Flacăra Iaşului, septembrie 1967 (Anul 23, nr. 6521-6546)

1967-09-01 / nr. 6521

FLACĂRA IAȘULUI PAGINA 2 * Dezbateri la „Studiul cu privire la dezvoltarea învăţămîntului superior“ Mmn rîili facultăţilor de ingineri ilinţi Cartea de vizită a unei agriculturi moderne o reprezintă zootehnia. De altfel, de aici şi zicala : „Să văd ce zootehnie ai şi-ţi spun ce agricultură faci“. Intr-o vreme s-a spus că problemele de zootehnie pot fi rezolvate, în lipsa inginerului zootehnist, tot atît de bine, de către inginerul agronom şi medicul veterinar. Viaţa şi practica în producţie au demonstrat, însă, nu o dată, că medicul veterinar nu se poate ocupa, la nivelul inginerului zootehnist de problemele legate de furajarea şi îngrijirea raţională a animalelor şi îndeosebi de selecţie, deci de aplicarea ştiinţifică a bazelor genetice şi de ameliorare în această importantă ramură a agriculturii. Prin profilul şi specialitatea sa, medicul veterinar se ocupă de prevenirea şi combaterea bolilor la animale, de aplicarea tratamentelor curative şi preventive, de combaterea epizootiilor şi în general de activitatea sanitar - veterinară. Sfera de acţiune a acestei activităţi se restrînge tot mai mult în condiţiile unei zootehnii moderne, bazate pe o îngrijire şi furajare ştiinţifică, care reclamă imperios existenţa şi intervenţia calificată a specialistului de profil zootehnic , respectiv a inginerului zootehnist. La rîndul său agronomul este absorbit de sarcinile complexe ale producţiei vegetale ; el se ocupă şi de producerea furajelor, dar după ce le-a produs nu-l mai lasă celelalte treburi să se îngrijească în mod efectiv de administrarea furajelor în hrana animalelor. Această problemă este lăsată îndeosebi în seama brigadierilor sau îngrijitorilor care, ocupîndu-se în măsura cunoştinţelor pe care le posedă, obţin rezultate sub nivelul posibilităţilor, al eforturilor şi cheltuielilor care se fac. Or, aceasta nu este firesc în condiţiile unei agriculturi cooperativizate, moderne. In prezent, zootehniei i se cere cu mult mai mult ca pînă acum, întrucît este un sector de mari investiţii, unde productivitatea este încă scăzută. In marile complexe zootehnice, în fermele de reproducţie şi în combinatele cu efective destinate îngrăşării, alături de medicul veterinar, care supraveghează sănătatea animalelor, inginerul zootehnist este singurul cadru tehnic competent şi în măsură să aplice, pe baze ştiinţifice, normele de furajare şi exploatare a animalelor. De aceea optăm pentru reînfiinţarea facultăţilor de ingineri zootehnişti deoarece studiul supus discuţiei nu a precizat dacă se vor reînfiinţa sau nu aceste facultăţi. Ing. VANGHELE BOUROŞ vicepreşedinte al Uniunii regionale Iaşi a cooperativelor agricole Ritm necorespunzător (urmare din pag. 1) tru cabluri şi la estacadele pentru conducte tehnologice, care dacă vor fi predate de către constructor măcar parţial la începutul lunii septembrie, instalatorii vor avea front de lucru şi astfel o parte din lucrări vor mai avansa. Este adevărat că constructorul întîlnind obstacole la săparea estacadelor pentru conducte a trebuit să sisteze lucrările pentru ca împreună cu proiectantul şi beneficiarul să găsească soluţia optimă. Prin conjugarea eforturilor celor trei reprezentanţi soluţia s-a găsit şi urmează ca constructorul s-o aplice, iar instalatorii să primească în timp cît mai scurt de lucru. Stadiul actual al lucrărilor ca şi ritmul lent în care se desfăşoară diferite faze de execuţie, pe obiecte, impun conducerii totului şi şantierului o revizuire a graficelor interne şi luarea unor măsuri urgente pentru asigurarea forţei de