Flacăra Iaşului, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 7503-7527)

1970-11-25 / nr. 7523

mi xxvii Nr. 7523 m­ERcom 25 NOIEMBRIE 1970 4 PAGINI SO BANI Răspundere sporită de li­pici pisi în pregătirii viitoarelor revolte de legume! Imperativul aprovizionării variate şi susţinute cu o ga­mă cit mai completă de legume şi fructe constituie una din preocupările principale ale conducerii de partid şi de stat. Aspectele critice semnalate trebuie să determine în viitor la organele de resort — producătoare şi valorifi­­catoare — o maximă receptivitate privind cantitatea, ca­litatea, diversificarea şi proporţia sortimentelor, deservi­rea civilizată a consumatorilor etc. Deşi condiţiile nefavorabile ale anului 1970 s-au re­percutat mai intens în acest compartiment, parametrii pri­vind concentrarea şi specializarea producţiei s-au dove­dit superiori legumiculturii pulverizate, prin însăşi cuan­tumul producţiei marfă şi mărirea duratei de consum. Faţă de ultimii trei ani, când fondul de stat nu a depăşit 14 000 tone, anul acesta volumul producţiei marfă, des­tinat în cea mai mare parte consumului în stare proas­pătă, depăşeşte 16.500 tone numai prin comerţul organi­zat, la care se mai adaugă însemnate cantităţi valori­ficate prin piaţa liberă. Această situaţie a permis şi asi­gurarea stocurilor de iarnă, care vor satisface cerinţele de consum pină la noua recoltă. In anul 1971, dat fiind intrarea în funcţiune la Întreaga capacitate a unor spaţii moderne în reţeaua I.L.F. pentru depozitarea, sortarea, preambalarea, semiindustrializarea şi păstrarea prin frig a unor cantităţi sporite de legume, In C. A. P.-uri cartofi şi fructe, ridică probleme deosebite sub raportul răspunderii din partea producătorilor, respectiv a consi­liilor de conducere, inginerilor şefi, fermierilor şi celor­lalte cadre din C.A.P.-uri. Baza producţiei legumicole din anul viitor o consti­tuie tocmai producţia marfă, care depăşeşte 25.000 tone, deşi suprafaţa se menţine la acelaşi nivel. Această creş­tere de peste 40 la sută a solicitat o reanalizare­­a ferme­lor şi suprafeţelor legumicole de către organele agricole judeţene care, în colaborare cu IX.F.-ul şi C.A.P.-urile producătoare, au reaşezat structura de producţie, aduncind In acelaşi timp concentrarea şi specializarea. Dacă In anii trecuţi numărul unităţilor cultivatoare de legume pentru fondul de stat era de 70—80, pentru 1971 numă­rul acestora se va reduce la 35, cu o suprafaţă medie de 65 hectare, unde urmează a se cultiva 1—2 sortimen­te de bază şi 2—3 sortimente complimentare. Ponderea o deţin unităţile care pe lingă experienţă şi forţă de mun­că dispun de sisteme corespunzătoare de irigaţii şi permit mecanizarea principalelor lucrări. Dintre acestea se re­marcă cele 12 ferme legumicole ce vor funcţiona în 1971 şi a căror suprafaţă totală este de 1.630 hectare, revenind în medie pe fermă 135 hectare. Dacă amintim şi dotarea lor cu maşinile necesare (tractoare, semănători, maşini de plantat, freze, nivelatoare, modelatoare, combinatoa­­re etc.), avem imaginea condiţiilor asigurate viitoarelor culturi legumicole. Pină în prezent sunt insămînţate 100 hectare cu le­gume de primă apariţie (ceapă şi usturoi verde, salată, spanac), urmlnd ca în „ferestrele" iernii şi primăvară de­vreme să se mai insăminţeze şi planteze 120 hectare. Pentru a menţine în iarnă vegetaţia legumelor verdeţuri insăminţate şi a se grăbi apariţia în primăvară ele tre­buie, pină la venirea zăpezii, integral mulcite (protejate), cu un strat de 8—10 cm de graniţă sau resturi vegetale