Flacăra Iaşului, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 7555-7579)

1971-01-22 / nr. 7571

) V r i st A ­ Organ al Comitetului judeţean laşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean I Anul XXVII, nr. 7571 Vineri, 22 ianuarie 1971 4 pagini, 30 bani Vizita de lucru a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în mari întreprinderi din Capitală Ieri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a fost din nou oaspetele colectivelor de muncitori, tehnicieni şi ingineri, cu prilejul vizitei de lucru făcute in mari între­prinderi bucureştene, unităţi reprezentative pentru industria construc­toare de maşini, pentru subramuri importante ale acesteia: Uzina de motoare şi compresoare „Timpuri noi", Uzina de maşini grele, secţia de pereţi membrană şi ţevi pentru cazane de aburi a Uzinei „Vulcan", uzinele „Autobuzul", „Steaua roşie" şi „Semănătoarea". Secretarul general al partidului a fost însoţit de tovarăşii Paul Nicu­­lescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Mihai Mari­­nescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, precum şi de ministrul industriei construcţiilor de maşini, Ioan Avram. Ca şi cu atîtea alte prile­juri, cînd a avut loc un contact nemijlocit al condu­cerii partidului şi statului cu oamenii muncii din fa­brici şi uzine, de pe şantiere, din unităţile agriculturii so­cialiste, cu reprezentanţi ai culturii şi ştiinţei ţârii noas­tre, într-un cuvînt cu cetăţeni de toate vîrsteie şi profesiile — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi—la în­ceput de an, de nou cincinal, şi de data aceasta discuţiile de lu­cru, cunoaşterea concretă la faţa locului a problemelor de via­ţă şi de muncă ale oamenilor, analizarea sarcinilor actuale şi de perspectivă pentru ridica­rea eficienţei întregii activi­tăţi, marchează pregnant o revelatorie realitate a socie­tăţii noastre: indisolubila le­gătură dintre partid şi popor, temelie de granit a orinduirii socialiste a României. Din realizările prezente la locurile de muncă vizitate, din cuvîntul oamenilor se desprind nu numai succesele dar şi idei apte să se con­cretizeze în noi realizări, în noi fapte de viaţă menite să ridice patria noastră pe noi trepte ale progresului şi ci­vilizaţiei. Programul de lucru al zilei începe cu Uzina de motoare şi compresoare „Timpuri noi", în întîmpinarea secretarului general al partidului, al ce­lor­­lalţi cor­ducători de partid şi de stat, vin cu bucurie şi entuziasm şi salută din inimă sute de salariaţi. Cei prezenţi aclamă înde­lung, ovaţionează pentru partid şi Comitetul său Cen­tral, pentru secretarul gene­ral al partidului, pentru in­disolubila unitate dintre partid şi popor. Este nota o­­bişnuită, de căldură, de dra­goste şi respect în care se desfăşoară întîlnirile conducă­torilor partidului, ai ţării, cu masele de oameni ai muncii de la oraşe şi sate. Vechile ateliere ,,Lemaitre“ — astăzi „Timpuri noi" — au devenit in anii construcţi­ei socialiste o unitate moder­nă producătoare de motoare Diesel cu puteri cuprinse în­tre 12 şi 110 C.P., motoare cu benzină de 9—18 C.P., com­presoare de aer cu debite cu­prinse între 0,01 şi 10 mc pe minut, agregate care echipea­ză o gamă largă de instalaţii fabricate de întreprinderile constructoare de maşini, toa­te tipurile de locomotive mo­derne produse în ţară. La „Timpuri noi" nu a fost asi­milată nici o licenţă, totul