muncă la nivelul sarcinilor valorice sporite. Acestea se impun cu atît mai mult cu cît în luna septembrie planul se dublează faţă de august, iar în trimestrul IV continuă să crească. Beneficiarul, asigurînd pînă la 15 noiembrie circa 80 la sută din utilaje, rămîne ca constructorii, monteorii şi instalatorii să-şi mobilizeze toate forţele astfel încît, pînă la aceeaşi dată, să se realizeze un ritm accelerat de lucru şi să se recupereze rămînerea în urmă. Totodată, trebuie îndeplinit şi depăşit planul sporit al lunilor viitoare pentru realizarea stadiilor fizice corespunzătoare intrării eșalonate în probe tehnologice la termenele planificate. Depăşirea vitezei legale, pericol permanent pentru siguranţa circulaţiei rutiere Circulaţia vehiculelor cu viteză excesivă pune în pericol siguranţa conducătorului auto, a vehiculului, a persoanelor şi bunurilor transportate, precum şi a pietonilor. Dacă cea mai mare parte a conducătorilor auto înţeleg că respectarea vitezei legale de circulaţie pe drumurile publice constituie o garanţie a securităţii persoanelor şi bunurilor transportate cu ajutorul mijloacelor auto, o bună parte dintre aceştia, fie din necunoaşterea acestor norme, fie din ignorarea consecinţelor la care se expun, încalcă în mod involuntar sau voluntar această prevedere. Un exemplu în această direcţie va fi destul de edificator. In ziua de 13 mai 1967, conducătorul auto Vasile Doban, în timp ce conducea autocamionul nr. 21—IS-435 (proprietatea Autobazei nr. 1 Iaşi) pe şoseaua Hîrlău—Frumuşica, din cauză că a circulat cu viteză mare în curbă, a răsturnat autovehiculul în şanţul şoselei, proiectind peste arătură pe cei 25 muncitori ai Şantierului nr. 31 din cadrul Trustului regional de construcţii Iaşi, pe care îi transporta la domiciliu, cu care ocazie doi muncitori au fost grav accidentaţi. Prezenţa unor asemenea conducători auto pe şosele Creează un pericol permanent care adesea are drept rezultat comiterea unor accidente de circulaţie cu urmări dintre cele mai grave. Legat de creşterea vitezei medii a autovehiculelor şi a necesităţii de mărire în acelaşi timp a atenţiei conducătorilor auto, vrem să facem cîteva recomandări utile. S-a observat, din studiul statistic al accidentelor că, majoritatea acestora se petrec pe drumuri cu o parte carosabilă bună şi în acelaşi timp lată, în special atunci cînd se iese dintr-o zonă cu circulaţie ştrangulată. Cauza se pare că este scăderea atenţiei conducătorilor auto şi, în acelaşi timp, mărirea autosiguranţei generate de noul aspect al drumului. Neacordînd atenţia cuvenită acestei cauze, unii conducători auto pun la încercare forţa dezvoltată a cailorputere ai autovehiculul respectiv, depăşind viteza legală de circulaţie, trezindu-se uneori în imposibilitate de a preveni un pericol. * De aceea se impune conducătorilor auto să respecte vitezele de circulaţie stabilite de lege atît în localităţi, cît şi în afara lor şi să reducă viteza pînă la limita evitării oricărui accident, ori de cite ori este nevoie şi în mod special în următoarele locuri: la trecerea prin intersecţii cu circulaţie nedirijată; pe poduri; la curbe periculoase sau lipsite de vizibilitate; la trecerile de nivel peste calea ferată prevăzute cu bariere sau semibariere; la trecerea pe lîngă grupuri şi coloane, indiferent dacă acestea se află în mers sau staţionează; la trecerea pe lîngă animale , în pieţe aglomerate; cînd se circulă din direcţie opusă tramvaielor, troleibuzelor şi autobuzelor oprite în staţii; la trecerea prin dreptul staţiilor de tramvai; la depăşirea troleibuzelor şi autobuzelor oprite în staţii; pe timp de ceaţă, ploi torenţiale şi ninsori abundente; pe drumuri cu denivelări, alunecoase, cu polei sau zăpadă; în apropierea locurilor frecventate de copii (şcoli şi terenuri de joc) unde este instalat indicatorul „Copii!"; la trecerile pentru pietoni prevăzute cu indicator sau marcate; în locurile unde sunt instalate indicatoarele „Atenţie la animale!