Flacăra Sibiului, 1967 (Anul 23 [24], nr. 3718-3821)

1967-01-04 / nr. 3718

Secvenţe: Revelion 1967 „Biruit-am, biruit spre un trai (Urmare din pag. I) Dar n-am spus nimic de­spre gospodar. Lucrează la sectorul zootehnic al C.A.P.­­ului. De mult lucrează, de cînd s-a înfiinţat C.A.P.-ul. Lui nu i-a plăcut niciodată treaba de mîntuială şi nici să se lase pe tînjală. Dacă treaba-i treabă şi traiu-i pe potrivă. Altfel n-ai dreptul să pretinzi prea mult de la via­ţă. Şi de ce să-ţi baţi joc de vreme. O dată trăieşte omul, nu de două ori. Rafila-i mă­runţică, dar iute ca argintul viu. Lucrează în cîmp şi iarna îl mai ajută şi pe el la zootehnie. Casa cea nouă au terminat-o de cîţiva ani de zile. Bună casă. Au băgat în ea şi mo­bilă nouă şi covoare, şi-or băga şi televizor, că toată lumea îşi ia televizor. înainte de toate casa doreş­te înţelegere şi dragoste, iar restul vine de la sine. Celor patru copii nu le-au lipsit nici o­dată nimic. Au deja şi un nepoţel. E fiul Anei, fata cea mare care-i măritată. Venise cu el la Revelion. Cu el şi cu soţul. Următorul, după vîrstă, este băiat. 11 cheamă Ion, ca pe tată-său. E trezor la o întreprindere din Si­biu. In noaptea de Anul Nou a dansat mai mult cu Ana, prietena lui. Celui mij­lociu îi plac grozav melodiile lui Dumitru Muţiu. Peste cîţi­­va ani, acum are doar 15, va striga cu multă mîndrie la joc, cum strigă toţi feciorii: „Vai de mine ce mă fac / Toate fetele mă plac“. Mult mai mult au strigat cei 10 feciori care au venit să petreacă, să joace mai ales, la gospodarul Ramf. A doua zi s-au distrat la ce­ mai fericit“ cinul Lazăr Oprişor. Nu de alta, dar şi el venise să pe­treacă Revelionul la vecinul cu soaţa, Sorica. Lazăr lu­crează tot la zootehnie. E brigadier. Deviza lui e clară: „Cine ştie să muncească, ştie şi cum să trăiască“. Ne-a încredinţat de aceasta ţinînd neapărat să gustăm vinul, o bucată de slănină, că şi el a tăiat un porc şi va mai tăia. Nu de alta, dar aşa-i la Revelion. — Rămîneţi şi dumnea­voastră. Petrecem împreună, jucăm, cîntăm... Ca la săr­bători. Nu aveam cum rămîne. Noi am văzut multă veselie şi casă nouă şi oameni faini. Nu, n-am fi putut rămîne. Mai aveam atîtea poze de făcut. Şi atîtea biografii ase­mănător de optimiste. — Ani mulţi şi fericiţi Să trăiţi, să biruiţi! LA DATORIE Semnalul locomotivei Toată lumea se grăbea. Orele erau numărate şi fie­care mai avea ceva de făcut, de cumpărat. Dar, au trecut şi acestea. Străzile au înce­put să se liniştească. Spre gară mai alergau însă întîr­­ziaţii. Plecările, nenumăratele plecări nu se întrerup nici în noaptea de Anul Nou. Nici mărfarele nu se opresc. Mecanicul Gheorghe Nistor a salutat Anul Nou la bordul locomotivei. In aceeaşi noap­te, motorul personal, care a­­ducea oaspeţii de la Braşov, era condus de Constantin Bîrsan şi Alexandru Cordo­­neanu. La ora 0,15­ s-a urcat pe acceleratul 211, către Si­­meria, mecanicul Gheorghe Rotaru. Semnalul de plecare a fost un salut de bun venit adus noului an, a fost ura­rea tradiţională a ceferiştilor. — Alo, alo, sunt eu, Va­lentin Grădinaru. Cum ? A scăzut sarcina pe Tîrnăveni unu ? Nu