este produs original. In actualul plan cincinal valoarea producţiei uzinei va creşte de la 215 milioane lei în acest an, la 420 milioane lei în 1975. In secţia de prelucrări me­canice, se prezintă oaspeţilor o serie de piese şi suban­­samble din componenţa mo­toarelor şi compresoarelor care în urma reproiectării lor sunt fabricate astăzi cu gabarite mult mai mici. In secţia montaj motoare, se dau alte explicaţii in le­gătură cu parametrii îmbu­nătăţiţi ai motorului D. 120, introdus recent in fabricaţie. Intre oaspeţi şi factorii de răspundere ai uzinei are loc un schimb de opinii în legă­tură cu dezvoltarea în conti­nuare a acestei întreprinderi şi cu profilarea ei mai pre­cisă. Pentru realizarea aces­tor obiective se dau indicaţii în vederea extinderii unor suprafeţe de producţie, do­tarea întreprinderii cu noi Instalaţii şi utilaje, folosirea la întreaga capacitate a ma­şinilor din dotarea întreprin­derii. Se ajunge la concluzia că Uzinele „Timpuri noi" îşi pot spori eficienţa printr-o mai bună profilare, printr-un grad mai înalt de tipizare a produselor. Se recomandă con­ducerii Ministerului Industriei Construcțiilor de Masial» »«­cialiştilor uzinei, găsirea unor modalităţi de cooperare cu în­treprinderi din apropiere pen­tru construirea şi exploatarea în comun a turnătoriei şi for­jei preconizate.­­— întreprindeţi cit mai cu­­rînd studiile necesare şi daţi-le curs, spune tovarăşul Nicolae Ceauşescu. De asemenea, re­­studiaţi toate posibilităţile de care dispun uzinele pentru dez­voltarea activităţii. Se cere să realizaţi un volum al produc­ţiei mai mare şi produse de şi mai­ bună calitate. Se vizitează Uzina de ma­şini grele—Bucureşti. La intra­rea în blocul—­turn care adă­posteşte birourile centralei in­dustriale de utilaj termoener­­getic şi Institutul de cercetări şi proiectări energetice şi­ ter­­moenergetice, da pe lîngă a­­c­eastă uzină, conducătorii de partid şi de stat sînt întîm­­pinaţi de ing. Nicolae Constan­tin, director general al cen­tralei industriale, şi de ing. Tiberiu Grecu, director general al uzinei, care prezintă cîteva din realizările şi perspectivele întreprinderii. Intrată în func­ţiune în primul an al ultimu­lui cincinal, uzina a înscris în palmaresul industriei româneşti cîteva performanţe de înalt ni­vel tehnic, turnind piese de mare gabarit şi complexitate destinate hidroagregatelor ce se construiesc la Reşiţa pentru hidrocentrala de la Porţile de Fier. Oţelăria electrică produ­ce anual peste 122.000 tone de oţel. Au fost asimilate mai mult de 150 mărci de oţeluri­­aliate şi speciale me­nite să acopere cerinţele ca­litative tot mai înalte ale u­­zinei. — Aţi pornit bine, apreciază tovarăşul Nicolae Ceauşescu, dar nu s-ar putea ca in acest cincinal oţelăria să ajungă la o capacitate de 200.000 tone? — Am putea, într-adevăr, să amplasăm un nou cuptor elec­tric de volum mare, sau două de capacitate mai mică, răs­punde ministrul industriei con­strucţiilor de maşini, Ioan A­­vram. — Şi, totodată — continuă secretarul general al partidului — să facem aici un laminor mic, proiectat şi construit în ţară. Din acest dialog direct, la obiect­, se­ naşte o iniţiativă importantă, se conturează un nou obiectiv mobilizator pen­tru colectivul uzinei. Discuţia de lucru continuă. De aseme­nea, exportul creşte vertigi­nos : de la 6,1 milioane iei — valută în 1971, la 62,4 milioa­ne Iei — valută în 