“; la schimbarea direcţiei de mers prin virare. PRIN RESPECTAREA VITEZEI LEGALE, CONDUCĂTORII AUTO POT CONTRIBUI DIN PLIN LA PREVENIREA ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE. Maior ION ŞTEFUREAC Serviciul circulaţiei din cadrul D.M.R. Iaşi Pina va fi gata actualul pod de la Vadul Oii, maşinile turiștilor sunt trecute peste Dunăre cu bacul. ■nflTT—XMiTii—— în mii» rv RUGBI SPORT Politehnica Iaşi — în ajunul reluării campionatului Realizînd în prima parte a campionatului rezultate foarte bune, Politehnica se află în plutonul echipelor fruntaşe, deţinînd locul al patrulea şi fiind cotată de către specialişti şi publicul spectator ca fiind cea mai redutabilă echipă din provincie. Din ansamblul întîlnirilor susţinute în turul campionatului, s-au putut desprinde elemente pozitive prezente în evoluţia echipei, o tendinţă continuă spre jocul modern, eficace, şi spectaculos, prin cristalizarea unor idei tactice şi abandonarea schemelor şablon; crearea fazelor spontane prin atacuri-surpriză cu participare mărită. Prin aceasta Politehnica se individualizează în contextul rugbiului românesc. Desigur că, rezultatele la care s-a ajuns se datoresc în primul rând muncii pline de pasiune a celor doi antrenori, Gh. Drobotă şi N. Balcan, care au reuşit să creeze un lot de jucători cu o puternică coeziune psihologică şi disciplină sportivă. Şi cum pînă la primul meci din retur au mai rămas puţine zile, l-am rugat pe antrenorul Gh. Drobotă să ne informeze asupra stadiului de pregătire în care se află echipa. — Vacanţă n-am avut. Antrenamentele pentru retur le-am început după... ultimul meci al turului. Locul pe care-l deţinem ne obligă, împreună cu colegul meu, N. Balcan, şi cu medicul echipei, D. Constantinescu, am alcătuit un program de antrenament bazat pe observaţiile asupra comportării din tur, a potenţialului şi calităţilor fiecărui jucător, precum şi al ansamblului echipei. In această perioadă, întregul lot a fost în două cantonamente. Primul (15—28 iulie), în tabăra studenţească de la Costineşti, unde jucătorii au fost într-o odihnă activă pentru menţinerea condiţiei fizice şi a tehnicii individuale, iar apoi, la Gura Humorului, cînd s-a intrat în totalitatea rugbiului, mărindu-se durata antrenamentelor şi punîndu-se accent pe pregătirea tactică şi individuală. Aici am susţinut două jocuri amicale cu Constructorul Suceava şi întregul lot folosit a dovedit multă poftă de joc. După sosirea acasă (la Iaşi n.n.), parteneră de antrenament ne este Agronomia, din categoria B. — Lotul pentru retur cuprinde şi jucători noi ? — Da, dar nu aduşi prin transfer, ci ridicaţi din rîndul tinerilor noştri jucători. Excepţie face Ilie Hogaş, venit de la Constructorul Suceava. P. Senie, G. Stzekereş, Ilie Dan şi Tzenche T. sînt rodul pepinierei noastre. — Ce lot puteţi comunica ? — Lotul cuprinde următorii 26 de jucători : Robert Rosenberg, Gh. Herghelegiu, Vasile Crăciun, C-tin Pândele, Vasile Simona, C-tin Dăscălescu, C-tin Chifan, Vasile Lomoşan, T. Tzenche, Radu Iftimie, S. Spiratos, D. Costache, Ilie Hogaş, Ilie Dan, C-tin Bujoiu, Al. Lantz, S. Homănă, M. Huţanu, N. Ciorici, Vasile Gheorghiu, Vasile Cihodaru, V. Sajin, P. Senic, G. Stzekereş, N. Popovici şi Emil Crişan. — Care e obiectivul principal al returului ? — De