tocate. De asemenea, trebuie controlată permanent starea de vegetaţie a acestora şi intervenit cu măsuri corespun­zătoare, de la caz la caz (eliminarea excesului de apă, reţinerea suplimentară a zăpezii, distrugerea crustei de gheaţă etc.). Corespunzător indicaţiilor date în raport de cerinţele specifice legumelor, campania producţiei anului următor trebuie considerată de acum începută. Amplasarea supra­feţelor în exclusivitate pe terenuri irigabile, şi în cel mult două puncte accesibile pe cit posibil mijloacelor de transport pe orice vreme, trebuie urgent terminată, în­­trucît in această perioadă se impun a fi executate ferti­lizarea organo-minerală şi arăturile adinei de toamnă. E necesar să arătăm că, deşi am insistat din timp asu­pra necesităţii de a urgenta arăturile, la unele cooperati­ve, printre care cele din Victoria şi Deleni, restanţele depăşesc cu mult 100 de hectare. Se ştie totodată că această lucrare de bază nu-şi atinge eficienţa dorită dacă arăturile nu sunt nivelate şi mode- Ing. C. DASCALU director adjunct al­ Direcţiei agricola judeţene a (continuare 1, pag. a 3-a) Imagine de pe şantierul Spitalului de neurochirurgie ce se construieşte în cartierul Tătăraşi. Foto: S. LEONID, corespondent In Capitală Sesiune ştiinţifică consacrată împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui Friedrich Engels La Muzeul de istorie a Parti­dului Comunist, a mişcării re­voluţionare şi democratice din România, au început marţi di­mineaţa lucrările sesiunii şti­inţifice consacrate împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui Friedrich Engels. Sesiunea este organizată de Academia de ştiinţe sociale şi politice a Republicii Socialis­te România, Institutul de stu­dii istorice şi social-politice de pe lîngă G.G. al P.C.R. şi A­­cademia de învăţămînt so­cial-politic „Ştefan Gheorghiu" de pe Ungă C.G. al P.C.R. La lucrări participă oameni d­e ştiinţă, cadre didactice, activişti de partid şi de stat, cercetători ştiinţifici din ţara noastră. Iau parte, de aseme­nea, oameni de ştiinţă şi mili­tanţi de partid din Austria, Bulgaria, Belgia, Cehoslovacia, Franţa, R. D. Germană, R. F. a Germaniei, India, Italia, Japo­nia, Iugoslavia, Mongolia, Po­lonia, Spania, Ungaria, Uniu­nea Sovietică şi Venezuela. Rostind cuvântul de deschi­dere a sesiunii, tovarăşul Mi­ron Constantinescu, preşedin­tele Academiei de ştiinţe so­ciale şi politice, a subliniat uriaşa importanţă a operei lui Friedrich Engels, fondator, ală­turi de Karl Marx, al comu­nismului ştiinţific, conducător al clasei muncitoare internaţio­nale, eminent om de ştiinţă, organizator şi militant revolu­ţionar, mare prieten al po­porului român. Au fost prezentate apoi co­municările înscrise pe agenda primei zile a sesiunii. (Agerpres) Pîrghia legislaţiei C.T.C. a fost dată uitării ? Combinatul textil Iaşi este o unitate care a împlinit aproa­pe un an de la semnarea ac­tului de naştere. Trecem în re­vistă aparatul de control al ca­lităţii produselor, de la locul de muncă şi pină la nivelul con­ducerii, şi constatăm că el este format dintr-un număr impre­sionant de cadre (210) din care 5 sunt specialişti cu o înaltă ca­lificare prevăzuţi în schema teh­­nico-administrativă, 49 lucrează în laboratoarele fizico-mecanice şi chimice, restul personalului exercitînd controlul pe întregul flux tehnologic. Deoarece res­pectarea cu stricteţe a docu­mentaţiei tehnice privind cali­tatea este un atribut major şi o sarcină de serviciu primordială, ne-a reţinut atenţia ideea intro­ducerii unor noi forme de ur­mărire a parametrilor calităţii, acolo unde se hotărăşte prac­tic soarta producţiei. Punem o întrebare tov. ing. Gh. Berde, şeful serviciului C.T.C.:­­ Cunoaşteţi clauzele calita­tive din contractele de livrare ale clienţilor potrivit noii legi C.T.C. :­­ Nu. Răspunsul este edificator pen­tru ceea ce vom constata în continuare. In secţia finisaj,' tov.