1975. Realizări remarcabile a în­registrat în ultimii ani şi In­stitutul de cercetări şi proiec­tări energetice şi termoener­­getice. Directorul acestuia, ing. Teofil Popovîci, prezintă acti­vitatea desfăşurată de institut şi centrală într-o frază conclu­dentă : — Sîntem în măsură să livrăm centrale electrice „la cheie", dezvoltind în felul acesta capacitatea creatoare a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor. Afirmaţia se întemeiază pe rezultatele concrete obţinute. In 1972 va fi probată prima tur­bină de 330Mw, iar în 1974, turbina cu abur pentru termo­­ficare de 150 Mw, realizată după o concepţie proprie. Se vizitează secţia de tur­­boagregate. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de partid şi de stat se opresc în faţa unei maşini complexe, o freză de copiat palete pen­tru turbine. Apoi conducătorii de partid şi de stat trecînd prin noua hală aflată în construcţie, des­tinată montajului şi probelor viitoarelor turbine se îndreap­tă spre secţiile „calde": oţe­­lăria, furța şi turnătoria uzi- Mfc _• In confruntările de păreri se subliniază ideea necesităţii mai bunei folosiri a cadrelor de muncitori de înaltă califi­care, de asemenea, a recru­tării tehnicienilor şi mai a­­les a maiştrilor din rîndul ce­lor mai pricepuţi şi experi­mentaţi muncitori. Vizitarea uzinei se încheie în secţia mecano-sudură, unde se construiesc marile ansam­­ble sudate pe litru, turbinele de 330 Mw. Intrată parţial în funcţiune la jumătatea anului trecut, secţia realizează car­case, corpuri pentru conden­sator , lucrări de mare teh­nicitate al căror control se e­­fectuează cu raze Roentgen şi ultrasunete. Un alt obiectiv industrial de mare importanţă pentru e­­conomia noastră­­naţională^, care constituie obiectivul popasului următor este secţia de pereţi membrană şi ţevi pentru cazane cu aburi apar­­ţinînd Uzinei „Vulcan". v • Directorul general al Uzine­lor „Vulcan", ing. Lache­nne, care întîmpină pe oaspeţi, pre­zintă mai întîi cel mai impor­tant produs al întreprinderii, deocamdată aflat în stadiul machetă. Este vorba de caza­nul de 1.035 tone aburi pe oră. Este primul agregat de acest fel realizat de ţara noas­tră şi va avea impunătoarea înălţime de 108 m. Gazdele in­formează că gigantul acesta este destinat termocentralei de la Rogojelu. Fac o impre­sie deosebită liniile automa­te de fabricare a unor ase­menea agregate. Se subliniază importanta pe care o are a­­ceastă secţie pentru dezvol­tarea în continuare a Uzine­lor „Vulcan", permiţînd, tot­odată, realizarea unor produ­se de un înalt nivel tehnic, corespunzătoare cerințelor eco­nomiei noastre naționale, e­­xigențelor tehnicii moderne. Tot aici, în această secție, directorul tehnic al Institutu­lui de proiectări pentru echi­pamente termo-enegetice, Si­­mion Suciu, informează pe to­varăşul Nicolae Ceauşescu, pe ceilalţi conducători de partid şi de stat, asupra noi­lor produse aflate în fază de studiu sau proiectare la acest institut. — Să faceţi totul pentru a realiza utilaje la nivelul teh­nicii actuale, recomandă tova­răşul Nicolae Ceauşescu con­ducerii institutului şi celorlalţi specialişti prezenţi. De aseme­nea, a continuat secretarul ge­neral al partidului, trebuie să valorificaţi cit mai bine ex­perienţa muncitorilor şi tehni­cienilor mai vîrstnici, să-i a­­jutaţi să transmită cunoştinţe­le şi priceperea lor celor ti­neri pentru ca şi aceştia să devină