fapt, sunt mai multe. Să terminăm campionatul pe locul IV, să oferim publicului spectator jocuri de un înalt nivel tehnic şi spectacular, să aducem „Cupa Mării Baltice" la Iaşi, competiţie la care echipa Politehnica va participa între 10 şi 15 septembrie a.c., la Gdansk, în R. P. Polonă, să avem cît mai mulţi jucători selecţionaţi în reprezentativa studenţească a României pentru meciul cu echipa similară a Italiei şi, bineînţeles, în lotul naţional. Le urăm succes deplin rugbiştilor ieşeni. CORNEL VÅLEANU coresp. Nataţie TOKIO 31 (Agerpres) Cu prilejul unui concurs internaţional de nataţie desfăşurat la Tokio, sportivul american John Ferris a stabilit un nou record mondial în proba de 200 m fluture cu timpul de 2,06''. Vechiul record mondial era de 24/10 şi fusese stabilit la 26 iulie de Marc Spitz (S.U.A.). Marea răscoală a ţăranilor din Inanul care marchează împlinirea a şase decenii de la răscoala din 1907 a ţărănimii române, putem saluta apariţia editorială ce ne pune în faţa unei ample monografii consacrate acestui important eveniment din istoria patriei noastre. Fenomen economic, social şi politic de mare intensitate, cu multiple implicaţii în istoria modernă şi contemporană a României, răscoala din 1907 a fost unul din cele mai solicitate capitole ale istoriei noastre. In pofida acestui adevăr putem afirma că istoriografia noastră abia acum a reuşit să ne dea pe această temă o lucrare care, prin dimensiunile şi ţinuta sa ştiinţifică, răspunde integral scopului propus. Re- RECENZIE alizată prin eforturile reunite ale Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R. şi Institutului de istorie „N. Iorga" al Academiei R.S.R., monografia „1907" reprezintă o încununare a strădaniilor depuse timp de ani de zile în vederea cercetării şi reliefării principalelor aspecte şi probleme legate de răscoală. Sinteză a rezultatelor obţinute în cercetarea unuia din cele mai complexe momente ale istoriei sociale a României, monografia „1907" reprezintă totodată şi o analiză remarcabilă, a problemei agrare din ţara noastră la începutul secolului al XX-lea. Lupta ţărănimii din România, desfăşurată într-un lanţ aproape continuu după 1888, a fost generată de lipsa de pămînt, principalul izvor al conflictelor din lumea satului, de legiuirile înrobitoare cu caracter economic şi administrativ elaborate de guvernele care se perindau la conducerea statului, de exploatarea neomenoasă la care erau supuse masele ţărăneşti. Desfăşurată în contextul social-politic al epocii, răscoala din 1907 reprezintă apogeul atins de acţiunile revoluţionare ale ţărănimii de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului nostru. Urmărind izbucnirea răscoalei, prezentînd pe larg desfăşurarea concretă a luptei ţărănimii din anul 1907, monografia de care ne ocupăm redă imaginea globală a acţiunilor ţărăneşti, aria completă de extindere a răscoalei, reliefînd formele diverse pe care le-a îmbrăcat lupta de clasă la sate, atît în timpul răscoalei cît şi înainte şi după răscoală. Ridicînd la luptă largi forţe sociale, răscoala din 1907 a constituit una din cele mai aprige bătălii de clasă din istoria României. Cele 900 de pagini ale lucrării reuşesc să redea un amplu tablou al desfăşurării răscoalei în Moldova, Muntenia şi Oltenia, al influenţei răscoalei în Transilvania şi Bucovina etc. Lucrarea monografică de mari proporţii, „1907" cuprinde, de asemenea, o serie de capitole referitoare la istoriografia răscoalei, atitudinea clasei muncitoare şi a intelectualităţii faţă de răscoală, reflectarea lui 1907 în literatură şi artă, ecoul internaţional al răscoalei şi consecinţele acesteia