se observă ? Bine ! Multă grijă şi mulţi ani fe­riciţi ! — Da, Găvozdea la telefon. Da, da, Romulus Găvozdea. Opriţi linia ... — Alo, da! Mulţi ani fe­riciţi ! A crescut ? Pune la pămînt linia Pestiş. Ridică tensiunea pe 35. — Da, Grădinara, inginer Grădinara. Mulţi ani lumi­noşi ! ... Eram curios să aflu dacă inginerul de serviciu de la dispeceratul Ardealului va observa o scădere a tensiu­nii la ora zero. Nici o scădere. La pupitrul de comandă inginerul şi teh­nicianul continuau să rezolve cu tot simţul datoriei proble­mele care se iveau în vasta reţea energetică a Ardealului. Despre oamenii înaltei con­ştiinciozităţi care lucrează cu siguranţă şi precizie, voi mai scrie. Astăzi, am notat doar un dialog care reflectă acti­vitatea cu care au întîmpinat anul 1967. Le urăm mulţi ani luminoşi şi plini de ener­gie. Nu de alta dar ei sînt adevăraţii comandanţi ,ai ki­­lovolţilor. Este prea bine ştiut că nici o intervenţie chirurgicală, mai complicată, nu se face fără a avea la în­suuia o cantitate suficientă de sîn­­ge uman, din aceeaşi gupă cu sîngele bolnavului, pentru efectuarea unei transfuzii, pentru salvarea celui în pe- Nici spitalele dar nici C ’tru! de colectare _.?1 con­servare a sîngelui nu puteau fi închise. Aici, se afla la datorie sora Ana Copa. ii.... nă de lăudat, îmi spunea doc­­torul Alexandru Lupu. Nicio­dată nu a greşit. Aici, ca în multe alte locuri de vrun­­că, e necesară multă grijă, conştiinţă ridicată. E vor­ba de viaţa omului. Sora Popa răspunde de sterilizarea totală a flacoanelor, de buna con­­servare şi de dirijare. In cei 16 ani de serviciu i-au tre­cut prin mînă peste două sute de mii de flacoane. Nici unul n-a fost expediat greşit. Ne-am interesat dacă în noaptea Anului Nou s-a ivit vreun caz grav, care să ne­cesite transfuzii. Spre bucuria noastră şi a tuturora, nu a existat nici un caz. De-ar fi cît mai rare, sau chiar de loc. Reportaje realizate de: Dumitru GEMENEL, Marius VINTILA. Foto: Fr. M­SS Acolo unde începe viaţa înainte de miezul nopţii, am făcut o vizită acolo unde începe viaţa. La poarta Ma­ternităţii un bărbat se agita, făcînd paşi mari, nepăsător faţă de frigul ascuţit, întor­­cîndu-şi mereu privirea spre clădirea spitalului, unde, la etajul I o fereastră luminată (sala de,naşteri) prevestea un eveniment ! Ştefan Krich, lă­cătuş de întreţinere la Fla­mura roşie avea toate moti­vele din lume să fie agitat. „Băiat sau fată ? Băiat! Ei, şi dac-o fi fată ce-i ? Nu con­tează !“ La ora 0 şi un mi­nut, în dangătul grav al clo­potelor care anunţau sosirea noului an, un strigăt tradiţio­nal, încă nu tocmai artistic, dar foarte emoţionant desi­gur, bîiguia ceva care, în ima­ginaţia de moment putea foarte bine să însemne: „— Bine v-am găsit, moşne­gilor!“ ceea ce, recunoaştem, deşi prin vîrstă sîntem încă departe, ne-ar fi pus într-o oarecare încurcătură, mai ales că primul născut al anului 1967 este o fetiţă şi are im­presionanta greutate de a­­proape... 