în cel mai scurt timp muncitori de nădejde, să se asigure astfel o continuitate a muncii de înaltă calitate în u­­zină, în întreaga noastră in­dustrie socialistă. In încheierea vizitei, aici, pe platforma industrială a Bercenilor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu felicită călduros pe constructori, pe toţi cei care, cu pasiune şi măiestrie dau viaţă acestor mari obiective ale industriei noastre grele. Secretarul general al partidului recomandă tuturor celor pre­zenţi să se îngrijească neîn­cetat­ de grăbirea lucrărilor de construcţii pentru ca între­gul obiectiv industrial să fie terminat în termenul stabilit şi să înceapă să producă la toţi parametrii tehnico-econo­­mici proiectaţi.­­— Este necesar, arată tova­răşul Nicolae Ceauşescu, ca m­aşinile să fie folosite la în­treaga lor capacitate, să tre­ceţi la perfecţionarea progra­melor speciale aşa fel, încît la finele cin­cin­alului, volumul producţiei să fie cu mult mai mare decît cel prevăzut acum în cifrele de plan. Adresîndu-se primarului mu­nicipiului, celorlalţi edili ai pu­s­­ei, zenetarul senatei al­ partidului, recomandă să se în­grijească de asigurarea, unor condiţii de viaţă mereu mai bune muncitorilor, să se pre­vadă construcţii de locuinţe, proprietatea uzinei, să se ri­dice edificii culturale, astfel ca muncitorii, cadrele de bază ale uzinei să aibă asigurate toate condiţiile civilizate de viaţă. Se vizitează o altă mare în­treprindere bucureşteană—Fa­brica de autovehicule „Auto­buzul". Aici, vizita începe cu o dis­cuţie avînd ca temă realizările de pînă acum şi perspectivele întreprinderii. Directorul teh­nic, Gheorghe Piţulescu, înfă­ţişează succesele, obţinute în realizarea planului cincinal re­cent încheiat. Se subliniază printre altele, că autobuzele fabricate aici au fost neînce­tat îmbunătăţite, atît sub ra­port constructiv, cit şi în ceea ce priveşte confortul. Rezultate bune au fost ob­ţinute şi în construcţia auto­utilitarelor — microbuze, ca­mionete, autosanitare. Şi producţia de troleibuze a be­neficiat de îmbunătăţiri. In în­treprindere se fabrică opt tipuri de autoutilitare, trei ti­puri de autobuze, urbane şi rurale, şi un tip îmbunătăţit de troleibuz. Zilnic, de pe benzile de montaj ale între­prinderii ies 28 de autoutili­tare şi 10 autobuze. Autoutili­tarele produse de „Autobuzul" sunt solicitate pe piaţa exter­nă. In cincinalul actual sunt de rezolvat sarcini şi mai mari: întreprinderea se pre­găteşte pentru însuşirea fa­bricaţiei a două tipuri de au­tobuze după licenţa M.A.N., urmînd ca specialiştii uzinei să diversifice producţia aces­tor autobuze. Se prevede ca producţia marfă să crească în perioada 1971—1975 de 2,13 ori, cu toate că suprafeţele de producţie nu vor spori în ma­re măsură, iar numărul sala­riaţilor cu 30 la sută. Se vizitează secţiile princi­pale ale întreprinderii. Munci­torii, cei mai mulţi dintre ei tineri, întîmpină cu bucurie, cu aplauze tumultoase pe se­cretarul general al partidului, pe ceilalţi conducători de partid şi de stat, oferă, în semn de preţuire şi afecţiune, garoafe roşii. La sculărie se urmăreşte aceeaşi problemă importantă luată în discuţie şi în celelalte întreprinderi vizi­tate — autoutilarea. Sunt a­­preciate pozitiv rezultatele ob­ţinute pînă acum şi se reco­mandă intensificarea acestei acţiuni. In secţia acoperiri metalice, se urmăreşte procesul de ni­­chelare şi cromare