Flacăra Iaşului, mai 1982 (Anul 38, nr. 11063-11087)
1982-05-01 / nr. 11063
Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul XXXVIII — Nr. 11 063 Sîmbătă, 1 mai 1982 4 pagini — 50 bani Trăiască 1 MAI — zîna solidarităţii _____________________________________________________________________________________________________________________________ _______________________________________ internaţionale a celor ce muncesc ! Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului au participat la Marea adunare populară din Capitală în cinstea zilei de 1 Mai Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşa Elena Ceauşescu. Ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului au participat, vineri dupăamiază, la Palatul sporturilor şi culturii, la marea adunare populară organizată de Comitetul municipal Bucureşti al P.C.R. în cinstea isnei de 1 Mai, sărbătoarea primăverii şi a muncii, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, simbol al spiritului revoluţionar şi al năzuinţelor de pace şi progres social. Miile de bucureşteni prezenţi la adunare şi prin ei toţi cetăţenii patriei — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — au adus, în această zi de tradiţională sărbătoare, un fierbinte omagiu partidului, sub a cărui înţeleaptă cîrmuire îşi împlinesc cele mai înalte aspiraţii, şi-au îndreptat gîndurile pline de dragoste şi recunoştinţă spre tovarăşul Nicolae Ceauşescu, patriotul înflăcărat, revoluţionarul neînfricat, care, din fragedă tinereţe, s-a ridicat cu hotărîre la luptă împotriva fascismului, asupririi şi nedreptăţilor sociale, pentru libertatea, independenţa şi suveranitatea ţării, pentru propăşirea ed. Ora 17, împreună cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în prezidiul adunării au luat loc tovarăşa Elena Ceauşescu, tovarăşul Ilie Verdeţ, alţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat Din prezidiu au făcut parte, de asemenea, vechi militanţi ai mişcării comuniste şi muncitoreşti din ţara noastră, reprezentanţi ai unor organizaţii de ma(continuare in pag. a 2-a) Adunarea festivă de la la Casa de cultură a tineretului şi studenţilor din municipiu a avut loc, ieri după-amiază, adunarea festivă, organizată la Iaşi cu prilejul zilei de 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii. Sala are un aspect sărbătoresc. Pe fundalul tribunei, încadrată de drapele roşii şi tricolore, se află înscrisă urarea : „Trăiască ! Mai, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, ziua frăţiei muncitorilor de pretutindeni !“. In prezidiul adunării festive au luat loc tovarăşul Leonard Constantin, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C. C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele Consiliului popular al judeţului Iaşi, secretari şi alţi membri ai biroului Comitetului judeţean de partid, conducători ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, membri de partid cu stagiu din ilegalitate, muncitori. In sală se aflau secretari de comitete de partid, preşedinţi de comitete ale sindicatelor, cadre de conducere din unităţi economice şi instituţii ieşene, oameni ai muncii din întreprinderi industriale, de construcţii, transporturi şi circulaţia mărfurilor, cadre didactice, oameni de ştiinţă, artă şi cultură, elevi, studenţi, militari. Adunarea festivă a fost deschisă de tovarăşul Eugen Nechifor, prim-secretar al Comitetului municipal de partid Iaşi, primarul municipiului. Despre semnificaţia marelui jubileu al muncii libere şi creatoare a vorbit tovarăşul Alecu Floareş, secretar al Comitetului jude (continuare în pag. a 7-a) Aspect din sală /" Azi e zi de sărbătoare Azi e zi de sărbătoare, sărbătoarea muncii, a muncii libere, în folosul omului însuşi, creatorul tuturor bunurilor materiale şi spirituale. Sărbătorind munca, omul se sărbătoreşte pe sine, evaluîndu-şi realizările şi făurindu-şi noi proiecte. Trăind în socialism, orînduire socială liberă de exploatare, omul muncii işi consacră întreaga activitate unor înalte idealuri, de la bunăstarea materială la apărarea păcii în lume, pentru libertate şi independenţă naţională. Sub conducerea partidului, poporul nostru a făcut un uriaş salt pe drumul dezvoltării independente a patriei, ocupînd astăzi un loc de cinste în rîndul popoarelor lumii. Producţia industrială a crescut de circa 50 de ori în anii socialismului, iar agricultura realizează o producţie de peste trei ori mai mare decît înainte de cooperativizare- Sărbătoarea muncii de astăzi marchează şî ziua