pentru dezvoltarea economică şi social-politică a ţării. Colectivul de autori a desfăşurat o muncă complexă pentru a putea cuprinde, cum este şi firesc, intr-o lucrare monografică, toate laturile fenomenului analizat. Bogăţia materialului faptic, varietatea surselor şi izvoarelor documentare, consultarea şi utilizarea critică a bogatei literaturi care, direct sau tangenţial, se ocupă de răscoală au pretins autorilor o eficientă muncă selectivă desfăşurată cu discernămînt şi mult spirit critic. Importantă realizare a istoriografiei noastre marxiste, monografia „Marea răscoală a ţăranilor din 1907" ne formează o viziune veridică, unitară şi atotcuprinzătoare despre cea mai importantă bătălie de clasă desfăşurată de ţărănimea din România. t. M. 1907 FOTBAL C.S.U.S. - Dinamo Dacin 3:1 (1-1) , după-amiaza, cea de ieri, pe care o vor ţine minte mult timp iubitorii fotbalului din Iaşi. Timpul foarte frumos şi numărul mare de spectatori din tribune le-au insuflat componenţilor celor două echipe o poftă de joc deosebită materializată, în cursul celor 90 de minute ale partidei prin multe faze de adevărat spectacol fotbalistic, C.S.M.S., mai ales în repriza secundă, şi-a depăşit net adversarul, Dinamo Bacău, sub toate aspectele şi dacă şuturile lui Incze, Ştefănescu şi Stoicescu I n-ar fi fost salvate în ultimă instanţă de inspiratul Ghiţă, portarul oaspeţilor, scorul ar fi luat proporţii. Jucătorii C.S.M.S., deşi n-au atins încă plafonul maxim al posibilităţilor lor, au dovedit totuşi că sînt într-o formă bună şi că ... mai pot realiza (dacă vor voi cu toţii, bineînţeles) asemenea spectacole fotbalistice. Şi primul prilej îl au duminică dimineaţă, în partida cu Metrom Braşov. Iată, pe scurt, cum au fost marcate golurile: în min. 26, o combinaţie foarte frumoasă între Lupulescu şi Sălceanu permite ultimului să „scape" liber în faţa porţii şi să înscrie pe lîngă Ghiţă (1 - 0); în min. 29, după ce Gavrilă ratează o ocazie ideală, băcăoanii reuşesc să egaleze prin Dembrovschi, care a reluat cu capul, în poartă, balonul centrat de către Ene Daniel; în min. 61, Ştefănescu execută o lovitură liberă din marginea careului pînă la Stoicescu. Acesta prelungește balonul, cu capul, lui Sălceanu care îl reia „dintr-o bucată" în poartă (2—1); în min. 82 dominarea insistentă a ieșenilor este materializată de Stoicescu care a fructificat un balon primit de pe partea dreaptă, de la Incze (3—1). G. V. Siluete. * Foto: Pompilian Vasiliu corespondent Orizontul spiritual al intelectualilor de la (urmare din pag. 1) permanent cu valorile spirituale ale contemporaneităţii. O idee similară ne-o împărtăşea o dată doctorul Sorin Chelaru din Mălăieştii Huşului: „Omul societăţii moderne se împlineşte nu numai in măsura in care contribuie la dezvoltarea vieţii materiale, ci şi in modul în care izbuteşte să se cunoască şi să se afirme pe planul vieţii spirituale. Civilizaţia actuală cere intelectualului o multilateralitate de preocupări in domeniul cunoaşterii şi-l face deopotrivă interesat de problemele ştiinţei şi tehnicii, ca şi de cele ale artei şi literaturii. „Nu avem timp" este iarăşi un neadevăr. „Să nu confundăm timpul cu comoditatea şi îndeletnicirile gratuite, spunea prof. I. Capşa (Muntenia Vaslui). Vreme e suficientă, dar unora li se strecoară zilnic printre degete, inutil şi nefolosit, prin nenumărate căi, şi asta nu-i afectează mult pe ignoranţi şi uşurateci. „Evident, în acuza lipsei de timp disponibil se poate distinge ecoul uneia dintre opiniile cele mai discutabile la ora de faţă — anume că in această eră de intensă solicitare nervoasă cotidiană, timpul liber nu s-ar cuveni folosit decit in scopul divertismentului tacii. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, e neînţelept. La frumuseţea dv. spirituală vă gîndiţi ? Ne-am adresat cu această întrebare unei tinere şi foarte elegante farmaciste (care s-a autoprezentat scurt, Gaby) dintr-o comună de lingă Biriad. Un pic descumpănită, respectiva s-a scuturat distins, apoi ne-a declarat tăfiș: — Sînt un spirit practic, premier mai curînd să mă plimb, să urmăresc programele distractive televizate, decit să citesc închisă în casă sau să asist la vreo manifestare culturală din sat. — Cit cheltuit! Jrimeatrig.1 in sate vederea procurării de cărţi şi publicaţii de specialitate şi culturale ? — ... Dacă intîmplător îmi prisosesc banii, cumpăr cite o carte de la cooperativă. Din colecfia „Biblioteca şcolarului" (1 ?)■ Altceva nu citesc. Mărturisirile de mai sus ne-au îndemnat că confruntăm asemenea opinii cu unghiuri de vedere ale altora. Am pus unui număr de 100 de intelectuali din mediul sătesc chestiunea : care fapte obişnuite, zilnice, în afara exercitării profesiunii, le socotiţi că vă înlesnesc un chip deosebit accesul la cultură, ajutîndu-vă la îmbogăţirea, la înfrumuseţarea dv. interioară ? Procentual, împărţirea răspunsurilor e următoarea : — 70 la sută: emisiunile radiofonice, literatura beletristică, presă 1 — 15 la sută: discuţii coletive, studiu stăruitor, excursii ; — 8 la Sută : felurite spectacole, muzică; — 7 la sută: conferinţe, simpozioane, creaţie. Dintre răspunsuri, ni se pare mai semnificativ acela al tov. D. Diaconu, profesor. — Tătărăni, din care transcriem: — Intelectualul de la sate, indiferent ce profesează, trebuie să fie un om întreg. Contactul cu cultura nu poate să-i lipsească, chiar în cel mai îndepărtat colţ deură. Nu există, nu se cade să existe eveniemnt cultural în jur, care să nu trezească in conştiinţă rezonanţa corespunzătoare. Sunt păreri pe care ni le însuşim. Surprinde, printre altele, că muzeele şi expoziţiile sunt rar solicitate de unii intelectuali ai satelor, care, în tot cazul, cel pulțin de 3—-4 ori pe an, poposesc intr-un oraş cu asemenea instituţii. Pierduta legătura cu astfel de îndeletniciri, încetul cu încetul dezobişnuinţa anihilează curiozitatea şi voinţa şi-l absolvă pe intelectual de un factor de cultură de ordin superior. Aceeaşi situaţie cu spectacolele de teatru profesionist. „N-am fost la teatru de la absolvirea institutului“, rostesc candid învăţătoarele Virginia Samoilă şi Ecaterina Rotari din Tîrzii şi, respectiv, Berezeni. O fereastră larg deschisă către lume, către valorile culturale o întreţine presa cotidiană şi publicaţiile de cultură. Aici nu se poate învinovăţi, în mod normal, timpul. Un ziar, o revistă o citeşti, cînd ai formată această deprindere, într-o pauză, in momentele de răgaz, in aşteptarea somnului diurn. Naturală este deci aderenţa masivă a celor anchetaţi de noi la acest mijloc de lărgire a cunoştinţelor, de participare la efervescenţa creatoare din mişcarea literarartistică din ţara noastră. Cu toate acestea, avem şi obiecţii. De pildă, în două comune învecinate, Vetrişoaia şi Berezeni, cu peste 4.500 de locuitori şi 40 de intelectuali fiecare (dintre care şase profesori de limba română), fără chioşcuri de vinzare a presei şi la o distanţă de aproape 40 de km. de centrul de raion, nimeni nu citeşte „Gazeta literară" sau „Luceafărul", pentru că nu există abonamente în ambele comune, nimeni nu e abonat la „Contemporanul" ori „Viaţa românească", în afara căminului cultural. Cu mici variaţiuni, aceeaşi stare de lucruri se întilneşte la Tîrzii şi Stănileşti, la Creţeşti şi Duda. „Vom citi la bătrîneţe !