a unor pie­se, iar gazdele informează că această secţie a luat fiinţă cu utilaje şi instalaţii fabricate în întregime în întreprindere. Vi­zita în secţiile de presa­, de construcţii şasiu şi caroserie, prilejuieşte, de asemenea, schimburi de păreri rodnice pe tema modernizării produselor, a îmbunătăţirii gradului lor de confort. La montaj final, se ur­măreşte procesul de montare a autoutilitarelor şi autobuzelor. Se relevă, cu acest prilej, me­canizarea unor operaţii de lu­cru care a făcut ca producti­vitatea muncii pe uzină să crească de la un an la altul. Se subliniază, printre altele, că în actualul plan cincinal producţia de autobuze va creşte cu peste 2.000 de bucăţi, iar cea de au­toutilitare în aceeaşi proporţie. In 1975, producţia de autoutili­tare se va ridica la 8.500 u­­nită­ţi, iar cea de autobuze la 3.200. — Cât veţi da la export cta aceste produse? se interesează tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cifrele citate sunt revelato­rii: 7.000 de autoutilitare şi 1.800 de autobuze. In incinta întreprinderii, oaspeţilor le sunt prezentate ultimele tipuri de autovehicu­le asimilate în producţie. Se fac comparaţii între produse­le mai vechi şi cele noi, evi­­denţiindu-se îmbunătăţirile a­­duse, îmbunătăţiri care pot fi apreciate in mod concret chiar în timpul vizitei. Recomandă­rile făcute insistă asupra îm­bunătăţirii în continuare a ca­lităţii, asupra ridicării gradu­lui de finisaj al produselor. Autobuzul cu nr. de fabricaţie 14.977 ieşit cu cîteva secun­de înainte de pe banda de montaj, prezintă caracteristici superioare celor anterioare. Gazdele au ţinut să arate şi unele din realizările social­­cuiturate ale unităţii. Se vi­zitează, astfel, noul club al întreprinderii cu o sală mo­dernă de festivităţi de 400 de locuri.­­ Următoarea Întreprindere înscrisă în itinerar este Uzina „Steaua roşie". Şi aici, ca pre­tutindeni, muncitorii, tehni­cienii şi inginerii întîmpină cu entuziasm şi căldură pe conducătorii de partid şi de stat, bucuroşi de a-i avea în mijlocul lor, de a se sfătui împreună. Aici se fabrică aproximativ 45 de tipuri de utilaje întîlnite pe toate şantierele ţării. In­ginerul şef al întreprinderii, Ion Caraman, informează că toţi lucrătorii acestei unităţi se străduiesc, depun tot efor­tul şi energia lor creatoare în vederea dotării şantierelor cu utilajele moderne cerute în tot mai mari proporţii de im­petuoasa dezvoltare a con­strucţiilor industriale şi civile prevăzută în actualul cincinal. Se vizitează secţiile de a­­justaj şi montaj şi se relevă că în cincinalul care s-a în­cheiat recent, realizările uzi­nei s-au dublat, beneficiile s-au mărit de 6-7 ori, iar ex­portul reprezintă în prezent 30 la sută din volumul utilajelor executate. Muncitorii raportea­ză îndeplinirea cu succes a sarcinilor de producţie din pri­mele zile ale acestui an. Şi la „Steaua roşie" pro­blema economisirii metalului este în centrul discuţiilor din­tre oaspeţi şi gazde. Se subli­niază că rezultatele obţinute în această direcţie au făcut ca producţia obţinută dintr-o tonă de metal să sporească în ulti­mii ani cu 80 la sută. Referindu-se la satisfacerea necesităţilor şantierelor patriei noastre cu utilaje moderne de construcţii, gazdele informea­ză că în întreprindere s-au a­­similat în ultimii ani nume­roase produse originale execu­tate pentru prima dată în ţară, printre care macarale-fereastră, dispozitive de tracţiune, palane cu reductoare planetara etc. Îmbunătăţirea continuă a ca­lităţii produselor, creşterea ran­damentului muncii se afirmă şi aici, în discuţia finală, ca deziderate majore ale colecti­vului uzinei.