­ Iustina Ivlov, şefă de tură C.T.C, ne-a mărturisit în legătură cu activi­tatea sa că are o practică în­delungată, dar că uneori îi pot scăpa din vedere unele defec­te. La întrebarea dacă i s-au făcut cunoscute precizările noi­lor legislaţii privind­­controlul de calitate, sau ce măsuri tehnico­­ CALITATEA, PRODUCȚIEI LA COMBINATUL TEXTIL IAȘI organizatorica au fost luate pen­tru întărirea controlului, nu ne-a putut da nici un răspuns pozi­tiv. Răspunderea pentru calitatea deficitară a unor produse revi­ne evident nu numai controlo­rilor de calitate, ci şi labora­toarelor care n-au indicat în­totdeauna reţetele adecvate. Defectele pe cauze îmbracă forme diferite, dar ponderea principală o au „fire duble in bătătură* (50 la sută) şi­­desi­mile şi râ­nituri­le“ (32 la sută). In parte, cauzele se datorase reglării necorespunzătoare a războaielor, dar această situa­ţie se menţine şi ca urmare a lipsei de coordonare şi control mai exigent din partea respon­sabilului C.T.C. de la Fabrica „Ţesătura", ing. R. Chiva. Nici celelalte compartimente ale combinatului n-au adus o contribuţie deosebită la îmbu­nătăţirea calităţii produselor. Cercetarea uzinală, de exem­plu, nu a finalizat practic nici o acţiune menită să îmbună­tăţească calitatea (ing. Aurora Precul). Controlul financiar in­tern nu s-a orientat ca, pe lîngă obiectivele verificării economico­­financiare şi gestionare obiș­nuite, să atragă în planul de verificare calendaristic activi­tatea financiară a compartimen­tului C.T.C., cu scopul de a scoa­te la iveală din filiera acestui sector pagubele ce umbresc re­zultatele economice ale com­binatului (I. Cazacu, șeful ser­viciului C.F.I.). Slaba preocupare pentru îm- Petre LEON (continuare in pag. a 2-a) încărcata­ mecanizat al buștenilor in cadrul sectorului de exploatare forestieră Hirlău Proletari, din toate fárile, unifi-vá Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean in unităţile comerciale ieşene Planul de desfacere a fost depăşit desfăşurată în acest an, reali­­zînd şi depăşind angajamen­tele asumate în întrecerea so­cialistă. Planul de desfacere a fost depăşit cu 52 milioane lei, din care peste 17,5 milioane la vînzarea cu amănuntul. Acest lucru a fost posibil datorită creşterii veniturilor populaţiei şi preocupărilor lucrătorilor din comerţ de a pune la dis­poziţia populaţiei cantităţi su­plimentare de mărfuri. Grija pentru reducerea chel­tuielilor de circulaţie se con­cretizează în economii supli­mentare de 1.273.000 lei, re­alizări de două ori mai mari ■ decât angajamentul luat în în­trecere, întreprinderile şi organizaţi­ile comerciale din municipiul­ Iaşi au înregistrat o serie de bune rezultate în activitatea în pag. a 2-a Din scrisorile sosite la redacţie V­ĂTORI CERTAŢI CU POLITEŢEA Sport ■ ■ ■ Intervenția reprezentantului român în Comitetul pentru probleme politice şi de securitate al Adunării ■ Generale a O.N.U. ■ 11 Evenimentele din Guineea In pagina a 4-a VAVW.S*iW.WWi,iV.VASWi1A%V.W^iViW.VAWîV-t TINERI AGRONOMI LA DATORIE Hotărîţi să folosească în­treaga lor capacitate şi pri­cepere, să aplice ultimele cuceriri ale ştiinţei şi teh­nicii agricole, pentru dez­voltarea agriculturii socia­liste, pentru ridicarea uni­tăţilor