“, zicea un inginer din Zorleni. Nu e cam titziu ? replicăm noi. Ce faceţi de sîmbătă la prînz şi pînă luni dimineaţa ? Ne răspund chestionată noştri. Iată rezumativ cîteva răspunsuri, sub semnătura respectivă : — Lecturi, lucrări in stupină, plimbări în aer liber (D. Axinte, învăţător — Stănileşti). — Studiu, spectacole, discuţii cu sătenii (P. Grecu, prof. — Davideşti). — Treburi gospodăreşti, lecturi, cu mai multă odihnă (Aurelia Popa, ingineră — Rusca). — Şah, manifestări la căminul cultural, vizite In familie (V. Cojocaru, director, căminul cultural Brădiceşti). — Merg la Iaşi pentru a mă pune la curent cu viaţa artistică ori particip la desfăşurarea activităţilor culturale din comună (Victor Boţea, învăţător — Răducăneni). — îmi petrec orele in mijlocul femeilor din sat, sfătuiţidu-le, şi îndrumindu-le, mă achit de îndatoririle administrative de familie, ascult radio (Geta Bugeag, prof. Pădureni), înşiruirea ar putea continua, preocuparea culturală revine cu regularitate la a treia sau la a patra fişă. O răspundere intensă şi un profund ecou in suflete au programele culturalartistice — mai puţin cele sportive — organizate sub conducerea intelectualilor înşişi in localitatea unde lucrează. Aşezămintele culturale pot lua aminte Ancheta noastră a avut în vedere şi împrejurarea că intelectualul din aşezările rurale nu e simplu consumator de bunuri spirituale, ci şi un contribuabil vrednic în calitate de creator de valori, apt a-şi cultiva înclinaţiile, a progresa, a arunca peste bord doza de diletantism eventual acumulată. Sub acest raport, lăcaşul de cultură trebuie neapărat să intervină cu ceva nou, inedit, în sfera preocupărilor personale ale intelectualilor. Insă unele aşezăminte culturale săteşti şi foruri de conducere raionale neglijează acest aspect oarecum delicat al muncii cu omul. Să dăm cuvlntul unor interlocutori : — Nu am posibilitatea de a citi ceea ce apare mai nou, deoarece biblioteca comunală stă închisă de cîteva luni de zile (Maria Năstase, prof. — Văleni — Hetsi). — Ambianța căminului cultural din satul nostru e potrivnică nevoii firești a tinerilor intelectuali de a petrece timpul disponibil plăcut, prin îmbinarea manifestărilor culturale cu orele de destindere (Gh. Ciobanu, prof. —* Vetrişoaia). — Drumul spre descifrarea tainelor muzicii este barat aici şi de o neglijentă. Instrumente muzicale în valoare de 15.000 de lei zac nefolosite in magazia căminului, fără ca nimeni să se intereseze de posibilitatea utilizării acestora în mod profitabil (Gh. Popa, secretarul Sfatului popular Berezeni). — Nu pretutindeni căminul cultural este magnetul care să atragă toți intelectualii dintr-o localitate la masa rotundă a Împlinirilor. Pe alocuri, Inginerul îşi face izolat meseria sa, medicul aşijderea, învăţătorul îşi vede numai de şcoala lui, şi doar o dată — de douăori pe lună de se întîlnesc împreună la vreo şedinţă. Asta dispersează torţele şi sărăceşte viaţa intelectuală a fiecăruia şi pe cea culturală a satului întreg (Virgil Kogălniceanu, director de cămin cultural — Rusca). S-au mai ridicat şi alte probleme, ca, de exemplu, necesitatea efectuării unor anchete sociale, a sondajelor şi a studiului cerinţelor şi preferinţelor spirituale ale intelectualilor de la ţară, organizarea deîntîlniri mai dese cu personalităţi din marile centre urbane, iniţierea de cursuri colective pentru învăţarea limbilor străine, înfiinţarea in comunele cu un număr apreciabil de intelectuali a unor cluburi in vederea petrecerii civilizate, intelectuale a răgazului de timp ete. Sînt propuneri pe care nu putem să nu le susținem.