­­ Se ajunge la Uzina „Semă­nătoarea", cea mai mare uni­tate constructoare de utilaje agricole din ţara noastră. La sosirea în uzină, un mare număr de muncitori, tehnicieni şi ingineri fac secretarului ge­neral al partidului, celorlalţi conducători de partid şi de stat o primire sărbătorească. La matriţărie, prima secţie vizitată, directorul uzinei, ing. Ion Căpăţînă, arată că pro­ducţia uzinei în cincinalul în­cheiat recent a crescut cu 150 milioane lei, iar în actualul cincinal ea va mai cunoaşte un spor de încă 320 milioane lei. Tot aici se relevă impor­tanţa pe care o acordă con­structorii de maşini agricole reproiectării pe criterii noi, moderne, a unor utilaje. Se a­­rată, totodată, că pentru eco­nomisirea principalei materii prime , metalul, uzina folo­seşte aproximativ 110 repere confecţionate din material plas­tic, fapt care aduce uzinei a­­nual o economie de 150 tone de metal. Vizitîndu-se secţia de turnă­torie, apoi cea mecanică, gaz­dele informează că uzina şi-a realizat cu mijloace proprii o serie de utilaje care au­ fost integrate în procesul de fabri­caţie. — Această acţiune de auto­dotare trebuie extinsă în toate secţiile întreprinderii, re­comandă secretarul general al partidului specialiştilor în­treprinderii. Trebuie să vă străduiţi să vă gospodăriţi singuri, să vă creaţi o serie de utilaje şi instalaţii de care a­­veţi nevoie, prin valorifica­­rea tuturor resurselor interne. Oprindu-se în numeroase locuri de muncă, dînd mina cu muncitorii, cu tehnicienii şi inginerii aflaţi în plină ac­tivitate, secretarul general al partidului se interesează de modul în care îşi îndeplinesc planurile, de metodele de lu­cru folosite, de preocupările acestora în modernizarea pro­duselor, în creşterea d­­eficien­ţei maşinilor şi utilajelor. După vizitarea principalelor sectoare productive, în curtea întreprinderii, oaspeţilor li se prezintă cele mai semnifica­tive produse ale întreprin­­ s continuare in pag. a 2-a) I I I I I I I I I I I I I I I I I I i I I I I I­I­I ■ I­I I­I I­I I­I­I I­I­I i I I I I I I I I­I I­I­I. I I I I *1 1966-1970­­ — --------------------------------- | — un cincinal­­ rodnic,­­ o punte trainică spre viitor AVÂNTUL INDUSTRIEI SIDERURGICE Produsele industriei siderurgice din ţara noastră au reprezentat anul trecut 12 la sută din volumul total al mărfurilor de export, adică de aproape 2 ori mai mult decît în 1969. Aceste rezultate sunt o i­nternare firească a lărgirii potențialului industriei siderurgice. Ofensiva electrificării • 248 miliarde kWh repre­zintă producţia totală de energie înregistrată în România în de­cursul ultimelor două decenii. Raportînd această cifră la poten­ţialul instalat în 1938, de 500 Mw, România antebelică ar fi a­­vut nevoie, pentru a realiza pro­ducţia de energie electrică înre­gistrată în intervalul 1951—1970, de circa 220 de ani. Cu actualele agregate, totalizînd 7.500 Mw, o asemenea cantitate de energie e­­lectrică poate fi asigurată în nu­mai 7 ani. • In cincinalul recent înche­iat, puterea nou instalată a cres­cut cu 4.250 Mw, depășind preve­derile cu 250 Mw, iar producţia din 1970 s-a ridicat la 35 miliar­de kWh, nivelul său fiind de pes­te 