3 kg ! Mama, în­văţătoarea Krich, în vîrstă de 21 ani, are primul copil. Ne bucurăm şi noi alături de ea, urîndu-i fetiţei ei „Să crească mare şi frumoasă, să fie-n viaţă numai­­­oasă“, l­a o rei­a dinspre păr­­culeţul care a. . în bulevardul 23 August - , a prins o lumi­nă: acolo a sosit t­p nou lo­catar ! Centrul meteorologic Sibiu. Observaţiile şi recepţiile telegramelor necesare siguranţei navigaţiei aeriene de noapte, precum şi întocmirea hărţilor sinoptice pentru prevederea timpului, nu­ pot fi întrerupte nici în noaptea Anului Nou. Iată-i la lucru pe soţii Călin şi Petruţa Nedelcu (dreapta şi stînga) în cabina radiotele­grafistului Vasile Albu. Clipă de clipă, sîngele din flacoane poate salva viaţa primejduită. Dispeceratul Ardealului. Se dirijează zeci de mii de cai putere. Valenţele vacanţei 3­­ (Urmare din pag. I) măşti de animale, eroi de basme pentru carnaval. Pionierii din clasele mici au venit la şezătorile „Din lumea basmelor“, unde, cu ajutorul discurilor şi diafil­­melor, au reînviat „Cenuşe­­reasa“, „Motanul încălţat“. Instructoarea de dans Virgi­nia Manoilescu repeta de zor cu micuţele balerine de la cercul de balet punctele de program pentru carnaval. „Vom apare cu balet clasic şi dansuri moderne ritmice“ — spunea instructoarea cu tonul anticipării unui mare succes. Am admirat graţia dansatoarelor, mişcările echi­librate încadrate în ritmul muzicii. O parte din pionierii cercu­rilor Casei pionierilor au fost între 23—29 decembrie 1966 în tabăra organizată la Şanta. Aci au avut prilejul să schieze, să se dea cu să­niuţele, să organizeze seri de basme, drumeţii la Pălti­niş, Onceşti, Diham, întinde­rile de zăpadă, brazii încăr­caţi de frigul alb al iernii au lăsat amintiri dragi în sufle­tele lor. Concursul „Cel mai reuşit om de zăpadă“ a dat mult de furcă participanţilor. Dilemele s-au născut repede: din ce să-i facem ochii ?, dar nasul ? Dar toate s-au re­zolvat cu fantezie şi gust. Altă serie se află la Şanta între 3—9 ianuarie — ne-a informat responsabilul cercu­lui de turism. La Liceul „Gh. Lazăr“, or­ganizaţia U.T.C. s-a îngrijit să pregătească o vacanţă a­­tractivă pentru elevi. Din ac­tivităţile programate am spi­cuit doar cîteva: Medalionul „Şerban Cantacuzino“ şi vi­zionarea filmelor „Gaudeamus Igitur“ şi „Străinul“ cu as­pecte inspirate din viaţa şi frămîntăr­ie elevilor. Au fost organizate dru­meţii la Curmătură iar la cabana Prejba au organizat o tabără de schi atît pentru avansaţi cît şi pentru înce­pători. Dacă ar fi să-i întrebi pe elevii liceului ce le-a plăcut mai mult în vacanţă, cu si­guranţă că s-ar hotărî foarte greu. „De fapt totul a fost interesant, bogat în conţinut — îmi declara un elev. Frec­ventarea cercului „Prietenii cărţii“, nou în şcoală, vizi­tarea Arhivelor statului din Sibiu, frumoasa serbare în­chinată aniversării Republicii şi activităţile de club, me­ciurile de handbal organizate în cadrul fazei interregionale, întîlnirea cu interpreţii spec­tacolului „Stana“ şi repeti­ţiile la orchestră“. Totuşi, parcă cu deosebită satisfacţie vorbesc de felul cum şi-au organizat şi pe­trecut revelionul alături de profesorii lor. Sala de sport sub mîinile pricepute ale elevilor, cu ima­ginaţie bogată şi fantezie, a devenit un adevărat cadru de basm. De fapt sărbătoarea