cu căldura lui şi — atunci cînd le citea ea — poeziile ifi păreau mai apropiate de suflet, căpătau parcă interesuri noi şi noi frumuseţi pe care altminteri nici nu le-ai fi bănuit. ntr-o bună dimineaţă, cerul s-a limpezit şi nu mult după aceea am ieşit la arat şi însăminţat. Dar iată că tocmai în toiul lucrului a trebuit să mă duc pînă la gospodărie, la centru. Am zăbovit acolo și peste noapte și a doua zi, clnd am ajuns sus, la Vintoasa, soarele se înălțase de-o palmă. Pe tarla — nici o mișcare. Priveam de departe tractoarele încremenite in brazdă. „La ora asta ? Se poate ?“ Mă îndrept spre dormitor dar cînd să intru paznicul îmi face semn : — Ssst... Liniște. A dat dispoziție tovarășa tehniciană. A zis ca să nu-l trezească nimeni pînă la opt. — La poopt ?... I-auzi prințesa... Asta întrece orice măsură. Paznicul mă privi cam nu știu cum și trăgindu-mă mai aproape îmi spuse cu glas scăzut: — Aici ai dreptate... ’Aseară au venit trei practicanti și ea a organizat cu băieţii vechi din brigadă un schimb de noapte... Au arat impreună pină-n zori. — Împreună ? A aratai... — Da, a arat și prințesa Pe tractorul tău. Acuma, dacă-i opt, mă duc s-o trezesc.. — Nu, nu... Las-o să doarmă pînă la zece... — Nici gind... A zis s-o trezesc că pleacă de la noi. — Pleacă de la noi ? Cum asta ?... — Cică a chemat-o inginerul șef. Bietica a plecat. Iar peste citeva zile eu eram la inginerul șef. — Știi... tovarășe Petrea... Am venit in problema cu Edie... adică nu... cu tovarășa... cu tovarășa tehniciană. — Aaa ?... Tovarăşa... prinţesă... — Hm... ăăăă... ştiţi, totuşi ne-a ajutat... Nu trebuia s-o rechemaţi- O educam noi... — Chiar î — Da... Era totuşi un element bun. Inginerul şef izbucni In rîs: — îmi pare bine... Ştii, tehniciană voastră, prințesa aceea e fiica mea... — Cum ?... — Da, e fiica mea. A plecat la cursuri, că-i studentă la Agronomie. Iau acuma, in inserarea aceasta a toamnei Urzii şi privesc de aici, din cerdac, platoul întins şi bătut de vinturi aspre. înăuntru băieţii s-au strins cu toful la „Clubul ploilor“ unde avem acuma şi televizor. Nici nu le pasă de '.’intui rece de afară care. tace să vă- Iuţească piuă departe griul crescut de-acuma de-o palmă. Unii răsfoiesc cite o carte şi poale că şi lor le sună in urechi un glas care dă versurilor înţelesuri noi şi noi frumuseţi, pe care altminteri nici nu le-ai li bănuit. Odată cu aceste gînduri privirea îmi lunecă de la întinderile cu griu la crizantemele crescute sub fereastră .. Crizanteme albastre ?... Da, da... Pentru că acum, cînd le privesc în ceasul inserării, crizantemele acestea albe îmi par niște nori de „nu mă uita“, crizantemele! 1 ALBASTRE ! Schiţă de SANDU FAUR 1 y v f