2 ori mai mare decît în 1965. • Ritmul înalt de dezvoltare a producţiei de energie electrică, circa 18 la sută, se situează prin­tre cele mai dinamice pe plan eu­ropean. • Relevantă este producţia de energie pe locuitor, indicator e­­senţial al gradului de civilizaţie şi progres. Astfel, faţă de cei 72 kWh în 1938, în 1970 revin pentru fiecare locuitor al ţării 1.700 kWh, cu perspectiva ca în 1975 să atingă 2.400—2.500 kWh, iar în 1980 circa 3.000—3.400 kWh, nivel întîlnit azi în cele mai dezvoltate țări ale lumii. CARNET IEŞEANSATUT DE BASIINA . Zilele trecute, inspectorul şcolar general Sterie Rădoi ne relata despre unul din profesorii cu care se mindreşte judeţul, to­varăşul Vasile Mihalache, directorul şcolii din satul Topile, comuna Valea Seacă. Nu­­ ne-am propus să alb­im exact originea to-I ponimică a locurilor sale de baştină, dar­­ după oamenii şi comorile pe care le-au I dăruit — am fi înclinaţi mai degrabă că­­­tre denumirea de Valea rodnică. Să ex­plicăm de ce. Cică prin partea locului, In decursul timpului, ploile nu numai că şi-au­­ împlinit rostul lor dintotdeauna, dar au I scos cândva la iveală şi nişte comori ne­* bănuite, mărturii ale vieţii de odinioară de I pe aceste meleaguri (monede, resturi de * obiecte de uz casnic, dovezi ale unor stră- I vechi aşezări şi civilizaţii). Aceasta a În­semnat numai Începutul îndepărtat, căci Omul a fost cel care, pe urmele acelor alu-­­ viuni, a desăvlrşit opera dăruindu-şi cli-I pele de răgaz unor săpături pentru a scoa­te la lumină mereu alte şi alte vestigii. I Printre alţii este vorba şi de profesorul de J care aminteam, insolit în aceste adevărate I „expediţii'' de soţia şi fiul­ său, clştigaţi J pentru totdeauna de nobila chemare către I „descoperirile arheologice". E de mirare J deci că modesta lor căsuţă arată azi ca un I muzeu In care şi-au făcut loc piese deco­rative, numismatică, obiecte de cult şi de­­ folosinţă dinaintea erei ■ noastre ! Bineînţe­les că nu acesta este faptul cel mai sur­prinzător, după cum nici îndeletnicirile de care aminteam, căci in definitiv aproape fiecare om are un „hobby" sau al său „Vi­­olon d'Ingres". Ceea ce Insă ridică „faptul divers" la cota unei semnificaţii aparte este altceva. Aş spune că nici măcar amănuntul că Vasile Mihalache a Încercat mai tirziu bucuriile culturii, fiindcă nu e singurul pro­venit din rindul fiilor satului care Inili a trecut prin filiera producţiei ca simplu mun­citor şi numai apoi prin cea a liceului şi facultăţii. Care este atunci izvorul acestei puternice şi Intîrziate pasiuni ? E suficient să amintim doar cîteva detalii ca: iniţiati­va achiziţionării unor vechi piese de port popular din partea locului, a studierii, co­lecţionării şi conservării Horei şi faunei sa­tului cu propriile mijloace materiale, pentru a Înţelege că nu poate fi vorba nici un moment de un simplu capriciu, ci de ceva cu mult mai profund ce se cheamă identi­­ficarea, contopirea totală cu satul natal, întrebat de altfel dacă acceptă o expozi­ţie la Iaşi, care să-i poarte faima pretutin­deni, a refuzat cu fermitate, exprimându-şi dorința de a avea una permanentă In satul de baştină. In curind visul va prinde viaţă prin construirea unei anexe destinate mu­zeului satului, dar semnificaţiile sint mult mai ample, comentariile find de prisos. Elena PIETRAR® I* I* I* îft I­I* I* 1* I ni Ift Ift I* Ift Ift Ift Ift II Ift I

Next