cooperatiste la care au fost repartizaţi, din cei 48 de ingineri agronomi horticultori şi medici vete­rinari, 44 s-au prezentat încă din primele zile la posturi. In aceste zile Urzii de toamnă, proaspeţii absol­venţi au intrat din plin în problemele de producţie ale unităţilor cooperatiste, par­­ticipind, alături de specia­liştii cu experienţă, la des­făşurarea lucrări­lor de sezon. Mulţi dintre tinerii ab­solvenţi nici n-au apucat să cunoas­că bine satul în care vor trăi pentru că problemele de producţie nu Ie-a permis să facă vi­zite, să discute cu oame­nii etc. De aceasta vor avea timp să se ocupe mai tîrziu. Pe tînărul inginer agro­nom Dan Grigore Cojan, repartizat la C.A.P. Popești, l-am întilnit în drum. — De ce ați ales comu­na Popești, tovarăşe Go­­jan ? — Cînd m-am hotărit să mă fac agronom îmi do­ream să ajung într-un sat cu oameni gospodari și harnici cu care să mă sfă­tuiesc, pe care să-i ajut şi de la care să aflu anumite lucruri ce nu se învaţă la facultate. Auzisem că aici, in sat, există astfel de oameni. Şi nu m-am înşe­lat. Acum numai după cite­­va săptămîni de „stagiu“ n-aş mai pleca de aici. De altfel şi soţia a luat re­partiţie tot in Popeşti ca profesoară de chimie. Pină acum nu avem de ce ne plînge. Am găsit deplină înţelegere din partea or­ganelor locale şi a oame­nilor. Aşa că ne vom stabili in comună şi ne vom face datoria. Iată că la Popeşti s-a mai adăugat încă o familie de intelectuali dornici să pună umărul la ridicarea comunei, să contribuie la dezvoltarea materială şi spirituală a satului. La aceeaşi cooperativă de producţie un alt tînăr absol­vent, Eugen Muha, de loc din Hărpăşeşti, un sat com­ponent al Popeştilor, a ve­nit să-şi aplice cunoştinţe­le dobindite pe băncile fa­­cultăţii pentru ridicarea bunăstării oamenilor din mijlocul cărora s-a ridicat. Inginerul Muha va răspunde de ferma vegetală de la Hărpăşeşti, va munci ală­turi de oamenii din satul în care s-a născut şi a cres­cut. Poate că a urmat e­­xemplul inginerului Pe­tru Amateesei, preşedin­tele C.A.P. Popeşti, care şi dinsul, du­pă terminarea fa­cultăţii, s-a reîn­tors In sat, la Popeşti. Pe un alt proaspăt agro­nom, Nicolae Polizov, l-am c­ontinuit la Belceşti, o co- - mună cu peste 12.000 de locuitori. Tocmai venise de pe tarlalele C.A.P.-ului. — Cum vă împăcaţi cu primul dv. loc de muncă ? — Mai întîi nu am reu­şit să cunosc decît o parte din problemele de produc­ţie ale cooperativei. Apoi acomodarea la noi se face pe cîmp, la locul de mun­că. De celelalte probleme ne vom ocupa mai tlrziu. Deşi este de joc din Iaşi noul inginer agronom are posibilitatea să facă nave­ta, dar nu o face. Avlnd condiţii corespunzătoare de viaţă şi de muncă, tinărul specialist ne-a asigurat că va face totul pentru a con­tribui la mărirea avutului cooperativei de la Belceşti. La aceste cîteva exemple se pot adăuga încă mulţi tineri agronomi care, din primele zile, şi-au luat munca in serios, răspunzînd sarcinii de a depune toate eforturile pentru a contri­bui la dezvoltarea unităţi­lor cooperatiste la care au fost repartizaţi, la ridica­rea agriculturii noastre so­cialiste pe trepte tot mai înalte. C. LUPU însemnări La Iași O nouă staţie centrală de preparare a soluţiilor sterile in farmaciile spitalelor din oraşul Iaşi se prepară zilnic circa 1.000 l. de soluţii sterile injectabile: ser glucozat, ser fiziologic etc. , ne-a infor­mat recent directorul Oficiu­lui farmaceutic Iaşi, tov. M. Moscovici. Pentru asigurarea „a ter­menea" soluţii şi în condiţii mai bune de sterilitate ca pî­­nă acum, o aripă a