Revelionului nici nu s-ar pu­tea altfel. Ghirlande stră­lucitoare, steluţe şi baloane, desene sugestive, un brad încărcat doldora de daruri, împodobit cu delicateţe fe­minină — a fost martor la frumoasa sărbătoare a elevi­lor care au primit noul an cu bucuria succeselor obţi­nute în anul care a trecut şi perspectiva celor de viitor. Un eveniment cu tradiţie a fost Pomul de iarnă. Am încercat bucuria celor cu bra­ţele pline de daruri, văzînd elevii şcolilor generale nr. 3, 20 şi celelalte. Vacanţă polivalentă, boga­tă, activă şi instructivă, cu nenumărate coordonate edu­cative, fragmet dintr-o copi­lărie fericită lui H Banii! .. . Cuvînt magic, fascinant, cu puteri mira­culoase asupra unor muri­tori, generator de mari bucurii şi drame fatale. Aceasta ar putea fi, să zicem, o explicaţie într-o Enciclopedie mai veche la litera B cuvîntul bani. în literatură, banii au de­ţinut un loc­­de prim rang. Astfel, , Emile Zola le-a sculptat numele pe fron­tispiciul unei cărţi. In li­teratura noastră populară „blanul este ochiul dracu­lui­­“ Moliére a creat din strălucirea banilor un Harpagon, iar Delavran­­cea un Hagi-Tudose, în­„Confortul“ oferit de vaca lui Damian a impus şi modestele chirii lunare de 200 lei per familie, to­­talizînd 1 000 lei pe lună. Cam mult, domnule „aproprietar“, nu ţi se pare? Dacă nu mă-nşel dumneata plăteai pe vre­mea când locuiai cu chirie numai 17—18 lei pentru o cameră şi bucătărie. După cum vedeţi, bine­facerile spaţiale ale lui Damian cîntăresc bani grei: 200 lei pe lună cu achitarea anticipată a chi­riei pe un an de zile. Cine nu îndeplineşte aceste ele­mentare condiţii riscă să găduiţi-mi, dar, păstrînd proporţiile cuvenite, să a­­daug şi eu la colecţia Harpagonilor un modest exemplar care, dacă n-are meritul de a fi nemuritor, este, cel puţin real, iar în privinţa lăcomiei, nu-l de­păşesc toţi Harpagonii şi Hagii-Tudose la un loc. Aciuit în Sibiu, pe stra­da Dulgherilor la numă­rul 17, Harpagonul nos­tru, cunoscut sub numele de Nicolae Damian, co­lecţionează bani. Metoda e simplă: închiriază spa­ţiu locativ. Filantrop fără seamăn, frămîntat veşnic de gîndul de a face „bi­ne“, Damian a „amenajat“ cinci locuinţe pentru cinci familii (dacă bineînţeles o pivniţă, o bucătărioară, o verandă şi două boxe im­provizate se pot numi lo­cuinţe). Important este că ele, adică locuinţele sunt o formidabilă vacă de muls pentru Damian, fie azvîrlit în stradă. Aşa a păţit chiriaşul Nicolae Tarcea care, graţie „uma­nismului“ proprietarului, s-a trezit într-o bună zi în stradă cu soţia şi co­pilul în vîrstă de nici două săptămîni. Alt sis­tem al strîngăreţului nos­tru Harpagon este înca­sarea de sume suplimen­tare de la chiriaşi, în schimbul promisiunilor că va face diverse amenajări şi instalaţii în locuinţele lor. Citez cazul fostului chiriaş Adolf Ziegler, care a plătit lui Damian suma de 2 000 lei pentru efec­tuarea unor instalaţii în apartamentul-boxă. Bine­înţeles instalaţiile n-au fost făcute, dar nici banii restituiţi. Făcînd abstracţie de a­­buzurile săvîrşite faţă de chiriaşi. Nicolae Damian G. LAZAROIU (Cont. în pag. a IlI-a)

Next