solidarităţii intermaţionale a celor ce muncesc, I zi de luptă comună ta- ! I potriva exploatării, pen- j 1 tru dreptate socială, pen- 1 l tru bunăstare şi liberta- | 4 te. Poporul nostru este \ i alături de toate popoare- / i le lumii care luptă pen- 1 l tru drepturile lor legi- time, exprimîndu-şi con- vingerea în victoria lor finală. Construind socialismul, poporul român îşi asigură independenţa patriei * şi, totodată, îşi aduce principala contribuţie la victoria ideilor socialis mului în lume. Iată de ce, sub conducerea partidului, oamenii muncii din patria noastră işi intensifică eforturile pentru îndeplinirea ho- 4 tărîrilor Congresului al I XII-lea, pentru creşte- I rea eficienţei întregii ac- i tivităţi economice. Biţ (continuare in pag. a 3-a) Arminden al păcii — Sub văzduh de nouă primăvară Glasul gliei româneşti, profund... Cresc din el lumini, speranţe, visuri Spre întregul patriei rotund. E armindenul de pace ţi iubire, Sol al raţiunii fi al dirzei vreri De-a opri dezastrul cel total, căderea in neantul negru al negrelor tăceri. Earmindenul eroilor, prin care Neamul s-a ştiut întruna treaz. Din amarul veacurilor zbucium, Bine sunt cei mai aproape, azi. Dragi popoare ale lumii ascultînd Glasul vieţii, glas de nemurire ! Noi, prin munca şi iubirea noastră ! Vă chemăm spre pace şi-nfrăţire. HARALAMBIE TUGUI . Raport muncitoresc Depăşiri la producţia fizică întrecerea socialistă a adus şi la Combinatul de utilaj greu succese de seamă, mai ales la producţia fizică. Astfel, la oţel, prevederile pe aprilieau fost depăşite cu 400 de tone, totalizînd, pe patru luni, un Instalaţie de Una dintre preocupările de bază ale colectivului întreprinderii de antibiotice Iaşi constă în găsirea de noi soluţii pentru valorificarea superioară a materiilor prime. In acest context se încadrează şi realizarea plus de 900 de tone; la piese forjate, sporul de producţie, pe patru luni, a ajuns la 750 de tone ; tot în această perioadă au fost finalizate peste plan două pompe centrifugale de mare capacitate, recuperare unei instalaţii pentru recuperarea acetatului de butii din apele mume (reziduale). Instalaţia fiind gata, în aceste zile, au început probele tehnologice, bineînţeles, după efectuarea verificărilor mecanice şi de rezistenţă. Simfonia muncii Se spune, şi pe bună dreptate, că prima dintre virtuţile care înnobilează pe om este munca. Ea, această prietenă de nedespărţit a omului, cultivă neîncetat sentimente de mîndrie, oţeleşte voinţa şi dă naştere eroismului, uneşte şi cimentează forţa marilor colective, deschide şi luminează largi orizonturi spre viitor. Existenţa oamenilor, existenţa întregii societăţi este de neconceput fără muncă, fără acest act care n-a făcut de ruşine, niciodată, pe nimeni, dar a onorat şi ignorează cu prisosinţă. Timpul, cît ne este la îndemînă a-l cunoaşte, a fost şi este bătut cu efigia muncii. Scînteierea minţii omului şi tăria braţelor sale au zămislit de-a lungul mileniilor arcul şi racheta, luntrea şi vaporul, acul şi piramida, moara de apă şi hidrocentrala. Toate bunurile şi frumuseţile lumii, toate de care ne slujim şi pe care le preţuim. De la plinea cea de toate zilele pînă la armonia liniilor linei clădiri, de la fluierul ciobanului pînă la orga electronică. Există o simfonie a muncii, o simfonie eroică. Am privit odată, timp îndelungat, activitatea unor femei într-o filatură, la ringuri. M-a frapat agilitatea degetelor, siguranţa mişcărilor, însemnări de DUMITRU IGNEA Mi s-a părut că acele femei nu muncesc, ci oficiază un ritual secret sau cîntă la nişte harpe ciudate. Şi m-am gîndit atunci la toate mîinile harnice şi neobosite din această ţară. Ca mîinile care aşază cărămida în zid şi înalţă oraşele şi uzinele patriei ; la braţele care vibrează pe volanul tractorului şi la degetele încleştate pe coada sapei ; la mina chirurgului care intervine sigur cu bisturiul pe retina ochiului unui copil ; la degetele ce mînuiesc penelul pe pînza iscînd nemuritoare armonii de culori şi de forme. I-am văzut în acel moment pe harnicii mineri, acolo în adîncile abataje, ţinînd pe umerii lor încercaţi toată greutatea pămîntului. Şi pe oţelarii de la Galaţi şi Hunedoara, de la Reşiţa şi Iaşi i-am văzut, luminaţi incandescent, transpiraţi, obosiţi, dar demni. Acest nesfîrşit lanţ de imagini reprezintă tot atîtea fapte ale muncii, ale muncii libere, privită ca o necesitate şi exercitată cu pasiune şi responsabilitate. Un vechi proverb creat de înţelepciunea lumii spu(continuare în pag. a 2-a)