clădirii Spi­talului de copii din str. Elena Doamna a fost­ transformată într-o staţie special amenajată şi dotată cu aparataj modern. Noua stafie, cu o suprafaţă productivă de aproape 200 m.p., cuprinde 7 încăperi şi cîteva spaţii corespunzătoare depozitării şi repartizării solu­ţiilor sterile. Se remarcă şi faptul că, prin intrarea în funcţiune a noii staţii, canti­tatea de soluţii sterile injec­tabile produse se dublează fa­ţă de cea realizată anterior. FAMILIA ŞI ŞCOALA FACE MAI MU­LI PĂSIRE FOCCARFA COPIILOR Colaborarea dintre şcoală şi familie este o axiomă a pedagogiei copilului de vîrstă şcolară. Profesorii, învăţătorii şi părinţii ştiu în general acest lucru, dar nu de puţine ori relaţiile dintre cei doi principali factori educativi — familie şi şcoală — sunt pur formale, reducîndu-se la întîlniri sporadice şi întîmplătoare. De multe ori eforturile şcolii nu sunt încununate de succes, deoarece există indolenţă din partea părinţilor. Am asis­tat, zilele trecute , într-o şcoală unde se lucrează cu mult tact pentru rezolvarea unor cazuri dificile din punct de vedere pedagogic , la o discuţie între direc­torul Liceului „V. Alecsandri" din Iaşi, Vasile Hrib, dirigintele clasei a V-a D, Cristian Palade, elevul Dumitru Comici şi mama sa Maria Comici, domiciliată în Iaşi, str. C. Negri nr. 59 (peste drum de şcoală). Deşi din partea şcolii s-au depus eforturi deosebite pentru educarea lui Dumitru, rezultatele sunt încă nemulţu­­ mitoare. ,El fuge de la şcoală sistematic, nu învaţă, hoinăreşte, a avut o tentati­vă de viol, cu cîteva zile în urmă a fu­rat Împreună cu un alt minor o sumă im­portantă de bani. A fost o discuţie serioasă. „S-au luat cu alţii rai, ajutaţi-mă să-i fac oameni pe ăştia mai mici! (Are­ 9 copii țintm care 5 minori — n.n.). Eu ce mai pot­ face ?". Este sigur că se mai poate face ceva, prin efortul conjugat al celor doi factori, şcoală şi familie. Mama trebuie să-şi recîştige autoritatea asupra copiilor săi şi este timpul ca să intervină hotă­­rît şi tatăl copiilor, Dimitrie Comici, care acum, fiind pensionar, are mai mult timp pentru supravegherea şi educarea copii­lor. Uneori însă şi şcolii îi revine o mare parte din răspundere. Am văzut cu sur­prindere că există din partea unor ca­dre didactice tendinţa de a rezolva ca­zurile unor copii prin trimiterea la altă şcoală, prin recomandarea să urmeze la fără frecvenţă, prin caracterizări „căldu­roase" pentru şcolile de reeducare, omi­­ţîndu-se calea — desigur mai dificilă — pătrunderii în sufletul celor mici, a e­­ducării — dacă este cazul — şi a celor mari. La o altă şcoală am discutat cu diri­ginta­­elevei M.V., elevă care are abateri de la disciplina şcolară. Despre această elevă, diriginta ne-a spus că ar putea să obţină note bune, dar că nu poate fi uşor îndreptată, deoarece e o fire foarte în­chisă, nu poţi afla nimic de la ea. Am avut ocazia să stăm de vorbă cu M.V. Ea poate fi sinceră şi nu pare de loc o fire închisă, dimpotrivă, ni s-a părut chiar vorbăreaţă. Mai mult, s-a desolida­rizat de fostele ei prietene, Maria şi Viorica Mocanu. A renunţat la sportul ei preferat,­­tenisul de masă, pentru ca să înveţe mai mult.. Desigur că MV. are un comportament dificil. Cu puţin efort însă, pedagogul va putea să şi-o facă priete­nă. Am respectat rugămintea elevei de a nu-i da numele pentru a uza de nepe­dagogica „ameninţare" că îl vom da pu­blicităţii, la prima abatere. Sperăm că bunăvoinţa noastră va fi matur apre­ciată de adolescenta M.V. S. DAMIANT (continuare în pag. a 3-a) FAPTELE- I expresia conştiinţei

Next